PRODUCEREA DE  
AGREGATE RECICLATE  
DIN DEŞEURI INERTE 

                                       
           
       
Manuale SARMa
 
 
 

   
 PRODUCEREA AGREGATELOR RECICLATE DIN DEŞEURI INERTE 
 
Editat de 
Tecnitalia Consultants, MILANO 
Autori 
Bressi Giorgio, Volpe Gianpaolo, Pavesi Elisabetta 
ANPAR ‐ Associazione Nazionale Produttori Aggregati Riciclati 
 

Comitetul de avizare  
Blengini Gian Andrea  Politecnico di Torino, Italia 
Garbarino Elena  Sustainable Development and Environmental Department, 
Environmental Impact Assessment Service, Torino Province, Italia 
Pelosio Andrea  Territorial Planning Service, Parma Province, Italia 

Ratta Manuela,  
Rizzati Anna Rita,  Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence 
Romagnoli Massimo,  Department, Italia 
Segadelli Stefano   

Coordonare SARMa 
Coordonator de proiect 
Solar Slavko  Geological Survey of Slovenia, Slovenia 
Coordonatori parteneri italieni 
Cibin Ubaldo  Emilia – Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence 
Department, Italia 
Peri Sergio  Territorial Planning Service, Parma Province, Italia 

Referenți interni 
Solar Slavko  Geological Survey of Slovenia, Slovenia 
Chalkiopoulou Fotini  Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia 
Agioutantis Zacharias  Technical University of Crete (TUC), Grecia 
Marinescu Mihai  Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică, 
România 
Simic Vladimir  University of Belgrade, Faculty of Mining and Geology, Serbia 

Referenți externi 
Brown Teresa  British Geological Survey (BGS), Marea Britanie 
Hejny Horstr  External Expert (Consulting), Germania 
O’Brien Jim  Preşedinte al European Aggregates Association (UEPG) Borad, 
Marea Britanie 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Informații privind editarea 
Editare: 
Scappini Simonetta ‐ Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence 
Department, Italia 
 
Copertă & Foto: 
Scappini Simonetta ‐ Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence 
Department, Italia 
ANPAR ‐ Associazione Nazionale Produttori Aggregati Riciclati 
Politecnico di Torino (Polito), Italia 
 
Traducere şi adaptare în limba română: 
Marcel Mărunțiu – Institutul Geologic al României, Bucureşti 
Octavian Colțoi – Institutul Geologic al României, Bucureşti 
Mihai Marinescu – Universitatea din Bucureşti, România 
 
Tipar: 
Institutul Geologic al României 
 
 
Anul ediției: Septembrie 2011 
© Copyright 
 
 
Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorilor, iar Autoritatea de Management a 
Programului South East Europe nu poate fi făcută responsabilă pentru orice utilizare posibilă a informațiilor 
conținute mai jos.
  
 
 
 
 

Agregatele  naturale  (pietriş,  nisip  şi  piatră  spartă)  sunt  resurse  ne‐regenerabile 
esențiale  care  pot  fi  utilizate  pentru  infrastructuri  şi  inginerie  civilă.  In  noile  state 
membre ale Uniunii Europene, şi de asemenea în Europa de Sud‐Est, se estimează că 
industria  construcțiilor  va  creşte  cu  4.2%  în  anii  următori.  O  astfel  de  creştere 
previzibilă  va  complica  probabil  dimensiunea  managementului  aprovizionării  cu 
agregate, şi astfel activitățile de carieră, care, în prezent, sunt extrem de ne‐omogene 
şi  sunt  încă  asociate  cu  fenomene  locale  de  ilegalitate  şi/sau  puternice  efecte  de 
mediu.  In  plus  față  de  aceasta,  o  problemă  suplimentară  importantă  care  poate  fi 
asociată  industriei  de  agregate  este  irosirea  de  resurse  potențiale  prin  haldarea 
(uneori ilegală) deşeurilor inerte, în special cele provenite din activități de construcție 
şi  demolare.  Astfel  de  deşeuri  inerte  ar  putea  fi,  de  fapt,  procesate  în  unități  de 
reciclare  disponibile  tehnic,  sustenabile  economic  şi  oportune  social,  spre  a  deveni 
agregate  reciclate,  care  ar  putea  fi  utilizate  ca  o  resursă  complementară  pentru 
aprovizionarea cu agregate. 
Din aceste motive a fost lansat proiectul SARMa (Sustainable Aggregates Resource 
Management),  un  proiect  co‐finanțat  de  Uniunea  Europeană  prin  Programul  de 
Cooperare transnațională South East Europe (SEE). Scopul proiectului este de a face 
un  pas  semnificativ  spre  managementul  durabil  al  agregatelor  printr‐o  mai  bună 
coordonare  a  activităților  şi  părților  implicate  în  planificarea,  aprovizionarea, 
utilizarea şi reciclarea agregatelor în cuprinsul SEE. Printre alte activități, SARMa este 
în mod deosebit implicat în reciclarea agregatelor, pentru aceasta asigurând analize 
specifice  aprofundate  asupra  evoluției  reciclării  deşeurilor  inerte,  cu  accent  pe 
deşeurile din Construcții şi Demolări (C&D), care, în viitorul apropiat, vor fi probabil 
cea  mai  importantă  sursă  de  agregate  neconvenționale.  Mai  mult  decât  atât,  una 
dintre  intențiile  principale  ale  SARMa  este  de  a  implementa  mai  bine  conceptul  de 
Aprovizionare  Durabilă  din  Surse  Mixte  [Sustainable  Supply  Mix  (SSM)],  adică 
utilizarea amestecului de agregate naturale, agregate reciclate, produse secundare de 
carieră şi roci provenite din excavații, pentru a maximiza beneficiile asociate utilizării 
agregatelor provenite din surse variate, inclusiv non‐convenționale. 
Ca  parte  a  proiectului  SARMa,  acest  manual  schițează  starea  de  fapt  a  reciclării 
deşeurilor  inerte,  cu  accent  pe  deşeurile  rezultate  din  activitățile  de  construcție  şi 
demolare şi pe producția de agregate reciclate. 
Manualul  ilustrează,  pe  scurt,  o  categorie  largă  de  activități  legate  de  reciclarea 
deşeurilor  inerte:  o  analiză  a  fluxurilor  de  deşeuri,  o  privire  generală  asupra 
tehnologiilor  de  prelucrare  a  deşeurilor  inerte  şi  caracteristicile  principale  ale 
agregatelor reciclate, o descriere sumară a pieții, şi, în final, un set de recomandări. 
 
CUPRINS 
     

     
1.  Introducere …………………………………………………………………………………  7 
2.  Analiza fluxurilor de deşeuri inerte în Europa ………………………………  11 
3.  Prelucrarea deşeurilor C&D pentru producerea de agregate 
reciclate ………………………………………………………………………………………  21 
4.  Agreagate reciclate ……………………………………………………………………..  29 
5.  Piața de agregate ………………………………………………………………………..  37 
6.  Listă de recomandări ………..…………………………………………………………  43 
7.  Surse de informare ….………………………………………………………………….  45 
1. INTRODUCERE 
 
Sectorul  construcțiilor  a  utilizat  intensiv  resurse  naturale  şi  a  produs  cantități  de 
deşeuri  care,  în  ultima  vreme,  exced  capacitatea  de  absorbție  a  mediului.  Pe  de  o 
parte,  cererea  de  agregate  a  determinat  efecte  severe  asupra  teritoriului  datorită 
operațiunilor  în  cariere,  care,  în  ultimele  decenii,  au  fost  planificate  şi  adaptate 
cerințelor cu dificultate crescândă.  
Pe  de  altă  parte,  cantitățile  semnificative  de  deşeuri  provenite  din  sectorul 
construcțiilor  au  generat  nevoia  de  spații,  fie  pentru  zone  de  deversare,  fie  pentru 
instalații de valorificare, care, fiind dificil de găsit, determină frecventa lor evacuare în 
zonele suburbane. 
Necesitatea de a reduce utilizarea resurselor naturale ne‐regenerabile şi, în acelaşi 
timp,  de  a  minimiza  efectele  negative  datorate  producției  şi  gospodăririi  deşeurilor 
din sectorul construcțiilor a determinat un interes crescător orientat spre reciclare, în 
special în ceea ce priveşte Comisia Europeană. Astfel, opțiunea de a valorifica unele 
părți din deşeuri şi de a le reintroduce în ciclurile productive, sub formă de produse 
sau materii prime, devine interesantă. 
Unul  dintre  obiectivele  principale  ale  proiectului  SARMa  este  să  promoveze 
valorificarea  deşeurilor  şi  politicile  de  reciclare,  prin  încurajarea  practicilor  care 
vizeavă  aprovizionarea  durabilă  din  surse  mixte  (Sustainable  Supply  Mix  ‐  SSM)  în 
țările  SEE.  SSM  este  definit  ca  “aprovizionarea  cu  agregate  din  surse  multiple, 
selectate pe baza criteriilor economice, de mediu şi sociale”.  
Agregatele reprezintă o resursă esențială pentru dezvoltarea economică şi socială a 
unei  țări.  Totuşi,  ele  trebuie  produse  şi  utilizate  în  acord  cu  principiile  dezvoltării 
durabile. Deşi contribuția agregatelor reciclate poate reprezenta numai un procentaj 
redus  din  cererea  totală  a  sectorului  construcțiilor,  este  important  de  subliniat  că 
fiecare tip de agregat poate şi trebuie utilizat în funcție de propriile sale caracteristici. 
De aceea, nu ar trebui să existe o competiție între agregatele de diferite origini. 
În  iunie  2008,  prin  emiterea  noii  Directive  Cadru  privind  Deşeurile  2008/98/EC 
(WFD), care a revizuit Directiva 2006/12/EC, s‐au statuat concluziile asupra deşeurilor, 
după o procedură îndelungată demarată, de către Comisia Europeană în mai 2003, cu 
Declarația COM(2003) “Spre o strategie tematică a prevenirii producerii de deşeuri şi 

