Sunteți pe pagina 1din 15

Proiect COSTURILE

CUPRINS

CAPITOLUL I

COSTURILE

Clasificarea cheltuielilor

Într-un mediu de tip economic în care exista concurenta cheltuielile


reprezinta un rol foarte important în fundamentarea deciziilor
manageriale, constituind un instrument care conditioneaza administrarea
afacerii.

În contabilitatea financiara cheltuielile unei firme sunt grupate în trei


categorii si anume: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si
cheltuieli extraordinare.

În contabilitatea de gestiune, în vederea calcularii costului produselor, se


utilizeaza cheltuielile de exploatare, nu se iau în considerare cheltuielile
financiare ( exceptie facând cheltuielile cu dobânzile aferente
împrumuturilor, la firmele cu ciclu lung de fabricatie) si nici cheltuielile
extraordinare. Aceste cheltuieli (financiare si exraordinare) sunt denumite
cheltuieli neîncorporabile, alaturi de aceasta fiind încadrate cheltuielile de
administratie si cheltuielile de desfacere.

Clasificarea cheltuielilor se realizeaza în functie de mai multe criterii, dupa


cum ar fi: locul lor de efectuare, natura lor economica, legatura lor cu
procesul de productie, modul de includere, costul de productie, structura
costurilor de productie, comportamentul cheltuielilor fata de evolutia
volumului fizic al productiei.

Clasificarea cheltuielilor dupa locul lor de efectuare, se face în: cheltuieli


ale activitatii de baza, cheltuieli ale activitatii auxiliare, cheltuieli de
desfacere si cheltuieli generale de administratie.

Dupa natura lor economica, cheltuielile se clasifica în: cheltuieli cu munca


vie
( salariile, asigurarile si protectia sociala) si cheltuieli cu munca
materializata(cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrarile si serviciile
executate de terti, impozite, taxe si varsaminte asimilate, amortizarile si
provizioanele privind activitatea de exploatare, alte cheltuieli de
exploatare).

Clasificarea cheltuielilor dupa legatura lor cu procesul de productie se face


în: cheltuieli tehnologice si cheltuieli de regie. Cheltuielile tehnologice
depind de procesul de productie, atât ca structura cât si ca volum. În
aceasta categorie se include: consumurile de materii prime, materiale
directe, combustibil, energie, apa, salariile personalului direct productiv,
etc.

Cheltuielile de regie cuprind acele cheltuieli care nu sunt dependente


direct de procesul de productie, ele fiind ocazionate de administrarea,
organizarea si conducerea procesului de productie.

În general, cheltuielile tehnologice sunt cheltuieli directe si variabile, în


timp ce cheltuielile de regie sunt indirecte, unele dintre ele fiind cheltuieli
fixe iar altele variabile.

Dupa modul de includere în costul de productie cheltuielile pot fi: cheltuieli


directe si cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se pot identifica pe produse


fabricate, în momentul efectuarii lor, ele putând fi regasite ca pozitii
distincte în structura costurilor produselor respective. Aceste cheltuieli se
mai numesc si cheltuieli specifice sau individuale.

Cheltuielile indirecte sunt cheltuielile care nu se pot identifica si repartiza


direct pe produs, ele având un caracter comun mai multor produse,
servicii sau activitati.   Cheltuielile indirecte se delimiteaza pe produs sau
activitate printr-un calcul intermediar de repartizare

În functie de necesitatile asigurarii structurii costurilor de productie,


cheltuielile se clasifica în: cheltuieli pe elemente primare si cheltuieli pe
articole de calculatie. Clasificarea pe elemente primare grupeaza
cheltuielile, în structura costurilor, în functie de natura lor economica. În
practica se utilizeaza urmatoarea grupare pe elemente primare: materii
prime si materiale; combustibil, energie si apa; amortizarea imobilizarilor;
lucrari si servicii executate de terti; salarii; asigurari si protectia sociala;
cheltuieli anticipate; alte cheltuieli. Clasificarea pe elemente primare
evidentiaza mijloacele consumate de firma pentru realizarea productiei
sale, dar nu poate evidentia scopul pentru care s-au efectuat consumurile
si nici nu poate determina costul unitar.
Clasificarea cheltuielilor dupa comportamentul lor fata de evolutia
volumului fizic al productiei, se face în: cheltuieli variabile si cheltuieli fixe(
conventional constante).

Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli care îsi modifica volumul în mod
corespunzator si în acelasi sens cu modificarea volumului fizic al
productiei. Ele pot fi: cheltuieli cu materii prime, materiale, energie
electrica, apa, salariile muncitorilor direct productivi, etc.

Cheltuielile fixe sunt cheltuielile a caror marime ramâne relativ


neschimbata sau se modifica în proportii nesemnificative, în cazul cresterii
sau micsorarii volumului productiei.În aceasta categorie sunt incluse:
cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor, chiriile, salariile personalului platit
în regie, cheltuielile postale si cu telefonul, cheltuielile cu abonamente,
reviste, cheltuieli cu primele de asigurare, etc.

Analizând cheltuielile variabile pe baza variabilitatii se pot distinge:


cheltuieli variabile proportionale, cheltuieli variabile progresive, cheltuieli
variabile degresive, cheltuieli variabile regresive si cheltuieli variabile
flexibile.

Cheltuielile variabile propo 313c24d rtionale cuprind acele cheltuieli de


exploatare care se modifica proportional cu volumul fizic al productiei. În
cazul lor indicile de variabilitate este egal cu 1. Din aceasta categorie fac
parte: cheltuielile cu materiile prime, salariile muncitorilor platiti în acord,
etc.

Cheltuielile variabile progresive sunt cheltuieli al caror ritm de crestere


este superior ritmului de crestere al volumului fizic al productiei Aparitia
acestor cheltuieli se datoreaza scaderii productiei muncii, micsorarii
randamentului unor utilaje, etc. În cazul lor indicile de variabilitate va fi
supraunitar.

Cheltuielile variabile degresive sunt acele cheltuieli care cresc odata cu


cresterea volumului productiei, dar într-o proportie ceva mai
mica( exemplu, cheltuielile de întretinere a spatiului de productie,
consumurile de materiale auxiliare, etc).

Cheltuielile variabile regresive sunt cheltuielile care, într-o perioada data


de timp, scad semnificativ, în conditiile în care se considera ca procesul de
productie se desfasoara în conditii normale iar volumul fizic al productiei
este relativ constant. Acest tip de cheltuiala este specifica furnalelor, unde
consumul de combustibil tehnologic este mare la pornirea agregatelor si
se micsoreaza considerabil dupa încalzirea acestora.

Cheltuielile variabile flexibile sunt acele cheltuieli care au în timp o


evolutie alternativa, o perioada evolueaza proportional cu volumul
productiei iar în alta perioada evolueaza degresiv(exemplu, în centralele
termoelectrice, consumului specific de combustibil pe agregate, în functie
de gradul de folosire a agregatelor).

Cheltuielile fixe, având un indice de variabilitate zero, se pot grupa în


doua categorii, si anume: cheltuieli fixe propriu-zise si cheltuieli relativ
fixe.

Cheltuielile fixe propriu-zise sunt acele cheltuieli a caror marime ramâne


constanta daca volumul productiei se modifica, iar cheltuielile relativ fixe
sunt formate din acele cheltuieli de exploatare care manifesta o anumita
sensibilitate, fata de modificarea volumului productiei.

În cazul cheltuielilor fixe sporirea volumului fizic al productiei, diminueaza


costul pe unitate de produs, ducând la cresterea profitului unitar si total.

1.2 Definitia costurilor. Tipurile de costuri

Costul este definit ca totalitatea cheltuielilor de productie efectuate de o


firma, într-o anumita perioada de timp, în vederea realizarii produselor
finite, a lucrarilor sau prestarii serviciilor, potrivit obiectului de activitate al
firmei. Analiza costurilor presupune, în primul rând, determinarea costului
global, a costului unitar si a costului marginal.

Costul global este format din cheltuieli totale ocazionate de un anumit


volum al productiei. Costul unitar se determina ca un raport între costul
global si volumul fizic, aferent acestuia. Costul marginal se poate defini
sub forma sporului de cheltuieli totale(Ct), obtinut ca urmare a cresterii
consumului de factori de productie( materiali si umani) pentru a spori cu o
unitate productia(Q).

Formula de calcul a costului marginal(Cm) este urmatoarea: Cm=Ct/Q.

Costurile de productie se pot clasifica dupa mai multe criterii. Dupa


momentul calcularii lor, distingem:

Costuri prestabilite(antecalculate), cum sunt costurile standard sau


normate, costurile de deviz, etc.

