ÎNTÂLNIRE CU CONSTANTIN BRÂNCUȘI ....

ONLINE
Ne apropiem de universul lui Brâncuși cu ajutorul unei serii de 5 articole care vor surprinde diferite ipostaze ale operei sale. În
prima parte vom revizui 18 sculpturi și câteva din misterele acestora.

Capul lui Laocoon i-a adus lui Brâncuși o medalie de bronz în 1900.

În 1902, Brâncuși face singurul portret în România după natura, Ion Georgescu-Gorjan. Merită citate, din procesul creației:
…îi lua cu compasul măsurile fruntii, arcadei sprâncenelor, nasului, proeminența bărbiei, dimensiuni care se întipăreau apoi în
lutul pe care degetele dibace îl modelau cu siguranța talentului și a meseriei bine învățate.” Barbu Brezianu
Prima lucrare la comandă pentru Brâncuși a fost bustul lui Carol Davila. Începută în 1903, aceasta s-a turnat în bronz abia prin
1913. Gipsul care reprezenta model pentru turnarea în bronz se avariase între timp, Brâncuși nu mai era în țară, așadar s-a luat
decizia de reparare prin suprimarea părților avariate. Brâncuși s-a gândit în 1938 să îi dea în judecată pe cei care au luat decizia.
Brațele lui Carol Davila fuseseră ciuntite, iar chipiul rămăsese fără egretă.
În 1907 apare lucrarea prin care Brâncuși își va afirma autonomia artistică. Aceasta se va
intitula Sărut și va fi executată prin tehnica tăierii directe.”Nu poţi să mergi la fondul bătăliei dacă nu
se lucrează în sculptură cu tăietura directă. Modelajul este mai comod. Poţi reveni, poţi corija, adăuga,
schimba, în timp ce tăietura directă cere o confruntare fără milă între artist şi materialele pe care trebuie
să le supună.” – Ionel Jianu
Victoria iubirii în fața morții este redată în prim-plan de către Brâncuși prin această creație . Mai puțin
cunoscut este faptul că, ea reprezintă monumentul funerar al Tatianei Rachevski, o tânără poloneză care
s-a sinucis din dragoste.
Unii critici consideră Gânditorul de la Hamangia a fi o ”precumințenie a pământului”. Brâncuși ridică
alura femeii la nivelul portretului universal prin lucrarea expusă în 1910 la București sub numele
de Cumințenia Pământului.

O operă controversată este Danaida. Pe sculptură apare anul 1908 vreme la

care Brâncuși nu se afla în țară. De aici au pornit îndoielile cu privire la
adevăratul creator. În urma unor cercetări s-a stabilit că procesul de
creație avusese loc în atelierul colecționarului Bogdan Pitești.
Materialul folosit este piatra de vatră. Tudor Arghezi la acea
vreme, spunea că, Bogdan Pitești oferea atelierul său
sculptorilor și pictorilor. Prin spusele sale, Arghezi
a sprijinit veridicitatea muncii și spuselor lui
Brâncuși. Lucrarea a fost într-un final cumpărată de către Bogdan- Pitești
în 1914. Peste 28 de ani, la o reafișare, sculptura a fost greșit
etichetată ”Cumințenia Pământului”.

Ireproșabila fuziune dintre senzualitate și puritate prezentă în

opera”Fragment de tors”, din 1909,  a fost recunoscută prin
decernarea marelui premiu în cadrul Salonului Oficial de la București în anul 1912. Astăzi ea se află
la Muzeul de Artă din Craiova.
Puțin cunoscuta Madame LR s-a vândut în
2009 cu aproape 30 de milioane de EUR la
licitaţia organizată de casa Christie’s în Paris. La
vremea aceea suma reprezenta un sfert din
bugetul României alocat pentru Cultură. De
asemenea, tranzacția a depășit-o în valoarea pe cea
a ”Păsării în Spațiu”, ultima fiind estimată la 24.5
milioane de EUR. Misterul operei Madame LR se datorează în mare parte artistului Yves Saint Laurent care nu a expus-o
niciodată.
Muza adormită reprezintă începutul acelei etape care îl va duce treptat spre desăvârșitele forme ovoidale. ”La Muse endormie
I” a fost una dintre cele cinci lucrări selectate şi aduse la New York de organizatorii Armory Show în 1913.