Pagina 7  
de reciclare a acestora”. Atunci, Comisarul European pentru mediu, economistul grec 
Stavros  Dimas,  a  declarat  că  noua  Directivă  ar  trebui  să  schimbe  mentalitatea 
referitoare  la  deşeuri  –  de  la  o  povară  nedorită,  la  o  resursă  prețioasă  –  şi  să 
contribuie la transformarea Europei într‐o “societate a reciclării”. 
Deşeurile  rezultate  din  prospecțiunea,  extracția,  prelucrarea  şi  depozitarea 
resurselor  minerale  şi  din  lucrările  executate  în  cariere  sunt  excluse  din  sfera  noii 
WFD,  întrucât  ele  sunt  obiectul  Directivei  2006/21/EC  privind  managementul 
deşeurilor din industria extractivă. 
Pe scurt, noua FWD: 
• stabileşte ca norma de reciclare de 50% pentru deşeurile municipale şi 70% pentru 
deşeurile din construcții şi demolări să fie atinsă în 2020; 
• cere  Statelor  Membre  să  dezvolte  programe  de  prevenire  a  deşeurilor,  focalizate 
pe  principalele  efecte  de  mediu  şi  luând  în  considerare  întregul  ciclu  de  viață  a 
produselor şi materialelor; 
• stabileşte o ierarhizare în cinci puncte a priorităților în prevenirea deşeurilor şi în 
legislațiile  şi  politicile  de  management  ale  Statelor  Membre:  a)  prevenirea,  b) 
pregătirea  pentru  re‐utilizare,  c)  reciclarea,  d)  alte  operațiuni  de  valorificare,  ex: 
valorificarea energetică, şi e) depozitarea în halde de gunoi (eliminarea), ca ultimă 
opțiune; 
• face o distincție între deşeu şi produs secundar:  
o ‘deşeu’  însemnează  orice  substanță  sau  obiect  pe  care  deținătorul  le  aruncă, 
sau intenționează ori are obligația să le arunce; 
o o  substanță  sau  obiect,  rezultat  dintr‐un  proces  de  producție  al  cărui  scop 
primar  nu  este  producerea  sa,  poate  să  nu  fie  privit  ca  deşeu,  ci  ca  produs 
secundar, dacă îndeplineşte anumite condiții;  
• stabileşte  o  distincție  clară  între  valorificare  şi  eliminare,  pe  baza  unei  diferențe 
evidente în ce priveşte impactul de mediu, datorită înlocuirii resurselor naturale în 
economie şi recunoaşterii beneficiilor potențiale pentru mediu şi sănătatea umană 
prin  utilizarea deşeurilor  ca o  resursă;  în  acest  sens,  reciclarea  este  o operațiune 
de valorificare; 
• stabileşte înțelesul “încetării statutului de deşeu” astfel: unele categorii de deşeuri 
vor  înceta  să  fie  considerate  deşeuri  în  înțelesul  WFD  când  au  trecut  printr‐o 
operație de valorificare, inclusiv reciclare, şi îndeplinesc o serie de criterii specifice 
în accord cu condițiile articolului 6 al WFD. 

Calea spre atingerea normei de reciclare prevăzută de WFD debutează inevitabil cu 
managementul  durabil  al  deşeurilor,  urmărind  reducerea,  prin  operațiuni  de 
valorificare şi reciclare, a impactului de mediu şi social asociat producerii lor, luând în 
considerare  că,  numai  deşeurile  din  construcții  şi  demolări  au  reprezentat  în  2008 
peste  30%  din  totalul  deşeurilor  produse  în  Europa  (Sursa:  Eurostat  2008).  Prin 

Pagina 8  
urmare,  cererea  de  materii  prime,  care  determină  efecte  severe  asupra  terenului, 
cauzate de operațiunile de carieră, poate fi planificată şi reglementată spre o utilizare 
durabilă a resurselor naturale. 
 
 
 
Recomandarea n°1 
 
Reciclarea  deşeurilor  din  construcții  şi  demolări  (C&DW)  oferă 
 
oportunități importante pentru:  
a) reducerea necesarului de terenuri pentru haldare;  
b) evitarea supra‐consumului de resurse de agregate naturale ne‐
regenerabile,  prin  introducerea  de  materiale  alternative  şi 
suplimentare pe piața agregatelor; 
c) crearea de noi posibilități de afaceri prin reciclarea deşeurilor. 

Fig. 1.1: Producerea de C&DW într‐un şantier de demolări din Milano ‐ Italia (Sursa: ANPAR, 2006). 

Pagina 9  
Pagina 10  
2. ANALIZA FLUXULUI DE DEŞEURI INERTE ÎN EUROPA 
Anual,  în  Europa  sunt  produse  diferite  tipuri  de  deşeuri.  Fiecare  dintre  acestea 
determină  efecte  diverse  asupra  mediului  şi  sănătății  umane,  în  funcție  de 
caracteristicile lor particulare. 
O analiză a fluxului de deşeuri, pe sectoare economice, sugerează clasificarea lor în 
trei tipuri principale, în funcție de originea lor: construcții, mine‐cariere şi industriile 
prelucrătoare. 
Ele reprezintă până la 74% din cantitatea totală de deşeuri produse în cele 27 State 
Membre ale Uniunii Europene. 
 
Deşeuri C&D 
DEŞEURI C&D 
Domeniul de origine Componente
Deşeuri provenite din  beton (pre‐comprimat sau normal) 
activități de întreținere şi/sau  ciment şi mortare diverse 
aglomerate şi mixturi bituminoase 
Deşeuri din construcții  construcția clădirilor şi  cărămizi, țigle şi blocuri de piatră 
lucrărilor civile de  sol excavat 
infrastructură  lemn 
hârtie, celuloză şi polistiren 
Deşeuri provenite din  metale 
întreținerea şi/sau din  plastic 
Deşeuri din demolări  demolarea parțială sau totală  cretă 
a clădirilor şi lucrărilor civile  ceramică 
sticlă 
de infrastructură  asbest 
aglomerate şi mixturi bituminoase   
Deşeuri din construcția  Deşeuri provenite din lucrări  sol excavat 
de întreținere şi construcție a  beton 
şi dezafectarea  lemn 
drumurilor  drumurilor  metale 
plastic 
Deşeuri provenite din fundații  sol excavat 
Sol şi roci excavate  pentru construcția de lucrări  lemn 
civile şi/sau excavații   

 
Tab.2.1: Domeniile de origine a C&DW şi componentele deşeurilor.

Pagina 11  
        

        
Fig.2.1: Deşeurile produse,
  pe sectoare economice, în EU‐27, în anul 2008 (% din cantitatea totală de
deşeuri) – Sursa: Eurostat, 2008. 

Deşi  acest  manual  va  analiza  îndeosebi  fluxul  de  deşeuri  produse  de  sectorul 
construcțiilor (nominalizate aici ca Deşeuri din Construcții şi Demolări – C&DW), este 
necesar  de  a  fi  subliniată,  de  asemenea,  importanța  unor  fluxuri  produse  de  alte 
sectoare,  nu  numai ca  participare  a  lor  la producția  totală  de deşeuri,  dar  şi  pentru 
potentialul  lor  deosebit  în  producția  de  agregate.  Deşeurile  sus  menționate  sunt 
alcătuite  în  principal  din  materiale  inerte,  care,  în  cele  mai  multe  cazuri,  pot  fi 
reciclate. Tratamentul deşeurilor din sectoarele mine‐cariere şi industrii prelucrătoare 
conduce, de fapt, la producția de agregate artificiale, care, ca şi agregatele reciclate, 
pot fi asimilate agregatelor naturale.  
În  anul  2008,  statele  EU‐27  au  produs  aproximativ  860  milioane  tone  deşeuri  în 
domeniul construcțiilor. Aceasta reprezintă 33%  din totalul producției de deşeuri în 
Europa (Fig. 2.1) (Sursa: Eurostat, 2008).  
Tabelul  2.2  arată  producția deşeurilor  din construcții  şi  demolări  în  statele  EU‐27. 
Valorile au fost obținute din baza de date Eurostat după filtrarea – domeniu economic 
Construction, deşeu Non‐hazardous, şi tip deşeu Mineral and solidified. 
Referitor  la  acele  state  pentru  care  sunt  disponibile  date  naționale,  Fig.  2.2  arată 
procentul  de  valorificare  a  deşeurilor  din  construcții  şi  demolări,  pe  țară,  pe  baza  
estimărilor  efectuate  de  ANPAR,  în  funcție  de  datele  oferite  de  Eurostat  privind 
producția de C&DW în anul 2008 şi datele privind producția de agregate reciclate în 
acelaşi an, oferite de UEPG (UEPG, 2009‐2010). 
Din  figură  se  vede  că,  alături  de  țările  bine  plasate  ca  Olanda  (100%)  şi  Marea 

Pagina 12  
Britanie (79%), găsim de asemenea Republica Cehă (44%) şi Germania (37%), cu peste 
35% deşeuri reciclate. Mult în urmă sunt Austria, Spania, Italia şi Franța, cu 16%, 14%, 
9% şi, respectiv, 7%. 
 
