loan Piso ISTORIA ELENISTICA $I ISTORIA ROME!e Cursul | EXPEDITIA LUI ALEXANDRU MACEDON Criza polisului grec Razboiul peloponeziac (431-404 a. Chr.), care a opus liga ateniana si liga peloponeziaca, a pricinuit pagube enorme economiei Greciei. Ogoarele’ au fost pustiite, iar orasele, care erau si centre mestesugaresti, au avut mult de suferit. Puterea de cumparare si pietele de desfacere au fost si ele drastic limitate. Astfel, economia de piata, pusd pe picioare prin munca oamenilor liberi si a sclavilor, a fost pusa in primejdie de féramitarea politic si de razboaiele neintrerupte. Sardcesc in primul rand micii producatori liberi, ceea ce duce la o suprapopulatie artificial. Numeroase elemente devin mercenari si se pun fie in lujoa statelor straine si in primul rand a Persiei, fie in slujba unor factiuni din polisurile grecesti. Aceasta din urma este una dintre cauzele aparitiei asa-numitei tiranii grecesti tarzil. Intretinerea restului s&racimii a devenit o mare povara pentru polisuri. Odata cu pierderea interesului pentru viata publicé sperantele se indreapta asupra personalitatilcr, singurele socotite in stare s4 salveze Grecia. Unui Lysander, Dionysios sau Agesilaos le-au fost acordate onoruri aproape divine, de neconceput in secolul V a. Chr. Se faureste cu incetul ideia unei paci care sa-i cuprinda pe toti grecii (koiné eirene). Dispar idealurile politice ale polisului, cea ce indeparteaza de politica multe elemente de valoare. Relativismul sofisticii si refugiul in lumea idealului si a irealului au contribuit la faurirea marelui edificiu al filozofiei platoniciene. In primele decenii dupa incheierea razboiului peloponeziac Sparta a exercitat asupra Greciei 0 hegemonie sustinuta financiar de imperiul Persan, lipsita de orice ideal si de orice legaturi economice cu restu! polisurilor. Vegnicele razboaie au permis reintrarea pe scena politicii grecesti a Persiel. Pacea lui Antalkidas din anul 387 a. Chr. al carei chezas era regele persan, garanta autonomia oraselor grecesti, ceea ce nu insemna altceva decat dominatia persilor asupra Greciei. Imperiul Persan era ins prea subred jn interior pentru a putea exercita efectiv aceasta dominatie. Singura secventa luminoasa a acesteiperioade a fost hegemonia tebané (371-362 ‘a. Chr.), pe cand a doua liga maritima ateniana nu a fost decat 0 copie palida a celei dintai. S-a dovedit ca realizarea pacii comune si unitatii Greciei din initiativa unuia dintre polisurile ei era imposibila. Oricdrei incercdri i se opunea spiritul particularist al polisului. In consecinta unirea Greciei nu putea veni decat din afaré. Polisul a avut ins o insemnatate unica in istoria omenirii. Prin concentrarea fortelor politice si culturale pe un spatiu restrans, au putut fi realizate in toate domeniile gandirii si artei opere unice si aproape inegalabile. Fara scoala polisului nu pot fi imaginate nici civilizatia elenisticd, nici cea romana. In timp ce polisurile grecesti luptau pentru suprematie, in nord se forma un nou centru de putere. Sub regele Filip {I Macedonia a facut progrese neincetate in Grecia. Victoria sa din anul 338 a. Chr. de la Cheroneea a insemnat victoria unei monarhii consolidate asupra unei coalitii ocazionale de polisuri. Urmeaza in acelasi an Congresul de la Corinth, la care sunt trimisi reprezentanti ai tuturor polisurilor in afara Spartei. Este proclamata koiné eirene si o alianté (symmachia), care insemna hegemonia Macedoniei. Idealui care-i lega era razboiul impotriva Persiei. in anul 336 a. Chr. Filip Il a fost asasinat in toiul pregatirilor ca urmare a unei conspiratii a aristocratilor macedoneni cu tendinte centrifuge, manevrati de insasi Olympias, sotia sa. Cauzele cuceririi Imperiului Persan Una dintre manifestarile crizei polisului grec a fost suprapopulatia, pentru care cea mai simpla rezolvare era expansiunea in noi teritorii. Apoi, toate elementele legate de economia de piata, si anume proprietarii de pamént, cei de ateliere si negustorii aveau tot interesul in mentinere unor cai maritime libere spre sursele de materi prime si noi piete de desfacere. Situatia Imperiului Persan aproape cé invita la o interventie. El se afla intr-o criza politica prelungita si era zguduit din timp in timp de rascoale ale satrapilor si ale popoarelor supuse. Pana la un punct cucerirea Imperiului Persan putea fi prezentaté drept o eliberare a acestora. Resursele nelimitate, dar si sldbiciunea Imperiului Persan au fost testate prin evenimente memorabile petrecute la sfarsitul secolului V si inceputul secolului IV a. Chr. intre anii 404-401 avusese loc expeditia celor zece mii de greci, istorisita in Anabasis de catre Xenophon, uunul dintre participanti. Ei fl sprijineau pe Cyrus cel Tanar impotriva fratelui acestuia, Artaxerxes Il. In anul 401 a. Chr. Cyrus cel Tanar castiga lupta de la. Cunaxa, este ucis, iar cei zece mii réman izolati in mijlocul Imperiului Persan, Modul in care au reusit s scape a aratat ce poate savarsi solidaritatea