Conf. univ. dr.

Manuela Tă bă ră ș Contractul de rentă viageră

Contractul de rentă viageră

Contractul de rentă viageră este un contract reglementat prin lege prin care o parte, debirentier, în schimbul unui capital de
orice natură sau cu titlu gratuit, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane denumită credirentier, prestaţii periodice
constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
De reţinut că, ca şi în cazul contractului de întreţinere, beneficiarul contractului de rentă viageră poate fi contractantul debirentier, cât şi
un terţ de contract.

Caractere juridice
Contract consensual
Contractul de rentă viageră este un contract consensual astfel că simpla manifestare de voinţă a părţilor este suficientă pentru încheierea
valabilă a contractului de rentă viageră.
Contract bilateral
Contractul de rentă viageră este un contract sinalagmatic care naşte drepturi şi obligaţii reciproce, caracter justificat în bună măsură prin
intenţia oneroasă, de regulă, cu care se plăteşte renta, nimic neîmpiedicând părţile să încheie un contract de rentă viageră prin care
debitorul se obligă a plăti renta fără a primi nimic în schimb de la debitor, fapt ce va reprezenta o liberalitate cu un regim juridic specific
materiei donaţiei.
Contractul de de rentă viageră are caracter aleatoriu, pentru că alea, hazardul, nu depinde nicidecum de voinţa vreunei părţi, iar
întinderea, durata vieţii creditorului nu poate fi anticipată.
Întrucât obligaţia debitorului de a plăti renta este raportata nevoilor creditorului, iar debitorul nu se poate elibera prestând totul deodată,
contractul de rentă este indubitabil executat succesiv, pe toată perioada convenită contractual, sau după caz, pe durata vieţii creditorului.
Contract translativ
Renta este un contract în care, în principiu, atunci când acesta este oneros, creditorul transmite debitorului un bun sau o sumă de bani în
schimbul rentei, astfel încât, în ceea ce-l priveşte pe debitor, acestuia îi va opera transferul dreptului de proprietate asupra bunului
transmis şi odată cu acesta şi riscurile pieirii bunului ce vor cădea în sarcina sa exclusivă.
Contractul de rentă are caracter irevocabil, justificat prin aceea că debitorul nu se poate libera de plata rentei, restituind creditorului
bunul/valoarea prestată la rândul său de acesta, chiar şi dacă renunţă la restituirea prestaţiilor efectuate de el până la acea dată, în
favoarea creditorului.
Un alt argument al acestui principiu este dat de împrejurarea că debitorul este ţinut de plata rentei până la data decesului creditorului,
oricât de lungă ar fi această durata vietii acestuia şi oricât de împovărătoare şi disproporţionată ar fi contraprestaţia, leziunea neputând fi
niciodată invocată în cazul contractelor aleatorii.
Contract insesizabil
Spre deosebire de contractul de întreţinere, numai renta viageră cu titlu gratuit, poate fi declarată insesizabilă şi aceasta nu prin lege, ci
prin contract. Cu toate acestea, trebuie reţinut că renta constituită cu titlu gratuit şi declarată de părţi insesizabilă, poate fi totuşi urmărită
numai pentru datorii de alimente, chirii sau creanţe privilegiate asupra mobilelor, limitele fiind stabilite exclusiv de instanţa de judecată.
Caracter cesibil
Având în vedere că renta nu are caracter personal, în principiu renta poate fi cedată, ca de altfel şi urmărită, argumentul fiind dat şi de
dispoziţiile art. 2253 C civ. care arată că numai renta viageră cu titlu personal poate fi declarată de părţi neurmăribilă.
Durata contractului de rentă viageră
Aşa cum spune şi denumirea, contractul de rentă este viager iar părţile sunt obligate să constituie renta pe durata vieţii unei persoane
determinate, indiferent de calitatea acestei persoane care poate fi fie debirentierul, fie credirentierul, fie chiar un terţ străin de convenţia
părţilor.
Forma contractului
Contractul de rentă viageră este un contract consensual (dacă nu vizează transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, situaţie
în care cerinţa formei autentice se impune ad validitatem, iar contractul capătă un caracter solemn, sub sancţiunea nulităţii absolute sau
nu ia naştere în temeiul unei donaţii sau unui testament, situaţie în care din nou, forma autentică trebuie respectată ad validitatem), astfel
că simpla manifestare de voinţă a părţilor este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului de rentă viageră.
Moduri de constituire
Ca şi contractul de întreţinere, contractul de rentă viageră, se poate constitui cu titlu oneros în schimbul unui capital de orice natură, sau
cu titlu gratuit.
În situaţia în care renta urmează a fi prestată în favoarea terţului beneficiar, acesta va avea poziţia juridică a unui creditor al
rentei, însă terţ al raporturilor contractuale care au generat renta, putând doar solicita obligarea debitorului la executarea prestaţiei. În
măsura folosului gratuit, actul reprezintă o donaţie indirectă, supusă condiţiilor de fond ale donaţiei, dar exceptată de la condiţiile de
formă al acesteia.
Obligaţia debirentierului se poate naşte, aşadar, fie cu titlu oneros ca şi contraprestaţie a bunului sau capitalului primit, fie ca urmare a
instituirii unei răspunderi asumate convenţional urmare unei fapte ilicite delictuale, care poate genera o indemnizaţie prin rentă, sau cu
intenţia de a gratifica pe beneficiarul rentei contractant sau beneficiar al raportului juridic.