Între 1908 și 1910

Brâncuși acceptă
comanda
monumentului funerar al lui
Petre Stănescu din Buzău.
Astfel au fost
concepute
”Rugăciunea” și
”Bustul lui Petre
Stănescu”, ambele în piatră
de măgură. Femeii care se
roagă în genunchi îi lipsesc
brațul stâng și
urechea stângă,
imagine ce ne poate duce
cu gândul la Evanghelia lui Marcu ”dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o (…) dacă
ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l”. Astăzi ambele opere sunt prezente la
Muzeul de Artă din București, în timp ce la Buzău au rămas copiile acestora realizate în
bronz.

Pasărea Măiastră este realizată în 1910.

Pentru Brâncuși, zborul însemna ”cel mai minunat lucru din natură”. Între 1910 și 1944,
Brâncuși a creat 29 de păsări, căutând sa exprime această esență a zborului.

O lucrare cu un istoric interesant este Primul Pas, din 1913. Aceasta pare că ar povesti o
întâmplare din viața lui Brâncuși, când acesta l-ar fi ajutat pe copilul Familiei Farquhar să
facă primii pași. Sculptura a fost distrusă în împrejurări necunoscute și Brâncuși nu va mai
reveni niciodată asupra acestei teme. Capul, singurul care s-a pastrat, a fost expus în 1926 la
Galeriile Brummer din New York.

Una dintre cele mai cunoscute

lucrări ale artistului
este Domnișoara Pogany.
Aceasta reprezintă un simbol
național al artei moderne
românești. Brâncuși a realizat 19
sculpturi între 1912 și 1933.
Multă atenție se acordă feței
Domnișoarei, în special ochilor, singurii care pot face față într-o
luptă a spiritelor cum spuneau unii curatori. În procesul de creație, un rol important l-a avut tânăra
pictoriță originară din Ungaria, care la acea vreme studia arta la Paris și trecea din când în când prin
atelierul sculptorului. Câteva întâlniri au dus la solicitarea ei adresată lui Brancusi, aceea de a-i realiza
portretul. Deși s-au produs mai multe încercări, abia după ce aceasta s-a întors în Ungaria, Brâncuși a
sculptat în marmură capul acesteia. Sculptura a fascinat diferit fiecare artist în parte. Mai
sus artista de origine italiană Silvia Mangano alege să-și fixeze privirea asupra spatelui fin șlefuit al
Domnișoarei Pogany expusă la Muzeul de Artă Modernă din New York. Conexiunea dintre cei doi se sprijină
pe fotografia tinerei Margit Pogany și auto-portretul realizat de aceasta, În ambele se observă capul minion
dominat de coafura austeră reliefate de perechea sa de ochi mari și profunzi.
Într-un lemn mai deosebit este concepută în 1916, Vrăjitoarea. Pentru realizarea acesteia s-a folosit de un
trunchi bifurcat de arțar.

Tot în anul 1916, Brâncuși avea să își exprima pentru

prima oară preocuparea pentru forma de coloană. Doi
 ani mai târziu apare în lemn de stejar prima versiune a Coloanei fără Sfârșit. Aceasta a fost alcătuită din elementele care
reprezenintă misterioase trunchiuri de piramidă suprapuse.

“Forma exterioară nu este forma cea reală, ci

esenţa lucrurilor. Pornind de la acest adevăr, îi este imposibil de a realiza ceva acelui care exprimă realul numai prin imitarea
suprafeţii exterioare a lucrurilor”. (Culese de I. Jianu). ”Principesa X”, afișată la expoziția independentă de la Paris din anul 1920
a fost subiectul multor scandaluri. Brâncuși spunea despre piesă că acesta semnifică obiectul dorinţelor intime şi subconştiente ale
femeii portretizate. Istoria era rescrisă prin piesa ”Leda”. Brâncuși a refuzat să creadă că Zeus s-ar fi transformat într-o lebădă
pentru a o cuceri pe Leda. Acest motiv a condus la inversarea personajelor și astfel Leda a devenit lebăda în viziunea lui Brâncuși.
Opera să află la Muzeul de Artă din Chicago iar rotația acesteia spunea Brâncuși: ”neîncetat crează o nouă viață, un nou ritm”.
Doamna Agnes Meyer era soția unui magnat al presei Americane. În anul 1920 Brâncuși creează sculptura Portretul Doamnei
Meyer singura până atunci realizată atât în marmură cât și în lemn. Numele Meyer apare și în controversatul proces American
Brâncuși vs. SUA. Acesta deținea lucrări ale artistului, iar existența lor a constituit probă pe parcursul procesului.

