Regiunea industrială Caracas

Localizare: În America de Sud, în nordul Venezuelei, de-a lungul râului Guaire, în Valea
Caracas a lanțului costier venezuelean (Cordillera de la Costa). Valea se află la aproximativ
15 km de Marea Caraibilor, la o altitudine medie de 900 m.

Vârstă: a fost fondată în 1576 în regiunea centrală a coastei de către exploratorul spaniol
Diego de Losada, fiind foarte bine poziționată pentru că în apropiere era portul din La Guaira.

Factori genetici: regiunea dispune de mari rezerve de petrol, cărbuni, gaze naturale, de resurse
clasice precum minereu de fier și minereuri neferoase (bauxită îndeosebi), dar şi de resurse
hidroenergetice.

Evoluţia: După descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, Venezuela a devenit

dintr-o țară subdezvoltată exportatoare de produse agricole (cafea și cacao), o țară cu
posibilități financiare pentru dezvoltare. Căderea prețului petrolului în anii 1980 au împins
țara într-o criză economică de lungă durată și inflație, rata sărăciei atingând 66% în 1995,
PIB-ul pe cap de locuitor din anul 1998 scăzând la nivelul din 1963, la o treime din valoarea
sa maximă din anul 1978. Revenirea prețului petrolului după 2001 a impulsionat economia, cu
toate că criza financiară din 2007-2008 a încetinit creșterea economică. Datorită resurselor
hidroenergetice bogate, Venezuela și-a dezvoltat foarte mult sistemul de hidrocentrale. În
privința agriculturii se remarcă producția de cafea, trestie de zahăr, manioca, banane și nuci de
cocos. De asemenea, este importantă și industria de prelucrare a produselor alimentare,
băuturilor, textilă, îmbrăcăminte, încălțăminte, plastic și lemn. Datele de la INE pentru anul
2004 au arătat că 322,907 de persoane din populația țării lucrau în industrie. Cele mai
industrializate zone sunt cele de lângă capitală și centrul regiunii.

Cinci caracteristici esenţiale:

 Dispune de mari rezerve de petrol și gaze naturale (Venezuela este a cincea ţară
producătoare de petrol pe plan mondial.);
 Dispune de cele mai mari rezerve de hidrocarburi (Mai multe studii arată că Venezuela
 are cele mai mari rezerve de hidrocarburi de pe planetă.)
 Produse principale de export: petrol, bauxită, aluminiu, oțel, produse chimice, produse
agricole, produse industriale de bază, de asdemenea şi ţiţei, Venezuela fiind numărul
cinci în topul celor mai mari exportatori de țiței din lume.
 Este o reţea de căi de comunicaţie dezvoltată şi diversificată:
- Transportul maritim (Regiunea este foarte bine poziționată, fiind în apropiere de portul
din La Guaira. Un alt important port este Puerto Gabello, iar alte porturi sunt cele pe
râu: Puerto Ordaz si Ciudad Bolivar.)
- Transportul aerian (Ţara dispune de 369 aeroporturi din care 127 de aeroporturi au
pistele pavate.)
- Transportul feroviar (Reţeaua de transport a ţării are un sistem național limitat de cale
ferată de 806 km, care nu are legături feroviare active către alte țări.)
- Transportul cu metrou (Mai multe orașe mari au metrou, însă metroul din Caracas a
fost pus în funcțiune încă din 1983.)
- Transportul rutier (Venezuela are o rețea de drumuri de aproximativ 100.000 km, fiind
din acest punct de vedere pe locul al 45-lea în lume. Aproximativ o treime din drumuri
sunt asfaltate. Circulația cu automobile este încurajată și de prețul benzinei, care este
cel mai mic din lume.)
- Conducte de petrol (Rețeaua de conducte de petrol are o lungime de 6.370 km.)
  Marea majoritate a populației locuiește în capitala Caracas, care este și cel mai mare
oraș al Venezuelei.

Principalele centre industriale: Cele mai industrializate zone sunt cele de lângă capitală și
centrul regiunii. La finele secolului XX, industria s-a consolidat și în alte regiuni, cum ar fi
Centrul Occidental (vest), Zulia, Anzii și Guayana.