Țări  2006   2008  +/‐ 
Uniunea Europeană (27 țări)  738.480.000  749.970.000   +1,56% 
Belgia  10.622.818  10.119.198  ‐4,74% 

Bulgaria  425.421  821.003  +92,99% 

Republica Cehă  7.798.612  9.556.795  +22,54% 

Danemarca  5.104.223  4.964.248  ‐2,74% 

Germania (inclusiv fosta RDG din 1991)  178.542.925  178.195.511  ‐0,19% 

Estonia  584.786  1.014.299  +73,45% 

Irlanda  16.273.785  0  ‐ 

Grecia  5.054.855  5.054.855  = 

Spania  45.705.006  43.390.048  ‐5,06% 

Franța  221.916.759  238.148.460  +7,31% 

Italia  51.500.453  68.783.678  +33,56% 

Cipru  259.303  336.371  +29,72% 

Letonia  16.502  7.492  ‐54,60% 

Lituania  297.284  345.865  +16,34% 

Luxemburg  6.637.162  8.179.864  +23,24% 

Ungaria  2.879.901  5.100.470  +77,11% 

Malta  2.492.522  1.092.694  ‐56,16% 

Olanda  25.762.104  27.803.309  +7,92% 

Austria  29.379.531  30.554.531  +4,00% 

Polonia  13.762.486  6.702.243  ‐51,30% 

Portugalia  2.247.502  2.939.660  +30,80% 

România  30.227  232.662  +669,72% 

Slovenia  652.809  622.017  ‐4,72% 

Slovacia  407.148  552.428  +35,68% 

Finlanda  21.468.379  23.725.000  +10,51% 

Suedia  6.566.698  2.250.000  ‐65,74% 

Marea Britanie  82.091.620  79.477.882  ‐3,18% 

Croația  ‐  38.166  ‐ 
Norvegia  819.555  977.789  +19,31% 

  Tab.2.2: Producția de deşeuri C&D în EU‐27, exprimată în tone, pentru anii 2006 şi 2008.

Pagina 13  
    
 
  Fig.2.2: Procentul de deşeuri C&D reciclate în anul 2008. Sursa: UEPG, 2009‐2010 şi Eurostat, 
  2008 ‐ prelucrate de ANPAR). 

Alte  surse  potențiale  pentru  producerea  de  agregate  sunt  reprezentate  de 
sectorul industriilor prelucrătoare şi de cel extractiv (mine & cariere).  

Deşeuri din sectoarele mine‐cariere şi prelucrare 

DEŞEURI DIN SECTOARELE MINE‐CARIERE ŞI PRELUCRARE 
Sectorul de origine  Componente 
roci 
Domeniul mine ‐ Deşeuri  produse  prin  tratamentul  fizic 
resturi de producție 
cariere  şi chimic al mineralelor ne‐metalice  
nămoluri 
Deşeuri  produse  de  industria  deşeuri  din  producția  fierului 
siderurgică   şi oțelului 
Domeniul prelucrare  diferite tipuri de ceramici 
Deşeuri  rezultete  la  confecționarea 
  cărămizi 
produselor  ceramice,  cărămizilor, 
țigle 
țiglelor şi materialelor de construcție 
materiale de construcție 
  Tab.2.3: Sectorele de origine şi componentele deşeurilor din minerit şi prelucrare.

Pagina 14  
 

 
 
Fig.2.3: Deşeuri produse de domeniile industriale principale din EU‐27, în anul 2008 (% din total deşeuri). 
 
 
Industria minieră (mine şi cariere) a fost al doilea sector ca importanță în 2008, în 
ceea  ce  priveşte  cantitatea  de  deşeuri  produse  în  EU‐27  (28%  sau  727  milioane 
tone)  (Fig.  2.3).  În  acelaşi  an,  industria  prelucrătoare  a  contribuit  cu  13%  sau  343 
milioane tone de deşeuri, fiind astfel al treilea sector ca importanță din acest punct 
de vedere. 
Aceste sectoare, pe lângă faptul că sunt în mod deosebit importante din punct de 
vedere al cantității (ele au contribuit cu peste 40% la producția de deşeuri în Europa 
în  2008),  sunt  de  asemenea  importante  în  ceea  ce  priveşte  calitatea.  În  esență, 
deşeurile pe care ele le produc sunt, mai ales, deşeuri inerte. 
Distribuția  procentuală  (Fig.  2.4)  a  deşeurilor  produse  de  cele  două  sectoare 
industriale,  în  statele  Uniunii  Europene,  variază  în  funcție  de  prezența  industriei 
miniere şi de nivelul tehnologic al proceselor industriale. 
Din analiza cantităților produse, este clar că provocarea cu care se confruntă toate 
țările  implică  promovarea  politicilor  de  management  a  deşeurilor,  bazate  pe 
sustenabilitatea de mediu, în particular pentru acele sectoare cu un mai mare impact, 
cum sunt cele legate de industria construcțiilor. 
Aceste  politici,  pe  lângă  fixarea  obiectivului  de  a  deosebi  creşterea  economică  de 
impactul  asupra  mediului  datorită  consumului  şi  utilizării  resurselor,  trebuie  în  mod 
necesar să conducă la consolidarea prelucrării/valorificării, cu scopul de a reduce, pe 
de  o  parte,  utilizarea  resurselor  naturale  şi,  pe  de  altă  parte,  cantitatea  de  deşeuri 
eliminate în halde. 

Pagina 15  
  
  Fig.2.4: Deşeuri produse, pe sectoare economice, în EU‐27 în anul 2008 (% din cantitatea totală de
  deşeuri).

Cu  privire  la  aceasta,  Directiva  Cadru  a  Deşeurilor  (2008/98/EC)  confirmă  intenția 
Parlamentului  European  de  a  trasa  un  parcurs  standard  care  stabileşte  baze  solide 
pentru  dezvoltarea  domeniului  prelucrării  deşeurilor,  menit  producerii  de  produse 
valorificabile.  
În  particular,  articolul  4,  arătând  că  “ierarhia  deşeurilor  ...  se  aplică  în  calitate  de 
ordine  a  priorităților  în  cadrul  legislației  şi  al  politicii  în  materie  de  prevenire  a 
generării  şi  de  gestionare  a  deşeurilor”,  stabileşte  prioritatea  operațiunilor  de 
reciclare față de eliminarea în halde. 
Articolul  6  fixează  condițiile  în  funcție  de  care  o  serie  de  criterii  specifice  trebuie 
îndeplinite astfel ca, deşeul care a trecut printr‐o operațiune de valorificare, inclusiv 
reciclare, să înceteze să mai fie considerat deşeu. Aceste condiții sunt: 
• substanța  sau  obiectul  sunt  utilizate  în  mod  curent  pentru  îndeplinirea  unor 
scopuri specifice; 
• există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză; 
• substanța  sau  obiectul  întruneşte  cerințele  tehnice  pentru  îndeplinirea 
scopurilor specifice şi respectă legislația şi normele aplicabile produselor; şi 
• utilizarea  substanței  sau  a  obiectului  nu  va  produce  efecte  nocive  asupra 
mediului sau a sănătății populației. 
Criteriile  includ  şi  valorile  limită  pentru  poluanți,  dacă  este  necesar,  şi  iau  în 
considerare  orice  eventuale  efecte  negative  asupra  mediului  ale  substanței  sau 
produsului în cauză. 