C’est un oiseau! SUA vs. Brâncuși Celebra pasăre ajunsă la granițele americii a fost categorisită drept
ustensilă de bucătărie/obiect de spital și i-au fost aplicate taxele aferente. De ce? Legea nu era împotriva
operelor de artă, aceasta permitea spre exemplu intrarea sculpturilor în SUA, însă aceastas se făcea în
funcție de cursul urmat în producerea lor. Astfel ele aveau voie să fie reproduceri, imitații ale obiectelor
naturale și în special orice deriva din forma umană. Întrebarea principală ridicată de tribunal solicita o
demonstrare a asemănării dintre pasărea lui Brâncuși și pasărea din natură. Apărarea Opera, susținea
Brâncuși, era deja vândută prietenului său american Edward Steichen și rămăsese astfel ultima de acest
gen. Prețul contra căruia s-ar fi vândut lucrarea ar fi fost 600 de EUR, iar taxele ar fi cântărit 40%.
Avocații lui Brâncuși au avut misiunea de a dovedi că, lucrarea era într-adevăr o operă de artă, poate chiar
o pasăre. Doar așa aceasta ar fi fost scutită de vamă. Alături de Brâncuși a fost până și directorul muzeului
din Brooklyn, William Henry. Acuzarea De partea cealaltă, pârâtul, Departamentul Vamal, susținea că
opera nu este unicat, ci produsă în serie și că finisarea nu ar fi fost făcută de Brâncuși. ”[…] Nu am lăsat
pe nimeni altcineva să facă vreo operaţie de finisare, întrucât subiectul bronzului este o creaţie deosebită a
mea şi nimeni, în afară de mine, n-ar fi putut s-o ducă la capăt într-un mod mulţumitor. […] Concluzia La
final, judecătorul Waite a luat decizia care avea să schimbe cursul artei în America.
” În perioada aceasta s-a dezvoltat aparent o nouă școală de artă, a cărei exponenți țintesc spre
portretizarea ideilor abstracte în detrimentul imitării obiectelor naturale. Indiferent dacă ne
plac sau nu aceste noi idei și școlile care le reprezintă trebuie să luăm în considerare influența pe care acestea o au
asupra artei” Rowell Dacă vă interesează procesul de realizare al păsării puteți rula videoclipul realizat de Ci Khan
Academy.
“Eva este aşezată deasupra, în statuia mea, fiindcă rolul ei este de a perpetua
viaţa. Ea este încântătoare şi inocentă. Eva reprezintă fertilitatea, un mugur gata
să lăstărească, un boboc gata să înflorească, o floare gata să rodească prin
sămânţă. Adam este aşezat dedesupt, fiindcă el cultivă pământul. Roboteşte,
asudă şi suspină”. – Brâncuși Eva e o suprapunere de sfere si sectoare sferice ce
degaja senzualism, iar Adam este redat printr-un romb cu laturile in zigzag.
Statuia ”Adam și Eva” este concepută în anul 1921. În articolul doi din serie,
vom explora locurile sale natale și lucrările care fac parte acum din identitatea
locului. De la național la internațional, în articolul trei călătorim la
Paris pentru a afla mai multe despre atelierul în care Brâncuși a creat, cât și
despre modificările suferite de acesta pe parcursul timpului.

