Curs 8- 26.11.

2015

2) Proprietatea boiereasca

 Isi are temeiul juridic in mostenire si in dania domneasca.

a) Mostenirea
 Mostenirile se numeau ocina/ bastina/ dedina si se instrainau cu respectarea dreptului de protimis
(dreptului de precumparare si rascumparare) al rudelor.

b) Dania domnească
 Dania domneasca/ miluirea domneasca se acorda pt dreapta si credincioasa slujba, adica pentru
serviciile militare aduse domnului sau pentru indeplinirea unei dregatorii in cadrul aparatului de
stat.
 Ea avea la baza obligatia de miluire pe care suveranul o avea fata de vasal, obligatie care intra in
continutul raportului juridic de vasalitate.
 Pana in prima jumatate a sec al 15lea, beneficiarul daniei domnesti avea asupra mosiei donate un
drept temporar, limitat la durata vietii domnului si uneori a fiilor acestora care i-ar fi urmat la
tron.
 Din a doua jumatate a secolului al 15lea, dania domneasca are un caracter ereditar, dreptul de
pradalica exercitandu-se doar in caz de viclenie, adica neindeplinirea de catre boieri a obligatiilor
ce le revin si care intra in continutul raportului juridic de vasalitate.

3) Proprietatea bisericeasca

 Se constituie dupa intemeiere din daniile facute de credinciosi, domni, boieri, prelati, oraseni si
tarani pentru scopuri pioase, dar si pentru a fi trecuti in pomelnicul bisericii si a li se face slujbe
dupa moarte.
 Aceste danii aveau caracterul unor donatii cu sarcina, manastirea donatara avand obligatia de a
nu instraina mosiile ce ii fusesera donate si de a utiliza veniturile acestor mosii in scopuri
caritabile, sub sanctiunea revocarii donatiei pt neindeplinirea sarcinii.
 Indiferent de titularul sau (domn, boieri sau manastiri), marea proprietate feudala se impartea in:
o rezerva feudal
o loturile date in folosinta taranilor aserviti care se numeau:
 ,,deliute" in Tara Romaneasca,
 ,,jiredi" in Moldova
 ,,sesi" in Transilvania.

1
 Imunitățile feudale

 O institutie juridica care insotea adeseori dreptul de proprietate a marilor feudali asupra
domeniilor lor este institutia denumita imunitate feudala , institutie care era desemnata in
documentele vremii prin termenul de:
o ohaba in Tara Romaneasca
o uric in Moldova.
 Imunitatea se acorda prin hrisov domnesc si conferea titularului sau:
o dreptul de administrare politica, de judecata, de comanda militara asupra
populatiei aflata pe domeniul respectiv,
o dreptul de a face comert,
o scutirea de plata oricarei dari fata de domnie
o dreptul de a percepe diferite venituri in folosul sau.
 Feudalii investiti cu imunitati se bucurau de o anuita independent politica, in sensul ca dregatorii
domnesti nu aveau competenta de domeniile lor, functiile exercitate pe aceste mosii fiind
realizate prin aparatul propriu de slujitori ai acestor domeni.
 Imunitatile oglindesc la nivelul suprastructurii politice izolarea specifica economiei naturale
inchise de tip feudal si au aparut in primele timpuri dupa intemeiere, in contextul in care feudalii,
ai caror putere politica si economica era superioara domnului, doreau consacrarea si pe plan
juridic a privilegiilor lor de a conduce sub aspect politico-administrativ populatia de pe
domeniile lor
 iar acest sistem s-a putut consacra si extinde si datorita faptului ca in acea perioada aparatul de
dregatori domnesti era slab dezvoltat si, ca atare, pentru realizarea functiilor statului feudal se
impunea utilizarea aparatului propriu de care dispuneau marii boieri.
 Hrisoavele domnesti de acordare a imunitatilor feudale intrebuintau in acest scop fie:
o o formula concentrata:
 in Tara Romaneasca “sa fie de ocina si de ohaba”,
 in Moldova “sa ii fie uric cu tot venitul”,
o fie o formula dezvoltata de acordare a imunitatii in care se preciza in detaliu
continutul imunitatii respective.
 Formula concentrata a fost utilizata la inceputurile statului feudal, iar formula dezvoltata a fost
utilizata ulterior, in special pentru proprietatea manastireasca, care s-a constituit mai tarziu intr-o
epoca in care puterea domneasca incepuse sa se dezvolte, iar imunitatile feudale nu mai aveau
caracterul general de la inceput, ci unul exceptional, a. i. era necesara precizarea amanuntita a
activitatilor si privilegiilor ce urmau a fi scoase din competenta generala a dregatorilor domnesti.
 Din examinarea formulelor dezvoltate de acordare a imunitatilor rezulta ca ele nu erau uniforme,
ci difereau de la un boier la altul, de la o manastire la alta, dupa gradul in care domnul intelegea
sa ii investeasca pe beneficiarii de imunitati cu beneficial unor atributii politice sis a ii gratifice
cu anumite foloase economice.