Pagina 16  
 Criteriile care rezultă din aceste condiții pornesc de la conceptul că o substanță sau 
un  obiect  încetează  sa  fie  deşeu  în  momentul  în  care  există  condiții  pentru 
reutilizarea lor efectivă.  
În  consecință,  asemenea  substanță  sau  obiect  poate  şi  trebuie  să  îndeplinească 
aceleaşi  criterii  de  evaluare  tehnică  precum  cele  utilizate  pentru  materiile  prime 
folosite în aceleaşi scopuri. 
De asemenea, stabilirea cerințelor de mediu are drept scop identificarea criteriilor 
care garantează un nivel de protecție pentru sănătatea populației şi a mediului. 
Astfel,  se  poate  conchide  că  o  substanță  clasificată  ca  deşeu  încetează  să  mai  fie 
considerată  ca  atare  când  este  supusă  operațiunilor  de  valorificare  şi  corespunde 
criteriilor stabilite în acord cu conceptele de bază enunțate de cele patru condiții din 
Directiva Cadru privind Deşeurile.  
Luând  în  considerare  natura  diferită  a  deşeurilor  de  interes  şi  efectele  de  mediu 
asociate cu ele, perfectarea unor astfel de criterii trebuie să fie specifică oricărui tip 
de deşeu, iar acestea trebuie definite pentru fiecare produs secundar şi aplicație a sa. 
Abordarea ce urmează a fi adoptată este una integrată, care ia în considerare toate 
elementele  observate  în  succesiunea  proceselor  de  valorificare.  În  prezent,  aceste 
criterii sunt în curs de elaborare. 
În fine, articolul 11 al Directivei stabileşte ca nivelul de reciclare a deşeurilor C&D, 
în Uniunea Europeană, să ajungă la 70%, până în anul 2020. 
 
  Recomandarea n°2 
 
  Directiva  2008/98/EC  dispune  ca  nivelul  de  reciclare  a  deşeurilor 
  C&D  ne‐periculoase,  în  UE,  să  ajungă  la  70%,  până  în  2020.  Este 
  necesar  ca  Statele  Membre  să  stabilească  etape  intermediare 
  pentru  monitorizarea  şi  garantarea  realizării  nivelului  final  şi  a 
  obiectivelor de reciclare din Directiva Cadru a Deşeurilor. 
 
 
  Recomandarea n°3 
 
  Problema gospodăririi deşeurilor C&D nu este legată atât de mult de 
  calitatea lor, cât de cantitățile implicate. Producția totală de deşeuri 
  C&D în Europa este de 850 milioane tone din care, în multe țări, un 
  procent însemnat este încă eliminat în halde; acest procent ar trebui 
  redus în anii următori. 

Pagina 17  
 
  Directiva Cadru 2008/98/EC a Deşeurilor
 
Articolul 4 
  Ierarhia deșeurilor 
  (1) Ierarhia deșeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a 
  priorităților  în  cadrul  legislației  și  al  politicii  în  materie  de  prevenire  a  generării  și  de 
gestionare a deșeurilor: 
  (a) prevenirea; 
  (b) pregătirea pentru reutilizare; 
(c) reciclarea; 
  (d) alte operațiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică; și 
  (e) eliminarea. 
  (2)  În  aplicarea  ierarhiei  deșeurilor  menționate  la  alineatul  (1),  statele  membre  adoptă 
  măsuri  pentru  a  încuraja  opțiunile  care  produc  cel  mai  bun  rezultat  global  în  privința 
mediului.  Aceasta  poate  să  impună  ca  anumite  fluxuri  de  deșeuri  specifice  să  se 
 
îndepărteze  de  la  ierarhie,  în  cazul  în  care  acest  lucru  se  justifică  prin  analizarea 
  întregului ciclu de viață privind efectele globale ale generării și gestionării respectivelor 
  deșeuri. 
  Statele membre garantează că procesul de elaborare a legislației și a politicii în materie 
de deșeuri se desfășoară în deplină transparență și respectă reglementările naționale în 
 
vigoare referitoare la consultarea și participarea cetățenilor și a părților interesate. 
 
Statele  membre  iau  în  considerare  principiile  generale  ale  protecției  mediului,  al 
  precauției  și  durabilității,  fezabilității  tehnice  și  viabilității  economice,  protecției 
  resurselor, precum și impactul global asupra mediului, sănătății populației, economiei și 
societății, conform articolelor 1 și 13. 
 
  Articolul 6 
  Încetarea statutului de deșeu 
(1)  Anumite  categorii  de  deșeuri  încetează  să  mai  fie  considerate  deșeuri,  în  sensul 
  articolului 3 punctul 1, în momentul în care au trecut printr‐o operațiune de valorificare, 
  inclusiv reciclarea, și îndeplinesc o serie de criterii specifice care urmează să fie definite 
conform următoarelor condiții: 
 
(a) substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri 
  specifice; 
  (b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză; 
(c)  substanța  sau  obiectul  îndeplinește  cerințele  tehnice  pentru  îndeplinirea  scopurilor 
  specifice și respectă legislația și normele aplicabile produselor; și 
  (d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau 
  a sănătății populației. 
Criteriile includ și valorile limită pentru poluanți, dacă este necesar și iau în considerare 
  orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanței sau produsului în cauză. 
  (2)  Măsurile  respective,  destinate  să  modifice  elemente  neesențiale  ale  prezentei 
  directive prin completarea acesteia, cu privire la adoptarea criteriilor prevăzute la

Pagina 18  
 
  alineatul (1) și care precizează tipurile de deșeuri cărora li se aplică respectivele criterii, se 
  adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 
39  alineatul  (2).  Criteriile  specifice  încetării  statutului  de  deșeu  trebuie  luate  în 
 
considerare,  printre  altele,  cel  puțin  în  cazul  agregatelor,  hârtiei,  sticlei,  metalelor, 
  anvelopelor și al textilelor. 
  (3) Deșeurile care încetează să mai fie considerate deșeuri în conformitate cu alineatele 
  (1)  și  (2),  încetează  de  asemenea  să  mai  fie  considerate  deșeuri  în  scopul  atingerii 
obiectivelor  de  valorificare  și  reciclare  prevăzute  de  Directivele  94/62/CE,  2000/53/CE, 
  2002/96/CE și 2006/66/CE, precum și de alte acte legislative comunitare aplicabile, atunci 
  când  sunt  îndeplinite  cerințele  privind  reciclarea  sau  valorificarea  din  respectivele  acte 
legislative. 
 
(4)  În  cazul  în  care  nu  există  criterii  stabilite  la  nivel  comunitar  în  conformitate  cu 
  procedura  prevăzută  la  alineatele  (1)  și  (2),  statele  membre  pot  decide  de  la  caz  la  caz 
  dacă  un  anumit  deșeu  a  încetat  să  fie  considerat  ca  atare,  luând  în  considerare 
  jurisprudența  aplicabilă.  Astfel  de  decizii  sunt  notificate  Comisiei  în  conformitate  cu 
Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire 
  a  unei  proceduri  pentru  furnizarea  de  informații  în  domeniul  standardelor  și 
  reglementărilor  tehnice  și  al  normelor  privind  serviciile  societății  informaționale,  atunci 
când directiva respectivă o impune. 
 
 
Articolul 11 
  Reutilizarea și reciclarea 
  (1) omisiune 
  (2) Pentru respectarea obiectivelor prezentei directive și pentru a evolua în direcția unei 
societăți  europene  a  reciclării  cu  un  înalt  nivel  de  eficiență  a  folosirii  resurselor,  statele 
  membre adoptă măsurile necesare destinate realizării următoarelor obiective: 
  (a)  până  în  2020,  pregătirea  pentru  reutilizarea  și  reciclarea  deșeurilor,  cum  ar  fi,  cel 
  puțin, hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din gospodării și, eventual, provenind din 
alte  surse,  în  măsura  în  care  aceste  fluxuri  de  deșeuri  sunt  similare  deșeurilor  care 
  provin din gospodării, se mărește la un nivel minim de 50 % din masa totală; 
  (b)  până  în  2020,  pregătirea  pentru  reutilizarea,  reciclarea  și  alte  operațiuni  de 
  valorificare  materială,  inclusiv  operațiuni  de  umplere  care  utilizează  deșeuri  pentru  a 
înlocui  alte  materiale,  a  deșeurilor  nepericuloase  provenind  din  activități  de 
  construcție  și  demolări,  cu  excepția  materialelor  geologice  naturale  definite  la 
  categoria 17 05 04 din CED, se mărește la un nivel minim de 70 % din masă. 
 
Traducere preluată din: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 312/3, 22.11.2008 
(http://www.wastexchange.co.uk/documenti/europeanorm/DIR2008_98_EC_ro.pdf) 
 
 

Pagina 19  
Pagina 20  
3. PRELUCRAREA DEŞEURILOR C&D PENTRU PRODUCEREA DE 
AGREGATE RECICLATE 

În  prezent,  sunt  disponibile  diverse  tehnologii  de  prelucrare  a  deşeurilor  C&D 
pentru producerea de agregate reciclate de calitate superioară, utilizabile în industria 
construcțiilor  ca  produse  recuperate  sau  materii  prime,  cu  performanțe  tehnice 
comparabile  celor  ale  agregatelor  naturale.  Aceste  tehnologii  sunt  aplicate,  în  mod 
obişnuit,  atât  în  instalații  staționare  (Fig.  3.1)  cât  şi  mobile  (Fig.  3.2),  pentru  a  face 
față unor diverse necesități. 
Indiferent de tehnologia aplicată, o instalație eficientă trebuie să fie totuşi capabilă 
să  separe  materialul  brut  în  trei  părți  distincte:  material  mineral  care  poate  fi  re‐
utilizat, fracțiune uşoară (hârtie, plastic, lemn, impurități, etc.) şi fracțiune metalică. 

