International trading in big data conditions

 Unele aspecte metodologice

În literatura de specialitate întâlnim doi termeni care sunt uzuali egali, pe de parte vorbim de
comerț exterior adică importuri și exporturi înțelegând prin aceasta ceea ce o țară exportă peste
granițe în alte țări sau zone geografice ceea ce îi prisosește din ceea ce a produs, sau în cele mai
fericite cazuri produce ceea ce se cere pe alte piețe, exportă și în felul acesta aduce contribuție
însemnată la formarea produsului intern brut. În termeni mai ampli, această activitate de export –
iar de import n-am mai insistat pentru că reprezintă ceea ce o țară aduce din exterior, deci din
alte state, ceea ce nu poate produce în cantitate suficientă – schimburile internaționale sau
comerțul internațional este același. Dintr-un studiu efectuat de Klein rezultă că pe mapamond,
soldul balanței de comerț exterior, ar trebui să fie egal cu zero, înțrlrgând prin aceasta că nu se
poate face un export fără a avea două terminale. Unul care vinde, exportator, și unul care
cumpără, importator. Este un flux cu două capete care ar trebui să se închidă. Desigur, nu așa
stau lucrurile dacă am estima și ceea ce se realizează fără această relație directă exportator-
importator și atunci apar într-o parte deficite și în altă parte excedent. Simplificând din punct de
vedere metodologic, activitatea de comerț exterior sau de schimburi economice internaționale se
urmărește în indicatorii pe care îi calculează institutele naționale de statistică, sau pe plan mai
larg, de Eurostat Organizația internațională pentru schimburi internaționale, ș.a.m.d. Oricum din
punct de vedere al Institutului Național de Statistică al României utilizează o metodologie care
este armonizată cu cea a Eurostat din punct de vedere al datelor folosite pentru evidențierea
activității de comerț internațional. Balanța de plăți externe a unei țări se întocmețte în raportul
FOB/CIF deoarece aceasta trebuie să vizeze eforturile individuale făcute de fiecare
exportator/importator. Prin export FOB (free on board), înțelegem că exportatorul efectuează
cheltuieli cu marfa, transportul până la sosirea mărfii pe nava sau mijlocul de transport care
părăsește țara exportatoare. Din punct de vedere al importurilor acestea se realizează în condiții
CIF (cost, insurance, freight) adică cuprinde costul mărfii, asigurarea mărfii pe durata
transportului (maritim, aerian, etc.) precum și cheltuielile propriu-zise de transport. Acest preț
este acela pe care îl plătește importatorul de această dată până când marfa îi sosește în locul de
destinație și toate cheltuielile fiind astfel în sarcina celui care cumpără adică ale importatorului.
Pentru o balanță corectă a cheltuielile pe care le face o țară, cu imporrturi și exporturi, aceasta
este metodologia de calcul a exporturilor și a importurilor. Din punct de vedere al transportului
internațional, întâlnim un sistem INTRASTAT adică, condițiile în care se realizează importurile
și exporturile care în condițiile Uniunii Europene se pot asimila vânzărilor și acesta este urmărit
în sistemul INTRASTAT adică în domeniul interior Uniunii Europene dar este vorba și de o
înregistrare și o urmărire a schimburilor internaționale – EXTRASTAT- adică un sistem care
excede Uniunea Europeană și se referă la schimburile economice internaționale cu toate celelalte
state în afară de cele 28 care aparțin Uniunii Europene. Intrările și ieșirile de mărfuri dintr-o țară
sunt urmărite cu mare atenție de către fiecare stat membru al Uniunii Europene. Există și
importuri temporare de bunuri care sunt supuse procesării active, cum pot fi și xporturi care
ajung la altă destinație pentru prelucrare activă în aceea destinație. La importurile pentru
procesare activă putem vorbi despre un import pentru export întrucât în țara în care se întâmplă
procesarea activă se continuă procesul de producție propriu-zis al mărfurilor respective înainte de
a fi duse mai departe la destinația finală. Asimilând importurile și exporturile putem vorbi că
avem de-a face cu importuri temporare pentru procesare activă precum și de exporturi temporare
pentru procesare pasivă, adică, un proces care se continuă și care teoretic trebuie dedus și pus în
dreptul celui care a realizat această activitate. Datele sunt destul de clare dar trebuie să ne referim
la câteva aspecte în condițiile bit coin, block chain și big data. Schimburile economice
internaționale sunt o realitate a zilelor noastre și va fi o realitate și în continuare pentru că pe