Costuri efective, determinate dupa efectuarea cheltuielilor


respective( costuri

postcalculate)
Cost total( full costing) care cuprinde toate cheltuielile(directe si indirecte)
ocazionate de obtinerea produsului

Cost variabil( direct costing) format numai din cheltuieli variabile

Cost rational, calculat prin scaderea din costul total a costului


subactivitatii.

Contabilitatea colectarii cheltuielilor de productie începe cu identificarea


cheltuielilor aferente productiei si continua cu gruparea lor pe locuri de
cheltuieli sau zone(sectoare) de cheltuieli(atelier, sectie, centre de
productie, sector administrativ, sector comercial, etc), pe obiecte de
calculatie( produs, lucrare, serviciu, operatie tehnologica, etc), pe articole
de caculatie( materii prime si materiale directe, salarii directe, cheltuieli
specifice de fabricatie, cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor
etc)precum si pe perioade de gestiune.

Obiectul de calculatie se poate identifica cu un anumit produs, lucrare,


serviciu, comanda, loturi de produse, operatie tehnologica, faza
tehnologica, grup de masini, etc. În masura în care obiectul de calculatie
nu se identifica cu produsul, el constituie o treapta intermediara necesara
gruparii costurilor în scopul delimitarii pe feluri de purtatori de valoare.
Purtatorul de cost este reprezentat de produsele fabricate, lucrarile
executate si serviciile prestate în calitate de rezultat material, concret al
procesului de productie.

Masurarea si exprimarea obiectului de calculatie se realizeaza cu ajutorul


unei unitati de masura omogene, denumita unitate de calculatie. Unitatile
de calculatie pot fi: unitati fizice(kg, bucati, perechi, m.p., etc) si unitati
conventionale(tona de lapte cu un anume procent de grasime, numar
tractoare de 30 cai putere, numar de vagoane de marfa cu doua osii, etc).

Articolul de calculatie reprezinta un element sau mai multe elemente de


cheltuieli cu aceasi destinatie economica sau functie în gestiune interna a
firmei. Se delimiteaza, astfel, articole de calculatie privind functiile de
productie, comerciale, administrativa, financiara si de cercetare-dezvoltare
a firmei.

În literatura de specialitate, se întâlneste urmatoarea nomenclatura de


referinta, privind articolele de calculatie:

Costul productiei în curs de executie( productie neterminata);


Cheltuieli întregistrate în avans( cheltuieli întregistrate în avans preluate la
inceputul perioadei, respectiv cheltuielile întregistrate în avans transferate
perioadei);

Cheltuieli directe de productie:

- materii prime si materiale

- salarii directe

- cheltuieli specifice de fabricatie

Cheltuieli indirecte de productie:

- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor

- cheltuieli generale ale sectiei

Cheltuieli financiare:

- cheltuieli cu dobânzile

- cheltuieli complementare dobânzilor

Cheltuieli generale de administratie;

Cheltuieli de desfacere;

Cheltuieli de cercetare si dezvoltare.

La articolele de calculatie "materii prime si materiale directe" sunt incluse

consumurile de materii prime si materiale care intra în structura


produselor, diverse materiale folosite pentru fabricarea produselor sau
cele destinate sa asigure desfasurarea procesului tehnologic.

Articolul de calculatie "salarii directe" cuprinde salariile muncitorilor direct


productivi, în acord sau regie, calculate pentru munca prestata în
productie, care pot fi identificate pe repere, produse, lucrari, servicii. Sunt
cosiderate salarii indirecte acele salarii care nu se pot identifica pe repere,
produse, lucrari si servicii( premii, sporuri de vechime, etc). Salariile
indirecte, inclusiv indemnizatiile pentru concediu de odihna se include în
articolul de calculatie "cheltuieli generale ale sectiei".

Articolul de calculatie " cheltuieli specifice de fabricatie" cuprind cheltuieli


specifice fiecarei ramuri de activitate, cum ar fi: cheltuieli cu reparatiile
capitale, amortizari specifice si cheltuieli cu decopertari si pregatiri minere
- în industria extractiva; cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor,
amortizarea si chiriile aferente acestora - în îndustria de constructii -
montaj, etc.