4 proiecte, 1 singură țintă: reconstituirea Atelierului lui Brâncuși

 Până acum, în seria Brâncuși, am tratat cele 18 sculpturi care au revoluționat arta modernă, apoi am vorbit despre 3 opere
monumentale prezente în orașul Târgu-Jiu, iar cu ocazia acestui articol ajungem să părăsim hotarele țării noastre pentru a discuta
despre provocările la care a fost supus Atelierul lui Brâncuși Paris.
În anul 1930 sosește comanda bustului Carol Davila. Finalul proiectului a culminat cu prezentarea operei în fața unui Consiliu
condus de fostul profesor al lui Brâncuși, Dimitrie Gerota. În urma definitivării lucrării, cheltuielile drumului către Paris al
sculptorului român urmau să fie suportate de către Consiliu. Caracteristicile fizice imaginate de Brâncuși nu s-au potrivit prea bine
cu așteptările juriului și sătul, acesta a făcut stânga-împrejur și a părăsit sala. ”Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care
simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda.” Brâncuși, 1930 Întâi prin Hobița,
apoi la Viena, el a luat-o spre Paris. Acolo și-a făcut locul lui, chiar în inima Parisului.
Primul atelier în care a lucrat a fost cel al lui Rodin. Nu a stat mult acolo, și asta pentru că avea nevoie de spațiul său.

A urmat apoi atelierul de la numărul 11 din Impasse Ronsin alcătuit inițial din pereți de

piatră și cadre din lemn. Suprafața s-a extins cu timpul prin închirierea altor camere. Paul
Morand compara spațiul cu o ”catedrală gotică a coloanelor infinite”. Man Ray vedea
intrarea în atelier ca pe un ”pas către o altă lume”. Studioul ar fi fost o ”pădure fermecată”
unde ”orice obiect sau instrument părea să posede puteri supranaturale” – Man Ray.
Ajuns la mijlocul anilor 1940, Brâncuși reușise deja amplasarea
sculpturilor în pozițiile finale. Primul semnal de alarmă a venit din
partea spitalului Necker care a cerut demolarea studioului.
Negocierile au condus la evitarea acestei catastrofe, cel puțin la acea
dată. Din păcate, starea precară a studioului a condus inevitabil
la dărâmarea acestuia în anul 1961.

Prima încercare -Cea dintâi reconstituire a atelierului sculptorului român a fost cea din Palais de Tokyo.
Galeria a fost inaugurată în anul 1962. S-a încercat și reușit originala amplasare a operelor, dar lumina
naturală lipsea, iar tavanul scund nu a permis expunerea unor structuri de mărimi mai mari. Iregularitățile
născute din stilul de muncă al lui Brâncuși au fost se pare eronat șterse sau modificate de anumiți curatori.
 Cărțile care reflectă foarte bine slăbiciunile atelierului din cadrul Palais de Tokyo sunt cea a lui Carola
Giedion-Welcker și a lui Alexander Liberman, ultima initulată ”Artistul în Studioul său”. Ambele prezintă
fotografii din interiorul original al incintei în care artistului crea, și subliniază lipsa trăsăturilor arhaice în
reconstrucțiile ce aveau să urmeze.

A doua încercare -Discuțiile pentru crearea unui nou muzeu de Artă Contemporană (Mnam) în cadrul
centrului Georges Pompidou reprezintă a doua încercare de redare a atelierului lui Brâncuși. Planul inițial
era clonarea clădirii originale și plasarea acesteia adiacent Centrului Pompidou. Structurile celor două s-au
dovedit a fi complet disproporționate. Centrul era prezentat prin detalii high-tech și culori deschise în timp
ce atelierul ar fi purtat notele crudului naturalism.
Jacques Herold, pseudonim pentru Herold Blumer, un pictor născut la Piatra Neamț, a contrazis noua
versiune a atelierului care i se părea ”fabricată” și nu la fel de ”impunătoare”. Mai mult, originalul atelier al
lui Brâncuși avea pe jos sol, iar pereții aproape că se dizolvau. Este interesant cum planuri sau fotografii ale
celor două încercări de restaurare/reconstruție a atelierului nu au apărut vreodată. Un eșec, replica a fost închisă în anul 1990.
Conștient de constanta creștere a valorilor sculpturilor lui Brâncuși, însuși directorul Mnam, Dominique Bozo, a cerut crearea unui
plan, la cele mai înalte standarde, care să țintească apropierea de supremația lui Brâncuși.
Ajungem astfel la a treia încercare.
A treia încercare -Noul corp se realizează sub bagheta arhitectului Renzo
Piano în 1997. În ciuda detaliilor futuriste, volumul, forma și părțile din
lemn au fost păstrate. Direcția a fost una quasi-naturalistă. Folosirea
suprafețelor lucioase a trădat însă dispozițiile spațiului. Plasarea
sculpturilor în centrul construcției face parte din părțile pozitive. Alegerea
oferă vizitatorului posibilitatea de a se conecta cu priveliștea. Se poate spune
că această reiterare conferă elemente spectaculoase de design arhitectural în
timp ce reușește cu succes să elimine legătura dintre substanță, opere și
locul în care se află acestea.
Brâncuși nu și-a dorit niciodată ca operele lui să fie privite printr-
o fereastră – min.
6.47. Nemulțumite de
construcția propusă
de Renzo Piano,
autoritățile au organizat în 2008 un concurs pentru construirea unui
nou muzeu Brâncuși în Paris.
A patra încercare -Firma de arhitectură SPAN (Matias del Campo și Sandra Manninger) a promis să urmărească în lucrarea sa
elementele ondulatorii caracteristice unor opere ce aparțin lui Brâncuși. Au fost abordate mai multe variante ce au luat forma
machetelor 3D, însă proiectul s-a dovedit a fi unul prea complex pentru acea perioadă și a fost abandonat. Deși nefinalizat, s-au
păstrat planurile, pe care încă le puteți vedea aici. Dacă veți merge la Paris pentru a vizita Atelierul lui Brâncuși din piața
Pompidou, țineți minte că acesta a rămas cel realizat în 1997 de Renzo Piano.