 
Fig.3.1: Vedere generală a instalației stationare de la Montecatini, Italia (Sursa: ANPAR, 2008). 
 

Pagina 21  
  
    Fig.3.2: Vedere generală a unei instalații mobile (Sursa: ANPAR, 2006). 

Fazele  principale  care  caracterizează  un  proces  de  prelucrare  a  deşeurilor  din 
construcții şi demolări sunt următoarele: 
•  Concasarea,  menită  să  realizeze  reducerea  dimensiunilor,  pentru  obținerea  de 
particule potrivite utilizării finale (Fig. 3.3 – 3.4); 

Fig.3.3: Mecanismul de spargere la concasarea cu concasorul cu fălci (Sursa: Garbarino & Cardu, 2008). 

     Impact între material 
                şi carcasă

 Impact între material şi  
came (efect de măcinare)

  „auto‐concasare” între  
     material şi material 

   
 
Fig.3.4: Mecanismul de spargere la concasarea cu concasorul cu came (Sursa: Garbarino & Cardu, 2008) 

Pagina 22  
 
• Sitarea,  menită  să  separe  materialul  fragmentat  în  funcție  de  dimensiunea 
granulelor, pentru obținerea unor fracții granulometrice omogene (Fig. 3.5); 
 

1. Cadru suport
2. Cadru pentru site suprapuse 
3. Suspensie elastică (între cele 
două cadre) 
4. Mecanism de vibrare 

 
 
 Fig.3.5: Exemplu de masă vibratoare dublă (Sursa: Garbarino, 2005.) 
 
•  Separarea,  menită  să  îndepărteze  materialele  nedorite.  În  mod  obişnuit,  sunt 
aplicate două principii de bază: 
o separarea  în  funcție  de  proprietățile  magnetice,  adică  separarea  magnetică 
(Fig. 3.6‐3.7); 
o separarea  în  funcție  de  greutatea  specifică,  adică,  separarea  gravitațională 
(Fig. 3.8).  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig.3.6: Separator magnetic cu bandă superioară (Sursa: Mancini et al., 2005). 

Pagina 23  
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig.3.7: Separator magnetic la o instalație staționară de reciclare la Pisa, Italia. Produsul 
magnetic este recuperat ca deşeu metalic (Sursa: ANPAR, 2003). 

Fig.3.8: Separare 
gravitațională la 
instalația din Pisa, Italia. 
Fracția uşoară (plastic, 
hârtie, lemn, etc.) este 
înlăturată. (Sursa: ANPAR, 
2003.
 
Pagina 24  
 Este  necesar  de  subliniat  că,  în  ceea  ce  priveşte  deşeurile  C&D  inerte,  pe  lângă 
tehnologiile adoptate pentru prelucrarea lor, procedeul aplicat pentru demolare are, 
de  asemenea,  un  rol  important.  De  fapt,  cu  cât  un  deşeu  specific  este  mai  bine 
separat în fracțiuni omogene, în cursul fazei de producție (ex: demolare), cu atât este 
mai simplificat şi mai eficient procesul subsecvent de reciclare. 
Deşeurile  produse  prin  demolarea  tradițională  includ  o  diversitate  de  materiale, 
printre  care  există  şi  unele  nedorite  (ex:  hâtie,  plastic  şi  lemn,  ipsos,  etc.),  care  pot 
afecta negativ calitatea agregatelor reciclate obținute prin prelucrare globală. 

Pre‐sortarea  deşeurilor  la  sursă  permite  reducerea  costurilor  de  eliminare  sau 
prelucrare,  care  cresc  semnificativ  cu  heterogenitatea  şi  prezența  poluanților, 
asigurând şi o calitate superioară materialului reciclat destinat înlocuirii materialelor 
naturale.    Mai  mult,  separarea  la  sursă  a  diferitelor  tipuri  de  deşeuri  permite 
prelucrarea  nu  numai  a  materialelor  tipice  pentru  construcții,  cum  sunt  cărămida  şi 
betonul,  dar  şi  a  lemnului,  plasticului,  sticlei  şi  metalelor,  pentru  valorificare  în 
domenii adecvate. 
Pentru  aceasta,  activitatea  de  demolare  trebuie  planificată  şi  organizată  până  la 
demolarea întregii clădiri. O strategie de acest tip, denumită demolare selectivă, nu 
este  încă  o  practică  larg  răspândită  deoarece  presupune  costuri  ridicate,  datorate 
utilizării masive a muncii fizice şi a timpilor îndelungați de implementare. Mai mult, 
lipsa  unei  rețele  organizate,  adică  a  unei  rețele  dense  de  facilități  şi/sau  servicii 
capabile  să  exploateze  materialele  separate,  şi  unei  piețe  active  de  bunuri  şi/sau 
materiale produse, a descurajat deocamdată companiile de demolare. 
În  realitate,  se  întâmplă  ca,  în  timpul  selectării  tehnicilor  de  demolare,  aspectele 
economice  şi  viteza  de  implementare  a  operațiunii  să  fie  considerate  prioritare,  iar 
necesitatea de a reda unui proces productiv diferitele tipuri de deşeuri şi componente 
nu este luată în considerare. 
Clauzele  privind  lucrările  de  demolare  prevăd  rareori  adoptarea  procedurilor 
selective,  care  favorizează  valorificarea  şi  cea  mai  bună  exploatare  a  deşeurilor  din 
demolare, astfel încât există tendința demolării tradiționale. 
Deşeurile C&D astfel produce pot fi eliminate sau valorificate. În ultimul caz, este 
totuşi necesară utilizarea instalațiilor echipate cu dotări speciale, capabile să asigure 
eliminarea materialului ne‐inert, biodegradabil, a fierului şi fracțiunilor uşoare. Numai 
pe  această  cale  este  posibil  să  vorbim  despre  reciclare  reală,  cu  alte  cuvinte  o 
prelucrare  menită  să  transforme  deşeul  într‐un  produs  de  calitate  superioară  şi  cu 
caracteristici performante. 
Acest  rezultat  poate  fi  obținut,  în  general,  cu  instalații  staționare,  care  utilizează 
tehnologii complexe şi sofisticate. 

În concluzie, se poate spune că există o foarte puternică legătură între tehnologia 
utilizată, procedeul de demolare adoptat şi calitatea agregatelor reciclate. 

Pagina 25  
 De  fapt,  tehnicile  de  demolare  utilizate  influențează  decisiv  heterogenitatea 
deşeurilor, alegerea tehnologiei de prelucrare şi, în consecință, calitatea materialelor 
reciclate.  
Produsele valorificabile obținute din deşeuri omogene sunt de calitate mai bună în 
comparație cu acelea rezultate din amestecuri heterogene. Dacă scopul este acela de 
a favoriza reciclarea deşeurilor din demolări, atunci ar trebui adoptate procedurile de 
demolare care sunt capabile să permită separarea deşeului în fracțiuni omogene. 
 
 
Recomandarea n°4 
 
  Metodologia  aplicată  pentru  demolare  afectează  semnificativ 
  performanța  procesului  subsecvent  de  reciclare  şi  caracteristicile 
  tehnice  ale  produselor  reciclate.  Pre‐sortarea  deşeurilor  C&D  la 
  sursă,  în  grupuri  omogene,  reduce  costurile  de  reciclare  şi/sau 
  eliminare şi asigură o mai bună calitate produselor reciclate. 
 
 
 
  Recomandarea n°5 
 
În  prezent,  există  numeroase  tehnologii  care  pot  fi  folosite  la 
 
prelucrarea deşeurilor C&D pentru producerea de agregate reciclate 
 
de  bună  calitate,  care  pot  concura  cu  produsele  de  carieră  în  ceea 
 
ce  priveşte  calitățile  tehnice.  Aceste  tehnologii  sunt  disponibile  fie 
 
sub  formă  de  instalații de  procesare  mobile  care  pot  fi  utilizate  pe 
 
loc, fie ca instalații staționare specifice de reciclare. 
 
 

Pagina 26  
  

Fig. 3.9: Diagrama de management a deşeurilor din demolări.
Pagina 28  
 4. AGREGATE RECICLATE 
 

Fig.4.1:  Producerea  de  agregate  reciclate:  depozitare  finală  (Sursa: 

ANPAR, 2003) 

Pagina 29  
 Modalitățile de utilizare a agregatelor pot fi divizate, în  general, în două categorii 
principale: 
• utilizările sub formă ne‐legată, (construcții de drumuri, terasamente, etc.) care 
necesită materiale grosiere; 
• utilizările sub formă legată, în care mixtura conține un agent de legătură, cum ar 
fi cimentul, bitumenul sau o substanță cu proprietăți de cimentare în contact cu 
apa (liant, mortar, etc.). 
 