Renta poate fi de asemenea constituită pe parcursul vieţii mai multor persoane, urmând ca, în lipsa unei stipulaţii contrare, obligaţia de
plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.

Nimic nu împiedică părţile să stipuleze că moartea unuia dintre creditori poate conduce la stingerea parţială a rentei ce urmează a fi plătită
celorlalţi sau celuilalt creditor supravieţuitor.
Dispoziţiile art. 2245 C. Civ. prevăd şi că, dacă nu s-a convenit altfel, obligaţia de plată a rentei este indivizibilă în privinţa creditorilor
rentei, astfel că, oricare dintre debitori pot fi obligaţi în executarea integrală a obligaţiei, iar plata făcută de unul dintre ei devine
liberatorie pentru toţi.
Ce trebuie reţinut este că legiuitorul doar creează o prezumţie de indivizibilitate a creanţei de rentă, însă nimic nu împiedică părţile să
înlăture prin acordul lor această normă legală.

Drept civil. Contracte speciale

Conf. univ. dr. Manuela Tă bă ră ș Contractul de rentă viageră

Datorită caracterului aleator, este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ care era
decedat în ziua încheierii contractului, întrucât motivaţia rezidând din aceea că nu există şanse de câştig şi pierdere pentru ambele părţi,
ceea ce echivalează cu o lipsă a cauzei contractului de rentă viageră.
Nu produce de asemenea efecte contractul de rentă în favoarea unei persoane, care la data încheierii contractului suferea de o boală din
pricina căreia a murit într-un termen nu mai lung de 30 de zile de la data încheierii contractului.
Motivaţia juridică izvorăşte de asemenea, din caracterul aleatoriu care trebuie să depindă de hazard al morţii creditorului, hazard care
lipseşte în situaţia unei boli incurabile aflată într-un stadiu avansat.
Obiectul rentei
Renta constă într-o sumă de bani sau în alte bunuri fungibile şi datorită contraprestaţiei debirentierului, se poate pune problema în
practică de calificare a contractului în raport de contractul de vânzare-cumpărare cu plata preţului în rate sau faţă de contractul de schimb,
criteriul principal fiind acela de determinare a prestaţiei principale care poate consta fie în capitalul primit, fie în prestaţia la care
debirentierul s-a obligat de a da.
Plata rentei
În lipsă de stipulaţie contrară, legiuitorul a prevăzut că ratele de rentă se plătesc trimestrial, în avans şi indexate în funcţie de rata inflaţiei.
În cazul neplăţii la termenul convenit, debirentierul poate fi pus în executare, conform dreptului comun prin cererea de chemare în
judecată, de exemplu, dar poate fi de drept în întârziere dacă s-a prevăzut o asemenea sancţiune, în contractul de rentă încheiat.
De retinut! Părţile pot modifica această prevedere legală şi pot stabili o durată mai scurtă sau mai lungă de plată în avans a ratelor de
rentă.
Atunci când credirentierul decedează înainte de expirarea pentru care renta s-a plătit în avans, debirentierul nu poate cere partea din
renta plătită pentru perioada în care creditorul nu a mai fost în viaţă.
Generat de natura contractului de rentă viageră şi de cauza naşterii unui astfel de contract, plata ratelor de rentă trebuie făcută, în lipsă de
stipulaţie contrară, la domiciliul credirentierului. Nimic insa nu împiedică însă părţile să stabilească o altă modalitate de plată, inclusiv prin
transfer bancar, sens în care se uşurează şi dovada de plată a acestora, care în acest caz, se face prin criterii obiective, celerante, spre
deosebire de prima situaţie, care ar reclama reconstituirea unei dovezi, chitanţe liberatorii.
Garantarea rentei
Obligaţia de prestare a rentei constituită cu titlu oneros, poate fi garantată la cererea părţii, cu înscrierea unui privilegiu, sau după caz, a
