PATOLOGIILE CHIRURGICALE ALE INTESTINULUI GROS

1C
2E
3B
4E
5D
6AD
7CE
8ABE
9AC
10BDE
11ACE
12BDE
13BCD
14BC
15ADE
16A
17D
18D
19C
20B
21B
22ACE
23ABC
24ABDE
25ABC
26ABC
27ABCD
28ACE
29AB
30ABCD
31BCD
32ADE
33B
34B
35D
36A
37E
38A
39C
40D
41B
42B
43CD
44CE
45BCDE
46AD
47ABCE
48BCD
49ABC
50ACD
51AD
52C
53A
54B
55D
56E
57D
58E
59D
60C
61E
62E
63E
64A
65B
66ABD
67AC
68AE
69BDE
70CDE
71ACE
72ACE
73ABDE
74ABD
75ACDE
76BD
77BCDE
78ACD
79ABE
80ACD
81ABCD
82C
83B
84B
85ABDE
86ABCD
87BD
88ABCE
89ABCD
90ABCD
91AC
92BD
93AC
94ABC
95ACD
96ABD
97C
98A
99E
100E
101C
102ABCD
103C
104ABC
105BD
106ABCD
107ABCD
108ABCD
109AC
110ABC

Probleme de situaţie

Bolnavul Н., 65 ani, a fost spitalizat în secția de chirurgie la a 2-a zi de la debutul bolii cu
acuze la dureri moderate colicative în compartimentele inferioare ale abdomenului,
balonare pronunțată, reținerea evacuării maselor fecale și gazelor. Boala a evoluat lent.
Suferă de constipații cronice, care în majoritatea cazurilor s-au rezolvat după realizarea
clisterelor evacuatorii.
Examenul obiectiv. Starea generală a bolnavului de gravitate medie. Frecvența contracțiilor
cardiace 78 bătăi la minut, ritmice. TA-100/60 mm col.Hg. Abdomenul asimetric –
hemiabdomenul drept cu balonare excesivă. La palpație este moale, ușor dolor pe toată
suprafața. Partea dreaptă a abdomenului este ocupată de o formațiune dur-elastică masivă.
La auscultație deasupra formațiunii peristaltismul nu se percepe, dar se determină «sunet de
clopotaj». La percuție deasupra formațiunii se determină sunet timpanic. Tușeul rectal:
ampula rectală este goală, sfincterul anal este beant. După încercarea de a realiza clister
evacuator, apa se revarsă înapoi după întroducerea a 300 ml apă.
Explorări paraclinice. Radiografia de ansamblu a cavității abdominale: alungirea și ondularea
compartimentelor stîngi ale colonului, balonarea excesivă segmentară a colonului sigmoid.

1.Formulaţi diagnosticul prezumtiv.

Dolicocolon pe stânga. Torsiune a colonului sigmoid

2. Argumentaţi diagnosticul prezumtiv în baza datelor prezentate.

După acuzele:
dureri moderate colicative în compartimentele inferioare ale abdomenului, balonare
pronunțată, reținerea evacuării maselor fecale și gazelor. Boala a evoluat lent. Suferă de
constipații cronice

După examenul obiectiv :

Abdomenul asimetric – hemiabdomenul drept cu balonare excesivă.
La palpație este moale, ușor dolor pe toată suprafața.
Partea dreaptă a abdomenului este ocupată de o formațiune dur-elastică masivă. La
auscultație deasupra formațiunii peristaltismul nu se percepe, dar se determină «sunet de
clopotaj».
La percuție deasupra formațiunii se determină sunet timpanic. Tușeul rectal: ampula rectală
este goală, sfincterul anal este beant. După încercarea de a realiza clister evacuator, apa se
revarsă înapoi după întroducerea a 300 ml apă

3.Efectuaţi diagnosticul diferenţial.

DD cu:
Dolicocolon
alungirea anormală a colonului fără hipertrofie parietală
Manifestările clinice sunt în triada simptomatică Chiray:
•constipaţie
• distensie abdominală
• durere.

