1)Alimentatia este procesul prin care organismul primeste substantele

nutritive necesare desfasurarii activitatilor fiziologice si isi asigura substratul

energetic, enzimatic, hormonal necesar indeplinirii functiilor principale : relatie,
nutritie si reproducere.
Alimentatia este o componenta a stilului de viata alaturi de activitatea fizica,
sanatatea mentala, somnul. Se pot da definitii pentru stilul de viata sanatos, dar
lucrul cel mai important este sa ne comportam astfel incat sa ne reducem riscul
de boala. Sigur ca fumatul, comportamentul agresiv, poluarea mediului, lipsa
imunizarilor, consumul de droguri contribuie la cresterea acestui risc.
2) Bolile care pot fi contactate din apa contaminata sunt o cauza majora de
mortalitate, mai ales in cazul copiilor. Salubritatea inadecvata, epurarea
incorecta a apei si contaminarea apei cu diverse deseuri produc afectiuni
precum: gastroenterita, hepatita virala, febra tifoida si holera.
Principalele boli contactate din apa contaminata sunt:

1. Gastroenterita (dizenteria, diareea)

Aceasta afectiune este rezultatul consumului de apa contaminata cu diverse
virusuri: rotavirus, bacterii (e-coli, salmonella, sighella, holera) sau protozoare
(amoebia, giardia). Cel mai frecvent simptom este debutul brusc de scaune
apoase.
Acesta poate fi asociat cu varsaturi, febra, dureri abdominale si sange prezent in
scaun (dizenterie). Cel mai adesea, aceste infectii sunt autolimitate si dureaza
doar cateva zile. Unele, totusi, pot dura mai mult de 3-4 saptamani.
O complicatie comuna este deshidratarea manifestata prin sete accentuata,
letargie, cantitate redusa de urina, inchisa la culoare. Copiii sunt mai predispusi
la deshidratare decat adultii. Decesele cauzate de diaree sunt comune la copiii
care au varsta sub cinci ani.
Tratamentul implica hidratare pe cale orala sau intravenoasa. Solutiile orale
pentru rehidratare orala sunt tratamentul de prima intentie la copii. Uneori pot fi
necesare reprize scurte de antibiotice.
2. Hepatita virala
Hepatita virala de tip A si E sunt cele mai frecvente cauze de icter. Hepatita
virala debuteaza cu o etapa initiala de febra, greata, varstaturi timp de 3-4 zile,
urmata de debutul icterului.
De obicei dureaza 3-4 saptamani. Se trateaza de la sine si uneori se complica,
prin insuficienta hepatica. Femeile gravide trebuie sa acorde importanta
hepatitelor virale, intrucat in sarcina sunt sanse mai mari sa se dezvolte
insuficienta hepatica ca o consecinta a hepatitei de tip E.
Nu este cazul sa se administreze nici un tratament specific. Nici restrictiile
dietetice nu sunt necesare. Tratamentele cu medicamente alternative comune
ofera beneficii discutabile si pot determina leziuni la unii pacienti.
3. Febra tifoida
Este provocata de anumite tipuri de bacterii si debuteaza cu febra mare,
pierderea poftei de mancare si letargie. Testele de sange sunt necesare pentru
stabilirea diagnosticului. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice,
cum ar fi ciprofloxacina, ceftiaxona sau azitromicina.
4. Holera
O persoana poate contacta holera prin intermediul apei sau a consumului
de alimente contaminate cu bacteria holerei.
Boala se raspandeste rapid in zonele geografice in care salubritatea este
deficitara iar apa de baut este infectata. Igiena personala contribuie in mare
parte la aparitia si severitatea cazurilor de holera. In prezent sunt disponibile
vaccinuri orale contra holerei.
 1)Tot personalul admis la lucrul cu sursele de radiație ionizantă, în activități
radiologice în exteriorul incintei special amenajate, conform prevederilor art. 20
și 23 ale Legii nr. 132 din 8 iunie 2012, va deține calificări şi cunoștințe în ceea
ce privește:
1)măsurile de radioprotecție în zona de lucru;
2) exploatarea corectă a instalațiilor cu surse de radiație ionizantă;
3) măsuri de asigurare a protecției fizice a materialelor radioactive sau nucleare
și a instalațiilor radiologice;
