Universitatea ’’Vasile Alecsandri’’ din Bacău

Facultatea de Inginerie
Inginerie Economică în Domeniul Mecanic

Proiect la disciplina
Ergonomie

Coordonatori:

Prof. univ. dr. ing. Nedeff Valentin

Asist. univ. dr. ing. Tomozei Claudia

Student: Gologan Daniel

Grupă: 741

-2014-
Analiza ergonomică a unui
cabinet stomatologic
Cuprins

 Noțiuni introductive
 Studiu de caz
 Bibliografie
Noțiuni introductive

Un cabinet stomatologic modern, prin evoluţia tehnologiei şi tehnicilor de lucru

stomatologice, a facilitat accesul populaţiei la tratamente dentare de calitate, mai eficiente şi fără
durere. Din păcate, imaginea şi senzaţiile neplăcute trăite într-un cabinet stomatologic persistă,
iar prezenţa pacienţilor în acest tip de cabinete se face mai mult pentru rezolvarea urgenţelor
stomatologice, atitudinea preventivă ocupând un loc secundar. Pentru cei care au frică de durere,
lipsa încrederii, zgomotul turbinei şi mirosul dintr-un cabinet stomatologic sunt motive de evitare
a medicului stomatolog.

Fig. 1 Prezentarea cabinetului stomatologic modern

Într-un cabinet stomatologic, factorul uman este reprezentat de întreaga echipă

stomatologică: medicul, asistenta dentară sau asistenta de profilaxie şi tehnicianul dentar, fiecare
dintre ei având atribuţii bine stabilite. Zilele în care doar medicul lucra într-un cabinet
stomatologic şi rezolva toate probleme stomatologice ale pacientului s-au terminat. Încet şi sigur
s-a cristalizat, în rândul medicilor stomatologi, ideea de lucru în echipă. Această atitudine trebuie
înţeleasă de către pacient ca un plus de siguranţă şi de calitate a tratamentului stomatologic. Dacă
medicul stomatolog generalist recomandă şi consultul unui medic stomatolog chirurg sau a unui
ortodont, a unui implantolog, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Nu trebuie uitați nici cei
mici, care sunt trataţi de pedodonți[1].

Vizita unui cabinet stomatologic începe prin realizarea unei programări. Programările pot
fi efectuate telefonic sau pe internet. Programarea asigură un timp alocat numai unei anumite
persoane de către medicul stomatolog. Mai mult, îi acordă acestuia timpul necesar examinării
atente, evaluării şi stabilirii unei soluţii optime pentru problemele fiecărui pacient. Chiar şi în
cazul în care apare o urgenţă stomatologică, se recomandă să se anunțe vizita la cabinet, pentru a
nu încurca programările celorlalţi pacienţi[1].

Noile reglementări obligă medicul stomatolog să realizeze fişa pacientului. De aceea,

înainte de începerea unui tratament stomatologic, trebuie completată o fișă ce conține un set de
întrebări, asistenta sau medicul fiind cei care ajută pacienții să completeze documentele.

Fig. 2 Aparatura existentă în cadrul unui cabinet stomatologic modern

Un cabinet stomatologic, dar şi clinicile stomatologice, sunt organizate pe zone de lucru.

Pacientul se prezintă la recepţie iar apoi este rugat să ia loc în sala de aşteptare. Sterilizarea
instrumentarului se realizează într-o cameră special destinată acestui procedeu (Fig.3).
Radiografiile dentare se efectuează într-o încăpere izolată dotată cu aparatură specială pentru
realizarea de radiografii retroalveolare sau computer tomografii (CT). Investigaţiile radiologice
ajută la stabilirea diagnosticului, realizarea unui plan de tratament iar uneori pot fi utilizate
pentru control după tratament[1].
 Fig. 3 Schița unui cabinet stomatologic bine compartimentat

După terminarea formalităţilor, pacientul este rugat să se aşeze în scaunul stomatologic.