Mai des tabloul clinic este incomplet, nesugestiv, Diagnostic stabil putem sa stabilim după
examenul radiologic.. Constipaţia, care poate fi prezentă din copilărie sau se instalează la
vârsta adultă, prin apariţia de scaune rare, dar abundente nu este patognomonică.
Distensia abdominală se poate manifesta prin meteorism vizibil mai mult în hipocondrul
stâng.
După anamnezăși examenul clinic sa stabilim diagnosticul, mai ales pe baza examenului
radiologic.
Examenul baritat pune în evidenţă staza de la nivelul colonului, care rămâne opacifit 2–3
zile. Irigoscopia şi irigografia sunt elementele de elecţie care redau fiel ansa alungită, mobilă,
extensibilă.
Rectoscopia nu utilizam des, în afara de cazurile cu simptomatologie neclară.

Megacolon congenital sau boala Hirschprung - dilataţia anormală a colonului și hipertrofia

peretelui colic

Clinica NOU-NĂSCUT:
Distensie acută abdominală;Vărsături;Oprirea tranzitului meconial;
Agitaţie, tulburări respiratorii;Dezvoltare întârziată.
COPIL, ADOLESCENT:
Constipaţie cronică;, Balonare; Peristaltică accentuată;
Evacuare fecale la 4-14 zile; Evacuare incompletă (fecaloame);
Evacuare doar cu clisme şi laxative.
Examen obiectiv:
Meteorism crescut,Mişcări peristaltice vii;TR: absenţa materiilor fecale.
Diagnosticul:
Rx abdomen: dilataţie de anse, imagini hidro-aerice; Clisma baritată: localizarea îngustării;
Colonoscopie și biopsie Svenson.

Megacolonul Idiopatic (Dobândit) - Instalare în a 2-a copilărie sau la adult după o perioadă
de scaun normal.
Clinica
Constipaţie; Distensie abdominală; Palpator-fecaloame.
Diagnostic Irigografia: dilataţie în totalitate (fără ascpect de “pâlnie”) ± alungire.

4. Ce precizări anamnestice, manevre (semne clinice) suplimentare sunt necesare?

Anamneza eredocolaterală:dacă suferă cineva de
-b. Hirschprung, b. Chagas, b. Spencer,
-megacolon funcţional din cadrul unor afecţiuni bine precizate: boli nervoase, avitaminoze,
boli endocrine
-megacolonul psihogen,
-inerţia colonului,
-constipaţia cronică sau pseudo-hirschsprung-ul lui Ehrenpreis,
-dilataţia segmentară a colonului (Svenson şi Rathauser),
-acalazia segmentului rectal distal

Întrebam despre patologii concomitente, precum:

leziuni organice bine definite ale canalului ano-rectal şi ale regiunii perineale; colita acută
toxică, asociată cu pareza şi dilatația excesivă a unui segment sau totală a colonului.

5. Enumeraţi testele de laborator suplimentare de care aveţi nevoie pentru confirmarea

diagnosticului.

Diagnosticul pe baza anamnezei, examenului clinic, în special pe baza examenului

radiologic.
Examenul baritat pune în evidenţă staza de la nivelul colonului, care rămâne opacifiat 2–3
zile. Irigoscopia şi irigografia sunt elementele de elecţie care redau fidel ansa alungită,
mobilă, extensibilă.

6. Ce investigaţii paraclinice instrumentale confirmă diagnosticul?

•Radiografia abdomenului .
Acesta permite să vizualizez organele interne ale abdomenului și să delimiteze starea de
sănătate cu o anumită precizie, o anomalie ca dolicocolonul este ușor de recunoscut.

•Colonoscopie .
Datorita colonoscopului echipat cu o cameră foto și o lumină și conectat la un monitor
extern, e ușor sa observam modificarile existente precum dolicocolonul.

•Irrigoscopia (roentgens folosind substanțe luminoase).

•Disbioza in materii fecale.
•Biopsia rectala dupa Swenson.
•Scintigrafia.

7.Formulaţi diagnosticul definitiv.

Dolicocolon pe stânga. Torsiune a colonului sigmoid.

8.Care este tactica curativă? Specificaţi tratamentul medicamentos şi/sau chirurgical

necesar.

Tratamant rapid pentru a preveni enterocolita toxica.