2
 Centralizarea puterii de stat si intarirea aparatului de dregatori au dus treptat la restrangerea
imunitilor feudale si preluarea de catre dregatorii domnesti de la marii feudali a exercitiului
drepturilor politice pe domeniile acestora, sens in care:
o se limiteaza dreptul de judecata al boierilor si manastirilor la pricini marunte,
o drepturile militare ale acestora sunt ingradite
o pe fondul dezvoltarii comertului, se limiteaza pana la desfiintare dreptul boierilor
de a percepe anumite taxe pe circulatia marfurilor si persoanelor si anumite
venituri.

4) Proprietatea țărănească

 O alta forma a lui dominium utile este proprietatea taraneasca

 Ea prezinta caracteristici diferite, dupa cum este vorba despre:
 pe de o parte:
o proprietatea taranilor grupati in obsti
o proprietatea taranilor care nu fac parte din obsti
 pe de alta parte:
o proprietatea taranilor liberi
o proprietatea taranilor aserviti

a) Taranii grupati in obsti

 ei formeaza regula.
 Obstea libera avea un teritoriu impartit in:
o vatra satului, unde se aflau gospodariile taranilor, proprietate personala a
acestora,
o campul de cultura, unde se aflau:
 loturile apartinand membrilor obseti,
 proprietate persoanala a acestora, de asemenea
o celelalte terenuri aflate in hotarul obstei care se aflau in proprietatea devalmasa a
membrilor obstei, si anume:
pasuni,
paduri,
fanete,
ape,
bogatiile subsolului
moara satului.

3
 Fiecare membru al obstei putea, cu aprobarea obstei, sa desprinda anumite portiuni de teren din
cele stapanite in devalmasie si sa le amenajeze prin munca proprie, dandu-le o destinatie
economica noua.
 Munca incorporata in aceste terenuri reprezenta temeiul juridic al trecerii lor din proprietate
devalmasa in proprietatea personala a titularului si familiei sale.
 Cea mai veche desprindere din fondul devalmas a fost vatra casei de locuit si a curtii adica ceea
ce romanii denumeau heredium, locul de casa si gradina, careia i-au urmat lotul de cultura din
tarina., adica terenul destinat agriculturii si, in timp, tendinta aceasta s-a amplificat, astfel incat
ponderea terenurilor aflate in stapanire personala a crescut continuu.
 Cu toate acestea, pana la sfarsitul feudalismului, obstea a pastrat un drept superior de
supraveghere si control asupra intregului teritoriu al obstei, inclusiv asupra terenurilor aflate in
proprietate persoanala a membrilor obstei.
 Expresia juridica a acestui drept este dreptul de protimis (dreptul de precumparere si
rascumparare).
 Mecanismul exercitarii dreptului de protimis este urmatorul:
o Daca un membru al obstei dorea sa vanda un teren, aflat in hotarul obstei, trebuie sa-si
faca cunoscuta intentia la trei targuri succesive, existand un drept de precumparare sau de
preemtiune al rudelor si vecinilor in aceasta ordine legala de preferinta.
o Daca nici un membru al obstei nu dorea sa cumpere terenul respectiv, ofertantul putea sa-
l instraineze unei persoane straine de obste, insa vanzarea respectiva nu era pura si
simpla, ci era una afectata de o conditie rezolutorie (daca in termen de un an vreun
membru al obstei, ruda sau vecin se razgandeste, el poate sa exercite dreptul de
rascumparare si sa intoarca cumparatorului pretul platit devenind astfel proprietarul
terenului in cauza).
 Rezulta ca dreptul de protimis are doua componente: dreptul de preferinta (precumparare) si
dreptul de rascumparare.
 Teritoriul obstei aservite apartinea stapanului feudal, insa, in virtutea de pretuire a muncii
personale, taranul aservit isi pastra:
o dreptul de proprietate asupra gospodariei si uneltelor de munca,
o dreptul de folosinta asupra lotului de cultura
o dreptul de a face anumite imbunatatiri funciare asupra unor terenuri platind
zeciuiala cuvenita stapanului feudal, caci aceste operatiuni erau facute asupra
terenului altuia.