Fact to be proud of!

Ansamblului
Monumental “Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu este considerat de unii experți, sau public în general, apogeul artistului Brâncuși.
Masa Tăcerii, Poartă Sărutului, Coloana fără sfârșit sau Infinitului și Aleea Scaunelor ne călăuzesc prin parcul orașului.
Aleea Scaunelor este alcătuită din douăzeci de scaune și două bănci. Deși similare la prima privire, scaunele de la masă și cele de
pe alee au fost diferit finisate de sculptor. Iarăși demn de menționat este faptul că Brâncuși nu a acceptat niciun fel de plată pentru
realizarea Ansamblului.
O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea
ieşirea – căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit.
Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia
cerurilor… Constantin Brâncuși
Sesizăm configurațiile piramidale. Brâncuși obșnuia să
alcătuiască schițe de care se folosea în procesele de creație. Pentru a avea o
perspectivă asupra viitorului amplasament al Coloanei, Brâncuși a desenat peste
una din fotografiile făcute de el chiar la fața locului. Ajungem până în
Egiptul Antic, asta pentru că lui Brâncuși îi plăceau piramidele. Ținem seamă
că, până în anul 1918 când apare prima versiune a Coloanei Infinitului în lemn de stejar, Brâncuși își dovedise deja măiestria prin
mai multe opere.
Rugăciune, Sărut sau Cumințenia Pământului au bucurat privirile milioanelor de oameni de pe tot mapamondul. Cumințenia
Pământului este încadrată la categoria ”Tezaur” și se află expusă la Muzeul Palatului Cotroceni. Cota începe de la 20 de milioane
de EUR.
Coloana Infinitului: de la schiță la supranatural ”În mine sunt însăilate toate lumile ca şirul de perle pe fir” C  Brâncuși
Brâncuși începe încă din anul 1909 să sorteze trunchiuri, bârne și pornește alcătuirea coloanelor truncheate din lemn. Prima
versiune se intitulează ”proiect arhitectural” și apare în preajma lui 1918. Ulterior, în 1937, el expune la New York Coloana ce
avea să devină celebră. Se spune că, prin 1950, comuniștii și-au dorit dărâmarea Coloanei Infinitului de la Târgu-Jiu pentru
simplu motiv că aceasta nu se alinia la crezurile acelor vremuri. Au rămași însă perplecși când auto-utilitarele nu au fost în stare să
dea jos colosul. Brâncuși parcă ar fi intuit viitorul și a turnat înălțimea Coloanei și în adâncime. Alții se pronunță diferit, ne asigură
că planul nu a fost pus vreodată în aplicare. Sculptorița Malvina Hoffmann, bună prietenă a lui Brâncuși, asemăna edificiul cu
un cactus din ținuturile Californiei. Am căutat câteva poze cu rădăcinile și
întradevăr lungimile lor sunt cam aceleași cu ceea ce se află deasupra
solului. Putem spune că această ipoteză susține varianta de construcție aleasă de
Brâncuși. Tot un subiect controversat este ”Masa Mică”. Găsiți ipoteze
contradictorii aici, și aici.
Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși, Tristan Tzara, and Man Ray ©
paulkasmingallery, 1921
Fotograful, artistul plastic, regizorul și nu în ultimul rând prietenul său Man
Ray suprinde prin câteva filmulețe modul de lucru al sculptorului.
Cum i-am tot menționat pe cei de mai sus, ne-am gândit să venim cu niște