unei ipoteci legale, asupra bunului oferit în contra-prestarea rentei în condiţiile art. 1723 coroborat cu art. 2249 C. Civ.
Întrucât publicitatea imobiliară sus-menţionată rezidă din lege, taxarea serviciului de către Agenţia Naţionala de Cadastru si Publicitate
Imobiliară nu va exista, înscrierea făcându-se ope legis, e adevărat, la cererea persoanei interesate, motiv pentru care nu este necesară
declararea valorii creanţei garantate în vederea taxării, valoare greu de cuantificat, pe de altă parte, datorită caracterului aleator.
Executarea silită a ratelor
În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a rentei, credirentierul poate cere executarea silită a creanţei sale, executare care are un
caracter special dată fiind situaţia particulară în care se află acesta. Astfel, credirentierul poate cere sechestru şi vânzarea bunurilor
debirentierului, până la concurenţa unei sume suficiente pentru a asigura plata rentei pentru viitor.
Această sumă se va stabili pe baza unor expertize care vor fi întocmite pe baza unor tehnici actuariale în conformitate cu metodologia de
calcul aplicabilă în cazul asigurărilor de viaţă în care se iau în vedere criterii cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a debirentierului, ratele
deja încasate, etc., costurile expertizei urmând a fi suportate de debitorul culpabil.
Suma rezultată din vânzarea silită a bunurilor debirentierului se va consemna la o instituţie de credit şi va fi plătită credirentierului cu
respectarea cuantumului şi scadenţelor convenite prin contractul de rentă viageră.
Dacă debirentierul va intra în lichidare, se vor aplica regulile specifice materiei care presupun înscrierea creditorului în tabloul creditorilor
şi urmare a procedurii specifice de lichidare.
Prescripţia dreptului la rentă
Având în vedere caracterul viager al rentei, dreptul la rentă este imprescriptibil, indiferent cât timp credirentierul a fost împiedicat a
solicita plata ratelor de rentă neachitate sau a stat în pasivitate a solicita aceste plăţi. Deşi dreptul la rentă nu se prescrie, plata rentei
executându-se succesiv, termenul de prescripţie de drept comun de 3 ani se calculează separat pentru fiecare rată a rentei.
Rezoluţiunea contractului de rentă
Creditorul obligaţiei de rentă are posibilitatea de a solicita rezoluţiunea contractului dacă debitorul nu depune garanţia convenită
contractual în vederea executării obligaţiei sau dacă, acesta diminuează garanţia promisă.
În cazul unei executări culpabile a obligaţiei de plată a rentei, în care debitorul nu produce nicio justificare a amânării, executării parţiale
sau neexecutării obligaţiei de plată a rentei, doar credirentierul este acela care va putea solicita rezoluţiunea pentru neexecutare, situaţie
în care debitorul fiind de rea-credinţă (şi dacă nu s-a stipulat altfel în contract) pierde ratele achitate până la momentul rezoluţiunii.
Irevocabilitatea rentei
Contractul de rentă are caracter irevocabil, justificat prin aceea că debitorul nu se poate libera de prestarea rentei, restituind creditorului
bunul/valoarea prestată la rândul său de acesta, chiar şi dacă renunţă la restituirea prestaţiilor efectuate de el până la acea dată, în
favoarea creditorului.
Un alt argument al acestui principiu este dat de împrejurarea că debitorul este ţinut de plata rentei în cazul contractului de rentă viageră,
până la data decesului creditorului, oricât de lungă ar fi această durată şi oricât de împovărătoare şi disproporţionată ar fi contraprestaţia,
leziunea neputând fi niciodată invocată în cazul contractelor aleatorii.

Drept civil. Contracte speciale