greaca. In primii ani ai secolului IV a. Chr.regele spartan Agesilaos a dobandit cu o mica armata succese notabile in Asia Mica. Operatiunile au fost intrerupte numai fiindca persii reusisera s& aprinda un razboi in Grecia Centrala. in sfarsit, propaganda greaca nu uita sA aminteasca distrugerea oraselor si sanctuarelor grecesti in timpul razboaielor medice si cerea o revansa. Primii ani de domnie ai lui Alexandru Macedon (336-334 a. Chr.) Urcarea pe tron a lui Alexandru a fost opera generalilor lui Filip I, mai ales a lui Antipatros. Ea a fost urmata de o baie de sange intre alti eventuali pretendenti. Prima grija a proaspatului rege a fost de a-si asigura pozitiile in Grecia. Amfictionia de la Delphi il recunoaste ca hegemon al Greciei, iar Congresul de la Corinth il alege conducator in razboiul contra persilor. A doua griji a fost de a asigura securitatea frontierelor nordice ale regatului pe timpul expeditiei. In anul 335 a. Chr. se indreapta Impotriva popoarelor trace din nord. Traverseaz4 pasul Sipka si fi combate pe tribali. Deoarece acestia fussera sprijiniti de getii de dincolo de Dunare, trece fluviul si face o demonstratie de forta pe tarmul nordic. Aduce jertfe lui Zeus, lui Hercules si Zeului fluviului. In afard de ratiunile strategice, traversarea Dunarii si alte fapte de acelasi gen s-ar explica potrivit lui Arrian prin acea dorinta de infinit (pothos), care-| indemna sa depaseasca toate barierele lumii cunoscute. De la Dunare se intoarce impotriva ilirilor de pe teritoriul actual al Albaniei. Aici primeste vestea rascoalei din Grecia. In fruntea ei se afla Teba, sprijinita pe fata sau in ascuns de Atena, de arkadieni si de alti greci. Alexandru apare pe neasteptate in Beotia, ji bate pe tebani si intra in Teba. Pedepsirea orasului o lasA pe seama ligii de la Corinth, care hotaraste distrugerea completa a Tebei si vinderea locuitorilor ca sclavi. Incolo, masurile luate impotriva celorlalti greci au fost moderate. Nu dorea s4 creeze animozitati in ajunul plecarii in expeditie. Situatia militara a celor doud tabere Filip | crease in Asia Mica un cap de pod, dar trupele macedonene se aflau sub presiunea armatei de mercenari greci din slujba Imperiului Pesan, comandati de rodianul Memnon, Situatia financiaré a lui Alexandru in ajunul expeditiei era proasta, dar a recurs la imprumuturi de razboi. Era convins ca va gasi in Imperiul Persan toate cele necesare pentru intrretinerea armatei. Efectivele armatei sale erau de 30000 de pedestrasi si S000 de cdldreti macedoneni, cdrora li se adaugau 7000 de pedestrasi, 600 de calareti si 160 de triere puse la dispozitie de catre Liga de la Corinth. Oricum, numarul mic de soldati greci dovedeste neincrederea lui‘Alexandru in aliatii sai. Daca Alexandru era superior im trupele de uscat, persii nu aveau rival pe mare datoritd flotei feniciene. De aceea, din punctul de vedere al lui Alexandru, decizia urma a fi obtinuté pe uscat. Pe de alta parte, urmau a fi cucerite toate bazele flotei persane de pe uscat. Astfel se explic’ de ce Alexandru va intarzia atat de mult pe coastele vestice al Asiei Mici, in Fenicia si in Egipt. Alexandru il las in Macedonia pe Antipatros in fruntea a 12000 de pedestrasi si a 1500 de cAlareti. Sarcina lui era in primul rand de a supraveghea toate migcarile grecilor. Anii 334-331 a. Chr. Tn anul 334 a. Chr. Alexandru trece Hellespontul de fa Sestos la Abydos. Sunt de retinut doua gesturi simbolice. Aruncd lancea pe tarmul asiatic in semn ca se instapaneste asupra lui si viziteaza mormantul lui Achille, socotindu-se un nou Achille, care porneste razboiul asupra Asiei. La inceput razboiul cu Alexandru s-a aflat in grija satrapilor locali. Memnon fi sfatuieste sd evite lupta in camp deschis cu regele macedonean, dar nu este ascultat. In mai sau iunie 334 Alexandru fi bate pe persi pe raul Granikos, ceea ce fi deschide cale libera in intreaga Asie Mica. Toti mercenarii greci prinsi au fost ucisi ca tradatori ai cauzei grecesti. Alexandru cauta sé le dea grecilor impresia ca razboiu! are un caracter panhellenic. De pilda, in urma luptei de la Granikos 0 ofranda este trimisa la Atena zeitei Atena in numele lui Alexandru, fiul lui Filip si al grecilor. Titlul de rege al macedonenilor nu este amintit. in teritorille cucerite se socotea insa urmasul de drept al regelui persan. De pilda, in fruntea satrapiei Frigiei mari pune un macedonean, mentinand titlul de satrap. Incearcé apoi sé castige simpatia populatiilor din Asia Mic, Reda lidienilor unele vechi drepturi si se las adoptat de regina Cariei, respectand vechile traditii ale acestui popor. Din punct de vedere militar probleme nu a ridicat decat asediu! Miletului si al Halikarnasului, Alexandru este ajutat de moartea lui Memnon intr-o batalie navala si, mai ales, de decizia lui Darius Ili de a-i rechema pe mercenarii greci din flota persana care opera in Marea Egee. Urmarea a fost ca operatiunile din Marea Egee ‘si vor pierde importanta. Alexandru