c) Tăranii care nu făceau parte din obști

 Proprietatea taranilor liberi care nu erau grupati in obsti se exercita asupra:

o Gospodariei
o Vitelor

4
 o uneltelor de munca
o precum si asupra unei mici suprafete de pamant de cultura.

 Alaturi de marea prop feudal si prop. taraneasca, Legea Tarii a recunoscut si:
o mestesugarilor un drept de proprietate asupra atelierelor si uneltelor lor,
o precum si robilor un drept de proprietate asupra salaselor lor, precum si asupra
uneltelor de munca confectionate de ei personal.

DISPOZITIILE LEGII TARII CU PRIVIRE LA STATUTUL JURIDIC AL PERSOANELOR

 Ca si dreptul roman, Legea Tarii avea un profund caracter statutar, in sensul ca ea continea
dispozitii discriminatorii in raport cu pozitia sociala a diferitelor clase si categorii sociale.

1) Boierii

 Astfel, boierii aveau capacitatea juridica deplina

o se bucurau de toate drepturile si privilegiile

o numai ei erau cei care exercitau conducerea politica a statului feudal
o erau, alaturi de manastiri, titularii dreptului de proprietate feudal investita cu
imunitati.
 Calitatea de boier era la origine indisolubil legata de stapanirea unei mosii si se transmitea din
generatie in generatie odata cu mosia.
 Se realizeaza si o stratificare a boierimii in:
o boieri mari
o boieri mici
o boieri de tara
o boieri de slujbe.
 Institutia boieriei este anterioara intemeierii statelor feudale romanesti de sine statatoare, dovada
in acest sens fiind sintagma boier de tara acordata marilor stapani de domenii feudale, fosti
conducatori ai formatiunilor prestatale de tip feudal care, prin unirea feudelor lor, intemeiasera
statele feudale romanesti de sine statatoare.
 Dupa intemeiere si dupa centralizarea statului feudal apar boierii de slujbe sau dregatorii
recrutati chiar si din randul unor elemente apartinand categoriilor sociale inferioare si a caror
calitate de boier decurgea din functia incredintata si nu era efectul stapanirii vreunei mosii, desi

5
 domnul ii gratifica pe dregatori pentru dreapta si credincioasa slujba daruindu-le mosii sau
concedandu-le veniturile unor tinuturi.
 In cele din urma, calitatea de boier devine indisolubil legata de indeplinirea unei dregatorii in
aparatul de stat si nu mai este conditionata de stapanirea unei mosii.
 Se elaboreaza totodata un statut scris al boierimii prin care se reglementeaza acordarea calitatii
de boier subsecvent dregatoriei incredintate.

2) Clerul

 O alta categorie sociala a feudalismului o reprezinta clerul.

 Ca si boierii, clerul avea o situatie privilegiata, avand:

o dreptul de a participa la treburile tarii in Sfatul Domnesc si in Adunarile starilord
feudale,
o dreptul de a participa la alegerea domnului
o competenta de a judeca anumite procese.
 Totodata, clerul avea si atributiuni de drept canonic, conform ierarhiei bisericesti si monahale.

3) Orășenii

 O alta categorie sociala o reprezentau orasenii.

 Ei nu constituiau o patura sociala omogena, ci startificata dpdv social in aristocratia oraselor

alcatuita din:
o persoanele care stapaneau case in targuri si mosii in ocoalele targurilor
o orasenii propriu-zisi , categorie fomata din:
 negustori
 mestesugari
 targoveti
o plebea oraseneasca, alcatuita din saracimea oraselor.

 Orasenii se bucurau, ca boierii si clerii de toate drepturile si privilegiile, iar in Moldova

participau chiar si la alegerea Domnului.
 Orasenii propriu-zisi erau negustori si mestesugari, alcatuiau o comunitate libera, avand obligatii
fiscale si individuale fata de domnie.
 Spre deosebire de orasele transilvanene, orasenii din Tara Romaneasca si Moldova se aflau sub o
dubla autoritate: a dregatorilor domnesti si a conducatorilor oraselor, alesi din randurile lor.
 In general, orasenii erau cei ce detineau pravalii si ateliere, dar aveau dreptul de a folosi in
devalmasie mosia orasului pentru agricultura si cresterea animalelor.

