PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

1. Mijloacele de plată în comerţul internaţional

1.1. Aurul
1.2. Valutele
1.3. Devizele
2. Modalităţile de plată în comerţul internaţional
2.1. Creditul documentar
2.2. Scrisoarea de credit comercială
2.3. Incasso documentar
2.4. Ordinul de plată

1. MIJLOACELE DE PLATĂ ÎN COMERŢUL

INTERNAŢIONAL

Mijloacele de plată străine sau externe reprezintă totalitatea posibilităţilor

materiale prin care se poate lichida o creanţă internaţională.
Mijloacele de plată sunt în raport de: interesul părţilor; natura tranzacţiei;
locul şi momentul plăţii; poziţia concurenţei; uzanţele pieţei.

1.1. Aurul
Aurul – este mijlocul universal de plată, fiind echivalentul general al
mărfurilor . Aurul constituie şi un instrument de acumulare de rezerve. Prin
utilizarea etalonului aur, între sistemele băneşti naţionale s-a creat un mijloc de
plată cu caracter unitar şi internaţional.
Formele etalonului aur:
- aur–monedă – se caracterizează prin libera batere şi circulaţie a monedelor
de aur şi convertibilitatea bancnotelor în aur;
- aur-lingouri – aurul nu mai circulă ca monedă, fiind depozitat sub forma de
lingouri în rezervele emitentului bancnotelor;
- aur-devize – se defineşte prin formarea rezervei monetare alături de aur, din
devize şi valute.
În prezent rolul său este în declin datorită contradicţiilor din sfera relaţiilor
valutar–financiare internaţionale. Aurul are un preţ instabil şi este inegal
distribuit şi nu mai este un instrument direct de lichidare a obligaţiilor comerciale.
În relaţiile internaţionale plăţile prin aur se folosesc când condiţiile concrete
nu permit utilizarea altor mijloace şi pentru echilibrarea balanţei de plăţi care se
realizează prin intermediul aurului.

1.2. Valutele
Valutele – reprezintă moneda naţională a unei ţări folosită în decontările
internaţionale.
 PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

În raport de formă distingem:

- valutele efective – sub formă de numerar: bancnotele şi monede divizionare;
- valutele în cont – sub formă de disponibil la o bancă.
În raport de posibilitatea de preschimbare:
- valutele convertibile – pot fi preschimbate în alte valute;
- valutele neconvertibile – nu se pot preschimba în monedele altor ţări.
Raporturile valorice dintre valute se concretizează prin:
- paritatea monetară – reprezintă raportul dintre valorile paritare a două
monezi. Valoarea paritară înseamnă conţinutul valoric al unităţii monetare
naţionale. Stabilirea valorii paritare poate avea ca etalon aurul, DST (drepturi
speciale de tragere), o alta valută. Paritatea monetară constituie o noţiune
fixă şi abstractă. Paritatea monetară în raport de exprimarea valorică poate
fi: metalică, valutară sau DST.
- Cursul valutar sau cursul de schimb – reprezintă raportul valoric dintre
moneda unui stat şi moneda altui stat şi se poate determina de autoritatea
monetară sau de piaţă. În raport de modul de stabilire, cursul valutar poate fi:
a) curs oficial – se stabileşte pe baza parităţii sau în mod convenţional, atât
pentru banii convertibili, cât şi pentru cei neconvertibili şi este un curs fix;
b) cursul liber sau al pieţei – este determinat de oscilaţia cererii şi ofertei,
este fluctuant, variabil, flexibil.
Stabilirea cursului pieţei înseamnă COTAŢIE, care poate fi:
- directă sau incertă – prin care unitatea monetară străină se exprimă în
monedă naţională;
- indirectă sau certă – unitatea monetară naţională se indică în monedă
străină.
1.3. Devizele
Devizele sunt titluri de credit pe termen scurt, exprimate în monedă străină.
Titlurile de credit utilizate trebuie să fie lichide. Plăţile se realizează de bănci şi
constituie operaţiuni de devize.
În funcţie de formă: cambii, cecuri, valori mobiliare.
În funcţie de regimul de utilizare sau calitate: convertibile sau neconvertibile.