Cel mai obișnuit tratament al megacolonului congenital este cel chirurgical.
Acesta are ca obiective indepartarea portiunii nefunctionale de la nivelul colonului si
conectarea intestinului normal la rect si anus.
putem sa facem operația laparoscopic, prin anus.
Interventia chirurgicala e posibil in dupe etape:
In cadrul primei etape, medicul chirurg separa partea sanatoasa a colonului de cea afectata.
Și după colonul sanatos este deviat spre peretele abdominal pentru a forma o colostoma.
Adică se efectueaza o deschidere a colonului in abdomen numita stoma. De aceasta este
atasat un recipient unde vor ajunge materiile fecale.
După cateva luni, medicul va indeparta partea de colon afectata, inchide colostoma si
uneste colonul sanatos cu rectul.

In cazul in care intreaga parte a intestinului gros este afectata, poate fi nevoie de o grefa de
colon.

Tratamentul medicamentos :
laxative,
complexe de vitamine.
Dacă exist durere sever, acestea sunt oprite de medicamente analgezice și antispastice.

Tratamentul principal poate fi completat cu:

fitoterapie,
metode fizioterapeutice (terapie cu laser, acupunctura),
antrenament fizic terapeutic.
Pentru a accelera procesul de mișcare a intestinului, pot fi prescrise clismele de sifon. Dieta
este, de asemenea, necesară: trebuie să încetați să mănâncați dulciuri, leguminoase, orez,
cartofi, conserve și alimente prăjite.

9.Prescrieţi reţeta unui medicament- . Mesalazină

Rp:Mesalazină 0,5
D.t.d N.50 in tabl.
S.Inern.Câte un comprimat de 3xzi

10.Specificaţi strategia de recuperare a pacientei.

Este foarte important pacient sa respecta o diete cu conținut ridicat de fibre (cereale
integrale, fructe, legume, leguminoase etc.);
Sa consumul zilnic de cel puțin 2 litri de apă;
Practica regulată a activității fizice;
Consumul de fermente lactice;
Consumul de suplimente pe bază de alge și fibre dietetice;
Acestea sunt indicate când remediile anterioare nu sunt foarte eficiente.

Bolnava А., 38 ani, a fost spitalizată în clinica chirurgicală cu acuze la slăbiciune generală și
fatigabilitate, amețeli, diaree 5-6 ore pe zi, periodic cu sânge de culoare vișinie, dureri
permanente sub formă de colici în regiunea inghinală dreaptă. Vechimea acestor manifestări
clinice constituie 8 ani.
Examenul obiectiv: Starea generală a bolnavului este de gravitate medie. Se atestă paliditate
și uscăciune a tegumentelor. Masa corporală constituie 45 kg, iar înălțimea – 162 cm. Se
apreciază pastozitate a țesuturilor moi a ambelor gambe, helită, gingivită. TA-90/60 mm
col.Hg, FCC- 110 bătăi la minut, ritmice. La palpația abdomenului se determină dureri
pronunțate și rigiditate a mușchilor peretelui abdominal anterior în regiunea inghinală
dreaptă.
Explorări paraclinice. Laborator: hemoglobina - 90 g/l; proteina generală - 52 g/l; micșorarea
nivelului seric al fierului, vitaminelor C și B12. Colonoscopia: îngustarea segmentului terminal
a ileonului și porțiunii incipiente a cecului, finalizarea colonoscopiei nu a fost posibilă.
Irigografia: pasajul masei baritate pe ileonul terminal este brusc încetinit; stricturi multiple
de diferite grade; dilatație și stază pe ansele proximale de stricturi. Examenul histologic:
granuloame epitelioide cu celule gigante Langhans.

1.Formulaţi diagnosticul prezumtiv.

Complicații: stricturi de ileon, malabsorbție, helită, gingivită, hiponutriție. Anemie feripriva.

2.Argumentaţi diagnosticul prezumtiv în baza datelor prezentate.

. slăbiciune generală și fatigabilitate, amețeli, diaree 5-6 ore pe zi, periodic cu sânge de
culoare vișinie, dureri permanente sub formă de colici în regiunea inghinală dreaptă

3.Efectuaţi diagnosticul diferenţial.

