Conform Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați, “ un refugiat este un om care a fost

forțat să fugă din țara sa din cauza persecuției, a războiului sau a violenței. Un refugiat are o
teamă bine întemeiată de persecuție din motive de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau
apartenență la un anumit grup social. Cel mai probabil, ei nu se pot întoarce acasă sau se tem să
facă acest lucru.”

Războiul și violența etnică, tribală și religioasă sunt principalele cauze ale refugiaților
care fug de țările lor. Două treimi din toți refugiații din întreaga lume provin din doar cinci țări:
Siria, Afganistan, Sudanul de Sud, Myanmar și Somalia.1

Lumea asistă la cele mai înalte niveluri de deplasare înregistrate. Un număr de 65,6
milioane de persoane din întreaga lume au fost forțate sa paraseasca domiciliul prin conflicte și
persecuții la sfârșitul anului 2016. Printre acestea se numără aproape 22,5 milioane de refugiați,
peste jumătate dintre aceștia fiind sub 18 ani. Există, de asemenea, 10 milioane de persoane,
cărora li s-a refuzat cetățenia și accesul la drepturi fundamentale, cum ar fi educația, asistența
medicală, ocuparea forței de muncă și libera circulație.

Persoanelor care fug de persecuție și de conflicte li s-a acordat azil în țări străine timp de
mii de ani. Agenția ONU care ajută refugiații este UNHCR (cunoscută și sub numele de Agenția
Națiunilor Unite pentru Refugiați), care a apărut în urma celui de-al doilea război mondial pentru
a ajuta europenii afectați de acest conflict.

UNHCR a fost înființat la 14 decembrie 1950 de către Adunarea Generală a ONU, cu un

mandat de trei ani, pentru a-și finaliza activitatea și a se desființa. În anul următor, la 28 iulie, a
fost adoptată baza juridică de a ajuta refugiații și statutul de bază care orientează activitatea
UNHCR, Convenția Națiunilor Unite privind statutul refugiaților. Deci, în loc să-și înceteze
activitatea după trei ani, UNHCR a lucrat încă de atunci pentru a ajuta refugiații.

În anii 1960, decolonizarea Africii a produs prima criză a refugiaților din acest continent,
care a necesitat intervenția UNHCR. În următoarele două decenii, UNHCR a trebuit să ajute la
crizele de deplasare din Asia și America Latină. Până la sfârșitul secolului, în Africa erau

1
The UN Refugee Agency, disponibil la adresa: https://www.unrefugees.org/refugee-facts/what-is-a-refugee/
acessat la 16.06.2019 ora 22:45
probleme proaspete de refugiați și, transformând cercul complet, noi valuri de refugiați în Europa
din seria războaielor din Balcani.

Într-o lume în care aproape 20 de persoane sunt strămutate cu forța în fiecare minut, ca
urmare a unui conflict sau a unei persecuții, activitatea UNHCR este mai importantă ca oricând.2

Unele dintre țările cel mai puțin dezvoltate din lume - Uganda, Sudan, Etiopia și
Bangladesh - au fost printre cele 10 țări care au găzduit in 2016 cei mai mulți refugiați, potrivit
unui raport al Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

Cercetarea în privința tendințelor globale ale migrației a arătat că Turcia, Pakistan,

Uganda și Liban s-au aflat pe lista țărilor de destinație la sfârșitul anului 2017, urmate de Iran și
Germania.

Garficul 1 Tarile de destinatie ale migrantilor

Dupa cum se poate vedea si in graficul de mai sus,Turcia primeste cei mai mulți refugiați
și a înregistrat o creștere de 21% a populației refugiate în 2017. Sirienii, irakienii, iranienii și
2
United Nation disponibil la adresa: https://www.un.org/en/sections/issues-depth/refugees/ accesat la
16.06.2019 ora 23:00
afganii au constituit majoritatea noilor sosiri. Refugiații recent sosiți din Uganda provin în
principal din Sudanul de Sud și din Republica Democratică Congo. Anul trecut au fost 1,4
milioane, cu o creștere de 44% față de 2016; mulți dintre ei se stabilesc în Bidi Bidi, o tabără de
refugiați de mărimea unui oraș. Între timp, populația refugiaților din Germania a crescut anual cu
45%. În prezent există 970.400 de refugiați, dintre care majoritatea provin din Siria.3

Conceptul de “azilant politic”

Azilul este un proces juridic prin care oamenii care fug de persecuție în țara lor de origine
pot încerca să trăiască în siguranță în Statele Unite. Tratatele internaționale și legea federală
impun guvernului să evalueze o cerere de azil din partea oricărei persoane care intră în Statele
Unite, indiferent dacă această persoană ajunge legal, printr-un port sau că traversează ilegal
granița și este reținută.

Persoanele care se află deja în țară în mod legal pot solicita azil direct cu o agenție
denumită Serviciul de cetățenie și imigrare din Statele Unite. Migranții care sosesc ilegal și au
fost reținuți sau li sa spus că vor fi deportați pot solicita azil ca o modalitate de a evita trimiterea
acasă. Imediat după ce au cerut azil, migranții sunt, de obicei, intervievați de un ofițer instruit în
domeniul azilului pentru a stabili dacă au o "frică credibilă" de persecuție în țara lor de origine
"din cauza rasei, religiei, naționalității, apartenenței într-un anumit grup social sau opinii
politice . "Dacă ofițerul stabilește că există o" posibilitate semnificativă "ca migranții să poată
dovedi o astfel de persecuție, va fi stabilită o dată de judecată pentru o hotărâre definitivă cu
privire la primirea azilului.

Migranții care au trecut printr-o examinare credibilă a fricii după ce au fost reținuți pentru
a încerca să treacă ilegal frontiera au fost eliberați în trecut din detenție pentru a aștepta audierea
lor finală. O întârziere uriașă în cazurile de tribunal pentru imigrație - apropiindu-se de 900 000
de cazuri - a însemnat că unii solicitanți de azil trebuie să aștepte zece ani pentru a fi audiați.
După o perioadă de timp, migranții primesc permisiunea de a lucra în mod legal în timp ce
așteaptă.

3
World Economic Forum, disponibil la adresa: https://www.weforum.org/agenda/2018/06/worlds-refugees-
charts-2017-unhcr-global-trends/ , accesat la 16.06.2019 la 23:40.
 Diferența dintre cele două tipuri de migranți depinde în mare măsură de locul în care o
persoană se adresează unui refugiu sigur. Refugiații își depun cererea în afara Statelor Unite.
Solicitanții de azil sunt persoane care sunt deja în țară sau ajung la un port de intrare american.
Ambele trebuie să dovedească faptul că se tem de realism din cauza persecuției din propria țară.4

Potrivit graficului de mai sus, cererile de azil politic au crescut din anul 2008, de la 200
de cereri, pana la 1332 in anul 2015, an in care au fost inregistrate cele mai multe. In 2016,
cererile incep sa scada, mentinandu-si tendinta negative pana in 2018.

4
The New York Times, disponibil la adresa: https://www.nytimes.com/2019/04/17/us/politics/asylum-facts-
seekers-laws.html , accesat la 17.06.2019 ora 00:20

5
Eurostat disponibil la adresa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Asylum_statistics ,
accesat la 17.06.2019 ora 00:30