4) măsuri de reacționare primară în cazuri de urgențe radiologice sau nucleare.
Expunerea fiecărui lucrător trebuie controlată, pentru a nu depăși următoarele
limite:
a) doza efectivă de 20 mSv pe an, mediată pe 5 ani consecutivi;
b) doza efectivă de 50 mSv a unui an oarecare, cu condiția că pe parcursul a 5
ani consecutivi doza medie nu va depăși 20 mSv pe an;
c) pentru cristalinul ochiului – doza echivalentă de 150 mSv pe an;
d) pentru piele, extremități (mâini şi picioare) - doza echivalentă de 500 mSv
pe an.
Adnotare. Limita dozei pentru piele se aplică pentru valoarea medie a dozei pe
1 cm', pe cea mai puternic iradiată zonă a pielii. Elevii și studenții cu vârsta
între 16 şi 18 ani, care sunt expuşi ira- dierii în timpul pregătirii, persoanele cu
vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, care utilizează sursele de radiații ionizante
pentru cercetări științifice, nu trebuie să depăşească următoarele limite: a) doza
efectivă anuală de 6 mSv; b) pentru cristalin doza echivalentă anuală de 50
mSv; c) pentru piele, extremități (mâini și picioare) - doza echivalentă anuală de
150 mSv/1.
Adnotare: a. Perioada medierii dozei efective, indicată în punctul a, poate fi
schimbată, în cazuri excepționale, de către organul de reglementare pentru o
durată de până la 10 ani consecutivi. In acest caz, doza efectivă a ori- cărui
lucrător pentru această perioadă nu trebuie să depăşească în medie 20 mSv pe
an, iar pe orice an aparte - 50 mSv. Dacă doza medie efecti- vă de lucrător de la
începutul perioadei ajunge la 100 mSv, trebuie să se revadă condițiile existente.
b. Schimbarea temporară limitelor dozelor este efectuată de către organul public
cu funcții de reglementare în domeniul radioprotecției și securității nucleare şi
nu trebuie să depășească 50 mSv pentru oarecare an, iar durata schimbărilor este
în vigoare nu mai mult de 5 ani.
2) Medicul stomatolog trebuie să fie echipat cu halat sau costum special.
Îmbrăcămintea trebuie să fie comodă și confecționată din materiale naturale
(bumbac, in). În timpul activității medicul obligatoriu trebuie să poarte ochelari,
mască și mănuși. Masca se va schimba la fiecare trei ore, mănușile după fiecare
pacient examinat. Ochelarii de protecție sunt un atribut obligatoriu al medicului
în timpul preparării dinților, lucrul cu lămpile de fotopolimerizare. Un rol
important se acordă încălțămintei, care trebuie să fie comodă și să aibă un călcâi
stabil nu mai înalt de 3 cm. Nu se permite de a lucra în încălțăminte fără călcâi,
deoarece duce la apariția piciorului plat și în încălțăminte cu toc înalt, deoarece
duce la oboseală.
3) Relaţiile aplicate în igiena muncii
Relaţia fiziologică dintre om şi muncă.
Relaţia patologică dintre om şi muncă.
-Relaţia activitate profesionalăsănătate.
Relaţia sănătateactivitate profesională.
Relaţia fiziologică dintre om şi muncă.
Munca este unul dintre cei mai importanţi factori:
 de sanogeneză,
 de generare şi menţinere a sănătăţii la nivelul calitativ superior,
 de alimentaţie fiziologică,
 de regim de viaţă fiziologic.
Relaţia patologică dintre om şi muncă. Munca, în anumite condiţii, poate deveni
 factor etiologic principal de îmbolnăvire (provocând boala profesională),
 factor etiologic favorizant al multor îmbolnăviri cu etiologie multefactorială
(boli legate de profesie),
 factor etiologic agravant al multor îmbolnăviri.
Relaţia activitate profesională- sănătate.
Presupune o activitate profesională desfăşurată în condiţii de muncă bune sau
foarte bune are o stare de sănătate bună, dar şi invers, o activitate profesională
desfăşurată în condiţii de muncă nefavorabile are drept rezultat o stare de
sănătate proastă.
Relaţia sănătate- activitate profesională. Presupune o stare de sănătate bună,
influenţată, alături de competenţa şi experienţa profesională, o activitate cu
rezultate bune economice şi de eficienţă a tuturor componenţilor întreprinderii.