DD cu:
•Diagnosticul bolii Crohn (BC):
După datelor oferite de examenul fizic, istoricul, probele de laborator şi imagistică, dar mai
ales pe examenul endoscopic şi anatomopatologic.

Cu toate acestea diagnosticul nu este întotdeauna facil, astfel că, în funcţie de toate datele
prezentate trebuiesc excluse alte cauze ce se exprimă aproape identic din punct de vedere
clinic sau paraclinic.
Dacă inflamaţia se reduce la colon / rect, afecţiuni ca rectocolita ulcerohemoragică, colita
ischemică, diverticulita şi chiar cancerul rectocolonic, pot simula boala Crohn.

• Boli infecţioase
Shigellozele. Afectează predominant colonul sigmoid, caracterul autolimitant constituind un
argument important pentru diagnosticul diferenţial
Tabloul clinic este cel al unei toxinfecţii alimentare, cu particularităţi epidemiologice uşor de
evidenţiat.
Din punct de vedere clinic se deosebeşte de boala Crohn prin aspectul de deshidratare, prin
alterarea importantă a stării generale, asociind hipotensiune arterială şi tahicardie.
Sindromul coprologic este particular: eliminări reduse de scaun, uneori doar mucozităţi şi
sânge, asemănătoare unei “flegme” rectale.
Coproculturile repetate sunt obligatorii şi decisive în diagnosticul diferenţial.
Salmonelozele. Sunt mai severe în exprimarea clinică. Endotoxinele cu efect enterotoxic,
neurotoxic şi leucopenizant, alături de efectele exotoxinelor amplifică tabloul unei
gastroenterocolite acute asociind manifestări sistemice importante: frisoane, febră, cefalee,
deshidratare severă, hipotensiune
Prezenţa în salmoneloze a unor manifestări de tip artrită sau osteomielită complică
diagnosticul diferenţial, mai ales pentru cazurile de boală Crohn cu manifestări
extradigestive.
Coproculturile repetate, hemoculturile sau uroculturile, tranşează diagnosticul.
Virozele digestive (Coxakie, ECHO, Citomegalovirus). Evoluează în context epidemiologic
sugestiv sau la imunodeprimaţi, exprimându-se clinic şi cu disfagie, cefalee marcată (cu sau
fără semne de iritaţie meningeală sau meningită), mialgii difuze, exantem, eventual paralizii
Amibiaza (Entamoeba histolytica). Evoluează în mod obişnuit cu episoade de diaree
intermitentă, simptomatică timp de luni sau ani, dar şi ca o diaree acută complicată cu
rectoragii, perforaţie şi peritonită.9.10
Diagnosticul diferenţial este realizat colonoscopic şi morfologic (afectare predominant cecală
şi de colon ascendent) care relevă multiple ulcere mici, cu mucoasa normală între ele.
Prin rectosigmoidoscopie se recoltează produse patologice din ulceraţii pentru evidenţierea
trofozoizilor.
Coproculturile reprezintă al doilea procedeu important pentru diagnosticul diferenţial.
Pacienţii, în majoritatea lor au în istoric călătorii în ţările tropicale.
Tuberculoza intestinală. Atât pentru forma primară cât şi pentru cea secundară este
caracteristică afectarea predominantă a intestinului subţire (în mod particular regiunea
ileocecală), şi mai rar regiunea cecoascendentului1,10
Sindromul de impregnare bacilară (transpiraţii nocturne, subfebrilitate, scădere ponderală)
este greu de diferenţiat de tabloul clinic al bolii Crohn.
Radiologic, în tuberculoză domină ulceraţiile circumferenţiale şi stenozele pe distanţe scurte,
faţă de boala Crohn unde ulceraţiile sunt predominant liniare iar stenozele se întind pe
distanţe lungi.8 Refluxul baritat la nivelul valvulei ileocecale arată incompeteţa acesteia prin
afectarea tuberculoasă de ambele părţi, spre deosebire de boala Crohn unde este afectat
doar segmentul ileal.
Calcificările ganglionilor mezenterici şi leziunile pulmonare active susţin diagnosticul de
tuberculoză.
Endoscopic în tuberculoză nu se evidenţiază semnul „pietrelor de pavaj”, care este frecvent
întâlnit în boala Crohn.

