Deprecierea activelor Imobilizate

Deprecierea ireversibilă-Amortizarea activelor imobilizate

Deprecierile ireversibile se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii, iar deprecierile
reversibile pe seama ajustarilor pentru depreciere.

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptată a valorii activelor imobilizate corporale
consumate în procesul economic sau numai ca urmare a deținerii lor în patrimoniu și de constituire,
prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare(amortismentul,fiind o cheltuială) destinat
înlocuirii activelor imobilizate corporale atunci când expiră durata de viață economică a acestora sau
când ating limite de uzură fizică și morală.

Amortizarea apare în cazul bunurilor( imobilizărilor) care sunt folosite în cadrul mai multor cicluri de
exploatare( exerciții financiare), ca urmare a folosirii lor se înregistrează deprecierea (ireversibilă) a
valorii inițiale a acestora. Deprecierea ireversibilă a valorii unei imobilizări prin folosirea acesteia nu
trebuie interpretată ca o pierdere de valoare 1ci mai degrabă ca un transfer al valorii imobilizării
respective asupra bunurilor, lucrărilor și serviciilor realizate cu ajutorul ei.

Amortismentul poate fi privit din trei puncte de vedere

1. Economic, după care amortismentul este o cheltuială a exercițiului în care se înregistrează

2. Financiar, deoarece valoarea de amortizat se recuperează prin includerea în prețul de
vânzare al produselor, lucrărilor și serviciilor realizate cu ajutorul imobilizării respective, fiind
deci o resursă de finanțare a înlocuirii imobilizărilor uzate.
3. Contabil, prin care amortismentul este un activ rectificativ, diminuând (corectând) valoarea
de înregistrare a imobilizărilor respective pentru ca aceasta să fie prezentate în bilanț la asa-
numita „ valoare netă contabilă “( diferența dintre valoarea de intrare, pe de o parte și
amortismentul cumulate și ajustările pentru depreciere, pe de altă parte)

Amortismentul imobilizărilor amortizabile se calculează pe baza unui plan de amortizare, din luna
următoare punerii acestora în funcțiune și până la data recuperării integrale a valorii lor de
intrare, conform duratelor de viațelor utilă și condițiilor de utilizare a acestora, presupunând
cunoasterea următoarelor elemente

În calculul amortizării economice sunt definiți trei factori: valoarea de amortizat, durata de
utilizare, metodele de amortizare

 Valoarea de amortizat care poate fi reprezentată de costul de achiziție, costul de producție

sau valoarea de utilitate, iar în unele cazuri chiar de valoarea de înlocuire, sau o altă valoare
subtituibilă acestora.
 Durata de utilizare 2 a imobilizării. În aest context putem vorbi de două durate de utilizare
 Durata normală de funcționare(Dnf), care este stabilită prin Hotărâre de guvern
 Durata de viață utilă, care este perioada în care entitatea estimează că va folosi în
activitatea sa imobilizarea respectivă

Metodele (regimurile) de amortizare

 Amortizarea liniară

1
Pierderea de valoare se înregistrează doar atunci când imobilizările respective nu sunt folosite productiv sau la
întreaga capacitate
2
Pentru anumite categorii de imobilizări, durata de utilizare este exprimată în funcție de volumul de activitate.
  Amortizarea degresivă
 Amortizarea accelerată

Regimul de amortizare liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume
fixe, stabilite proporțional cu durata normală de funcționare a imobilizărilor respective.

Amortismentul anual 3(Aa)= Valoarea de amortizat * cota liniară de amortizare

Regimul degresiv de amortizare care are în vedere normă liniară de amortizare stabilită conform
relației

1
q1= *100 unde q1= norma liniară de amortizare
Dnf
Conform regimului degresiv de amortizare, se includ în cheltuielile de exploatare valori variabile, mai
mari în primii ani de utilizare a imobilizării corporale și valori mai mici în ultima perioadă de viață a
acesteia.