În  ceea  ce  priveşte  utilizările  posibile,  agregatele  reciclate  îşi  găsesc  destinația 
pentru: 
• lucrări de inginerie civilă; 
• lucrări pentru drumuri şi căi ferate. 
 
 
Lucrări de inginerie civilă  Lucrări pentru drumuri şi căi ferate 
Construcția  de  drumuri,  căi  ferate,  aero‐
Realizarea de lucrări de inginerie civilă   porturi,  piețe,  fundații  lucrări  civile  şi 
industriale 
Realizarea  de  restaurări  de  mediu  (cariere  Construcția  stratelor  de  fundație  pentru 
vechi), umpluturi şi refaceri  infrastructuri de transport 
Construcția  stratelor  adiționale  (cu  funcții 
Beton cu rezistență scăzută (Rck ≤ 15 MPa) 
anti‐capilare, anti‐îngheț, drenare etc.) 

Tab.4.1: Utilizări principale ale agregatelor reciclate. 
 
Lucrările  pentru  drumuri  sunt,  în  mod  clar,  un  domeniu  în  care  utilizarea 
agregatelor reciclate poate fi aplicată pe scară largă, pentru înlocuirea celor primare. 
În  Fig. 4.2  sunt  arătate  straturile  care  formează  structura  învelişului  rutier  elastic. 
Construcția unei suprastructuri rutiere de acest fel este asigurată prin suprapunerea 
diferitelor  straturi  de  amestecuri,  unele  ne‐legate,  altele  legate,  în  care  agentul  de 
legătură este aproape întotdeauna bitumenul.  
Agregatele  reciclate  pot  fi  utilizate  pentru  construcția  straturilor  de  fundație  şi  a 
rambleurilor  pentru  drumuri,  sub  formă  de  amestecuri  nelegate  cu  granulometrie 
omogenă.  
 
 
 
Pagina 30  
 
      Strat de uzură

      Strat de legătură

            Strat de bază
     Fundație din amestec granular compactat
            Fundație sau rambleu
 
Fig.4.2: Structura învelişului rutier elastic (Sursa: A. Marradi, 1999). 
 
 
Recomandarea n°6 
 
  Agregatele  reciclate  sunt  utilizate  pe  larg  sub  formă  ne‐legată  în 
  lucrări  de  infrastructură  (fundații  de  drumuri  şi  căi  ferate)  sau 
  pentru  reabilitarea  de  mediu.  Ele  se  pot  utiliza  şi  la  prepararea 
  amestecurilor pentru betoanele cu rezistență scăzută.  
 
Agregatele  reciclate,  ca  şi  agregatele  naturale,  nu  au  toate  aceleaşi  caracteristici, 
astfel încât, în funcție de performanțele lor specifice, ele sunt mai mult sau mai puțin 
potrivite  pentru  anumite  utilizări.  De  aceea,  este  de  mare  importanță  cunoaşterea 
proprietăților şi a comportamentului lor față de diverşi factori (rezistența mecanică, 
expunerea la cicluri îngheț‐dezgheț sau la apă, etc.), mai degrabă decât cunoaşterea 
originii lor. 
 
  Recomandarea n°7 
 
  Alegerea  agregatelor  pentru  o  aplicație  specifică  ar  trebui  să 
  depindă numai de caracteristicile materialului şi nu de originea sa. 

Pagina 31  
 

 
 
  Fig. 4.3: Utilizarea agregatelor reciclate pentru reabilitarea mediului (Sursa: ANPAR, 2005). 

Pagina 32  
 Introducerea  marcajului  CE  pentru  materialele  de  construcție  şi  publicarea 
standardelor  armonizate  pentru  agregate  au  eliminat  oficial  distincția  tradițională  a 
agregatelor  în  funcție  de  natura  lor,  introducând  necesitatea  ca  agregatele  să  fie 
evaluate numai după caracteristicile lor de performanță. 
Marcajul CE face astfel posibilă compararea agregatelor reciclate cu cele naturale şi 
înlocuirea  lor  unul  cu  celălalt,  fără  deosebire  (pentru  utilizările  stabilite  de 
proiectant). 
Agregatele  reciclate  marcate  cu  CE  sunt,  pentru  toate  intențiile  şi  scopurile  de 
utilizare, materiale de construcție. 
 

               
          Fig.4.4: Marcajul CE conform cu Normativele Europene Armonizate. 
 
 
NORMATIV  TITLUL 

“Agregate uşoare – Partea I: Agregate uşoare pentru beton, mortar 
EN 13055‐1 
şi tencuială” 

EN13139  “Agregate pentru mortar” 
EN 13383  “Agregate pentru lucrări de protecție” 
EN 12620  “Agregate pentru beton” 
“Agregate pentru materiale ne‐cimentate sau cimentate cu mortare 
EN 13242  hidraulice, utilizate în lucrări de inginerie civilă  şi la construcția  de 
drumuri” 
EN 13450  “Agregate utilizate la terasamente de căi ferate” 
Tab.4.2: Normative armonizate pentru marcajul CE al agregatelor naturale, reciclate şi artificiale. 

Pagina 33  
 Aşa  cum  a  fost  menționat,  operațiunea  de  valorificare  a  deşeului  se  bazează  pe 
criteriul  încetarea  statutului  de  deşeu,  care  stabileşte  condițiile  în  care  un  deşeu 
încetează să mai fie considerat ca atare, devenind o nouă substanță sau obiect. 
Evaluarea  calității  produsului  final  devine  o  etapă  fundamentală  pentru  stabilirea 
conformității cu criteriul încetarea statutului de deşeu. 
Crearea  unui  nou  produs  poate  fi  identificată,  în  mod  just,  în  momentul  când 
materialul corespunde anumitor standarde de calitate (definite de proiectant sau prin 
normative specifice), în funcție de utilizarea anticipată. 
Conformitatea  cu  astfel  de  standarde  trebuie  garantată  prin  controlul  întregului 
proces  de  valorificare,  de  la  managementul  deşeului  utilizat,  prin  procesul  de 
producție şi tehnologiile aplicate, la necesitățile produsului. 
Se poate gândi un parcurs de evaluare calitativă, care analizează produsul final atât 
din punct de vedere tehnic, cât şi de mediu. 
După  cum  se  observă  în  Fig.  4.5,  produsul  va  trebui  să  îndeplinească  termenii 
procedurii de evaluare, în ceea ce priveşte atât marcajul CE, conform cu Normativele 
Europene  Armonizate,  cât  şi  comportamentul  materialelor  reciclate  supuse  Testelor 
de Lesivare (comportament la spălare). 
 
 
  Recomandarea n°8 
 
  Normele  Tehnice  Europene  de  utilizare  nu  deosebesc  agregatele 
  după  origine,  ci  în  funcție  de  caracteristicile  lor.  Astfel,  agregatele 
 
reciclate  trebuie  să  fie  asemuite  cu  agregatele  naturale  în  toate 
 
cazurile care privesc utilizarea lor.
 
 
 
Recomandarea n°9 
 
  Numai  acele  agregate  reciclate  care  îndeplinesc  normele  şi 
  specificațiile Europene şi sunt marcate CE pot concura cu agregatele 
  convenționale.  Eco‐compatibilitatea  agregatelor  reciclate  ar  trebui, 
  de  asemenea,  verificată  prin  teste  adecvate,  în  acord  cu 
  protocoalele existente. 
 

Pagina 34  
  

 
 
   Fig.4.5: Diagrama criteriului de calitate a produsului final. 
Pagina 35  
 
 

Pagina 36  
5. PIAȚA DE AGREGATE  

După  cum  este  menționat  în  raportul  “Nici  o  construcție  fără  agregate”  al  UEPG 
(European  Aggregates  Producers  Association),  publicat  cu  ocazia  celei  de  a  20‐a 
aniversări a asociației (UEPG, 2007 A), industria construcțiilor reprezintă 10÷12% din 
Produsul  Intern  Brut  European,  iar  industria  agregatelor  este  pentru  ea  cea  mai 
importantă sursă de materii prime. 

În  2008,  au  fost  produse  aproximativ  3,5  miliarde  tone  de  agregate,  cu  o  medie 
anuală per cetățean European de peste 6 tone (Sursa: UEPG, 2009‐2010). Producția a 
implicat  aproximativ  17.000  companii  cu  400.000  angajați,  în  aproximativ  23.000 
cariere. Fig. 6.1 arată producția Europeană din 2008, în procente per tip de agregat: 
aproximativ  90%  provine  din  resurse  naturale,  în  timp  ce  numai  6%  din  agregate 
reciclate (Sursa: UEPG, 2009‐2010). 
 