nu alege cel mai scurt drum, ci, dupa ce jnainteaza de-a lungul coastelor prin Caria, Lycia si Pamphilia, se indreapta spre nord-est, atinge localitatea Gordium, unde se petrece celebra scena a taierii nodului gordian, si ajunge in Cilicia, de unde se pregateste $4 treacd in Siria. In trecatoarea de la Issos are loc in noiembrie 333 cea de-a doua mare batalie, de inainte ca batalia sa fi fost definitiv data aceasta impotriva lui Darius insusi.pierduta, Darius Ill fuge, lasandu-si familia si tezaurul in méinile lui Alexandru. Odata cu asta, soarta Asiei Mici est hotarata. jn ciuda mareului succes, Alexandru nu se indreapta spre inima Imperiului Persan, ci de-a lungul coastelor Siriei si Feniciei, spre Egipt. Cel mai important motiv va fi fost dorinta de a staépani coastele. Orasele feniciene au trecut, cu exceptia Tyrului, de partea {ui Alexandru, Este construit un dig de 800 m de la vechiul Tyr, situat pe tarm, pana la insula pe care se afla noul Tyr. Este instituita blocada si pe mare cu ajutorul flotei feniciene si cipriote care trecuse de partea lui Alexandru. Tyrul cade de-abia in august 332. Intre timp Darius III fi face lui Alexandru oferte de pace; fi oferd granita pe Eufrat si ména fiicei sale. Alexandru refuza, fiind convins ca oricum le va obtine pe amandoua. Rostul expeditiei in Egipt a fost pus sub semnul intrebarii de unii istorici moderni ca si al celei a lui Napoleon. Deosebirea este foarte mare, caci Egiptul avea in antichitate o mare valoare strategica prin porturile, prin granele sale si chiar datorita izolarii, Alexandru este primit.ca eliberator, iar in Memphis preotii ji pun pe cap dubla coroan a faraonilor Egiptului. Aici el nu mai este urmas al Ahemenizilor, cial faraonilor Egiptului independent. E! a dovedit, de altfel, tolerant si respect fata de traditiile Egiptulul Cea mai mare realizare a lui Alexandru in Egipt a fost intemeierea celei mai importante dintre Alexandrii. A fost aleasa o pozitie ideala langa bratul vestic al Nilului, acolo unde insula Pharos oferea protectie si unde curentii fereau portul de inndmolire. Acest oras va deveni una dintre metropolele lumii antice. Mult comentata a fost si expeditia in oaza Siwa sau a lui Ammon, unde se afla oracolul zeului libian Ammon, identificat cu Zeus. Aici il va fi atras si acel pothos de care scria Arrian, dar si dorinta de a dobndi siguranta cu privire la nasterea sa. Primeste raspunsul dorit, caci preotii il saluta drept fiu al lui Ammon. In ce masur& a crezut el insusi? S4 nu ne grdbim s&-I acuzim, cdci potrivit credintei grecesti muritorul care savarsee fapte supraomenesti era socotit de zei egalul lor, R&spunsul oracolului lui Ammon a fost urmat de raspunsuri asemanatoare ale altor oracole. Alexandru paraseste Egiptul in primavara lui 331. Se intoarce pe acelasi drum pan in dreptul Tyrului, traverseaz4 stepa siriand, apoi Tigrul si Eufratul, iar in octombrie 331 intre localitatile Gaugamela si Arbela ete decisd soarta imperiului. Darius Ill este din nou batut, fuge in Media, iar Alexandru are drumul deschis spre inima imperiulul. La Babilon, care ramasese cel mai mare centru comercial, ti cAstig’ pe preoti facandu-i sacrificii lui Marduk si restaurandu-i templul. La Susa in mainile sale cade tezaurul ahemenid, pe care il transforma in monete; acestea vor constitui una dintre bazele economiei noului imperiu. Ajunge4 6 prin Portile Persiei la Persepolis, pe care o distruge ca razbunare pentru distrugerile sAvarsite de Xerxes in Grecia. A fost ultimul s4u act panhellenic, caci se vedea urmas al Ahemenizilor in fruntea unui stat care sa-i cuprinda atat pe greci, cat si pe persi. De altfel, urmatorul sau act semnificativ este restaurarea la Pasargadai a mormntului lui Cyrus cel Batran. Urmatoarea etapa este Ekbatana, in urmérirea lui Darius ill. intre timp trimite contingentele grecesti acasd si fi pastreaza pe grecii care raman ca mercenari. Trece In urmarirea lui Darius ili si Portile Caspice pana la Hekatonpylos, unde afla ca acesta a fost ucis de Bessos, satrapul Bactriei, care-| capturase. Anii 330-327 a. Chr. au fost anii cei mai dificili ai expeditiel. Acum Alexandru era nevoit sé poarte un razboi de uzura cu populatiile iraniene foarte razboinice din nord-estul imperiului (Bactria si Sogdiana) si adesea a inlocuit falanga cu mici unitati mobile. Un prim adversar este Bessos, care se proclama rege sub numele de Artaxerxes IV. Alexandru coboara in Areia unde intemeiaza Alexandria in Areia (astazi Herat), traverseasi Drangiana si Arachosia, unde jintemeiaza Alexandria in Arachosia (astazi Kandahar), iar in primavara anului 329 a. Chr. traverseaza spre nord muntii Paropamisos (astazi Hinducus). A fost o actiune comparabila cu traversarea Alpilor de cdtre Hannibal. in Sogdiana Bessos a fost prins de Ptolemaios si executat. Se ridic& ins un alt adversar, scitul Spitamenes. Punctul cel mai nord-estic atins de Alexandru este fluviul laxartes (astazi Sar-Daria), unde intemeiaza cea mai indepartata