Introducere în managementul

funcţiei publice
Consideraţiuni generale privind
funcţia publică şi funcţionarul
public
 Funcţie - definiţii:

Activitate administrativă pe care o realizează

cineva permanent într-o instituţie în schimbul
unui salariu
Post
Atribuţie pe care o are cineva
Rol
 Funcţie publică - definiţii:
Funcţia publică este o grupare de
atribuţii, puteri şi competenţe,
stabilite potrivit legii,
din cadrul unei autorităţi,
înfiinţate în scopul satisfacerii în mod
continuu şi permanent,
a intereselor generale ale societăţii
de către funcţionarii publici,
numiţi sau aleşi în aceste funcţii
 Alte definiţii:
funcţia publică este definită în literatura de
specialitate ca fiind o situaţie juridică a
persoanei fizice, care este investită, legal, cu
atribuţii în realizarea competenţei unei
autorităţi publice
Legea 158/2008 - funcţie publică înseamnă
ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite
în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor de putere publică.
 Preliminarii:
În autorităţile publice se disting următoarele
categorii de funcţii:
funcţii politice – persoane de demnitate publică;
funcţii publice – funcţionari publici;
posturi de suport – personal de suport/contractual.
Funcţiile publice au cea mai mare pondere în
numărul total de posturi în autoritatea publică,
respectiv, funcţionarii publici deţin cea mai mare
cotă în numărul total al personalului din autorităţile
publice în orice ţară
 Clasificări:
se desprind două mari categorii din punctul de vedere al
importanţei funcţiei:
funcţii de conducere şi
funcţii de execuţie.
Funcţiile publice sunt ocupate de către persoane fizice
prin
numire sau alegere.
De regulă, numirea persoanelor fizice într-o funcţie
publică se face prin concurs
 Practici internaţionale:
Numărul rangurilor, categoriilor clasificate diferă de la o
ţară la alta (de exemplu, în Anglia - 4, în Japonia - 15).
În organele Uniunii Europene există 4 categorii:
„A” - personalul administrativ şi consultativ;
„B” - executorii;
„C” - personalul de cancelarie;
„D” - personalul de deservire.
În Consiliul Europei, în Blocul Nord-Atlantic sunt
stabilite câte 3 categorii.
Există şi categoria „L”, incluzându-i pe translatori.
 Practica naţională:
 În RM, funcţiile publice se clasifică în:
 a) funcţii publice de conducere de nivel superior (secretar general al
Guvernului, conducător şi adjunct al conducătorului aparatului
autorităţii publice (Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova,
Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională, Curtea
Supremă de Justiţie, Consiliul Superior al Procurorilor, Procuratura
Generală, Curtea de Conturi, Centrul Naţional Anticorupţie, Oficiul
Avocatului Poporului);
 b) funcţii publice de conducere (conducător şi adjunct al conducătorului
organului din subordinea ministerelor şi altor autorităţi administrative,
şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, secretar al
consiliului satului (comunei), sectorului, oraşului (municipiului),
raionului şi secretar al preturii), etc.;
 c) funcţii publice de execuţie - persoanele numite în alte funcţii publice
decât cele prevăzute mai sus.
 Definiţii:
Funcţionar public:
Conform Legii 158/2008
persoană fizică numită într-o funcţie publică
Conform Legii 443/1995 (abrogată)
Persoana care ocupă funcţie de stat remunerată
şi care dispune de ranguri şi grade
Actualmente - statutul de funcţionar public îl
deţin cei ce exercită funcţii publice, însă nu şi
demnitarii şi personalul din cabinetul
demnitarului
 Alte tipuri:
Funcţionar public cu statut special:
funcţionar public care îşi desfăşoară activitatea în
serviciul diplomatic, serviciul vamal, în organele
apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice şi a cărui
activitate este reglementată prin acte legislative speciale.
Cercetătorii români mai evidenţiază şi:
funcţionari civili şi funcţionari militari
 Gradele de calificare ale funcţionarilor publici
 a) pentru funcţionarii publici de conducere de nivel superior:
 consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I;
 consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a II-a;
 consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a III-a;
 b) pentru funcţionarii publici de conducere:
 consilier de stat de clasa I;
 consilier de stat de clasa a II-a;
 consilier de stat de clasa a III-a;
 c) pentru funcţionarii publici de execuţie:
 consilier de clasa I;
 consilier de clasa a II-a;
 consilier de clasa a III-a.