I. MODALITĂŢILE DE PLATĂ ÎN COMERŢUL

INTERNAŢIONAL

Modalităţile de plată reprezintă totalitatea mecanismelor prin care se poate

transmite de la importator la exportator contravaloarea mărfurilor livrate,
serviciilor prestate sau lucrărilor executate.
Modalităţile de plată se precizează de părţi prin acorduri şi contracte şi sunt
determinate de raporturile dintre părţi, de diversitatea schimburilor şi de situaţia
economică şi politica generală.

2.1. Creditul documentar

Noţiune, avantaje
Creditul documentar reprezintă angajamentul prin care o bancă se obligă
faţă de un terţ beneficiar, la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile unui
client.
 PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

La executarea unui credit documentar participă următoarele persoane:

- importatorul, debitorul, clientul băncii, ordonatorul
- exportatorul, creditorul, terţul beneficiar
- banca emitentă sau ordonatoare
- banca corespondentă sau intermediară.
Creditul documentar se aprobă numai în baza unor anumite documente care
dovedesc expedierea mărfii şi se realizează în două faze:
1. Verificarea de către bancă a documentelor de expediţie;
2. Plata, acceptarea sau negocierea documentelor prezentate sau a cambiilor
trase de beneficiar.
Avantaje: certitudinea importatorului că plata se va efectua în condiţiile
stabilite şi siguranţa exportatorului că va încasa preţul mărfii livrate.
Deschiderea creditului documentar
Deschiderea creditului documentar implică următoarele operaţiuni:
1. Un acord între importator şi exportator – prin contractul de export-import
părţile stabilesc ca modalitate de plată creditul documentar, astfel împreună
se obligă să deschidă un credit documentar în favoarea exportatorului.
2. O convenţie între importator şi bancă – între bancă şi importator se încheie
un contract intuitu personae prin care banca se obligă să pună la dispoziţie
clientului un credit, iar importatorul să plătească dobânzile prevăzute şi
comisioanele.
După deschiderea creditului, banca ordonatoare avizează banca
exportatorului prin notificarea care precizează obligaţia băncii şi drepturile
exportatorului.
3. Documentele de expediţie – principalele documente necesare pentru
utilizarea unui credit documentar sunt:
- documentul de încărcare şi expediere – conosament, scrisoare de
trăsură, scrisoare de transport aerian, recipisă poştală;
- documentele de asigurare – poliţa de asigurare sau certificatul de
asigurare;
- documentele de recepţie – certificatul de recepţie calitativă şi cantitativă,
procesul verbal de recepţie calitativă şi cantitativă, buletinul de analiză
chimică;
- documente secundare – factura, autorizaţia de export, specificaţiile
tehnice, certificatul de origine, de greutate, sanitar – veterinar,
fitopatologic, de germinaţie.
Documentele de expediţie de depun la banca exportatorului, care plăteşte
numai dacă documentele sunt corespunzătoare condiţiilor stabilite şi răspunde
de verificarea documentelor şi nu de autenticitatea lor. Banca exportatorului
transmite documentele băncii ordonatoare care le remite pentru justificare
importatorului.
În situaţia în care condiţiile de utilizare a creditului nu sunt respectate, banca
poate plăti sub rezervă, iar dacă importatorul nu ridică rezervele băncii,
exportatorul trebuie să restituie suma încasată.
Formele creditului documentar
Acreditivul documentar este modalitatea de plată prin care importatorul dă
dispoziţie băncii sale să achite exportatorului printr-o altă bancă contravaloarea
mărfii a cărei livrare o dovedeşte cu anumite documente.
 PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