    Agregate reciclate 
            6%  Agregate secundare 
       Agregate marine                2%
                    2,5% 
Nisip şi pietriş 
     Roci sparte        40,5%
            49% 

 
 

Fig. 5.1: Producția de agregate în Europa, în 2008. (Sursa UEPG 2009‐2010) 
 

Pagina 37  
Indicii de evaluare a pieții 
 
  1) PAR/(PAN + PAR ) =  raportul  dintre  producția  de  agregate  reciclate  şi  totalul 
producției de agregate 
  Arată  care  a  fost  “starea  afacerii”,  adică  ce  contribuție  au  avut  agregatele  reciclate 
  comparativ cu  necesarul total de agregate.   
 
  2) PAR/PC&D =   raportul  dintre  producția  de  agregate  reciclate  şi  deşeurile 
din construcții şi demolări 
  Oferă  indicații  asupra  ratei  de  conversie  a  deşeurilor  din  construcții  şi  demolări. 
Evident,  valoarea  PAR  depinde  de  structura  producției  şi  eficiența  sistemelor  curente 
de colectare şi reciclare. 
   
3) PC&D/(PAN+ PAR )=   raportul  dintre  deşeurile  din  construcții  şi  demolări  şi 
producția totală de agregate 
Arată efectul potențial al agregatelor reciclate asupra necesarului total de agregate, 
adică, contribuția maximă pe care deşeurile din construcții şi demolări ar putea‐o 
avea la acoperirea cererii de agregate, în cazul ipotetic în care întregul flux este 
  reciclat. 

STATE  PC&D **  PC&D  PAR *  PAR/PC&D PAN ***  PAR/             PC&D/ 

MEMBRE          (efectiv)  (PAN+ PAR ) (PAN + PAR) 

Rep. Cehă  9  8  4  44%  71  5%  10% 

Germania  178  151  56  37%  478  10%  28% 
Spania  43  37  5  14%  378  1%  10% 
Franța  238  202  15  7%  402  4%  49% 
Italia  68  58  5  9%  360  1%  16% 
Olanda  28  24  24  100%  46  34%  34% 
Austria  30  26  4  16%  94  4%  26% 
Marea Britanie  79  67  53  79%  169  24%  30% 

  Tab.5.1: Comparație între producția de deşeuri din construcții şi demolări şi producția de agregate

  naturale şi reciclate (anul 2008, exprimată în milioane de tone/an). 

  Notă: * Sursa: UEPG, 2009‐2010; ** Sursa: Eurostat, 2008; *** producția se referă numai la nisip, 
pietriş şi roci sparte, presupunând nulă balanța import/export în absența datelor sigure. 
 
 

Pagina 38  
 Pentru  a  înțelege  dezvoltarea  posibilă  a  pieței  de  agregate,  este  interesant  nu 
numai de a evalua relația dintre producția de agregate naturale şi reciclate, dar şi de a 
corela datele de producție a deşeurilor din construcții şi demolări, din care agregatele 
reciclate  sunt  generate,  cu  acelea  de  producție  a  agregatelor  reciclate,  ca  şi  efectul 
potențial al agregatelor reciclate asupra cererii totale de agregate. Datele din Tab. 5.1 
privesc producția de agregate naturale şi reciclate în anul 2008 (UEPG 2009‐2010) şi 
producția de deşeuri din construcții şi demolări în acelaşi an (Eurostat, 2008) în acele 
State  Membre  pentru  care  sunt  disponibile  suficiente  date  sigure.  Valorile  PC&D  au 
fost  obținute  din  baza  de  date  Eurostat,  cu  filtrare  pe  domeniu  economic  (NACE_2 
section  F  ‐  Construction),  periculozitate  (non  hazardous  waste)  şi  tip  de  deşeu 
(Mineral and solidified wastes). Luând în considerare natura datelor, pentru a obține 
valori  mai  sigure  pentru  scopul  acestei  discuții,  s‐a  considerat  un  nou  indice 
(PC&Defectiv),  care  curăță  fluxul  de  componentele  ne‐minerale  ale  deşeului  C&D, 
estimate  la  15%  (ține  seama  de  compoziția  deşeului  C&D  şi  de  tehnologiile  de 
reciclare disponibile).  
După  indicele  PAR/PC&D  se  observă  că  situația  europeană  este  foarte  variată;  dacă 
unele  dintre  cele  mai  bune  cazuri,  ca  Olanda  şi  Marea  Britanie,  sunt  excluse, 
obiectivul de reciclare stabilit de Directiva Cadru 2008/98/EC (egal cu 70% în 2020, 
Art.  11,  punct  2,  litera  b)  al  Directivei)  este  încă,  în  cele  mai  multe  cazuri,  foarte 
dificil de realizat. 
 
În măsura în care este luat în considerare efectul agregatelor reciclate asupra cererii 
totale de agregate, indicii PAR/(PAN+ PAR ) şi PC&D/(PAN+ PAR ) arată că: 
1) efectul  potențial  al  agregatelor  reciclate  asupra  cererii  totale  de  agregate 
variază  între  10%  şi  35%  (exclusiv  Franța,  unde  datele  PC&D  nu  par  a  fi  complet 
sigure) 
2) în  acest  moment,  cererea  de  agregate  este  acoperită  aproape  exclusiv  cu 
materiale de carieră. 
3) experiențele  deosebite  şi  politicile  de  gospodărire  atentă  a  fluxului  de  deşeuri 
C&D pot duce la rezultate interesante (Olanda, Marea Britanie şi Germania) în ce 
priveşte economisirea resurselor naturale.  
 
  Recomandarea n°10 
 
  Utilizarea  integrată  a  agregatelor  naturale  şi  reciclate,  pe  lângă 
  economisirea  resurselor  naturale,  poate  permite  o  mai  bună 
  exploatare a resurselor disponibile, în acord cu diferitele folosințe. 
 
 

Pagina 39  
 Tabelul  5.2  arată  consumul  mediu  de  agregate  pentru  unele  aplicații  majore.  Din 
aceste date se poate spune că necesarul de agregate, chiar dacă este strict legat de 
industria construcțiilor în fiecare țară, este în general ridicat. 
Utilizarea  integrată  a  agregatelor  naturale  şi  reciclate,  pe  lângă  o  economisire 
apreciabilă  a  resurselor  naturale,  poate  permite  o  mai  bună  exploatare  a  resurselor 
disponibile, în acord cu diferitele folosințe. 
 
Consumul mediu de agregate 
Tip de utilizare 
 (tone / unitatea de construcție) 
Stadioane de sport  300.000 
Autostrăzi – 1 km  30.000 
Şcoli  3.000 
Case noi  400 
Căi ferate pentru trenuri de mare viteză – 1 m  9 

Tab.5.2: Consumul mediu de agregate pentru utilizări principale (Sursa: UEPG, 2007). 

Într‐o piață liberă, există o serie de factori care ar trebui/ar putea favoriza utilizarea 
agregatelor reciclate în locul celor naturale. Aceştia sunt: 

1) preț mai mic decât cel al materialelor naturale înlocuite; 
2) cererea  mare  de  materiale  cu  performanță  scăzută  (îmbrăcăminte  rutieră, 
umpluturi, rambleuri etc.); 
3) reducerea costurilor de transport (care pot fi mai mici, deoarece operațiunea de 
reciclare  este  de  obicei  mai  aproape  decât  cariera,  sau  pot  fi  nule,  în  cazul 
producției şi utilizării la fața locului). 

Prețul  cel  mai  mic  este  fără  îndoială  cel  mai  important  element  în  alegerea 
produsului  reciclat,  deoarece,  cu  aceleaşi  caracteristici,  el  reprezintă  unul  dintre 
factorii decisivi pentru acceptarea de către solicitanți. 
Prețul agregatelor reciclate depinde de piața locală, dar, frecvent, este mai mic cu 
20%  față  de  prețul  agregatelor  naturale.  Această  diferență  de  preț  nu  se  datorează 
calității mai scăzute a agregatelor reciclate, cât “rezistenței culturale” a pieții, care, de 
fapt, desconsideră agregatele provenite în primul rând din deşeuri. 
Pentru o recuperare parțială a costurilor de producție legate de lucrările necesare 
pentru  garantarea  caracteristicilor  constante  ale  agregatelor  reciclate  (Controlul 
Producției/Calității  în  fabrică),  producătorul  poate,  de  asemenea,  lua  în  calcul 
cheltuielile  necesare depozitării  deşeului  la  instalație, care,  chiar  dacă  sunt  limitate, 
permit desfăşurarea operațiunii în aproape toate locațiile.  
Pagina 40  
 Un  alt  factor  important  este  cererea  ridicată  de  agregate  pentru  folosințe  de 
categorie inferioară. Se estimează că aproximativ 40% din cererea totală de agregate 
în  Europa  se  referă  la  astfel  de  folosințe,  legate  mai  ales  de  construcția  şi  de 
întreținerea infrastructurii. 

În fine, dat fiind faptul că instalațiile de reciclare sunt, în mod normal, situate foarte 
aproape de aşezările urbane, costul transportului nu afectează substanțial prețul final 
al  materialului  reciclat,  cum  se  întâmplă  deseori  pentru  materialele  naturale.  Iar  în 
eventualitatea  în  care  operațiunea  de  valorificare  de  desfăşoară  la  fața  locului, 
costurile de transport nu există. 
 
