METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE FOLOSITE ÎN

LECŢIILE DE CULTURĂ CIVICĂ

Prof. Dumitru Lucia

G.Ş.S. Sf. Apostol Andrei Ploieşti, jud. Prahova

Ca şi oamenii şi metodele, modelele, strategiile de învăţământ îmbătrânesc. Într-o

lume în care funcţionează o lege unică, cea a schimbării, învăţământul nu poate face
excepţie.
Portofoliul cuprinde rezultatele relevante, obţinute prin celelalte metode şi tehnici
de evaluare: probe scrise, orale, practice, proiecte sau prin activităţi extracurriculare.
Acesta reprezintă „cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul pe o perioadă
de timp.
Portofoliul poate fi utilizat ca o metodă de evaluare flexibilă, complexă şi
integratoare, care asigură promovarea interdisciplinarităţii. Utilizând portofoliul,
profesorul poate verifica rezultatele procesului de predare-învăţare, implicand elevii în
activitatea de cercetare, stimulându-le curiozitatea şi făcându-i să trăiască satisfacţia
învăţării prin descoperire.
Folosirea portofoliului în evaluare acţionează ca un factor de dezvoltare a
personalităţii elevului. El trebuie privit atât ca metodă complementară de evaluare, cât şi
ca mijloc de valorizare a muncii individuale.
Portofoliul îşi dovedeste eficienţa si utilitatea prin următoarele aspecte:
- elevii devin parte a sistemului de evaluare, urmărindu-şi progresiv propriul
progres pe multiple planuri;
- cadrele didactice comunică elevilor rezultatele analizei diferitelor activităţi
desfăşurate, stabilind măsuri pentru îmbunătăţirea acestora;
- părinţii pot primi informaţii concrete despre ce pot realiza proprii copii, precum
şi atitudinea acestora faţă de o anumită disciplină de învăţământ sau de o activitate;
- factorii de decizie vor avea o imagine mai bună asupra activităţilor şcolare şi
extraşcolare ale elevilor şi cadrelor didactice.
Conţinutul unui portofoliu variază în funcţie de următoarele criterii:
- scopul pentru care este proiectat;
- vârsta elevilor;
- specificul disciplinei;
- nevoile, abilităţile şi interesele elevilor;
- metodele şi tehnicile de evaluare utilizate de profesor la clasă.
La baza aprecierii portofoliului pot sta următoarele criterii :
- respectarea paşilor şi a tematicii stabilite;
- originalitatea şi creativitatea compoziţiilor;
- produsele care indică interesele, stilul elevului şi aptitudinile sale;
- selecţiile din texte literare, ghicitori, proverbe, compoziţii plastice, colaje,
curiozităţi, rebusuri.
 În cazul în care se urmăreşte o apreciere globală, atunci profesorul va comunica
elevilor criteriile stabilite, înainte ca aceştia să înceapă proiectarea portofoliului.
În realizarea portofoliului, trebuie parcurse următoarele etape:
- stabilirea temei şi a proiectului unui program de execuţie şi de evaluare
(conţinutul portofoliului);
- selectarea formei de realizare a portofoliului (dosar, plic, casetă, cutie, etc.);
- specificarea modului în care se va face selecţia materialelor (individual sau pe
echipe de elevi);
- desemnarea persoanei care va păstra portofoliul şi specificarea locului în care se
va păstra acesta.
Proiectul didactic este o metodă complexă, care necesită o perioada mare de timp
(una sau mai multe săptămâni).
Proiectul solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală,
dar, mai ales, în afara şcolii, sub conducerea profesorului, pornind de la identificarea
unei probleme.
Pentru elaborarea unui proiect, elevii trebuie să caute informaţii, să le combine, să
formuleze probleme, să caute soluţii, valorificând informaţii de la diferite discipline.
Trebuie să combine textul cu desenul, colajul etc.
Proiectul se poate realiza în grup sau individual.
Organizarea în grupuri mici aduce mai multe beneficii, sarcinile trebuie bine
individualizate, pentru a se putea măsura mai uşor performanţele şi progresul înregistrat.
Grupul creează un nou tip de învăţare: învăţarea reciprocă, puţin valorificată în şcoală.
În cadrul unităţii de învăţare „Persoana”, am realizat proiectul „Relaţiile
interpersonale” cu elevii clasei a VII-a.
Prima etapă în demararea proiectului a fost stabilirea titlului sau a temei.
Am supus spre dezbatere aspectele pozitive şi pe cele negative ale
comportamentului elevilor la şcoală şi acasă.
Dezbaterea temei cu elevii a dus la concluzia că şcoala românească se confruntă
cu o gravă problemă a relaţiilor interpersonale între elevi, între aceştia şi cadrele
didactice sau părinţi.
Elevii au ajuns la concluzia că trebuie să cunoască şi să respecte regulile de
comportare civică, să le aplice permanent în relaţiile interpersonale.
Din cauza stimulării excesive a spiritului de competiţie în şcoală, se realizează
