Studiu de caz – LIMITAREA DREPTURILOR.

Starea de urgență este permisă prin articolul 93 al Constituției României și reglementată de Ordonanța

de Urgență nr. 1 din 1999. Ordonanța spune că starea de urgență se poate impune pe o perioadă de cel
mult 30 de zile și prevede măsuri excepționale economice sau de ordine publică. Responsabilul de
gestionarea măsurilor, în cazul instituirii stării de urgență, revine, în principal, Ministerului de Interne.

Tinand cont de e evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea

coronavirusului la nivelul a peste 150 de țări iclusiv Romania si luând în considerare experiența țărilor
grav afectate de evoluția virusului s au adoptat masuri care au avut impact pozitiv în limitarea
răspândirii acestuia şi care au vizat acțiuni în planul sănătății publice, concomitent cu limitarea sau
întreruperea activităților socio-economice neesențiale, dar mai ales îngrădirea exercitării unor drepturi
şi libertăți fundamentale, fără de care celelalte acțiuni desfăşurate nu ar fi putut avea efect.

Ordonanta militara nr.2 din 21.03.2020 limiteaza exercitarea urmatoarelor drepturi din Constitutie:

1. Art.34 Dreptul la ocrotirea sanatatii -> prin suspendarea temporara a activitatilor in

cabinetele de medicina dentara ;
2. Art.45 Libertatea economica -> prin suspendarea temporar a anumitor activitati de
comercializare ;
3. Art 29 Libertatea constiintei si art 33 Accesul la cultura ->prin oficiarea slujbelor in
lacasurilor de cult fara accesul publicului;
4. Art 39 Libertatea intrunirilor -> prin interzicerea intalinirilor si contactului cu mai mult
de 3 persoane.

Toate aceste masuri s au stabilit pentru siguranta Romaniei.

Art 15 din CEDO “Derogare în caz de stare de urgenţă1. În caz de război sau de alt pericol public ce
ameninţă viaţă naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile
prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri
să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.2. Dispoziţia precedenta nu
îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi
nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de
derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate
şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general
al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care
dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.” Astfel , tinand cont de acest articol CEDO se
aplica asupra imprejurarilor din prezent.
Studiu de caz – LIMITAREA DREPTURILOR.