6
 Orasenii aveau dreptul de a participa la conducerea si administrarea orasului, puteau dispune in
mod liber de modurile lor si puteau rezolva diferite divergente in fata unor organe jurisdictionale
locale, alese de oraseni, dar din randul aristocratiei orasului.
 Sfera drepturilor si privilegiilor orasenilor era mai larga sau mai restransa, fiind precizata in
uricul targului, precum si in actele de privilegii date de domni de-a lungul timpului.

4) Țăranii
 O alta categorie sociala o reprezentau taranii.
 Acestia erau:
o taranii liberi
 răzeși sau mosneni= tarani liberi cu pamant, grupati in obsti satesti sau teritoriale
 cneji sau judeci= taranii liberi cu pamant care nu erau grupati in obsti satesti
 saraci sau siromahi= tarani liberi fara pamant care lucrau pe mosiile boieresti
o taranii dependenti.
 Taranii liberi aveau un statut juridic asemanator cu targovetii in ceea ce priveste…
 Taranii dependenti se gaseau dpdv al statului lor juridic in stare de
o rumânie in T. R,
o vecinie in Moldova
o iobagie in Transilvania.
 Capacitatea juridica a taranilor dependenti era determinata de dreptul de proprietate incompleta
pe care stapanul feudal (domn/ boier/ manastire) il aveau asupra lor, in sensul ca puteau fi
vanduti numai odata cu mosia pe care erau alipiti si cuprindeau urmatoarele prerogative:

1) dreptul de a dispune de partea lor de produse si venituri care ii ramanea dupa

satisfacerea obligatiilor de renta feudala

2) dreptul de proprietate asupra gospodariei, uneltelor de munca

3) dreptul de folosinta asupra delnitei, terenului agricol pe care il detinea din mosia
boiereasca

4) dreptul de a dobandi in proprietate alte loturi de pamant si chiar alti tarani aserviti,
evident cu consimtamantul stapanului feudal

5) dreptul de stramutare dupa o mosie pe alta, dupa indeplinirea obligatiilor, drept care a
fost insa suprimat in secolul 16, a.i., daca taranii dependent fugeau de pe mosii fara
indeplinirea obligatiei de plata a rentei feudale sau, dupa caz, fugeau de pe mosii dupa
legarea lor …, stapanul mosiei putea exercita forta (manu militari) pentru a-i readuce pe
mosie. In mod corelativ, exista obligatia stapanilor feudali pe ale caror mosii se
refugiasera taranii respectivi de a-i remite stapanilor lor.

7
 Taranii aserviti erau exclusi de la exercitiul drepturilor publice, ei puteau reveni la starea de
oameni liberi prin iesirea din rumanie. Aceasta desi starea de rumanie era imprescriptibila si se
transmitea pe cale ereditara.

Formele de cadere in rumânie

1) Donatia
2) Contractul de vanzare
3) Contractul de imprumut garantat cu libertatea personala a datornicului
4) Hotarerea judecatoreasca pronuntata in favoarea boierilor in cadrul proceselor avand
ca obiect starea de libertate a acestora din urma.

 Toate aceste titluri juridice de cadere in rumanie emanau de la cancelaria domneasca, fiind
intarite de domn si de sfatul domnesc.
 Existau, insa, si cai nejuridice de cadere in rumanie, cum ar fi:
o falsificarea de acte de catre boieri
o cotropirea sau sila, adica aducerea cu forta a taranilor in stare de rumanie de catre
boieri.

Formele de iesire din rumânie

1) Iertarea de rumanie- un act cu titlu gratuity facut de stapanul feudal fie inter vivos, fie
mortis causa, adica pentru cauza de moarte (prin testament)
2) Rascumpararea din rumanie- cea mai uzitata forma, pentru ca ea procura avantaje
pecuniare stapanilor in bani
3) Hotararea judecatoreasca data in favoarea taranilor in procesele cu boierii, procese
avand ca obiect constatarea faptului ca taranii fusesera aserviti cu sila.