•. Rectocolita ulcero-hemoragică

• Tumori intestinale. Formele pseudotumorale ale bolii Crohn pot creea capcane diagnostice
atât în etapa clinică cât şi în cea intraoperatorie, doar argumentele morfopatologice putând
aduce clarificarea diagnosticului.
Tumorile intestinale (inclusiv formele rare de limfoame care de obicei afectează regiunea
cecală) pot avea drept corespondent radiologic stenoze sau fistule.
În circa 7% din formele pseudotumorale de boală Crohn, diagnosticul preoperator a susţinut
fals o tumoră intestinală.

•Boli sistemice
Boala Behcet. Aproximativ 50% din cazuri prezintă leziuni digestive localizate de obicei la
nivelul segmentului ileocecal.
Colonoscopia relevă ulcere ale mucoasei cecale, de obicei profunde, bioptic relevându-se
leziuni vasculitice mici, uneori cu tromboze, modificări care sunt absente în boala Crohn.
Ulceraţiile sunt foarte asemănătoare cu cele din boala Crohn, marginile fiind însă mai
regulate, cu mucoasa din jur de aspect normal.14

Granulomatoza Wegener, ca şi limfoadenopatia angioimunoblastică, reprezintă cazuri foarte

rare de participare inflamatorie colonică. Contextul clinic şi paraclinic extracolonic le
diferenţiază de boala Crohn.

•Tipuri particulare de colită

Colita colagenică. Spre deosebire de boala Crohn, mucoasa colonică are pattern normal, dar
biopsiile, mai ales de la nivelul colonului drept, vor releva limfocite în număr crescut în
lamina propria şi epiteliul superficial, şi în mod particular, o bandă îngroşată (60 – 70 μm) de
colagen, subepitelială, la nivelul căreia se pot evidenţia un număr crescut de fibroblaşti.
De menţionat că studiile de microscopie electronică au confirmat că lamina bazală a
epiteliului este normală, leziunea fiind exprimată doar de banda de colagen depozitată sub
epiteliu.

Colita limfocitară. Afectează întreg colonul, şi aici mucoasa colnică având pattern
macroscopic normal.
Definitorie pentru colita limfocitară este prezenţa limfocitelor şi plasmocitelor la nivel
intraepitelial. Sunt prezente şi eozinofile în număr crescut, ca şi neutrofile în proporţii
variabile.

Colita pseudomembranoasă. Este nu numai o condiţie clinicopatologică corelată cu

antibioterapia cu spectru larg, ci şi o colită descrisă la pacienţii cu boală Hirschsprung,
leucemie, sau chiar după colonoscopii laborioase.
Pseudomembranele sunt prezente la examinarea cu rectoscopul, în majoritatea cazurilor ele
reprezentând un element caracteristic de diagnostic diferenţial cu boala Crohn.
În absenţa membranelor, pledează pentru colita pseudomembranoasă prezenţa necrozei
epiteliale focale din spaţiile interglandulare, sau a exsudatului eozinofic cu fibrină şi
polinucleare la nivelul laminei propria, care frecvent erupe către lumenul intestinal.

Colita ischemică. Afectează în proporţie de 70% din cazuri colonul stâng. Este caracteristică
pacienţilor peste 50 de ani, fiind de obicei autolimitantă după 1 – 2 săptămâni. După acest
interval se dezvoltă tabloul unei colite ischemice segmentare sau apar complicaţii: stricturi,
gangrene, fistule
Colonoscopia trebuie efectuată cât mai precoce (în primele 48 de ore) pentru a se evidenţia
nodulii hemoragici din submucoasă, care dispar după 3 – 5 zile, aspectul nefiind întâlnit în
boala Crohn. Doar biopsia relevă elemente de diferenţiere în favoarea etiologiei ischemice (