Astfel în primul rând se determină cota degresivă de amortizare(qd) prin multiplicarea cotei liniare
(Q1) cu un coeficient (k) stabilit în funcție de durata normală de funcționare

k =¿
Amortismentul anual se calculează prin aplicarea la valoarea rămasă de amortizat a cotei degresive
de amortizare până în anul în care amortismentul calculat după regula de mai sus este mai mic sau
egal cu amortismentul rezultat prin raportarea valorii de amortizat în anul respectiv la durata de
funcționare rămasă. Din acel an și până la terminarea duratei de funcționare a imobilizării
amortismentul se va determina prin metoda liniară, adică prin împărțirea valorii rămase de amortizat
la durata de funcționare rămasă.

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare în cheltuielile de exploatare

a unei sume amortisment de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării corporale, urmând ca
valoarea rămasă să se amortizeze liniar în anii de funcționare rămași până la terminarea duratei
normale de funcționare.

Deoarece amortizarea calculata trebuie sa fie corelata cu modul de utilizare a activului si, intrucat in
cazuri rare o imobilizare corporala se consuma in prmul an in procent de pana la 50%, rezulta ca
metoda de amortizare accelerata este mai putin utilizata in scopuri contabile.

Din punct de vedere fiscal este posibila aceasta metoda la anumite categorii de mijloace fixe
(echipamente tehnologice, respectiv masini, unelte si instalatii, precum si computere si echipamente
periferice ale acestora) si se considera a fi o facilitate fiscala acordata intreprinderilor.

În ceea ce privește imobilizările corporale facem următoarele mențiuni 4

a) Construcțiile se amortizează doar prin metoda liniară

b) Echipamentele tehnologice se amortizează prin oricare dintre metodele descrise mai sus
c) Terenurile nu se amortizează deoarece se consideră că acestea, prin utilizare, nu suferă
deprecieri ireversibile ale valorii lor. Se amortizează însă amenajările de terenuri într-o
perioadă de 10 ani .

3
Amortismentul lunar se determină, în oricare din metodele de amortizare existente, prin raportarea
amortismentului anual la numărul de luni pe an
4
Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare art.24, alin 4,6,10
 Imobilizările necorporale se amortizează, de regulă, prin metoda liniară într-o perioadă de până la 5
ani, cu excepția programelor informatice, care se amortizează pe o perioadă de 3 ani și a brevetelor,
drepturilor de autor, licențelor,etc care se amortizează liniar pe perioada contractului sau pe durata
de utilizare.

Deprecierea- ajustări bilanțiere ale valorii activelor imobilizate

Conform OMFP 1802/2014 ajustările de valoare sunt reprezentate de totalitatea corecțiilor care au în
vedere reducerile valorii activelor individuale, determinate la data bilanțului, indiferent dacă
reducerea este sau nu definitivă.

Ar rezulta, faptul că ajustările de valoare pot fi permanente cunoscute sub denumirea de amortizări
și/sau provizorii, denumite ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare.

Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seamă de reducerile valorilor activelor
individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.

Ajustările de valoare se prezintă în bilanț ca și deduceri clare din elemente de activ corespunzătoare.

Pierderea de valoare a imobilizărilor necorporale este considerată cheltuială în momentul

determinării lor, de obicei la data bilanțului și venit în situația revenirii la valoarea înaintea deprecierii
provizorii.

Calculul și înregistrarea ajustării pentru deprecierea valorii imobilizărilor necorporale asigură

respectarea principiului prudenței și fidelitatea datelor prezentatelor în situațiile financiare anuale.

Spre deosebire de ajustările de valoare ale activelor, provizioanele sunt destinate să acopere datorii a
căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe, sau este cert că vor
exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea. Tocmai de aceea
provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

Reducerile provizorii ale imobilizărilor corporale, la data bilanțului, sunt tratate drept cheltuieli prin
ajustarea valorii acestora, iar eventuala revenire a acestor reduceri vor fi considerate venituri.

Ajustările provizorii de valoare, tratate ca și cheltuieli la data bilanțului sunt deductibile fiscal, iar
veniturile din ajustările de valoare sunt impozabile.