 Existau si cai nejuridice de iesire din rumanie, cum ar fi:

 arderea titlurilor boierilor de catre tarani,
 cnezirea sau judecirea cu sila, adica taranii dependent se comporta de facto ca oameni liberi,
 fuga de pe mosie
 rascoala, forma superioara de lupta sociala in feudalism

8
  In legatura cu statutul juridic al taranilor dependent, profesorul Constantin Giurascu a emis o
ipoteza sustinand existenta unui asa-numit drept rumânesc (zacon vlaschi, in lb slavona)
plecand de la ideea ca vlahii reprezentau o categorie sociala inferioara, fiind taranii aserviti.
 In aceasta situatie s-ar afla, potrivit prof C. Giurascu, robii eliberati care trebuiau sa traiasca ca
tarani dependenti, adica in regim de rumanie.
 Ca atare, profesorul Giurascu facea distinctia intre Legea Tarii, care se refera la toti romanii ca
entitate etnica, si zacon vlaschi, care are un sens social si se refera doar la taranii dependenti.
 Nu putem sa acceptam aceasta teza, intrucat ea este contrazisa de hrisoavele domnesti din
continutul carora rezulta in mod indubitabil ca termenul de rumân are 2 acceptiuni, un sens
etnic si un sens social. Intelesul cu care este folosit acest cuvant urmand a reiesi din context.

5) Robii

 O alta categorie sociala o reprezinta robii, statutul lor juridic fiind reglementat de un asa-numit
drept al robilor (polosko epravo).
 Dpdv juridic, robii nu erau subiecte de drept, persoane, ci obiecte, bunuri, adica formau obiectul
unor contracte translative de proprietate, insa stapanii nu aveau asupra robilor, asa cu aveau
asupra sclavilor in dreptul roman, ius vite necisque.
 Mai mult decat atat, robilor li se recunostea si o oarecare capacitate juridica, in sensul ca se
puteau casatori, puteau stapani salasele si uneltele confectionate din munca proprie.
 Majoritatea robilor proveneau din randul populatiilor necrestine.
 Dupa titularul dreptului de proprietate asupra lor, robii erau domnesti, boieresti si manastiresti.
 Starea de robie era imprescriptibila, insa stapanul ii putea elibera, iar cei care fusesera luati robi
intr-o tara straina, la intoarcerea in tara de origine redeveneau oameni liberi.

6) Strainii

 O alta categorie sociala o reprezinta strainii, al caror statut juridic era bine reglementat in Legea
Tarii, fiind un statut juridic relativ permisiv, in special daca strainii erau crestini.
 Astfel, ei se puteau stabili in targuri, puteau face si comert, se puteau organiza in comunitati
proprii si puteau avea propriile lacase de cult.
 Toate aceste drepturi sunt prevazute in actele de privilegii acordate de catre domni.
 Strainii se puteau naturaliza sau impamanteni fie prin acordarea unei dregatorii, fie prin casatoria
cu o pamanteanca, situatie in care beneficiau de toate drepturile civile si politice ale
pamantenilor.
 Strainii nu puteau stapani in proprietate pamant si aveau un regim fiscal distinct de cel al
pamantenilor.

9
 Prin capitulatiile incheiate intre tarile romane si Inalta Poarta, s-a stabilit ca turcii nu aveau
dreptul de a se aseza pe pamant romanesc si nu aveau dreptul de a ridica lacase de cult.

Institutia rudeniei

 Rudenia este o relatie sociala intre persone izvorata:

o dintr-o origine biologica comuna, caz in care se cheama rudenie de sange,
o din anumite principii religioase, rudenia prin alianta sau afinitatea
o prin tainele botezului si cununiei, caz in care discutam despre rudenia spirituala.

a) Rudenia de sange
 Poate fi:
o pe linie directa:
 suitoare (in ascendent),
 coboratoare (descendent)
o pe linie colaterala.
 Fiecare dintre aceste forme de rudenie avand grade sau trepte, numerotate dupa numarul
generatiilor care se interpun intre rudele respective.
o De exemplu, nepotul si bunicul sunt rude de gradul 2. Verii de gradul I sunt rude
de gradul 4 (2 grade in sus si 2 grade in jos). Rudenia de sange creeaza drepturi si
obligatii de ajutor reciproc si reprezinta temeiul vocatiei succesorale, reprezentand
totodata o piedica, un impediment la casatorie.

b) Rudenia prin alianta = Legatura unui sot si rudele celuilalt sot.

c) Rudenia spiritual
 Este rudenia intre nasi si fini care genereaza efecte tot la fel de puternice ca si rudenia de sange.
 Legea Tarii mai reglementeaza 2 forme de rudenie:
o cea decurgand din adoptie

10
 o cea regurcand din infratire.