măsură ce se adâncesc specializările pentru unele companii multinaționale, state chiar, de a se
perfecționa în anumite domenii, în aceeași măsură și în același ritm crește necesitatea cooperării
economice internaționale, adică nevoia ca fiecare stat să producă cât mai mult în domeniul în
care are expertiza necesară și este specializat și să importe de pe alte piețe ceea ce nu poate
produce, nu este specializat sau condițiile nu îi permit. Așa încât în zilele noastre putem discuta
cup recizie despre faptul că block chain-ul dă o garanție suplimentară unor exporturi/importuri
foarte rapide. În vremurle din urmă, cu treizeci, patruzeci de ani, poate chiar douăzeci, poate
chiar zece, încheierea tranzacției de schimburi economice internaționale durau săptămâni, durau
luni, pentru ca la nevoie importatorul să se deplaseze în țara exportatorului, să vadă condițiile, să
studieze marfa, să stabilească condițiile contractuale, și multe, multe alte argumente. Așa încât
portofoliul de contracte pentru import sau pentru export se realiza într-un timp destul de
îndelungat și destul de delicat din punct de vedere al finalizării acestei tranzacții. În condițiile
block chain accesul la informații fiind securizat, asigurându-se confidențialitatea necesară mai
trebuie minute sau ore până când un importator face marketing internațional și găsește parteneri
de care crede că are nevoie, identifică toate condițiile, are schimburi scurte și poate să ajungă
rapid la o concluzie care să-i permită finalizarea unui contract de import-export. De asemenea,
bit-coin-ul care este o „monedă” asigură tranzacționarea rapidă, și deasupra tuturor cele două au
determinat creșterea volumului de date și informații în așa măsură încât astăzi nu putem ocoli
termenul big data. În aceste condiții ale viitorului, block chain, bit coin și big data putem vorbi
dspre o simplificare a schimburilor economice internaționale, a cooperării ecoonmice
internaționale, în condiții de maximă rapiditate care vor avea ca efect creșterea eficienței
schimburilor economice internaționale pentru partenerii care intră în aceste tranzacții.

 Evoluția relațiilor economice internaționale în perioada 2009-2018

Pentru a reliefa ceea ce am menționat, am făcut un scurt studiu pe baza căruia am urmărit și am
prezentat situația schimburilor economice internaționale, respectiv export în condiții FOB și
import în condiția CIF și balanța de plăți externe în condiția FOB/CIF într-o perioadă de nouă ani
văzând prin aceasta, modul în care au evoluat aceste schimburi. În tabelul nr. 1 sunt prezentate
aceste date care arată că în cazul României înregistrăm an de an creșterea atât a importurilor cât
și a exporturilor. Constatăm că ritmul de creștere al exporturilor este ceva mai alert dar
importurile se mențin și ele la un nivel ridicat și având o bază de raportare mai ridicată,
constatăm că în continuare România înregistrează suficient de multe deficite. Acest deficit nu
este întotdeauna atât de dăunător pe cât s-ar crede în condițiile în care s-ar produce prin creșteri
ale importurilor care să asigure completarea și asigurarea dezvoltării producției. E dăunător fatul
că de cele mai multe ori multe importuri se realizează în gama de produse pe care și țara noastră
precum și alte țări care procedează probabil la fel ca noi, ar putea să valorifice pe plan intern. În
acest sens vorbim despre poziția de membră a Uniunii Europene a României, putem constata fără
drept de tăgadă avantajele deosebite pe care le are țara și nu numai România ci toate celelalte 27
de state, dar trebuie văzut că în condițiile actualenu mai putem vorbi de piața internă ci trebuie să
vorbim de piața comunitară. Piața comunitară a devenit o realitate a zilelor noastre în sensul că
prin directivele Uniunii Europene care prevăd libera circulație a bunurilor și serviciilor înseamnă
că producția internă a unei țări inclusiv pentru ea însăși este pusă în competiție cu calitatea și
prețurile acelorași produse realizate în alte state. De aceea, s-a ajuns la situația oarecum
paradoxală, dar a realității zilelor în care trăim, că producătorii interni nu mai pot fi protejați. Iată
de pildă, în perioadele anterioare, când se dorea protejarea producătorilor interni, la importurile
de bunuri de aceeași structură, calitate dar diferență de preț, statul intervenea și punea po taxă de
import prin care egala prețul de desfacere pe piața internă a unui produs din import cu prețul
aceluiași produs produs in țară și vîndut tot pe piața internă. E logic că în acele condiții
