38.

Lecturi biblice

1. Un plan de origine divină:

Mergând, faceţi ucenici în toate neamurile, botezându-i … (Mat. 28, 19) –
acesta a fost ordinul misionar al Mântuitorului, înainte de a-i fi părăsit pe ucenicii Lui.
Dar acest ordin poate fi lecturi biblice, este de origine divină… În felul acesta
slujitorii evangheliei pot să se dezvolte şi să devină unelte puternice în mâna lui
Dumnezeu. La mii de suflete li s-a dus în felul acesta cuvântul lui Dumnezeu, iar solii
lui Dumnzeu au venit în contact cu oamenii din toate zonele şi popoarele. – G.W 19 v
Voi trebuie să intraţi în contact cu sufletele, pentru care voi lucraţi; ele nu
trebuie să audă numai vocea voastră, ci să dea şi mâna cu voi, să înveţe principiile
voastre şi să poată simţi simpatiile voastre. – Idem, 192.
Iubiţii mei fraţi din slujba predicării, să nu credeţi că singura metodă de a
câştiga suflete, ar fi ţinerea de cuvântări. Cea mai bună lucrare pentru voi este: de a
învăţa şi a instrui… Intraţi în cercul familial şi lăsaţi să vi se pună întrebări.
Răspundeţi cu răbdare şi în mod simplu… Predicaţi mai puţin şi învăţaţi mai mult,
ţinând lecturi biblice, şi rugându-vă împreună cu familii şi grupe mici. –Idem, 193.
Dacă veţi fi sociabili şi simpatici cu oamenii, atunci veţi putea mai uşor
schimba felul lor de cugetare decât prin cea mai frumoasă cuvântare. – Idem, 193.

2. Definiţie:
O lectură biblică este prezentarea sistematică a unei învăţături, a unei doctrine,
direct din Biblie, de obicei în faţa unui grup mic de persoane interesate, a unei familii,
sau unor persoane individuale.