 Ca să fie clar:
Ministrul NU este funcţionar public!
Miniştrii nu se includ în categoria funcţionarilor publici.
Ei sunt consideraţi ca oameni politici, nu ocupă o funcţie
publică, ci una politică.
Adică miniştrii sunt demnitari.
Adică ministrul pleacă când se schimbă puterea
Iar funcţionarii publici se bucură de obicei de privilegiul
inamovibilităţii: ei rămân în serviciu la schimbarea
partidelor la putere, formarea unui guvern nou şi
înlocuirea miniştrilor
 Funcţionarii publici - obligaţii
principiul loialităţii faţă de stat.
Funcţionarii trebuie să apere interesele statului şi să nu dea
preferinţă oricăror partide, asociaţii obşteşti, etc.
În unele state ei nu pot fi membri ai partidelor politice,
frecventa adunările acestora, participa la mitinguri.
Unii funcţionari publici, de pildă, militarii, din unele ţări
nu au drept de vot.
Multor categorii de funcţionari publici le este interzis să
participe la greve (angajându-se în serviciu, ei semnează
un document în acest sens).
 Definiţie
funcţie de demnitate publică:
funcţie publică ce se ocupă
prin mandat obţinut direct
în urma alegerilor organizate,
sau indirect, prin numire în condiţiile legii.
Exemple: Preşedinte al RM, Başkan, Primar general al
municipiului Chişinău, primar, viceprimar, pretor şi
vicepretor, Deputat în Parlament, Director general al
CNAS, Avocat al Poporului, Preşedinte, vicepreşedinte,
membru al Curţii de Conturi
 Legea 80/2010
De un cabinet propriu pot fi asistaţi:
Preşedintele şi vicepreşedinţii Parlamentului,
preşedinţii fracţiunilor parlamentare,
Preşedintele Republicii Moldova,
Prim-ministrul,
prim-viceprim-ministrul, viceprim-miniştrii,
miniştrii,
Avocatul Poporului, primarul general al municipiului
Chişinău şi
directorii generali ai autorităţilor administrative centrale
 Pe cine pot angaja:
În cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică pot
fi instituite următoarele posturi:
a) şef de cabinet;
b) consilier;
c) asistent;
d) secretar.
NICI UNUL DIN EI NU ESTE FUNCŢIONAR PUBLIC!
Care e principala diferenţă între ei şi funcţionari?
 Concluzie
nu toate funcţiile din sectorul public sunt funcţii publice
(reglementate prin Legea RM 158/2008),
există şi funcţii de demnitate publică (reglementate prin
Legea RM 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu
funcţii de demnitate publică),
există şi persoane încadrate în cabinetul persoanelor cu
funcţii de demnitate publică (reglementate prin Legea RM
80/2010),
există şi persoane angajate în sectorul public care nu au
statutul de funcţionar public şi se consideră simpli
salariaţi, a căror situaţie este reglementată de Codul
Muncii
 Încă mai clar – nu sunt funcţionari:
1) persoanele care exercită funcţii de demnitate publică
2) personalul încadrat, pe baza încrederii personale, în
cabinetul demnitarului
3) personalul din autorităţile publice care desfăşoară
activităţi auxiliare de secretariat, protocol şi
administrative (pază, întreţinere-reparaţii, gospodărire şi
deservire), de administrare a sistemelor informaţionale,
inclusiv de introducere şi prelucrare a informaţiei
4) alte categorii de personal care nu desfăşoară activităţi
ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică
Noţiunea de management al
funcţiei publice
 Noţiuni generale
Managementul funcţiei publice (MGFP) şi al funcţionarilor
publici este de competenţa Guvernului RM.
Administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici se
organizează şi se realizează prin intermediul subdiviziunii
resurse umane şi presupune
ansamblul activităţilor necesare implementării procedurilor
de planificare a resurselor umane, de încadrare, dezvoltare
profesională, remunerare şi evaluare a performanţelor
profesionale ale funcţionarilor publici, precum şi altor
politici de personal în vederea realizării optime a misiunii
şi obiectivelor strategice ale autorităţii publice
 Cadrul normativ al MGFP
 Legea Republicii Moldova cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008.