• Colitele secundare unor agenţi farmacologici

Diareea secundară antibioterapiei. Are ca etiologie Candida, Staphylococus aureus,
Clostridium difficile, Yersinia, Proteus sau Pseudomonas aeruginosa.
Tabloul clinic este sever, cu dezechilibre hidroelectrolitice majore şi sindrom coprologic
exprimat prin scaune apoase asociate sau nu cu pseudomembrane.
Corelaţia cu antibioterapia recentă şi coproculturile pozitive reprezintă markerii
diagnosticului diferenţial. De menţionat posibilitatea suprapunerii unei suprainfecţii
bacteriene, virale sau fungice la un pacient cu boală Crohn

Enterocolita radică. Se impune efectuarea diagnosticului diferenţial datorită tabloului clinic

semănător cu al bolii Crohn. Simptomatologia poate avea expresie clinică chiar la luni/ani
după finalizarea radioterapiei.
Rectosigmoidoscopia relevă edem al mucoasei şi un pattern vascular modificat.
Complicaţiile de tipul fistulelor, perforaţiilor sau stenozelor pot mima foarte bine boala
Crohn.

•Diverticuloza colonică. Aduce probleme de diagnostic diferenţial atunci când boala Crohn
complică o diverticuloză de colon stâng.
Aspectul colonoscopic, biopsiile şi răspunsul la tratament orientează diagnosticul.

4.Ce precizări anamnestice, manevre (semne clinice) suplimentare sunt necesare?

Dacă pacientul a pierdut ponderale în ultima perioadă şi cu cât?
Dacă are stari de ameteala,
episoade de pierdere a vederii,
frisoane,
stari de oboseala
tulburari de concentrare,
cefalee,
dispnee
ca manifestari ale sindromului anemic-precizare
Acuze:
dispnee şi palpitaţii

Unde e localizată durere ,dacă iradiază undeva și când .

Cedarea sau agravarea la luarea unei poziţii a corpului?

Anamneza patologică: maladii hepatobiliare, pancreatice, cutaneomucoase, oftalmologice,

musculoscheletale, hematologice, cardiovasculare, uronefrologice, pulmonare, endocrine.
Anamneza eredocolaterală: rude cu BC sau retard staturo-ponderal și diaree cronică.
Aprecierea temperaturii corporale

5.Enumeraţi testele de laborator suplimentare de care aveţi nevoie pentru confirmarea

diagnosticului.

Indicatorii sindromului inflamator:

Accelerarea VSH,Creşterea concentratiei proteinelor de faza acuta(PCR, orosomucoidul, alfa-
2-macroglobulinele, beta-2-microglobulinele, hapoglobina etc.),trombocitoza şi activarea
factorilor de coagulare,leucocitoza cu devierea formulei leucocitare spre stinga

Indicatorii anemiei:
scaderea valorilor hemoglobinei,micsorarea nr de eritrocite,sideropenia

Indicatorii dereglarilor metabolice:

Hipoproteinemia,hipoalbuminemia

Indicatorii dezechilibrului electrolitic:

scaderea valorilor de Na, K, Mg etc.

Teste relativ specifice:

Calprotectina,autoanticorpi antineutrofilici citoplasmatici (ANCA) ,teste genetice

6.Ce investigaţii paraclinice instrumentale confirmă diagnosticul?

Ca sa confirma diagnosticul vom efectua următoarele investigații paraclinice:

•Examenul endoscopic la nivelul diferitor segmente ale tubului digestiv este o metodă de
elecție pentru aprecierea extinderii afecţiunii şi pentru biopsia şi confimarea histologică
ulterioră a diagnosticului.
Acesta se efectuează prin colonoileoscopie şi duodenoscopie până la nivelul unghiului Treitz.
•CT şi RMN sunt metodele de elecție în vizualizarea intestinului subțire. Ambele metode pot
depista nivelul extinderii maladiei, îngroşarea pereților intestinali, fitule, stenoze, abcese în
cavitatea abdominală.
Enterocapsula este folosită atunci, când la CT sau RMN nu s-au depistat schimbări, dar
diagnosticul de boala Crohn rămâne probabil. Această metodă are o sensibilitate superioară
față de tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară, însa este
contraindicată în caz de stenoză, ocluzie intestinală.
Clişeul panoramic abdominal este necesar, în special, în cazurile severe, în scopul de a
exclude ileusul, perforaţia sau megacolonul toxic.

7.Formulaţi diagnosticul definitiv.