În raport cu persoanele care intervin, apare ca o dispoziţie sau promisiune

de plată:
- importatorul emite dispoziţia de plată pe baza creditului acordat de bancă
sau a unui depozit propriu;
- exportatorul este acreditat în anumite condiţii pe lângă banca emitentă,
putând beneficia şi de un avans.
Clasificare
În raport de natura, caracterul, fermitatea sau garanţia lor:
- Acreditivul documentar revocabil – în cadrul perioadei de valabilitate pot fi
modificate sau anulate în orice moment;
- Acreditivul documentar irevocabil – nu pot fi modificate sau anulate decât cu
acordul tuturor părţilor interesate;
- Acreditivul documentar irevocabil neconfirmat – se deschide de banca
importatorului şi se avizează beneficiarului prin intermediul unei alte bănci,
care nu-şi asumă nici un angajament. Raportul juridic se stabileşte numai
între importator şi beneficiar; banca intermediară neconfirmând acreditivul
documentar, nu are nici o obligaţie.
- Acreditivul documentar irevocabil confirmat – se deschide de banca
importatorului şi se confirmă de banca notificatoare. Prin confirmare, banca
intermediară se angajează în mod ferm, alături de banca ce a deschis
acreditivul documentar. Între cele doua bănci se creează un raport juridic
direct, dacă obligaţiile faţă de beneficiar sunt îndeplinite, banca notificatoare
se substituie băncii emitente.
După locul de plată sau domiciliu acreditivul documentar sunt domiciliate:
- în ţara importatorului – prin care exportatorul încasează contravaloarea
mărfii numai după primirea documentelor de expediţie de către banca străină
şi după verificarea lor;
- în ţara exportatorului – prin care beneficiarul încasează suma stabilită în
momentul prezentării şi verificării de către banca locală a documentelor de
expediţie;
- într-o ţară terţă – se notifică sau confirmă beneficiarului de o bancă din ţara
sa.
Având în vedere cauzele pe care le conţin:
- Acreditivul documentar transferabil – pot fi cedate de beneficiar unui alt
exportator sau unei alte bănci. Clauza de transfer trebuie prevăzută în
acreditivul documentar în mod expres şi în baza ei acreditivul documentar se
poate transfera o singură dată şi pentru întreaga cantitate de marfă.
- Acreditivul documentar netransferabil – se plătesc numai beneficiarului în
favoarea căreia a fost deschis
- Acreditivul documentar utilizabil total sau parţial – se achită în tranşe
proporţionale cu valoarea lucrărilor
- Acreditivul documentar pentru lucrări eşalonate – prevăd expedierea mărfii
într-un număr de tranşe repartizate în timp;
- Acreditivul documentar revolving – se deschid pentru o tranşa din valoarea
mărfii, cu dreptul băncii de a le reactiva automat, până la concurenţa sumei
totale a livrării, pe măsura utilizării lor şi în limitele termenelor de valabilitate.
Elementele acreditivul documentar
- denumirea şi adresa băncii ordonatoare;
 PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

- denumirea şi adresa băncii corespondente;

- numărul de ordine al acreditivului documentar;
- numele şi adresa importatorului;
- numele şi adresa exportatorului;
- condiţiile în care beneficiarul poate obţine un credit documentar;
- condiţiile în care se utilizează acreditivul documentar;
- valoarea în valută a acreditivului documentar;
- termenul de valabilitate;
- descrierea mărfii care formează obiectul acreditivului documentar şi preţul;
- enumerarea documentelor de expediţie.

2.2. Scrisoarea de credit comercială

Scrisoarea de credit comercială este modalitatea de plată prin care o bancă
se obliga să onoreze, prin achitare sau acceptare, cambiile trase de beneficiar,
în condiţiile prezentării în termen a documentelor de expediţie convenite.
Scrisoarea de credit comercială se emite la ordinul importatorului, de către
bancă. Scrisoarea de credit comercială se adresează beneficiarului, care poate
trage asupra băncii cambii la vedere sau la termen.
Scrisoarea de credit comercială este o modalitate de plată, dar şi un titlu de
credit.
Întrucât cambiile pot fi negociate, scrisoarea de credit comercială este
irevocabilă.
Scrisoarea de credit comercială se emite de o bancă străină, fiind adresată
direct exportatorului. Locul de plată este întotdeauna în străinătate. Se utilizează
prin cambii trase asupra băncii emitente. Scrisoarea de credit comercială stă la
baza cambiei emise şi negociate de exportator la banca locală.