dintre Alexandrii, Alexandria Eschate (astazi Chodschent, oras important in cursul Evului Mediu). Spitamenes este ucis in anui 327 de scitii masageti. Este momentul de a insista asupra unor aspecte politice. Alexandru se cAsatoreste cu Roxana, fiica aristocratului iranian Oxyartes. Casatoria se incheie dupa ritul iranian, Este introdus ceremoniaiul de curte ahemenid, deocamdata pentru persi $i ceilalti orientali. Totusi, relatiile cu unii dintre generalii macedoneni au avut de suferit. Este executat Philotas sub pretextul ca nu ar fi denuntat un complot, urmat de batranul Parmenion, tatal acestuia. In timpul unei petreceri Alexandru il ucide pe bunul sau prieten Kleitos, care ii salvase viata la Granikos. Kleitos il acuzase pe Alexandru ca ji prefer pe persi macedonenilor. Campania in valea indusului se explicd prin faptul ca facuse parte din Imperiul Persan, dar poate si prin dorinta lui Alexandru de a ajunge la Ocean si la marginile lumii cunoscute. In vara anului 327 a. Chr. Alexandru traverseaza din nou muntii Paropamisos si coboara, dupa lupte grele, in Valea Indusului. Regele (raja) Taxila i se supune, nu insa si regele Porus. in anul 326 Alexandru da ultima sa mare batalie pe Hydaspes, unul dintre afluentii indusului. Porus i se opune cu 200de elefanti de lupta, dar este invins, capturat, iar apoi iertat si lsat ca vasal. in amintirea victoriei sunt intemeiate orasele Nikaia si Bukephala. Punctul cel mai estic atins de Alexandru este raul Hyphasis, un ait afluent al Indusului. Armata sa parcursese timp de opt ani si jumatate 180000 km. Aici a fost surprinsa de ploile musonice, care au durat 70 de zile. Soldati erau decimati de istovire, boli si clima umeda. Pentru prima oara refuza sa1 urmeze pe Alexandru, iar el este silit s4 capituleze. Inalta un altar in punctul extrem atins si construieste 0 flota pe care o pune sub comanda lui Nearchos. O parte a armatei este imbarcata in corabii si coboard pe fluviu, iar alta parte, condusé de Alexandru o insoteste de-a lungul tarmului. La varsarea Indusului in ocean Alexandru isi deplaseaza trupele spre vest si spre nord-vest pe o linie paralelé cu tarmul, pe cand Nearchos se indreapta spre Golful Persic si spre varsarea Tigrului si Eufratului (anul 325 a. Chr.) Nearchos avea si misiunea de a cerceta calea maritima de la gurile Indusului pana la varsarea Tigrului si Eufratului. €l a facut si observatii privind fauna si flora regiunii $i care vor fi folosite de Arrian in lucrarea in anu! 324 a. Chr. Alexandru isi incheie expeditia la Pasargadai. Ultimii ani (324-323 a. Chr.) Alexandru gaseste in inima imperiului o situatie confuza, tentative de uzurpare si mult coruptie. De pild’, vistiernicul Harpalos fuge din Babylon cu 5000 de talanti. . Remarcabile pentru dorinta lui Alexandru de unificare a imperiului sunt casatorille in masa de la Susa. Alexandru se cAsatoreste cu doua printese de sange regal (Stateira, fiica lui Darius Ill si Parysatis, fiica lui Artaxerxes tl), iar exemplul séu este urmat de 80 dintre colaboratorii sai apropiati si de 10000 de soldati macedoneni. Omogenizarea etnic& nu era pe placul cercurilor macedonene traditionaliste. Lasarea la vatra a unui numar de veterani macedoneni a dus aproape la o rascoald impotriva lui Alexandru. Alexandru a decretat o ammnistie pentru toti exilatii din Grecia, pentru a castiga si cercurile ostile in. vederea planurilor de cucerire a Occidentului. Revenirea numerosilor exilati nu s-a facut ins& fr turburari, Este momentul sd amintim principalele evenimente ce avusesera loc in Grecia in timpul expeditiei. ‘An anii 332-331 a. Chr. regele Agis al Spatei a creat in Peloponez o alianta contra Macedoniei. invinsa de Antipatros la Megalopolis (331 a. Chr.), Sparta a fost silit& s& intre in liga de la Corinth, iar partida antimacedoneana de la Atena condusé de Demosthenes a trebuit s4 astepte o viitoare ocazie pentru a se ridica.Moare Hephaistion, cel mai bun prieten al lui Alexandru. Acesta adreseaza polisurilor grecesti cererea de 2-1 recunoaste pe Hephaistion heros, iar grecii sunt nevoiti s8 se supund. Acest act se rasfrangea desigur si asupra persoanei lui Alexandru. in 323 a. Chr. apar in fata sa la Babylon soli greci purtdnd cununi, ca in fata unui zeu. Originea zeificarii dinastului este dublé. O gasim in ideologia orientala, mai mult in cea egipteand, dar si in cea babiloniana sau persana. O gasim ins si in ideologia greacé: cel care savarsea fapte asemenea zellor, era ridicat intre ei. Pe de alt parte, cultul personalitatilor a evoluat mult de fa inceputul secolului IV a. Chr. pand la Alexandru. Din memoriile lui Alexandru (hypomnemata) transmise de Ptolemaios tui Arrian, si de a cdror autenticitate unii s-au indoit, cunoastem planurile de viitor ale regelui. El ar fi urmarit cucerirea coastelor nord-africane, hispane, ale Galliei $i ale Italiei pana in Sicilia, pentru a uni intreaga lume cunoscuta (oikumene). 