La articolul de calculatie " cheltuieli cu întretinerea si functionarea


utilajului" se cuprind: reparatiile la utilajele si mijloacele de transport ale
sectiei; amortizarea si chiria utilajelor si mijloacelor de transport ale
sectiei; uzura si reparatia sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor cu
destinatie speciala; cheltuieli cu energia si combustibilul; alte cheltuieli de
întretinere si functionarea ale utilajelor.

Articolul de calculatie " cheltuieli generale ale sectiei" cuprind: salariile


sectiei platite în regie, contributia la asigurarile sociale, la fondul de
somaj, la fondul pentru accidente si boli profesionale, comisionul
Inspectoratului Teritorial de Munca, pentru personalul sectiei; amortizarea
si chiria mijloacelor fixe ale sectiei( altele decât utilajele si mijloacele de
transport); energia, combustibil si alte consumuri similare; cheltuieli
administrativ gospodaresti ale sectiei; alte cheltuieli generale ale sectiei.

Cheltuielile financiare cuprind: cheltuielile cu dobânzile si cheltuielile


complementare dobânzilor( amortismentul primelor de emisiune sau de
rambursare a titlurilor de împrumut, servicii si comisioane bancare,
diferentele nefavorabile de curs valutar privind fondurile împrumutate).

Din categoria cheltuielilor financiare se include în costul produsului numai


cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, la firmele cu ciclu lung
de fabricatie care pot fi repartizate asupra costurilor de productie ale
produselor respective. În cadrul articolului de calculatie " cheltuieli
generale de administratie" sunt cuprinse: salariile personalului de
administratie; amortizarea si chiriile de interes general de administratie;
reparatii ale mijloacelor fixe de interes general de administratie; energie,
combustibil si alte consumuri similare; cheltuieli administrativ
gospodaresti; alte cheltuieli generale de administratie. Articolul de
calculatie " cheltuieli de desfacere" cuprinde: cheltuieli de desfacere la

intern( cheltuielile de transport si manipulare, cheltuieli de ambalare,


cheltuieli cu reclama sau publicitatea, alte cheltuieli de desfacere) si
cheltuieli la export

( cheltuieli de transport, manipulare, depozitare, sortare, vamuire si alte


cheltuieli de desfacere la export).

Cheltuielile cu întretinerea si functionarea utilajelor precum si cheltuielile


de desfacere sunt cheltuieli variabile, pe când cheltuielile generale ale
sectiei si cheltuielile generale de administratie sunt cheltuieli fixe.
1.3 Structura costurilor

Recunoasterea si evaluarea initiala a bunurilor, lucrarilor, serviciilor în


contabilitatea financiara se efectueaza la cost de achizitie sau cost de
productie, dupa caz.

În scopul determinarii costurilor unitare, astfel încât bunurile, lucrarile,


serviciile sa poata fi stabilite si verificate, precum si pentru analiza
costurilor si a eficientei activitatii, în contabilitate de gestiune cheltuielilor
se clasifica în:

1. costuri de achizitie;

2. costuri de productie;

3. costuri de prelucrare;

4. cheltuieli ale perioadei.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitie,


productiei, prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce
bunurile, lucrarile, serviciile în forma si în locul în care se gasesc în
prezent.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de


import si alte taxe( cu exceptia acelora pe care firma le poate recupera de
la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli
care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.Reducerile
comerciale, rabaturile si alte elemente similare nu se include în costul de
achizitie.

Costul de productie cuprinde cheltuielile directe aferente productiei, si


anume:

materiale directe;

energie consumata în scopuri tehnologice;

manopera directa;

alte cheltuieli directe de productie;

cota cheltuielilor indirecte de productie, alocata în mod rational ca fiind


legata de fabricatia acestora.
Costul de prelucrare cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul
însarcinat cu supravegherea, precum si cheltuielile indirecte
corespunzatoare(regiile).

- cheltuielile generale de administratie pot fi incluse în costul bunurilor în


masura în care reprezinta cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile în
forma si în locul în care se gasesc în prezent si se justifica luarea lor în
considerare, în anumite conditii specifice de exploatare.

Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de


consumurile de bunuri si servicii aferente perioadei curente, care nu
se pot identifica pe obiecte de calculatie stabilite, deoarece nu
participa efectiv la obtinerea stocurilor fiind necesare la realizarea
activitatii în ansamblul ei. În costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor nu
trebuie incluse urmatoarele elemente care se recunosc drept cheltuieli
ale perioadei în care au survenit:

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor


perioadei, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiara, dupa natura
lor, se grupeaza în contabilitatea de gestiune astfel:

a)      cheltuieli directe;

b)      cheltuieli indirecte;

c)      cheltuieli de desfacere

d)      cheltuieli generale de administratie.

Calculul costului unitar se realizeaza cu ajutorul structurii cheltuielilor pe


articole de calculatie, astfel:

a. cheltuieli directe:

- materii prime si materiale directe;

- salarii directe;

- contributia privind asigurarea si protectia sociala(aferente salariilor


directe).

b. cheltuieli indirecte de productie( cheltuieli comune ale sectiei):

- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor(CIFU)

- cheltuieli generale ale sectiei(CGS)


c. costul de productie

d. cheltuieli de desfacere

e. cheltuieli generale de administratie  

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit


obiect de calculatie( produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate,
centru de profit, centru de cheltuieli, etc) înca din momentul efectuarii lor
si ca atare se include direct în costul obiectelor de calculatie respectiva.

Cheltuielile directe cuprind:

- costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate;

- energia consumata în scopuri tehnologice;

- manopera directa ( salarii, asigurari si protectia sociala);

- alte cheltuieli directe.

Alocarea sau repartizarea cheltuielilor fixe(regie fixa) asupra costurilor se face


pe baza capacitatii normale de productie.

Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, în medie, de-a


lungul unui anumit numar de perioade, în conditii normale, având în vedere si pierderea de
capacitate rezultata din întretinerea planificata a echipamentului.

Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar nivelul normal al activitatii
este reprezentat de capacitatea normala de productie.

Cheltuielile fixe nealocate costului sunt recunoscute drept cheltuieli în contul de profit si
pierdere.

Atunci când costurile de productie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare
produs în parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale, aplicate cu
consecventa( procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de
echivalenta, procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal,
procedeul deducerii valorii produselor secundare, etc).

Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una din metodele urmatoare: metoda costului
standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda direct costing, sau alte
metode adoptate de catre firma în functie de modul de organizare a productiei, specific
activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii.

1.4 - Definirea costurilor


Caracteristicile notiunii de cost sunt: consumul de resurse(de valori), legatura cu realizarile si
evaluarea în expresie baneasca. Consumul de resurse: în aceasta calitate, costurile se
identifica, dupa caz, cu consumul factorilor de productie, respectiv materii prime si materiale,
forta de munca, mijloace de productie, prestatii externe primite si alte consumuri, inclusiv
impozitele si taxele ca sume de bani platibile pentru obligatiile fiscale aparute în desfasurarea
normala a activitatii.

Legatura cu realizarile. Realizarile întreprinderii se identifica cu produsele obtinute si


serviciile prestate, ca purtatori de costuri, destinate, dupa caz, desfacerii sau consumului
intern(imobilizarile din productia proprie si consumurile intermediare - transport intern,
energie din productia proprie, reparatii în regie, etc).

Evaluarea în expresie baneasca. Atât consumurile de resurse cât si realizarile sunt evaluate în
unitati monetare. Aceasta nu înseamna ca, pentru a deveni cost, o cheltuiala trebuie platita,
respectiv o realizare trebuie încasata pentru a deveni venit. Dimensionate în timp, costurile, în
calitatea lor de cheltuieli, pot fi precedate de plati, urmate de plati sau pot fi congruente în
timp cu platile.

De asemenea, dimensionate în timp, realizarile se pot regasi sub forma de productie obtinuta,
productie vânduta si productie încasata.

În expresie baneasca, costul reprezinta numarul de unitati monetare necesare înlocuirii


resurselor consumate încorporate valoric în substanta bunurilor si serviciilor obtinute ca
realizari ale activitatii producatoare a întreprinderii. Baza de evaluare se diferentiaza în
functie de scopul urmarit:costul istoric, daca se urmareste mentinerea valorii nominale a
capitalului, sau costul de înlocuire, daca scopul îl reprezinta mentinerea valorii substantiale a
capitalului.

