Modelul de antrenament 27

Subiectul I A

1.Un antonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate este:

pier-apar

mare-scurtă

2.Virgula din secvența suport are rolul de a izola un substantiv în vocativ de restul enunțului.

3.Patru cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului ,,foc” sunt: înfocat, focar, înfocare, foculet

4.Un cuvânt cu diftong din strofa a doua. este ,,foi” , iar un cuvânt care conține hiat din strofa a doua
este ,,știe.”

5.Măsura primelor două versuri este de 7 silabe, iar ritmul este trohaic.

6. ,, Numa luna și c-o stea / Știe de patima mea”- personificare

Subiectul II A

1. 1938 este anul în care debutează cântăreața în arta cupletului .

Maria Tănase și-a cules cântecele de la cântăreții anonimi, de la șezătorile țăranilor şi ale lăutarilor
bătrâni de mahala.

2. Numele autoarei este Mihaela Letiția Crăciun, iar titlul articolului este ,,Maria Tănase ,,Edith Piaf” a
noastră”.

3. ei- pronume personal, caz G

Al cărei- pronume relativ, caz G

4.ce-subiect, pronume interogativ

Popular- atribut adjectival, adjectiv propriu-zis

5. ,,La intersecția dintre poezie, artă plastică şi muzică am descoperit lumea celei”- PP

,, care va rămâne o voce unică: puternică, profund timbrată, ușor de recunoscut şi imposibil de imitat.”-
AT

6. Zecele pe care l-am luat la examen m-a înveselit. NU

Subiectul I B

Opera literară citată, din volumul ,,Cântece de dragoste și dor” este o doină populară. Doina
populară este opera lirică, în versuri, de factură populară, în care se exprimă sentimente puternice de
dor, jale, tristețe, etc. prin intermediul monologului liric. Comuniunea dintre om și natură este ilustrată
de limbajul expresiv slab reprezentat și de limbajul popular cu caracter natural.
 Fiind o specie populară, are ca trăsături caracterul anonim, colectiv, sincretic și oral.

O primă trăsătură este ilustrată de monologul liric, prin care se exprimă emoții intense,
sentimente și stări sufletești. Prin versurile finale ,,Dragostea mea e cu foc,/De nu pot să stau pe loc!”
este reprezentată o emoție puternică definită de înflăcărare și de dorința de a găsi ființa pentru care
poartă această dragoste în suflet. Prin secvența ,,patima mea”, reiese faptul că aceste gânduri, la ființa
pe care a crezut că o va uita, îl bântuie de mult timp pe eul liric. Cele două versuri ,, Dragostea nu vrea să
știe, /Să rupe și să mânie” demonstrează ambiția eului liric și a sentimentului în sine, care persistă și nu
se va lăsa până nu va obține ce își dorește. În plus, eul liric este prezent prin verbe la persoana I ,
adjective pronominale și pronume la persoana a II-a (,,mea”, ,,-ți” , ,,nu pot” , ,,să stau”).

O altă trăsătură este reprezentată de mijloacele expresive slab reprezentate care creionează
comuniunea dintre om și natură, împreună cu limbajul popular caracterizat de naturalețe(,,Numa” ,
,,Tăte”). Personificarea ,,Numa luna și c-o stea / Știe de patima mea” denotă compasiune din partea
naturii, care zi și noapte este acolo pentru noi și ne ascultă atunci când vrem să îi zicem cuiva ,,of-ul” de
pe suflet. Versurile ,,Frunzuliță foi de soc/ Stai, inimioară pe loc” accentuează legătura naturii cu omul,
eul liric căutând îndurare printre frunze, copaci sau corpuri cerești. Personificarea ,, Dragostea nu vrea
să știe” că emoția a devenit atât de puternică, încât a pus stăpânire pe comportamentul său, uneori fiind
sentimental care întunecă sau luminează gândirea în luarea deciziilor.Totodată, se remarcă dispunerea
elementelor cadrului natural pe cele două planuri: cosmic(,, luna”, ,,cer”, ,,stea”) și terestru
(,,frunzuliță”, ,,luncă”, ,,vale”).

Prin urmare, opera literară suport este o doină populară, deoarece întrunește toate
caracteristicile acestei specii .