Consultul stomatologic continuă cu examinarea cavităţii orale. Se foloseşte, în acest scop, trusa
de consultaţie, aerul şi apa din dotarea cabinetului dentar. În urma acestei etape se stabileşte
necesitatea sau nu a unor investigaţii medicale suplimentare: radiografii dentare, computer
tomograf. După realizarea analizelor se stabileşte un diagnostic apoi se discută cu pacientul
variantele posibile de tratament[1].

Un cabinet stomatologic modern respectă anumite reguli şi principii pentru creearea unei
ambianţe potrivite tratamentului stomatologic. Factorii ambientali care determină solicitarea
vizuală sunt iluminatul şi cromatică (culoarea) cabinetului adică ,,ambianţa vizuala''. Iluminarea
trebuie să reproducă pe cât posibil lumina naturală. Repartizarea uniformă a luminii în toate
zonele cabinetului şi laboratorului, pentru evitarea contrastelor şi asigurarea unei acuităţi vizuale
exacte în zona de lucru şi în restul cabinetului, asemănătoare cu a luminii naturale. În felul
acesta, confortul medicului dar şi al pacientului sunt sporite (Fig. 2).

Perceperea tratamentului stomatologic de către pacient se face în general, prin

intermediul durerii, dar şi al zgomotului. Fluieratul specific al turbinei, al aspiratorului de salivă
fac din cabinetul stomatologic un loc de agresiune sonoră. Medicii, conştienţi de necesitatea
ameliorării acestei relaţii a mediului ambiant, utilizează tot mai multe programe muzicale în sala
de aşteptare şi în cabinet precum şi aparatură de ultimă generaţie care limitează stresul emoţional
al pacienţilor dar şi munca stomatologilor. Eforturile de armonizare a mediului ambiant sunt
întotdeauna apreciate de pacienţi[1].

În prezent, tratamentul stomatologic se realizează într-un cabinet stomatologic mai puţin

stresant pentru pacienți, decât în trecut. Lucrul în echipă, evoluţia tehnologiei şi chiar a modului
de abordare a tratamentului stomatologic au îmbunătăţit relaţia medicului cu pacientul, facilitând
accesul la servicii stomatologice de calitate.
Într-un cabinet stomatologic modern durerea este minimă iar satisfacţia maximă.
Studiu de caz

Practici curente din domeniul ergonomiei, prevenţiei

şi managementului în stomatologie

(Ştire medicală din data de 28 Iunie 2011)