3. Conversaţia:
Este un mijloc obişnuit a importului şi exportului de idei dintre două persoane
care susţin un dialog. Puţini sunt aceia care par a preţui valoarea unei conversaţii, şi
mult mai puţini, care o pot călăuzi către o ţintă, un final bine conturat. Cele mai multe
conversaţii conţin banalităţi (bârfe, starea vremii, sport, sănătate – boală, comerţ,
muncă).
 Istoria civilizaţiei cunoaşte anumiţi “maeştri” ai conversaţiei, cum era Socrate,
Lao Ţe, Franklin Beniamin etc. Un proverb chinez spune: O conversaţie în jurul
mesei cu un om înţelept valorează cât ai studia în cărţi timp de o lună. Beniamin
Franklin aprecia că “conversaţia încălzeşte mintea, animă imaginaţia, dând necontenit
naştere la idei noi, care sunt imediat urmărite şi dezvoltate, lucru ce nu s-ar putea
realiza niciodată în cursul mai greoi al unui schimb de scrisori.”
Conversaţia este o artă, care se manifestă în două calităţi indispensabile: A
asculta cu politeţe şi a vorbi în mod plăcut. (Atwell). Cei mai mulţi oameni devin
nesuferiţi prin faptul că nu ştiu să tacă. O conversaţie reuşită trebuie să conţină patru
elemente: adevărul, bunul simţ, umorul şi spiritul (W. Temple).
Isus Hristos a fost excelent în conversaţiile Lui intime cu partenerii solitari.
Avem secvenţe în raportul lui Ioan evanghelistul care pot fi manuale ale legilor
conversaţiei. O conversaţie care să lase urme în partenerul de discuţie, poate fi
definită astfel:
Să fie plăcută, dar nu grosolană, -- spirituală, dar nu sentimentală, -- liberă,
dar nu necuviincioasă, -- înţeleaptă, dar nu trufaşă, să aducă o noutate, dar fără
falsitate. (W. Shakespeare).
În ce constă valoarea unei conversaţii pentru predicator? În primul rând,
ascultând cu atenţie, el poate afla mentalitatea, felul de cugetare, caracterul şi
obiceiurile partenerului. Astfel el va intui mai repede subiectul pe care trebuie să-l
abordeze, şi felul cum trebuie să-l abordeze. În al doilea rând, prin contribuţia ideilor
lui, poate însămânţa adevărul în inima tovarăşului cu care discută. Un proverb
( probabil inspirat din Prov. 27, 17) spune: Fierul cu fier se ascute, aşa şi concepţia
amicului ascute pe amic. Conversaţia, care are ca scop crearea de ocazie pentru
mărturie, va face exact lucrarea aceasta. Ea va determina mintea omului din faţa ta să
cugete mai adânc şi mai responsabil asupra unui subiect al adevărului. Mărturia lui
Petru din ziua Cincizecimii a străpuns inima ascultătorilor (Fapte 2, 37), întrebând pe
apostoli: Fraţilor, ce să facem?
Dacă toţi cei ce zic că sunt urmaşii lui Hristos, ar folosi timpul… vorbind
despre adevăr şi stăruind asupra nădejdii creştinului, cercetându-şi inima şi în
rugăciune serioasă către Dumnezeu ar cere binecuvântarea Sa, – atunci s-ar putea
face o mult mai mare lucrare de cum am văzut până acum. Necredincioşii care acuză
pe cei ce cred adevărul, ar ajunge convinşi prin buna lor conversaţie în Hristos.” – 2
T 598.
4. Crearea de ocazii:
Lucrarea Domnului a fost făcută în cea mai mare parte prin convorbiri personale
(samariteanca, Nicodim). El depunea o sârguinţă deosebită chiar numai pentru un
singur ascultător din faţa Sa. Prin acest singur suflet solia era dusă mai departe în
mai multe cazuri, până la mii de oameni.– COL 210.
Când nu putea ajunge la inima oamenilor, Isus le făcea câte un bine. Veniţi în
ajutorul semenului în nevoie, şi recunoştinţa va dărâma orice zid de despărţire,
făcându-vă în stare să ajungeţi la inima lui. Cugetaţi asupra acestei chestiuni în mod
serios . – 9 T 127.
Când se întâlnea cu cineva, Isus căuta interesul comun, pentru a deschide o
punte, o cale spre o convorbire despre Planul Mântuirii. Pilda lui Hristos că El se
interesa de ceea ce interesa pe oameni, ar trebui să fie urmată de predicatorii
Cuvântului. Nu ne separăm de oameni. Trebuie să-i căutăm pe oameni acolo unde ei
se află, acolo unde ei sunt ocupaţi. Rareori ne vor căuta oamenii pe noi, din proprie
iniţiativă. Nu numai de pe amvon se pot atinge inimile oamenilor de adevărul
dumnezeiesc. Mai este un alt câmp de lucru, poate mai umil, dar îmbelşugat şi
roditor, şi anume: în căsuţa celor umili şi în palatul celor mari: acolo unde ni se dă
ospitalitate şi în adunările pentru bucurii sociale nevinovate. - DA 13 HLL 139.
Legăturile sociale pot fi folosite în scopul realizării unor noi contacte cu
oamenii, în folosul Lucrării. Legăturile sociale, sfinţite prin spiritul lui Hristos,
trebuie folosite pentru a aduce suflete la Mântuitorul –DV 363.
Ocaziile vin în număr mare pentru acela care este pregătit şi a învăţat să le
recunoască. Răspândirea de literatură creează interes şi ne face în stare să găsim
persoanele interesate, care sunt totodată şi cinstite şi sincere în inima lor. Citirea unor
cărţi lasă cea mai adâncă impresie asupra inimilor. Prin citire, vin la pocăinţă atâtea
suflete, ca şi prin ascultarea de predici. Dar trebuie să ştim să selectăm bine cărţile pe
care le oferim sub formă de împrumut, ca citirea să fie progresivă şi în acord cu
pregătirea spirituală a cititorului. Aceia care găsesc prin citire calea către lumina
adevărului, foarte rar cad de la credinţă.
 5. Modalitatea lecturilor biblice:
Când observăm că anumite persoane încep să se împrietenească cu adevărurile
pe care le predicăm, trebuie realizat un contact personal cu ei, o ocazie când ei să-şi
poată exprima părerile şi întrebările lor. Un astfel de contact realizat, va oferi
posibilitatea unei conversaţii pe tema adevărului. Conversaţia trebuie astfel canalizată
ca interesul faţă de adevăr să crească. După una, sau mai multe conversaţii, se poate
propune ţinerea de lecturi biblice individuale, sau de grup. O deplină pregătire însoţită
de rugăciuni ne dă încrederea în succes când ţinem lecturi biblice.
Un singur ascultător este vrednic de cele mai bune eforturi ale predicatorului.
Isus ar fi murit şi pentru un singur suflet. Trebuie să facem tot posibilul ca să nu se
piardă interesul şi lecturile biblice să devină o regularitate.
Din conversaţiile anterioare ne-am putut da seama despre nevoile, lipsurile pe
care le au cei interesaţi. Luând în consideraţie aceste nevoi, să ne facem un plan de
lecturi biblice, pentru abordarea problemelor găsite necesare. O lectură biblică se
deosebeşte fundamental de o predică. Nu este textuală, ci tematică. Tratăm totdeauna
anumite teme şi adevăruri biblice, pentru a înlesni o cunoaştere mai temeinică a
problemelor. Unele doctrine şi adevăruri pot fi prelucrate mai amplu. Conform
lipsurilor constatate în cultura religioasă a persoanelor care participă la lecturi.
Să pregătim fiecare lectură biblică în mod conştiincios. Accentul cade pe
documentare şi argumentare. Subiectele trebuie astfel aranjate, ca în primul rând
ascultătorii să primească o credinţă fermă în Biblie şi în caracterul ei de revelaţie
divină. Apoi, gradat, să se teacă la alte doctrine vitale, tratate într-un echilibru perfect.
Sfânta Scriptură trebuie să rămână totdeauna singura şi cea din urmă autoritate în
toate chestiunile de credinţă şi de practică creştină. Lecturile biblice să nu fie lungi. O
problemă poate fi prezentată în 30’, apoi trebuie să se dea loc la întrebări. Cu cât
interesul va fi mai viu, cu atât vor spori întrebările.
În acest stadiu de pregătire, trebuie să fim plini de consideraţie faţă de
sentimentele şi convingerile ascultătorilor. Poate ne este necesar să se corecteze toate
greşelile, sau micile erori pe care ei le fac când pun întrebări. Cu cât un om este mai
mult contrazis, cu atât se va înverşuna mai mult. Predicatorul are interesul ca lecturile
biblice să nu se curme prea curând. De aceea este nevoie de tact şi răbdare. Nu este
recomandabilă forţarea unei atitudini sau a unei decizii. Astfel de întrebări: De ce nu
vă botezaţi? De ce nu vreţi să aderaţi la adventism? etc. sunt întrebări ce trebuie
evitate, căci îl pune pe ascultător în situaţia de a se simţi constrâns, sau silit să facă un
pas împotriva voinţei lui.
Nu striviţi niciodată credinţa cuiva, până nu i-aţi oferit o posibilitate de a
dispune de una superioară. Înainte de a distruge bordeiul cuiva, ridică-i un palat, şi el
va părăsi bordeiul voluntar, nesilit de nimeni – spune un vechi proverb principiu
misionar.
Scopul ţinerii lecturilor biblice este, de a aduce viaţa şi credinţa omului în
armonie cu principiile de guvernare divine. În cadrul fiecărei lecturi biblice trebuie
adresat şi un apel inimii, ca ea să se supună Mântuitorului. Lectura biblică are o dublă
aplicaţie: urmăreşte fixarea adevărului în minte (dogmatica), apoi transpune teoria
adevărului pe tărâmul practic, arătând îndatoririle concrete în viaţa de toate zilele
(etică).
Subiectul trebuie astfel tratat ca nici o întrebare să nu fie lăsată fără răspuns.
Dacă nu suntem pregătiţi a răspunde, sau stadiul de înţelegere al ascultătorilor încă
nu este la nivelul ca ei să înţeleagă şi să primească dovezile la o întrebare ridicată, --
este mai prudent ca să răspundem astfel: Întrebarea este foarte importantă şi
fundamentală, şi cere un răspuns mai amplu. De aceea îngăduiţi-mi ca să vă dau un
răspuns complet data viitoare.
În formularea apelului să apelăm la judecata sănătoasă. Să urmărim ca cei ce ne
ascultă să ia o hotărâre privind fiecare punct al adevărului prezentat. Ei trebuie ca să
trăiască cele însuşite, ca roadele convertirii să se vadă în viaţa lor.
De fiecare dată, lectura biblică trebuie începută şi încheiată cu o rugăciune . la
început, ne rugăm noi, apoi îi vom coopta pe ascultători să facă una dintre cele două
rugăciuni. Ei trebuie, treptat, să se obişnuiască a se ruga în public. Lectura biblică
sistematică este “anticamera” clasei candidaţilor pentru botez. Ei trebuie stimulaţi să
urmeze pe parcurs, dacă s-au decis pentru adevăr, şi clasa candidaţilor pentru botez.
Lecturile biblice pot fi întregite prin sugerarea unor cărţi pentru lectură. Cartea
este cel mai bună misionară: spune adevărul, dar nu poate fi contrazisă. Ori este citită,
ori lepădată. Dar nicidecum – contrazisă!
Lecturile biblice familiale pe parcurs se pot lărgi şi în cazul că alte suflete vor
dori să facă participe sistematic, după un timp, se poate forma un alt nucleu. Cu cât
grupa este mai numeroasă, cu atât se lucrează cu sufletele mai greu. Contrazicerile
sunt mai numeroase, iar cei criticoşi se vor simţi mai liberi să ni se opună, sau să
răspândească un spirit difuz, uneori recalcitrant.