2.3. Incasso documentar

Incasso documentar este modalitatea de plată prin care o bancă încasează
la ordinul unui client valoarea mărfii expediate, în schimbul remiterii
documentelor de expediţie.
Părţile sunt:
- exportatorul, creditorul, clientul băncii;
- banca exportatorului, ordonatoare;
- banca importatorului, corespondentă;
- importatorul, debitorul.
Incasso documentar constituie atât o modalitate de plată cât şi o operaţiune
financiar-bancară întrucât între exportator şi importator se creează o relaţie de
creditare.
Trăsăturile incasso-ului documentar:
- tehnica de realizare este simplă;
- comisioanele bancare sunt reduse;
- suma de plată datorată de importator nu este imobilizată;
- cambia trasă de exportator asupra importatorului poate fi scontată de banca
înainte de scadenţă;
- nu asigură încasarea contravalorii mărfii livrate;
- locul de plată este întotdeauna în ţara importatorului.
 PLATA ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

Tehnica incasso-ului documentar

După livrarea mărfii exportatorul va depune la banca coordonatoare
documentele de expediţie şi poate emite şi o cambie (în funcţie de înţelegerea
părţilor).
Banca verifică numărul documentelor de expediţie şi andosează cambia la
ordinul corespondentului. Dacă documentele sunt în set complet, împreună cu o
scrisoare de remitere se expediază băncii importatorului, care va încasa de la
importator suma de plată. Banca exportatorului va fi creditată în cont cu suma
încasată.
Banca ordonatoare va trebui să fie avizată de încheierea operaţiunii. În urma
primirii avizului de creditare banca va plăti clientului său contravaloarea
mărfurilor expediate.
Forme de incasso documentar
- Incasso documentar cu acceptare ulterioară sau cu plată imediată.
Documentele de expediţie sunt plătite exportatorului de banca ordonatoare
în momentul depunerii lor. Banca exportatorului plăteşte în mod direct şi
imediat. Regulile derogatorii ale operaţiunii se stabilesc prin contract, condiţii
generale de livrare, acorduri comerciale şi plăţi. Banca ordonatoare verifică
existenţa documentelor şi concordanţa dintre ele cu privire la conţinutul şi
datele exprimate în cifre, apoi plăteşte exportatorului, după care face
decontarea cu banca importatorului.
- Incasso documentar cu acceptare prealabila. Se recurge la aceasta în
situaţia în care documentele de expediţie prezintă vicii de formă sau de fond.
Se folosesc două variante:
1. incasso documentar reglementat remis în străinătate – creditorii se afla în
ţară, iar debitorii se află în străinătate. Creditorul depune documentele de
expediţie la banca sa, iar banca importatorului verifică regularitatea lor
formală, stabileşte scadenţa şi le remite spre plată debitorului.
2. incasso documentar reglementat primit din străinătate – creditorul se afla
în străinătate, iar debitorul se află în ţară. Documentele de expediţie
parcurg acelaşi circuit. După primirea lor, banca debitorului fixează
scadenţa şi le prezintă la plată.

2.4. Ordinul de plată

Ordinul de plată este dispoziţia prin care un importator (ordonator) cere unei
bănci să achite o sumă determinată unui exportator (beneficiar). Dispoziţia de
plată se poate transmite letric, telegrafic, prin telex, telefon şi poate fi simplă sau
documentară.
Ordinul de plată are caracter revocabil, ordonatorul îl poate modifica sau
anula până în momentul încasării de către beneficiar.