producătorul intern avea avantajele sale, în sensul că produsele sale, egale ca preț cu cele de
import, erau mai proaspete, produse mai recent și fără modificările calitative suferite ca urmare a
unui transport mai mult sau mai puțin îndelungat. În condițiile actuale, când această posibilitate
de stimulare a producătorilor interni prin plata unei subvenții - căci ce este o taxă de import dacă
nu o subvenție mascată acordată de guvernul unei țări propriilor producători , gândind în sens
logic și mai puțin matematic? – mărfurile vin pe piață și rămân doar două condiții care pot
asigura vânzarea sau nevânzarea acestor mărfuri: calitatea și prețul. În contextul în care nu există
o taxă de import, prețul produselor importante este mult mai mic decât al produselor realizate pe
piața internă și în felul acesta, treptat, treptat, producția locală se restrânge cu toate efectele pe
care aceasta le impune din punct de vedere al producției interne care se restrânge, al diminuării
locurilor de muncă, al migrării populației, ș.a.m.d. Desigur, acesta este un proces foarte amplu
care trebuie analizat dar rezumând numai la schimburile economice internaționale sau
schimburile de comerț internațional, constatăm că anumite domenii în România, pe seama
acestor schimburi comerciale intracomunitare, au de suferit. Este limpede că multinaționalele
îmbină mai bine producția internă cu producția externă și din interesele financiare care sunt
logice pentru orice investitor, asigură o pondere mai mare a produselor din import. Aici sunt
multe de discutat și din punct de vedere al, să-i spunem așa, efectelor, pozitive sau negative,
fiecare țară, și în mod particular pentru România, asupra căreia am focusat această scurtă analiză.
În contextul în care, o altă directivă a Uniunii Europene, precizează că impozitarea veniturilor se
face acolo unde se produc, când vorbim despre tranzacțiile financiare, când vorbim despre
exporturile realizate de multinaționale, deși se realizează în România, ele au regim de sucursale
în românia și deși veniturile sunt realizate aici, impozitarea se face acoo unde se încheie
documentele de tranzacționare economică internaționale. ar fi mai ușor de înțeles dacă am lua în
discuție problema aspectelor financiar-bancare. O țară este puternică și are control asupra
propriei economii în contextul în care realizează schimburi, proiecte, finanțate de sistemul
financiar, bancar, comercial național. În cazul Romîniei nu putem vorbi despre aceasta deoarece
în afară de două bănci, CEC Bank și Import Export Bank, toate celelalte sunt sucursale ale
băncilor străine care își au sediile în altă parte. Așa se explică și nivelul foarte redus al
dobânzilor la depozite, adică la fluxul de atragere a disponibilităților financiare de pe piață și
dobânda la creditele acordate investitorilor, producătorilor și tuturor celor interesați să
investească în piața româească. De aceea, creditele se plasează la sediul central al băncilor, de
unde sunt ele, germane, austriece, olandeze, italiene, iar dobânda la depozite este absolut
simbolică, deoarece, teoretic nici nu mai este nevoie de a atrage de pe piață disponbilitățile
populației. Iată o problemă foarte complexă care trebuie avută în vedere când discutăm despre
evoluția schimburilor economice internaționale sau relațiile de comerț internațional. Aceasta este
partea teoretico-metodologică pe care nu o putem ocoli atunci când facem analiza schimburilor
economice internaționale, dar coborând la nivelul indicatorilor exacți, vom constata că anumite
date, așa cum sunt prezentate în tabelul nr. 1 evidențiază modul în care au evoluat importurile și
exporturile, din ianuarie 2010 până în decembrie 2018, pentru a putea stabili ceea ce s-a
întâmplat și în consecință ceea ce ar trebui să se producă. Deficitul calculat, adică bazat pe
balanța de plăți externe se bazează pe ceea ce se înregistrează la sfârșitul fiecărui an, care pus în
comparație, arată o evoluție totuși crescătoare și aceasta deoarece importurile ca procent cresc
mai încet decât exporturile, dar au o bază de raportare mult mai mare și acestea dau situații destul
de ridicate. Nu zăbovim asupra acestor date care ele sunt suficient de explicative, fiind sintetizate
în tabelul nr. 1 despre care am amintit, ci doar vrem să facem o precizare că raportul FOB/CIF al
deficitului în ianuarie 2010 era de 805 mil. euro, iar ulterior în 2018, acest deficit a crescut la
1,12 mld. euro. Și alte concluzii pot fi desprinse dintr-o interpretare corectă a datelor din acest
tabel.