 
  Recomandarea n°11 
 
Valorificarea  deşeului  la  fața  locului  are  o  eco‐balanță  puternic 
 
pozitivă  datorită  costurilor  nule  de  transport,  în  ceea  ce  priveşte 
 
atât  deşeul,  cât  şi  agregatele.  Este  totuşi  necesară  garantarea 
 
calității  şi  a marcajului CE  al  produsului  printr‐o  creştere  a costului 
 
demolării şi gospodărirea deşeului la fața locului. 
 
 
  Recomandarea n°12 
Pentru  îmbunătățirea  pieții  agregatelor  reciclate,  prețul  lor  trebuie 
păstrat cu cel puțin 20% mai mic decât cel al agregatelor naturale, 
pentru  a  depăşi  “rezistența  culturală”  a  pieții,  care,  în  present, 
desconsideră agregatele produse din deşeuri.

Recomandarea n°13 
Opoziția la  utilizarea agregatelor reciclate, datorită originii lor, este 
unul  dintre  obstacolele  principale  pentru  dezvoltarea  industriei 
reciclării  deşeurilor  C&D.  Pentru  eliminarea  definitivă  a 
prejudecăților  tuturor  utilizatorilor,  este  necesară  definirea 
grabnică, conform Directivei 2008/98/EC, a criteriilor de determinare 
a momentului în care deşeul încetează să fie considerat ca atare şi 
devine material (end of waste).
Pagina 41  
  
 
 
  DEŞEU INERT 
 
Directiva 2008/98/EC  
 
  art. 4 – Ierarhia deşeurilor 
art. 11 – Reutilizare şi Reciclare 
 
 
 
RECICLARE 
 
  Deşeuri omogene 
< tehnologie; < costuri; > calitate 
 
  Deşeuri heterogene 
  > tehnologie; > costuri; < calitate 
 
  Încetarea statutului de deşeu
 
 
  AGREGATE 
 
RECICLATE 
  Reglementarea (EU) N. 305/2011 
  Cerința Marcaj CE
 
 
 
 
  Directiva 2008/98/EC  
  art. 6 – Încetarea statutului de 
  deşeu 
PRODUS 
 
PENTRU 
 
CONSTRUCȚII 
 

Pagina 42  
 

6. LISTĂ DE RECOMANDĂRI  

1. Reciclarea deşeurilor  din  construcții  şi  demolări  (C&DW) oferă  oportunități 

importante pentru:  
a) reducerea necesarului de terenuri pentru haldare;  
b) evitarea  supra‐consumului  de  resurse  de  agregate  naturale  ne‐
regenerabile,  prin  introducerea  de  materiale  alternative  şi 
suplimentare pe piața agregatelor; 
c) crearea de noi posibilități de afaceri prin reciclarea deşeurilor. 

2. Directiva  2008/98/EC  dispune  ca  nivelul  de  reciclare  a  deşeurilor  C&D  ne‐
periculoase,  în  UE,  să  ajungă  la  70%,  până în  2020.  Este necesar ca  Statele 
Membre  să  stabilească  etape  intermediare  pentru  monitorizarea  şi 
garantarea  realizării  nivelului  final  şi  a  obiectivelor  de  reciclare  din  DC  a 
Deşeurilor. 

3. Problema  gospodăririi  deşeurilor  C&D  nu  este  legată  atât  de  mult  de 
calitatea lor, cât de cantitățile implicate. Producția totală de deşeuri C&D în 
Europa  este  de  850  milioane  tone  din  care,  în  multe  țări,  un  procent 
însemnat  este  încă  eliminat  în  halde;  acest  procent  ar  trebui  redus  în  anii 
următori. 

4. Metodologia  aplicată  pentru  demolare  afectează  semnificativ  performanța 

procesului  subsecvent  de  reciclare  şi  caracteristicile  tehnice  ale  produselor 
reciclate. Pre‐sortarea deşeurilor C&D la sursă, în grupuri omogene, reduce 
costurile  de  reciclare  şi/sau  eliminare  şi  asigură  o  mai  bună  calitate 
produselor reciclate. 

5. În  prezent,  există  numeroase  tehnologii  care  pot  fi  folosite  la  prelucrarea 
deşeurilor  C&D,  pentru  producerea  de  agregate  reciclate  de  bună  calitate, 
care  pot  concura  cu  produsele  de  carieră  în  ceea  ce  priveşte  calitățile 
tehnice.  Aceste  tehnologii  sunt  disponibile  fie  sub  formă  de  instalații  de 
procesare  mobile  care  pot  fi  utilizate  pe  loc,  fie  ca  instalații  staționare 
specifice de reciclare. 

Pagina 43  
6. Agregatele  reciclate  sunt  utilizate  pe  larg  sub  formă  ne‐legată  în  lucrări  de 
infrastructură  (fundații  de  drumuri  şi  căi  ferate)  sau  pentru  reabilitarea  de 
mediu. Ele se pot utiliza şi la prepararea amestecurilor pentru betoanele cu 
rezistență scăzută. 

7. Alegerea agregatelor pentru o aplicație specifică ar trebui să depindă numai 
de caracteristicile materialului şi nu de originea sa. 

8. Normele  Tehnice  Europene  de  utilizare  nu  deosebesc  agregatele  după 

origine, ci în funcție de caracteristicile lor. Astfel, agregatele reciclate trebuie 
să fie asemuite cu agregatele naturale în toate cazurile care privesc utilizarea 
lor. 

9. Numai  acele  agregate  reciclate  care  îndeplinesc  normele  şi  specificațiile 

Europene şi sunt marcate CE pot concura cu agregatele convenționale. Eco‐
compatibilitatea agregatelor reciclate ar trebui, de asemenea, verificată prin 
teste adecvate, în acord cu protocoalele existente. 

10. Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă economisirea 
resurselor  naturale,  poate  permite  o  mai  bună  exploatare  a  resurselor 
disponibile, în acord cu diferitele folosințe 

11. Valorificarea  deşeului  la  fața  locului  are  o  eco‐balanță  puternic  pozitivă 
datorită  costurilor  nule  de  transport,  în  ceea  ce  priveşte  atât  deşeul  cât  şi 
agregatele.  Este  totuşi  necesară  garantarea  calității  şi  a  marcajului  CE  al 
produsului, printr‐o creştere a costului demolării şi gospodărirea deşeului la 
fața locului. 

12. Pentru îmbunătățirea pieții agregatelor reciclate, prețul lor trebuie păstrat cu 
cel  puțin  20%  mai  mic  decât  cel  al  agregatelor  naturale,  pentru  a  depăşi 
“rezistența  culturală”  a  pieții,  care,  în  prezent,  desconsideră  agregatele 
produse din deşeuri.  

13. Opoziția  la  utilizarea  agregatelor  reciclate,  datorită  originii  lor,  este  unul 
dintre  obstacolele  principale  pentru  dezvoltarea  industriei  reciclării 
deşeurilor  C&D.  Pentru  eliminarea  definitivă  a  prejudecăților  tuturor 
utilizatorilor,  este  necesară  definirea  grabnică,  conform  Directivei 
2008/98/EC,  a  criteriilor  de  determinare  a  momentului  în  care  deşeul 
încetează să fie considerat ca atare şi devine material (end of waste). 

Pagina 44  
7. SURSE DE INFORMARE 

… Eurostat, 2008 Database 
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=env_wasgen&lang=en) 
… UEPG, 2009‐2010 ‐ “Sustainable Development in the European Aggregates 
Industry ‐ Annual Review”, 2009‐2010” 
… Garbarino & Cardu, 2008 ‐ Garbarino E., Cardu M., Tecnologie di riciclaggio: 
impianti di trattamento ed applicazioni sperimentali d'impiego, INERTCH 2007, 
supplemento a RECYCLING, 2008, pagine 146‐174, Vol.62/08 
… Garbarino E., 2005 – “Stato dell’arte e risultati di una ricerca sperimentale 
inerente la valorizzazione e l’impiego nella produzione di calcestruzzo di 
aggregati riciclati derivanti da rifiuti da costruzione e demolizione”. PhD tesi. 
Politecnico di Torino 
… Mancini et al., 2005 ‐ “Trattamento dei rifiuti da costruzione e demolizione”, 
dispense del corso di formazione di III livello “Recupero delle materie prime 
secondarie da rifiuti provenienti da demolizioni edilizie” del Politecnico di Torino, 
editore Politeko 
… A. Marradi, 1999 – “Breve storia delle tecniche costruttive delle infrastrutture 
stradali”, tratto da “Riciclare per l’ambiente”, editore AREA 
… UEPG, 2007‐A  – “Sustainable Development in the European Aggregates Industry 
‐ Brochure for the 20th anniversary of UEPG”, 2007  
… UEPG, 2007 ‐ “Committing to Sustainable Development – Annual Report”, 2007  
… ANPAR – Internal images archives 

Pagina 45  
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
Sustainable Aggregates Resource Management 
http://www.sarmaproject.eu