Centrul de Excelenţă

şi Tehnologii Informaţionale

Referat
Pe tema:Gestionarea memoriei interne.

Elevul:
Teaca
Iulian

Profesor: Jalbă Roman

Grupa:O-1621

Chişinău 2017
Sistemele de calcul includ diverse dispozitive de memorare organizate în
final pe două nivele:  
·        memoria internă
·         memoria externă.

1
 Pentru a fi executate, programele trebuiesc încãrcate în memoria internã a
sistemului de calcul, în zone contigue de memorie; aici, ele sunt parcurse
secvenţial şi executate, instrucţiune cu instrucţiune. Tot în memoria internã
trebuiesc aduse şi datele asupra cãrora se fac prelucrãri, pentru cã aceasta este
memoria pe care CPU o poate accesa direct şi care constituie memoria sa de lucru.
Lucrul cu memoria internã condiţioneazã, deci, executarea programelor într-un
sistem de calcul. În acelaşi timp, existenţa în memoria internã a informaţiilor
(programe şi date) este condiţionatã de transferul acestora cu memoria externã,
care constituie suportul permanent de memorare a lor.
În stabilirea modalitãţilor de folosire a memoriei interne trebuie plecat de la
urmãtoarele premize:
 în timpul execuţiei programelor existã un permanent schimb de date între
memoria internã şi memoria externã, memoria internã reprezentând memoria de
lucru iar memoria externã reprezentând memoria de stocare;
 la un moment dat, în memoria internã, sunt încãrcate mai multe programe,
pentru execuţie (procese generate de programe utilizator sau de programe ale
sistemului de operare);
 zonele de memorie alocate fiecãrui proces trebuiesc protejate de accesul
celorlalte procese la ele (de exemplu, programele sistemului de operare trebuiesc
protejate de accese nepermise ale programelor utilizator);
 pe durata execuţiei unui program, necesarul de memorie internã, pentru acest
program, este variabil (de exemplu, în cazul programelor segmentate);
 spaţiul memoriei interne este limitat şi este de dorit ca acest lucru sã limiteze
cât mai puţin dimensiunea programelor care pot fi executate în sistemul de calcul
sau numãrul programelor executate concurent, acolo unde este cazul.

Gestiunea memoriei are rolul de a decide cum trebuie organizată informaţia pe

cele două nivele şi cand trebuie transferată informaţia între acestea; tehnicile de
gestiune a lucrărilor (multiprogramare, multitasking, time-sharing,etc) implică
2
existenţa unor metode eficiente pentru gestiunea memoriei: tehnici de alocare
dinamică şi memoria virtuală.
Gestionarea memoriei trebuie sã asigure urmãtoarele funcţii:

 organizarea informaţiilor în memoria internã (gestionarea informaţiilor);

 evidenţa ocupãrii memoriei interne;
 organizarea schimbului de informaţii între memoria internã şi memoria
externã (gestionarea schimbului de informaţii);
 asigurarea protecţiei informaţiilor memorate în memoria internã (protecţia
memoriei).
Rezultatul activitãţii de gestionare a memoriei trebuie sã fie:
 asigurarea unei viteze de execuţie sporite a programelor, în condiţii de
protecţie între programe concurente, în timpul executãrii lor;
 limitarea restricţiilor legate de dimensiunea programelor care pot fi
executate în sistem sau de numãrul programelor care pot fi executate concurent.
Problemele privind gestiunea memoriei sunt rezolvate prin combinarea
elementelor hard ale sistemului de calcul cu componentele soft ale sistemului de
operare.
Deci memoria interna , are un rol important in gestionarea cu sistemul
de operare.