Boala Crohn, evoluție cronică, fază de acutizare, ileită terminală. Complicații: stricturi de
ileon, malabsorbție, helită, gingivită, hiponutriție. Anemie feriprivă.

8.Care este tactica curativă? Specificaţi tratamentul medicamentos şi/sau chirurgical

necesar.

Tratament medicamentos :
terapia de bază (patogenetică) şi suplimentară (simptomatică).
Preparate de bază sunt:
acidul 5-aminosalicilic (5-ASA),
corticosteroizii,
imunomodulatoare
terapia biologică.
Un metoda modernă și eficientă e tratamentul biologic
şi include:
anticorpi monoclonali anti-TNF (infliximab, adalimumab, golimumab),
antiintegrine (vezolizumab) şi altele.
Avantajul terapiei biologice este potențialul înalt de inducerea remisiunii, înclusiv şi în
cazuri de boală cu activitate severă.
Dezavantajele de bază sunt: costul major şi efectele adverse posibile, înclusiv
activarea infecțiilor bacteriene, virale etc., fapt care limitează semnificativ
utilizarea acestei terapii în practica medicală. Pentru menţinerea remisiunii bolii sunt
preferaţi aminosalicilaţii (mesalazina) sau azatioprina în caz de boală severă.

Tratamentul simptomatic este adresat combaterii diareei, corectării anemiei şi jugulării

infecţiei.

Terapia cu corticosteroizi este recomandată în caz de activitate moderată şi severă a

BC. Prednisolonul se administrează per oral în doză de 40-60 mg până la remisiune
clinică cu reducerea treptată a dozei cu 5 mg săptămânal sub controlul semnelor
clinice şi de laborator. În formele severe şi fulminante prednisolonul se administrează
pe cale intravenoasă timp de 5-7 zile consecutiv (120-150 mg/zi), după care se trece
la administrarea per os.

Tratament chirurgical:
 este o metodă optimă de tratament, la ea se recurge doar în cazul eşecului
tratamentului conservativ, sau dacă pacientul prezintă o urgență chirurgicală. Dat fiind
faptul că BC este o boală cronică, recurentă, segmentară, fără însănătoşire completă,
rezecția cât mai economă a intestinului este cea de elecție. Această tactică este
cardinal opusă în comparație cu tratamentul chirurgical al colitei ulceroase nespecifice,
unde rectcolectomia totală poate fi o opțiune de vindecare totală a bolnavului.

9.Prescrieţi reţeta unui medicament- Prednizolonă

RP.: Sol.Prednisolon 30mg-1ml
D.t.d N.10
S.Intramuscular.A se administra cate o fiola pe zi.

10.Specificaţi strategia de recuperare a pacientei.

Rol important are alimentația , repausul la pat si psihoterapia

Alimentația :
calorii cantitative si calitative i, in general subnutrit;
E important sa asigure echilibrul intre principiile alimentare;
Suficienta cantitate de saruri minerale, in special fier;
Vitaminele;
Și se evite orice iritatie mecanica si excitatie chimica a peretelui intestinal.
Din cauza ca diaree pierde cantitate proteice la pacienți cu aceasta afectiuni,trebuiesc
suplimentate în dieta surse de proteine :
supe de carne; carne slaba (rasol, gratar);peste;oua fierte moi; branzeturi
nefermentate;soia.
. Sunt indicate sursa de glucide:
orez; fulgi de ovaz; cartofi (fierti, copti);macaroane, taitei;piscoturi; turta dulce;
budinca; prajituri de casa.

alimentele bogate in fibre (paine integrala, fructe, legume) pot determina balonari si dureri
abdominale, fiind indicata evitarea lor.
Este important ca lichidele si electrolitii (in special potasiul) pierdute prin diaree sa fie
inlocuite printro hidratare corecta (ceaiuri, compoturi, supe) si alimente bogate in potasiu
(cartofi, ciuperci, banane, avocado).
Alimentele cu efect iritativ la nivel intestinal trebuie evitate:
grasimile animale;varza; conopida; napi;fasole; broccoli;alcool; cafea;zahar;
fructe uscate sau cu continut crescut in zahar (struguri, pepene, ananas).