Institutia casatoriei

 Spre deosebire de dreptul modern in care casatoria este un contract civil, in Legea Tari, casatoria
se realiza prin formalitatile religioase stabilite de biserica ortodoxa, adica imbraca forma
benedictiunii religioase.
 Etapele premergatoare incheierii casatoriei sunt:
o vederea in fiinta(cunoasterea viitorilor soti),
o urmarea de vorba (tratativele dintre familiile viitorilor soti),
o intocmirea foii de zestre
o binecuvantarea parintilor.
 Zestrea, numita azi dota, este o institutie de veche traditie geto-daca, reprezentand echivalentul
muncii depuse de viitorii soti in gospodaria familiei.
 Ea se constituie prin strigari publice facute in timpul nuntii la care se adauga si darurile de nunta
primate de tinerii casatoriti de la alte rude sau prieteni si care impreuna cu zestrea alcatuiesc baza
materiala de pornire a noii familii.
 Din secolul al XVII, apar foile de zestre, iar zestrea isi pierde semnificatia traditionala,
constituindu-se doar pentru viitoarea sotie si devenind un fel de afacere pentru viitorii soti, asa-
numitii vanatori de zestre.
 O varianta a casatoriei traditionale este asa-numita casatoria cu fuga, realizata printr-o simulare a
rapirii vitoarei sotii de viitorul mire, evident cu acordul acesteia, pentru a forta acordul parintilor.
 Un impediment tipic feudal la casatorie era starea de robie a unuia dintre soti care potrivit legii
tarii atragea caderea in robie si a celuilalt sot, precum si a copiilor rezultati din acea casatorie.
 Regulile bisericii ortodoxe admiteau si divortul. In aceasta materie exista deplina egalitate intre
soti in privinta motivelor de divort pe care le puteau invoca.
 Astfel, nu doar sotul, ci si sotia putea sa isi paraseasca sotul prin repudiu declarand fata de
martori ca nu se va mai intoarce la domiciliul conjugal. In caz de divort, fostii soti isi retrageau
partea de bunuri care le apartineau, procedura care se numeste imparteala/ alegere/ partaj.

Institutia familiei

 Familia, potrivit Legii Tarii, este grupul format din rudele cele mai apropiate, avand ca nucleu pe
parinti si copii.

11
 Traditia geto-daca a imprimat familiei romanesti un caracter democratic, spre deosebire de
familia romana, care avea un caracter aristocratic, in sensul ca pater familias este seful supreme
al familei si stapanul tuturor bunurilor si persoanelor aflate sub puterea sa.
 Dimpotriva, familia rumaneasca avea la baza deplina egalitate a sotilor, izvorata din conditiile de
munca si de viata de la nivelul obstilor satesti sau teritoriale.
 Ambii soti exercitau puterea parinteasca asupra copiilor, avand obligatia de a-i intretine si proteja
si nu un drept absolut de viata si de moarte sau dreptul de a-i vinde ori de a le inchiria serviciile.
 Dupa moartea sotului, sotia putea exercita singura puterea parinteasca asupra copiilor minori si
totodata intre soti existau obligatii reciproce de intretinere.
 Sotul care nu isi indeplinea obligatiile de a-si intretine familia fiind sanctionat cu o pedeapsa
infamanta, darea prin targ sau dare ape ulita, adica o pedeapsa de natura a atrage oprobriul
public, dispretul public.

Institutia adoptiei

 Puteau fi adoptate atat rude apropiate cat si straini de familie. Copiii adoptati purtau denumirea
de copii de suflet.
 Reglementarea familiei in Legea Tarii a suferit o puternica influenta atat din partea dreptului
bizantin, cat si din partea doctrine crestin-ortodoxe.