 Legea Republicii Moldova cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de
demnitate publică, nr. 199 din 16.07.2010.
 Legea Republicii Moldova cu privire la statutul personalului din cabinetul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică, nr. 80 din 07.05.2010.
 Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Clasificatorului unic al
funcţiilor publice, nr.155 din 21.07.2011.
 Legea Republicii Moldova privind sistemul unitar de salarizare în sectorul
bugetar, nr.270 din 23.11.2018.
 Legea Republicii Moldova privind Codul de conduită a funcţionarului
public, nr.25-XVI din 22.02. 2008.
 Regulamentul cu privire la ocuparea funcţiei publice vacante prin concurs,
aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind punerea în
aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu privire la
funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 201 din 11.03.2009.
 Conceptul managementului
resurselor umane în administraţia
publică
Managementul resurselor umane (MRU) în AP:
= managementul personalului public
= politica de personal în AP
= politica de stat de cadre (noţiune depăşită de
timp)
= arta şi ştiinţa gestiunii resurselor umane în
sectorul public
Mary Parker Follet:
“Management = arta de a determina
realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor”.
Deci, MRU este vital
 Scurtă evoluţie a MRU:
Cei care fabricau bunuri se numeau "muncă
productivă" şi "creatori de bunuri materiale"
Oamenii care desfăşurau activităţi de natură
intelectuală erau consideraţi "muncă
neproductivă" şi "personal neproductiv"
Iniţial angajaţii erau numiţi forţă de muncă sau
mână de lucru
Acum se numesc
resurse umane
Managementul resurselor umane (MRU):
Managementul resurselor umane vizează
asigurarea tuturor posturilor din structura
unei organizaţii cu oameni potriviţi.
Aceasta presupune identificarea necesarului,
recrutarea personalului, selectarea, angajarea
motivarea, inclusiv salarizarea, promovarea,
formarea şi perfecţionarea angajaţilor
sectorului public sau privat
 Sisteme de management al personalului public
 a) bazate pe merit – numirea şi managementul angajaţilor se bazează
pe competenţe, include cerinţe faţă de post, angajarea se face prin
competiţie deschisă; se aplică pentru funcţionarii publici de
conducere şi de execuţie;
 b) bazate pe carieră – se focusează pe abilităţile individuale şi
potenţialul angajaţilor; rangul şi statutul angajatului sunt cuplate cu
individul, nu cu postul; se aplică pentru nivelul managementului
executiv (top);
 c) bazate pe numirea politică – funcţia publică este ocupată numai pe
perioada cât este la guvernare partidul politic, securitatea angajării
depinde de abilitatea partidului majoritar de a rămâne la putere; se
aplică pentru demnitari (de ex, miniştri);
 d) bazate pe contractul colectiv – sunt asociate cu negocierile,
reflectă drepturile individuale sau ale membrilor sindicatelor;
 e) bazate pe acţiuni alternative – se referă la cerinţele stabilite pentru
recrutarea şi promovarea anumitor categorii de minorităţi (femei,
reprezentanţi ai minorităţilor etnice, persoane cu dizabilităţi),
orientate împotriva discriminării acestora.
 Politica de personal în AP
1. Planificarea resurselor umane
2. Recrutarea şi selecţia resurselor umane
3. Analiza şi evaluarea posturilor
4. Salarizarea şi motivarea
5. Formarea, perfecţionarea resurselor umane în
administraţia publică
6. Evaluarea resurselor umane
7. Managementul carierei
la toate cele de mai sus adăugăm “…în sectorul
public”
 Concluzie:
Succesele sau insuccesele administraţiei
publice depind în cea mai mare măsură de
managementul practicat, şi în primul rând de
managementul resurselor umane practicat.
Totodată, implementarea unui management
eficient al resurselor umane presupune o
consecutivitate bine stabilită de activităţi,
principii, metode şi tehnici manageriale având
la bază un algoritm ştiinţific de derulare, care
nu este aplicat pe deplin în administraţia
publică din Republica Moldova
Vă mulţumesc pentru atenţie