Relatia venituri totale - costuri totale are o determinare structurala si, în


consecinta, ea trebuie diferentiata si analizata prin prisma activitatilor
consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Astfel, rezultatul unui
exercitiu, este generat de operatiuni ale activitatii curente si normale a
întreprinderii, clasificate, la rândul lor, în operatiuni de exploatare si operatiuni
financiare, operatiuni exceptionale(extraordinare) care nu fac parte direct din
activitatea normala, precum si elemente favorabile si nefavorabile de  origine
anterioara care conduc la corectarea rezultatului.

Sau, în cazul în care se apeleaza la functiile întreprinderii, rezultatul unui exercitiu este
generat implicit, diferentiat în raport cu functia de productie, functia de desfacere, functia
administrativa, functia financiara si operatiile extraordinare.

1.5 Definirea calculatiei costurilor

1.6 - Organizarea postcalculului de documente privind cheltuielile de productie


si productia obtinuta
1.6.1. Necesitatea organizarii postcalculului

1.6.2 Modalitati de organizare a postcalcului

1.7 Etapele metodologice privind contabilitatea de gestiune si calculatia


costurilor potrivit metodelor de tip total si lucrarilor implicate de acestea

2.1 Prezentarea generala a S.C. Ardeleana S.R.L

S.C. Ardeleana SRL are sediul în Baia Mare, strada Gheorghe sincai, nr 14, judetul
Maramures.

Numarul si data înregistrarii la Registrul Comertului: J24/414/1999

Cod fiscal : R 12066955

Ca forma juridica, SC Ardeleana este o societate cu raspundere limitata, cu capital integral


privat.

Capital social detinut de asociati (1 asociat): 3610 Lei

Tipul activitatii principale este reprezentat de fabricarea produselor din carne.

Obiectivele societatii pentru anul 2007 au fost:

- îmbunatatirea calitatii

- diversificarea produselor

- retehnologizare (achizitionarea de instalatii noi specifice pentru fluxurile tehnologice).

Suprafata totala aflata în proprietatea SC Ardeleana este de 400 mp, din care 250 mp o
reprezinta suprafata destinata productiei, iar 150 mp sunt reprezentati de suprafete de
depozitare.

2.1.2 Obiectul de activitate si structura gamei de produse


Societatea Ardeleana are ca obiect principal de activitate colectarea, procesarea si
comercializarea carnii si a produselor din carne.

Produsele sunt comercializate sub marca "Ardeleana" si sunt recunoscute pe piata ca având un
bun raport calitate - pret.

Societatea produce numai pentru piata din România, totalitatea productiei fiind vânduta pe
piata locala.

Structura gamei de produse:

- produse proaspete :

. carne din porc si vita

- preparate din carne:

. Salam de vara si taranesc

. Cârnaciori picanti

. Crenvusti

. Parizer traditional

. sunca Praga

2.1.3 Clientii si concurenta firmei

Societatea are un portofoliu de clienti permanenti la nivel local.

CLIENŢII

Clientii S.C. Ardeleana SRL la nivel local sunt:

. Gaj Com SRL

. Restaurant Rosario
. Zovi Maxim

CONCURENŢA

Principalii concurenti ai SC Ardeleana SRL sunt:

. Maracarn SRL

. Ferma Zootehnica

. Cetina

2.1.4 Analiza SWOT

În urma analizei mediului intern si a mediului extern al firmei, sunt identificate punctele tari,
punctele slabe, oportunitatile si riscurile la care este supusa firma.

Punctele tari:

■ dispune de un personal calificat si cu experienta în industria carnii;

■ posibilitatea unei distributii rapide, eficiente;

Punctele slabe:

■ utilizarea insuficienta a capacitatii de productie;

■ firma nu este de notorietate la nivel national.

Oportunitati:

■ diversificarea continua a gamei de produse;


Riscuri:

■ perceperea zonei în care se afla SC Ardeleana ca o zona poluata, poate avea repercursiuni
asupra vânzarilor de produse la nivel national;

■ scaderea consumului de produse din carne;

■ cresterea importurilor de produse din carne;

2.2 Organizarea calculatiei costurilor la S.C. Ardeleana

Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor la S.C. Ardeleana depinde de o serie de


factori, cum ar fi:

. marimea firmei

. structura organizatorica a acesteia;

. tipul si modul de organizare a productiei;

. tehnologia de fabricatie;

. gradul de integrare a productiei;

S.C. Ardeleana organizeaza calculatia costurilor pe sectii si pe purtatori de cost finali, adica
pe produsele din carne.

S-ar putea să vă placă și