GRUPA:SPA-021

STUDENT: Pinzari Andrei

Disciplina: Biologia

Industria vitivinicolă în Republica Moldova reprezintă una dintre ramurile principale ale economiei

țării, astfel în 2013 vinurile au reprezentat 6,2% din totalul exporturilor efectuate de republică. 90 -
95% din tot volumul vinului produs merge la export, constituind astfel o importantă sursă de venit
pentru bugetul statului. Viile ocupă o suprafață de 148.500 hectare de vii, din care 107.800 de
hectare sunt folosite pentru producția comercială. Restul de 40.700 de hectare sunt viile cultivate în
sate, pe terenurile de lângă case, folosit pentru a face vin de casă.

Categorii de viță de vie

În prezent, soiurile de viță de vie se împart în două mari categorii

 vițe portaltoi (folosite pentru producerea de coarde), constituite din specii de proveniență

americană (Vitis riparia, Vitis berlandieri, Vitis rupestris etc) sau hibrizi între acestea ori cu soiuri
din Vitis vinifera;
 vițe roditoare (folosite prioritar pentru producția de struguri), constituite fie din soiuri nobile
(europene) provenite doar din Vitis vinifera, fie din soiuri de proveniență americană (îndeosebi
vechii hibrizi direct producători), fie din aceste soiuri încrucișate cu unele provenind din Vitis
vinifera.
Vițele roditoare se împart în 3 grupe:

 soiuri nobile (europene) provenite exclusiv din Vitis vinifera. Se pot cultiva sub formă de vițe
nealtoite fie pe soluri nisipoase, fie în golurile din plantațiile care urmează a fi defrișate în
maximum 10 ani. De asemenea, se pot cultiva pe orice tip de sol sub formă de vițe altoite pe
portaltoi rezistenți la atacul filoxerei.
 hibrizi direct producători (HDP), proveniți din specii americane încrucișate între ele, apoi
dintre acestea încrucișate cu soiuri din Vitis vinifera.
 soiuri rezistente, rezultate din încrucișări multiple ale unor HDP cu soiuri provenite din Vitis
vinifera rezultând soiuri care se apropie până la identificare de soiurile nobile, dar având genele
de rezistență provenite de la soiurile de provenineță americană.

În spațiul românesc s-au dezvoltat soiuri locale de viță de vie dintre care cele mai reprezentative
sunt:

 Soiuri albe: Fetească albă, Fetească regală, Tămâioasă românească, Galbenă de

Odobești, Mustoasă de Măderat, Iordană, Creață, Grasă de Cotnari, Zghihară.
 Soiuri roșii: Roșioară, Băbească neagră, Fetească neagră, Cadarcă.

Metoda obișnuită de formare, este atunci când fiecare element constructiv al butucului, este
realizat în decursul a 4 ani, redată în figurile de mai jos.
Anul I

În primul an, la plantare lăstarul anual maturat, este deja scurtat la 2-3 ochi (figura 6.2.1).

În perioada de vegetație, se face plivitul lăstarilor de prisos și se lasă 2 lăstari bine dezvoltați
(figura 6.2.2).

Anul II
Primăvara anului doi, cele două coarde lăsate, se scurtează la 2-3 ochi fiecare (figura 6.2.4).
Când lăstarii ajung la lungimea de 10-15 cm, selectăm 5-6 mai dezvoltați, iar ceilalți se plivesc
(următoarele două figuri).

Anul III
La tăiatul în uscat se formează 4 brațe cu lungimea de 50 – 70 cm, care se îndreaptă la legatul în
uscat uniform în două direcții opuse. La baza brațelor (gâlmă) se lasă un cep de restabilire cu 1-2
ochi (figura 6.2.7)

În perioada de vegetație, lăsăm câte doi lăstari crescuți din ochii de iarnă la vârful fiecărei vițe,
ceilalți îi plivim (figura 6.2.8).
Anul lV
Primăvara la tăiatul în uscat se formează câte o verigă de rod pe fiecare braț.

Coardele de rod se taie la 8-12 ochi, iar cepii de înlocuire la 3-4 ochi. Coarda crescută pe cepul
de restabilire de la baza brațelor (gâlmă), se scurtează la 1-2 ochi. Dacă pe butuc nu sa format
necesarul de brațe din diferite motive, atunci ele se formează din lăstarii crescuți din cepul de
restabilire (figura 6.2.10).