înregistrări. Inedit: Brâncuși Filmed (1923-1939)
Centrul Pompidou a selectat atent filmările lui Man Ray și a lansat un DVD. Pelicula surprinde momente din anii 1923 și 1939
Să vorbim puțin despre poziționarea sculpturilor în Târgu-Jiu. În anul 1937, Biserica Trei Ierarhi a fost construită în locul unei
mai vechi din 1747. Map Lăcașul de rugăciune se află azi chiar pe Calea Eroilor, iar înainte de construcția acestuia, Coloana
Infinitului se putea vedea de la Masa Tăcerii. ”Unul dintre prietenii mei mi-a spus că, odată instalată Columna Infinitului,
aceasta i-a deschis ochii asupra frumuseţii grădinii unde este aşezată Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Abia acum şi-a dat seama
de vastitatea şesurilor oltene şi de eleganţa munţilor Carpaţi profilaţi ca fundal pentru Târgu Jiu.” – Brâncuși
O părere personală: această construcție pare să frângă idealul continuității și fluidității urmărit de Brâncuși în operele sale.
Și tot despre Coloană locuitorii orașului Târgu-Jiu sunt uneori uimiți, în special pe perioada toridelor zile de vară, când sclipirea
ce-i radiază de-a lungul întregii înălțimi pare să contopească cerul cu pământul.
Omagiile aduse lui Brâncuși =Start-ul lucrărilor la Centrul Internațional ”Constantin Brâncuși” au fost aprobate în luna Mai a
acestui an. S-au acordat fonduri în valoare de aproximativ 6.3 milioane de EUR.
Contrucția se va întinde pe o suprafaţă lată de 17 metri şi lungă de 70
de m, va avea două încăperi destinate discursurilor, o sală de atelier,
o sală de spectacole şi un spațiu care va permite organizarea
expoziţiilor. Data finalizării s-a stabilit pentru anul acesta, însă la
clădirea vecină, mai exact a Muzeului de Artă din Craiova,
lucrările de restaurare luaseră deja sfârșit în anul 2014. Astăzi se
poate vizita o expoziție permanentă ce numără 200 de piese, printre
ele, și Brâncuși. Reprezentanții Muzeului din Craiova fost foarte
amabili și ne-au comunicat lista cronologică a acestora: Scaun
colțar (1894-1898) Bustul împăratului roman Vitellius, 1898
Orgoliu, 1905 Cap de copil, 1906 Sărutul, 1907 Coapsa, 1909 –
1910 Domnișoara Pogany,
copie
Nu monumentul este pus în oraș,
ci orașul […] este așezat în inima monumentului – Dorin Ștefan, arhitect
El a acceptat provocarea de a participa la TEDx București unde a vorbit
despre crearea unui pavilion special dedicat renumitului sculptor.
Prezentarea devine proiect printr- un contract de remodernizare a
Căii Eroilor din Târgu-Jiu și al întregilor formații semnate Constantin Brâncuși. Se înscriu
în cursă și cei de la Atrium
Schița celor două firme ne prezintă în detaliu acțiunile propuse care sunt ici-colo
asezonate cu citate de ale, sau despre Brâncuși.

surse online:
https://www.brancusi360.ro/
https://identitatea.ro/constantin-brancusi-sculptorul-sufletului-romanesc/
https://www.guggenheim.org/artwork/artist/constantin-brancusi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i
https://www.facebook.com/gorjBrancusi/
https://www.ferratum.ro/ziua-domnului-sculptor-brancusi-nu-poate-fi-considerat-un-creator-orice-taran-neinstruit-face-asta
https://www.unitischimbam.ro/constantin-brancusi/