0 confirmare ar putea fi ca la Babylon au aparut trimisi libieni, lucani, bruttii, etrusci, eventual cartaginezi, etiopieni, sciti, celti si iberi. C4 ar fi venit si soli din Roma pare a fi o interpolare. Alexandru moare in 10 iunie 323 dupa zece zile de boala, fa nici 33 de ani. Opera tui Alexandru Macedon imperiul constituit de Alexandru Macedon era alcatuit din trei parti inegale ca intindere si diferite ca traditii: Regatul Macedonean, unde Alexandru era rege, * Grecia propriu-zisa, in care era hegemon, si fostul Imperiu Persan, in care era privit ca urmas al Ahemenizilor. Imperiul era mentinut prin persoana lui Alexandru. in scurtul timp care i-a stat la dispozitie el a facut incercari energice de unificare. A dovedit respect pentru traditiile populatiilor locale, pentru care era un eliberator. A castigat insa si colaborarea persilor. Despre unele incercari de unificare etnica s-a vorbit mai sus. A incercat $i omogenizarea armatei, instruind, de pild’, 30000 de iranieni in tactica macedoneana. A numit in fruntea multor satrapii satrapi persi. Factorul unificator al imperiului era elementul grecesc, iar pe acesta |-a implantat prin intemeieri de orase, al caror numéar ar fi ajuns, dupa unele izvoare, la 70, Aceste orase au devenit centre de iradiere a civilizatiei_grecesti $i unele vor avea un viitor stralucit. Cucerirea a deschis pentru elementul grec spatii imense, facand posibila o circulatie mondiala a bunurilor $i ideilor. Factorul ideologic care asigura unitatea imperiului era monarhia absoluta avand drept suport cultul monarhului, iar aceasta intr-o fume in care se impunea cultura greaca.Alexandru Macedon a avut putin timp la dispozitie si multe desfasurari, inclusiv procesul de unificare a imperiului, au ramas in faza de proiect. Totusi, despre putine personalitati se poate spune, ca despre Alexandru, ca odata cu ea a Inceput 0 noua epoca in istoria omeniri. Cea mai importanta istorie a lui Alexandru Macedon a fost cea scrisa de Ptolemaios, unul dintre martorii si eroii evenimentelor. Istoria lui Ptolemaios s-a pierdut, dar a fost folosita de alti istorici ca Arrianos, care a scris Anabasis si Indiké, sau de Plutarchos, care a cuprins intre biografille sale si pe una a lui Alexandru. Problema succesiunii Imperiului lui Alexandru Macedon Primele decenii care i-au urmat mortii lui Alexandru au stat sub semnul fuptei intre doua tendinte - cea de a mentine unitatea imperiului si cea de a-l desparti in state independente. Hotararea luata de armata din Babylon dupa moartea lui Alexandru a reprezentat un compromis. Fratele debil al lui Alexandru, Arrhidaios, urma sa fie rege sub numele de Filip Ill impreund cu copilul asteptat de Roxana, in cazul in care ar fi baiat. Filip Ill era insa incapabil’s4 conduca, iar fiul lui Alexandru nu va ajunge niciodata sa o faca. Lui Perdikkas i-a fost conferita autoritatea asupra Asiei, iar Antipatros a ramas strateg al Europei. Satrapiile au fost reimpartite. Ca reactie a cercurilor consrvatoare macedonene, satrapii de origine persana numiti de Alexandru au fost schimbati cu macedoneni. Consecinte vor avea numirea lui Ptolemaios in fruntea Egiptului, a lui Antigonos Monophtalmos in fruntea Frigiei Mari, Pamphyliei si Lyciei, a lui Seleukos in fruntea Babylonului si a lui Lysimachos in fruntea Traciei. Fostii camarazi ai lui Alexandru care vor prelua puterea poarta numele de diadohi. Are loc si in Grecia un eveniment demn de a fi amintit. Revenirea exilatilor si moartea lui Alexandru a dus la o rascoald antimacedoneana condusa de Atena. Flota greac este infranta pe mare de Antipatros in anul 322 a. Chr. Unul dintre capi, Hypereides, este executat, iar Demosthenes se sinucide. Atena primeste o gamnizoana macedoneana, iar regimul oligarhic este inlocuit cu unul timocratic. A fost ultima manifestare de mare putere a Atenei. Crearea sistemului statelor elenistice Intre diadohi au loc razboaie aproape neintrerupte. Vom consemna numai evenimentele cele mai importante, care au insemnat tot atatea lovituri pentru ideia unitatii imperiului. In anul 321 a. Chr. a fost ucis Perdikkas, in 317 sunt ucisi Filip lil impreuna cu sotia sa Eurydice, iar in 311 ii este recunoscuta tui Antigonos10 © autoritate teoreticd asupra imperiului. Au fost confirmati in teritoriile lor Ptolemaios in Egipt, Lysimachos in Tracia, Kassandros in Macedonia, atat timp cat Alexandru IV, fiul lui Alexandru Macedon, era minor, Aceasta insemna condamnarea la moarte a fiului lui Alexandru Macedon. In anul 309 a. Chr. a fost ucis impreuna cu mama sa Roxana din ordinul lui Kassandros. Cel mai expus era teritoriul lui Antigonos. Dupa mai multe razboaie purtate impotriva celorlalti diadohi, Antigonos se prociama rege . Exemplul sau este ins& urmat de Ptolemaios, Lysimachos, Kassandros si Seleukos. In anu! 301 a. Chr. ia Ipsos (in nordul Frigiei) Antigonos cade in lupta contra lui Lysimachos si Seleukos. Odata cu asta ideia unitatii imperiului este parasita si ia nastee sistemul statelor elenistice. in urmatorii 20 de ani asistam