„Societatea Română de Ergonomie Dentară (SRED) a prezentat cercetarea de piaţă

„Practici curente din domeniul ergonomiei, prevenţiei şi managementului în stomatologie”, care
face parte din Proiectul „Ergonomie, prevenţie, management performant în medicină dentară prin
aliniere la standarde europene[2].
Studiul a fost efectuat pe un număr relevant de subiecţi (300 de medici de medicină
dentară, manageri de cabinete private) la nivel naţional, în cele cinci regiuni de dezvoltare
acoperite în proiect (Bucureşti, București-Ilfov, Iaşi, Constanța, Timişoara), iar acest studiu a
constat în aplicarea unui chestionar ce cuprinde 42 de întrebări referitoare la cele trei direcţii
abordate în cadrul proiectului: ergomomie, prevenţie şi management în cabinetului de medicină
dentară[2].
Rezultatele studiului au arătat că din punct de vedere juridic, medicii sunt organizaţi în
principal (64%), sub formă de cabinet medical individual (CMI), faţă de 29% dintre respondenţi
care sunt organizaţi sub formă de SRL (neplătitor de TVA). Medicii de medicină dentară
apelează la asistenţă de specialitate, mai ales pentru întocmirea şi menţinerea fluxului
documentelor legale, şi mai puţin pentru alte activităţi, cum ar fi: alegerea locaţiei sau a
echipamentelor necesare în cabinet. Medicul de medicină dentară doreşte, pe cât posibil, evitarea
birocraţiei, ceea ce explică şi procentul mic al celor care lucrează cu Casa Naţională de
Asigurări. Casa Naţională de Asigurări reprezintă o sursă de venit secundar doar pentru 30%
dintre medicii stomatologi. în România sunt înregistrate aproximativ 11.000 de cabinete de
stomatologie şi 2.200 de laboratoare de tehnică dentară[2].
Marea majoritate a respondentilor (79%), apreciază faptul că managementul cabinetului
determină creşterea eficienţei cabinetului şi asigură o dezvoltare continuă a afacerii (63%).
Aceste procente reflectă destul de clar faptul că medicul stomatolog înţelege utilitatea
managementului dar, cu toate că cunosc contextul general de management, răspunsurile foarte
diversificate cu privire la instrumentele de management utilizate în cadrul cabinetelor, arată
faptul că medicii dentişti au nevoie de pregătire şi înţelegere competenţă în acest sens. Cursurile
structurate oferite de către universităţi sunt necesare la toate nivelurile[2].
O parte din aceste probleme a făcut ca, începând cu finele lui 2008, odată cu intrarea ţării
noastre în criză economică, numeroase cabinete să devină neprofitabile, provocând scăderea
veniturilor medicilor stomatologi, sau chiar închiderea cabinetelor, ceea ce a condus la un
adevărat exod al specialiştilor în ţările occidentale, în condiţiile în care statul român cheltuie cu
un student aproximativ 7.100 lei/an, iar cu un medic rezident în jur de 14.910 lei/an. Faptul că
aproape 75% dintre medici nu au o documentaţie corectă a cazurilor din punct de vedere legal,
arată o lipsă de informaţie în acest domeniu, datorată probabil şi faptului că malpraxisul este un
concept nou, despre care s-a discutat foarte puţin[2].
 Cu toate că ergonomia dentară este studiată de curând în România (după anul 2000),
regulile primare sunt cunoscute la nivel teoretic de foarte mulţi medici dentişti. Abordarea
principiilor ergonomice în cabinet este influenţată puternic de vârsta medicului. în acest sens,
medicii mai tineri sunt mai receptivi şi respectă aceste principii. Pe de altă parte, cele mai multe
probleme de sănătate raportate de către medici sunt legate de afecţiuni ale coloanei vertebrale,
care arată lipsa de aplicare a regulilor ergonomice corecte. Cursuri şi informări despre
aplicabilitatea ergonomiei dentare în cabinet sunt recomandate pentru prevenirea efectelor
nocive, apărute ca urmare a poziţiilor incorecte în practica de zi cu zi[2].
Prevenţia dentară este prezentă în practica curentă la toate nivelurile, procedurile de bază
fiind executate de majoritatea medicilor dentişti din România. De altfel, peste 80% dintre medici
consideră că pot influenţa riscul carios şi parodontal al pacienţilor prin metode de prevenţie, ceea
ce, probabil, va muta focusul medicinii dentare de la restaurare la prevenţie, cu efect benefic
asupra sănătăţii orale din România. Protecţia faţă de eventuala îmbolnăvire profesională este însă
insuficientă, răspunsurile la întrebările care vizează acest subiect fiind foarte diversificate.
Medicii dentişti români trebuie să fie informaţi în permanenţă asupra procentajului populaţiei
purtătoare de boli transmisibile, precum şi despre noutăţile privind mijloacele de protecţie contra
contaminării încrucişate[2].
Un mare pas înainte în privinţa alinierii la standardele europene a practicilor de muncă în
cabinetul de medicină dentară a reprezentat-o apariţia, în anul 2006, a Societăţii Române de
Ergonomie Dentară precum şi demararea în octombrie 2010 a proiectului „Ergonomie, prevenţie,
management performant în medicina dentară prin aliniere la standarde europene[2].”
Bibliografie

1. http://www.netdent.ro/Articole-diverse/despre-un-cabinet-stomatologic-modern.html
2. http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/studiul-la-nivel-national-practici-curente-din-
domeniul-ergonomiei-preve_8839
3. https://www.google.ro/search?
hl=ro&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1366&bih=643&q=cabinete+stomatolo
gice&oq=cabinete+s&gs_l=img.3.0.0l2j0i24l8.2580.5206.0.6527.10.9.0.1.1.0.106.843.8j
1.9.0...0.0...1ac.1.12.img.Z-uf8Me0o_Y