Institutia succesiunii

 Reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza transmiterea bunurilor pentru cauza
de moarte, transmiterea bunurilor de la defunct la succesorii acestuia.
 In Legea Tarii, institutia se numeste mostenire, iar succesorii se numesc mostenitori. Termenii de
mostenire si mostenitori sunt de sorginte traca, vin de la cuvantul “mos” din care deriva si
termenul de “mosie”, care are intelesul de proprietate ereditara.
 Potrivit legii tarii, mostenirea putea fi deferita in 2 moduri:
o fie potrivit legii (mostenire legala/ mostenire ab intestat)
o fie pe baza testamentului intocmit de defunct.

a) Mostenirea legala/ legitima

 Se deschide atunci cand:

o defunctul nu a lasat testament
o defunctul a lasat testament, dar acesta nu este valabil intocmit si, ca atare, este nul

12
 o defunctul a lasat testament, acesta este valabil intocmit, insa este caduc, adica nu isi
produce efectele.
 Legea tarii consacra egala vocatie succesorala a copiilor legitimi cu cea a copiilor adoptati, a
baietilor cu fetele, atat la bunurile ereditare, cat si la bunurile de cumparatura ale parintilor lor.
 De la acest principiu exista o singura exceptie in Tara Romaneasca, unde fetele nu aveau vocatie
succesorala la bunurile ereditare ale parintilor lor, functionand sub acest aspect asa-numitul
privilegiu al masculinitatii.
 In Tara Romaneasca, fetele primeau echivalentul valoric al partilor ce li s-ar cuvenit in bani,
obiecte de pret sau lucruri de cumparatura. Fetele isi primeau de regula acele parti succesorale
sub forma de zestre, obligatia de inzestrare apartinand parintilor, iar, in absenta acestora, fratilor.
 Copiii naturali veneau doar la succesiunea mamei lor, ca o aplicare a principiilor de drept
roman, mater semper certa est si pater is est quemductiam demonstram = mama este intotdeauna
sigura, tatal este cel pe care il indica casatoria. Altfel spus, un copil din afara casatoriei nu are
tata dpdv juridic.
 Copilul vitreg avea aceeasi vocatie succesorala ca si copilul legitim, dar numai la succesiunea
parintelui bun.
 Legea Tarii admitea si mostenirea prin reprezentare si consacra dreptul la mostenire al sotului
supravietuitor in concurs cu copiii.
 Prin mostenire, treceau asupra succesorilor atat activul succesoral, adica bunurile defunctului, cat
si pasivul succesoral, adica obligatiile asumate de acesta.

b) Mostenirea testamentara

 Se deschide pe baza testamentului intocmit de defunct, daca acesta este valabil intocmit si nu e
caduc.
 Testamentul putea fi redactat in forma orala, cu limba de moarte sau in forma scrisa, se numea
diata. Ambele forme de testament erau intocmite in prezenta martorilor.
 C.m. raspandita forma de testament era testamentul oral, pt ca numarul stiutorilor de carte era
foarte mic.
 O particularitate a testamentului medieval fata de testamentul modern era inserarea in cuprinsul
testamentului a unui bluestem pentru a asigura respectarea ultimei vointe a testatorului.
 Prin testament, puteau fi instituiti mostenitori, dupa cum puteau fi dezmostenite rudele apropiate,
inclusiv copiii.
 O alta particularitate a succesiunii testamentare reglementata de Legea Tarii este valabilitatea
substitutiunii fidei-comisare care a fost interzisa de \Codul Civil Al. I. Cuza si in mod
surprinzator, reintrodusa de codul civil actual.
 Surprinzator, deoarece substitutiunea fidei comisare este o institutie tipic feudal reprezentand
sistemul prin care o persoana numita disponent, adica testatorul, transmite unul sau toate
bunurile sale unei alte persoane numita fiduciar, donatarul sau legatarul, cu obligatia acesteia din
urma de a pastra bunurile primate si de a le transmite la moartea sa unei alte personae numita

13
 fidei comisar, indicata tot de catre disponent.Acest lucru insemna ca disponentul dispune nu
numai pentru moartea sa, ci si asupra mortii legatarului.

Institutia obligatiilor

 In aceasta materie, Legea Tarii prevede ca izvoarele de obligatii sunt contractele si delictele si
pune accentul pe raspunderea personala.
 Cu toate acestea, insa, traditionala solidaritate existenta la nivelul obstilor satesti, precum si
anumite interese ale statului feudal au favut posibila existenta unor forme de raspundere
colectiva: raspunderea colectiva in materie penala, in materie fiscala si asa numita despagubire
de la altul.

14