la consolidarea lor. Timp de 15 ani dup’ Ipsos personajul care a facut cel mai mult zgomot a fost Demetrios Poliorketes, fiul lui Antigonos Monophtalmos. E! a devenit ja un moment dat staépanul marilor, a dobandit apoi Macedonia, dar o va pierde si va muri in captivitatea lui Seleukos. In anul 281 a. Chr. Lysimachos trece din Tracia $i Macedonia in Asia Mica, dar este infrant de Seleukos la Kouroupedion si va pieri in captivitate. Colaboratorii lui Alexandru pier unul dupa celalalt si locul lor este Iuat de epigoni, deci de a doua generatie de conducatori. Problema principala a statelor lor nu va mai fi pretentia de universalitate, ci mentinerea echilibrului intre ele, iar pe plan intern economia, populatia, perfectionarea aparatului administrativ, a dreptului $i a cultului monarhului. Cursul I SOCIETATEA ELENISTICA Elenismut "Elenism" este denumirea data in secolul XIX de istoricul german J. G. Droysen civilizatiei create in urma expeditiei iui Alexandru Macedon in Orient. Opinia curenta, care lua ca etalon clasicismul, era ca aceasta perioada ar fi fost una de decadere. Pentru Droysen ea este insa una de expansiune a limbii grecesti si a formelor civilizatiei grecesti in spatille imense deschise de expeditia lui Alexandru Macedon. Patrunderea elementelor de civilizatie greaca in lumea orientala si in toata lumea mediteraneana incepuse cu mult inainte de expeditia lui Alexandru Macedon. Aceasta a fost insd cea care a amplificat extraordinar acest proces si a dus la o fericita sinteza de civilizatii. Partea fiecaruia in aceasta"1 sintez’ este determinata de epoca si de zona. Au existat zone care au suferit o influenté profunda si ireversibilé, altele in care predomina componenta etnicd autohtona. Aici patura superioara a fost receptiva la cultura greaca, elenizandu-se in bund masur4. Marea masa a populatiei traia insa in forme traditionale si adesea impotriva culturii grecesti dominante. Elemente "elenistice" au patruns si in occidentul grecesc, neatins de expeditia lui Alexandru Macedon. Elenismul a fost inainte de toate un tip de civilizatie, civilizatia cea mai inalté a unei epoci si 0 civilizatie universala. Unei civilizatii universale fi corespunde o istorie universalé. Aceasta se exprima cel mai bine prin cuvintele lui Polybius referitoare fa sfarsitul secolului Ill a. Chr.: "Istoria nu are decat un corp, atunci cand treburile Italiei si Lybiei sunt amestecate cu cele ale Asiei si toate faptele concura spre un singur scop". Epoca elenisticé incepe cu expeditia lui Alexandru Macedon (334 a. Chr.) gi se termina cu caderea ultimului stat elenistic, a Egiptului, in anul 30 a. Chr. Deosebim trei faze: elenismul timpuriu, dezvoltat si tarziu. Elenismul timpuriu dureaza de la expeditia lui Alexandru pana in anu 281 a. Chr, Este faza de constituire si de stabilizare a statelor elenistice. Pe tarém cultural predomina inca vechile centre, in primul rand Atena. Elenismul dezvoltat dureaz4 pana la sfarsitul secolului Il! a. Chr. In ciuda numeroaselor conflicte, acesta fazd se caracterizeaza din punct de vedere politic prin echilibrul dintre statele elenistice. Se afirma noi centre economice $i culturate, intre care intaietatea o are Alexandria Egiptului. in elenismul tarziu (secolele I-| a. Chr.) statele elenistice sunt rand pe rand supuse de Roma. De o adevarata prosperitate se mai bucura doar unele state, ca Pergamul si Rhodosul. in arté constatém o intoarcere la modelele clasice ale secolelor V-IV a. Chr. Structuri economice si sociale, tehnologie, orase Lumea elenistic este 0 lume in care s-a impus civilizatia greacd. Ea este totusi o lume de o mare diversitate, in care distingem Macedonia, Grecia, regatele elenistice din Orient, dar si zone marginase care nu au fost atinse de Alexandru Macedon, dar care s-au aliniat in linii mari aceleiasi civilizatii. Criza economica si socialé a polisului grec continua. Creste numarul sclavilor si se produce o mai mare polarizare a averilor. Mijloacele de existenta ale paturii inferioare a demosului sunt mai periclitate decat ale sclavilor. Au emigrat multi mestesugari si negustori, deci paturile care determinasera dezvoltarea economica a Greciei. Noile orase din Asia Micé, Siria si Egipt faceau o aprig concurent economica oraselor din Grecia.12 In Grecia munca sclavilor castiga teren in zone ramase inca inapoiate, fara a putea schimba in mod esential structurile economice si sociale din Thessalia, Creta si Sparta, unde sclavia avea forme specifice, asemanatoare intrucatva iobagiei medievale. Sparta a intrat in a doua jumatate a secolului Ill a. Chr. intr-o ascutita criza in urma concentrarii pamantului in mainile unui mic numar de familii. Regii Agis si Kleomenes au incercat sa reimparta fondul funciar, s imparta foturi periecilor, sa-i ridice pe acestia in randurile cetatenilor spartani si sé le dea hilotilor posibilitatea de a se rascumpara. Incercarea de reforma a fost inndbusita cu ajutorul Macedoniei. jin teritoriile cucerite din