reacţii şi atitudini negative în colectiv. Invidia, revolta, lipsa de apreciere a colegului
mai slab la învăţătură, respingerea, ironizarea devin repere ce ghidează relaţiile între
colegii de clasă.
Aceste relaţii sunt accentuate şi de mediul familial în care trăiesc copiii, de
societate, în general, datorită faptului că fiecare părinte doreşte pentru copilul său să
obţină primul loc, premiul I, să nu urmeze exemplul unor colegi. Merg până acolo încât
le interzic chiar să participe împreună cu aceştia la unele activităţi, să îi ajute la teme.
Discutând cu elevii mei aceste aspecte, am ales împreună cu ei tema proiectului:
„Relaţiile interpersonale”.
 Am prezentat elevilor proiectul ca metodă de învăţare dar şi de evaluare, apoi am
început pregătirea propriu-zisă a acestuia, în cadrul orelor de cultură civică.
Elevii şi-au notat tema şi perioada de lucru de o lună.
Împreună cu ei am specificat mai multe capitole ale temei:
- Relaţiile pozitive: colaborarea, prietenia, respectul, competiţia corectă,
supunerea, acceptarea, ajutorul.
- Relaţiile negative: egoismul, invidia, respingerea, revolta, nesupunerea.
- Relaţiile între colegii de clasă şi de şcoală;
- Relaţiile între persoane în situaţii specifice: în familie, pe stradă, în excursie, la
aniversări, etc.
- Relaţiile cu persoane cu dizabilităţi sau cu probleme personale.
Am realizat împărţirea elevilor în grupe de câte cinci.
Grupele au fost eterogene, în cadrul aceleeaşi grupe au fost aleşi coechipieri care
se resping, sunt egoişti sau nu se respectă.
După ce s-au stabilit grupele, fiecare grupă şi-a ales un şef.
Am notat pe tablă şi în caiete tema fiecărei grupe. Împreună am stabilit câteva
materiale de sprijin.
Am precizat scopul principal al acestei metode de lucru:
- îmbunătăţirea relaţiilor dintre ei prin stimularea muncii pe grupe, cu toate
implicaţiile pe care le are acest mod de lucru asupra formării lor;
- eliminarea manifestărilor negative din cadrul colectivului;
- dobândirea de cunoştinţe prin efort propriu;
- valorificarea aptitudinilor şi înclinaţiilor;
- iniţierea elevilor în muncă de investigare.
Ca materiale de sprijin elevii şi-au notat: texte şi teme din manualul de cultură
civică, compuneri despre întâmplări pozitive sau negative din viaţa lor sau a altora,
desene care să reliefeze tema grupei, exemple de comportamente pozitive sau negative
din opere literare, proverbe, etc.
In execuţia poiectului sau faza de lucru.
Le-am explicat elevilor că această temă va fi studiată şi în clasă, la orele de
cultură civică, dar mai ales acasă, în întâlnirile de lucru - o dată/de două ori pe
săptămână.
Cu ocazia acestor întâlniri ei trebuie să înveţe să colaboreze, să se ajute reciproc,
să-şi aleagă sarcini după puterile fiecăruia, să se asculte unul pe altul, să se supună
părerii majorităţii grupului, să se respecte, indiferent de cantitatea sau calitatea muncii.
În cadrul grupului se dau sugestii, se fac propuneri.
Fiecare membru trebuie să-şi ducă la bun sfârşit cu conştiinciozitate sarcinile,
contribuind, astfel, la reuşita grupei lui. Lucrările pot fi de grup sau individuale.
Evaluarea muncii va şine cont de punctualitatea la întâlniri, seriozitatea, atragerea
tuturor coechipierilor la activitate, corectitudinea materialelor prezentate, originalitatea
lor, aspectul, modul de colaborare.
 În acest demers didactic, profesorul are rol de consilier permanent, de
coordonator şi de evaluator.
Prezentarea portofoliului realizat de fiecare şef de grupă.
În cadrul orelor de civică, numite acum şedinţe de proiect, în faza de lucru, pe
parcursul celor 4 săptămâni, acesta şi-a expus materialele adunate, elevii clasei notându-
şi aspecte pozitive sau negative pe marginea lor dar şi situaţii-problemă de
comportament ivite cu ocazia întâlnirilor.
Evaluarea proiectului pe baza portofoliilor.
Toate grupele au prezentat materiale potrivite temei date, făcând că sunt capabili
să caute şi să selecteze;
Fiecare portofoliu are o caracteristică personală, originalitatea fiind dată de
înclinaţiile şi pasiunile membrilor grupei.
În realizarea proiectului au colaborat şi părinţii oferindu-le spaţiu pentru întâlniri
sau chiar sugestii în elaborarea unor materiale.
Cele două metode, proiectul şi portofoliul, promovează dezvoltarea globală a
personalităţii, stimulează responsabilitatea elevului, prin libertatea de selectare a temelor
şi a mijloacelor de realizare, evaluează elevii în acţiune, adică în procesul de învăţare
Bibliografie:
1. Cerghit Ioan – Sisteme de instruire alternative si complementare, Ed. Aramis,
Bucuresti, 2002, pag. 83, 97,221, 315
2. Neacşu Ioan – Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucure şti,
1990, pag.123.