Orient forma principalé a proprietatii era proprietatea regala. Ea isi avea originea nu numai in cucerire, ci si in conceptia orientalé despre proprietatea asupra pamantului, de care dispunea in ultima instanta statul reprezentat prin dinast. Acesta era cel care daruia sau concesiona loturile functionarilor sau colonistilor. In cazul concesionarii, tezaurului regal fi erau varsate impozite in bani sau in produse. Principala forté de productie in agricultura 0 constituiau comunitatile de oameni liberi atat pe domeniile propriu- is regale, cat si pe cele daruite persoanelor particulare sau oraselor. Dreptul de proprietate al acestor comunitati era incomplet si conditionat, iar pamantul era daruit impreuna cu iocuitorii, satele, ounurile mobile si imobile. in virtutea dreptului lor de propriete, sau, mai bine-zis, de folosinta, comunitatile contin sa plateasca tribut, Existenta memarilor lor in afara propriilor comunitati era greu de ‘inchipuit si practic erau legati de pamantul pe care il lucrau. O situatie mai buna © aveau militarii colonizati, care nu plateau impozite pentru lotul primit, dar aveau obligatia de a presta oricand serviciul militar. In ce priveste orasele, pamantul dat de rege era impartit in loturi intre cetateni dupa sistemul din Grecia, dar adevaratii producatori sunt si aici taranii care locuiau pe loturile respective. Ca o veche forma de proprietate se pdstreaza si proprietatea templelor. Puterea economica a templelor scade in secolul Ill a. Chr., creste insa din nou in perioadele de slabire a puterii regale. Sclavii proveneau din prizonierii din razboi sau din comertul facut cu populatiile barbare de dincolo de frontierele statelor elenistice. Ei sunt folositi in mine, in agricultura, in mestesuguri, dar detin rareori preponderenta faté de mana de lucru liber. Ti gasim mai ales in mestesuguri. Spre deosebire de micile ateliere locale, familiale din Orient, colonistii aduc cu ei sistemul ergasteriilor, in care o parte importanta a fortei de muncd o constituiau sclavii. $i aici sunt folositi si oameni liberi salariati, dar care sunt legati de ateliere ca taranii de pamant. Datorita folosirii relativ limitate a sclavilor si a supravietuirii vechilor comunitati de cameni liberi, conflictele sociale sunt in general de mica intensitate. Ele se13 1 manifesta prin rascoale ale autohtonilor acolo unde, ca in Egipt, acestia au trebuit s8 facd loc colonistilor. trasatura importanta a economiei elenistice era monopolul regal asupra minelor de cupru, fier, metale pretioase, carierelor de pietre scumpe, al carierelor de piatra, al salinelor si al padurilor. Monopolul regal se putea manifesta si asupra anumitor produse, ca in Egipt fibrele de in sau untdelemnul, care erau apoi prelucrate in ateliere particulare. Monarhia elenistica a luat nastere din traditii macedonene si orientale, dar profilul monarhului a fost influentat si de conditiile in care a avut loc, timp de decenii, Jupta pentru putere. Am putea numi monarhia elenistic’ 0 monarhie absoluta, daca sistemul ar fi foarte stabil. Or, monarhului i se cerea sa fie asemenea lui Alexandru. Prin urmare, era in primul rand un comandant militar si trebuia si dobandeasca succese. Armata se afla intr-o relatie personalé cu dinastul. Principiul dinastic era legat mai mult de originea divina pe care si-o aroga fiecare dinastie. De pilda, dinastia Argeazilor, vechea dinastie a Macedoniei, si dinastia Ptolemeilor pretindeau ca se trageau din Herakles, pe cand Seleucizii s-ar fi tras din Apollo, Se adauga cultul instituit pentru monarhii insisi, de pilda cuitul instituit pentru Ptolemaios | Soter de catre fiul sdu Ptolemaios I Phitadelphos. Spre deosebire de Alexandru Macedon, diadohii au numit in administratie persoane din anturajul lor, aproape in exclusivitate macedoneni si greci. Acestia primeau in folosint& pe timpul vietii pamanturi din partea regelui. Cel mai bine cunoastem administratia Egiptului. Regatul era impartit in 40 de nome. in fruntea fiecdruia se afla cdte un nomarh, a cérui sarcina de capetenie era supravegherea productiei agricole. Administratia centralé era foarte stufoasd. In fruntea administratiei financiare centrale se afla un oikonomos, iar in fruntea contabilitatii un grammateus (secretar regal). Suntem ceva mai putin informati despre organizarea Regatului Seleucid. Aici au fost pastrate satrapiile. In fiecare satrapie se afla un satrap care detinea puterea civila si un strateg care comanda armata. Colonistii erau avantajati din punct de vedere economic in comparatie cu localnicii, Printre altele, acestia din urma plateau impozit pe cap de locuitor. In Egipt comertul exterior era concesionat unor negustori, care ii varsau regelui o parte din profit. Comunitati iudaice, care au fost atrase in marile centre elenistice spre a dezvolta comertul, se bucurau de autonomie. Unele dintre ele, ca aceea din Alexandria, vor fi deosebit de puternice si vor juca un rol considerabil si in afara sferei economice. . Ceea ce elenismul a impus pe spatii imense a fost inainte de toate civilizatia urbana de tip grecesc. Se pastreaza vechile centre urbane ale lumii14 grecesti impreuna cu coioniile lor, chiar daca importanta lor paleste in fata noilor ‘orage. In regatele elenistice orase ca Efes, Smyrna sau Milet era orase aga-zise fibere, care pastreaz4 institutiile politice ale polisului, dar se afla sub supravegherea unui reprezentant regal. Oras liber era si Babilonul, chiar daca nu era grecizat. Se adauga noi centre, ca Thessalonike in peninsula Chalcidica sau Philippopolis din Tracia, intemeiata inca de Filip Ih si, bine inteles, coloniile lui Alexandru Macedon. Un rol impotant |-au jucat noile resedinte regale. Cel mai bine este cunoscuta Alexandria, a carei populatie va ajunge in perioada romana la un milion de locuitori. Aici patatele regale ocupau cam un sfert din suprafata si in ele erau cuprinse si institutii culturale faimoase ca Museionul si Biblioteca. In Regatul Seleucid a fost construité in apropierea Babilonului Seleukeia pe Tigru, dar si un complex de patru mari orase in nordul Syriei, ceea ce dovedeste orientarea generali spre Mediterand a acestui stat. Ele au fost Antiochia pe Orontes, Seleukeia in Pieria, Laodikeia si Apameea. Un alt exemplu, foarte bine cunoscut datoritaé sapaturilor arheologice, este Pergamonul, un altul Nikomedia, resedinta regilor Bithyniei. Pella, resedinta regilor Macedoniei, a devenit si ea un oras stralucit. Nu numai Orientul 2 avut de invatat de la greci, ci si invers. Grecii au adoptat dificila tehnica a irigatiilor, cu rezultate remarcabile in oaza Fayum din Egipt. Din Mesopotamia au preluat cdramida arsi gi un element important al tehnicii mesopotamiene - caramida arsd. Astfel s-au ridicat sau au primit o alta fata marile metropole Alexandria, Antiochia, Seleukeia si mai tarziu insagi Roma. Putem aminti mari realizari tehnice ale epocii elenistice, cum ar fi colosul din Rhodos, opera a lui Charon din Lindos. Statuia de bronz a lui Helios avea o indltime de 34 m si pentru realizarea ei s-a atins perfectiunea in turnarea si imbinarea metalului. Farul din Alexandria a fost ridicat ca urmare a intensificarii navigatiei pe timp de noapte. Opera a lui Sostratos din Knidos, farut avea 0 baza de 40x40 m gi o indltime de 130 m. Au fost fabricate nave de transport de mare capacitate, au fost construite drumuri trainice dupa modelul asirian si persan, a fost descoperit procedeul suflarii sticlei. Schimbari profunde in modu de viata s-au facut simtite mat cu seama in orage. Noile orase erau construite in caramida si dupa planul lui Hippodamos din Milet, in functie de doua axe care se intretdiau in unghi drept. In punctul de intretaiere se afla piata publica (agora). S-a facut un mare progres in constructiile edilitare. Marile sisteme de canalizare dispuneau de rezervoare uriase si de canale subterane. Casa elenisticd tipicé privea spre interior si avea drept element de baza o curte cu peristil. In marile orase cladirile cu doua etaje nu erau o raritate.115 Consemnam inventii remarcabile: in domeniul militar masina de aruncat sageti, de aruncat bolovani, felurite masini de asediu. Inventii bazate pe forta pneumatic’ sunt pompa pneumatic’ folosité pentru stingerea incendillor sau un fel de orga. S-a ajuns chiar la construirea de automate, de pilda a unui automat de apa sfintita sau a unui masurdtor de distante. Celebru era un templu din Alexandria ale cérui usi se deschideau la aprinderea tamaiel, fcand s& apard statula divinitatii. Usile actionau sub presiunea aerului cald. De ce nu s-a ajuns totusi la 0 revolutie industriala? Asemenea inventii au fost in general folosite in rzboaie, spectacole religioase, de teatru sau ca distractie, si in foarte mica masura in productie. Nu aparuse inc necesitatea ca noile cunostinte sa fie folosite in producerea bunurilor materiale, caci pentru mentinerea sau cresterea productiel la nivelul dorit stateau oricand la dispozitie un numar de sclavi sau comunitatile de oameni liberi. Or, nici unii nici ceilalti nu erau interesati in perfectionarea mijloacelor de productie, Plusprodusul era consumat sau tezaurizat si nu era folosit pentru perfectionari tehnice. Pe de alta parte, in cadrul productiel nu intervenise 0 specializare comparabilé celei din zorli revolutiei industriale, care s4 permit automatizarea unora dintre procese. Era, de altfel, greu de inchipuit ca inteligenta si indemanarea omului, care proiecta un produs si it si realiza, ar fi putut fi inlocuita prin altceva. {storia politica a elenismului incepand din anul 281 a. Chr. Statele elenistice au fost de la bun inceput state militariste, al cdror scop a fost acela de a asigura dominatia elementului macedonean si grec asupra autohtonilor. Monarhiile elenistice aveau tot interesul de a incuraja imigrarea elementului grecesc. Conditiile in care avea loc aceasta imigratie si in general schimburile de valori cu Grecia erau determinate de relatiile politice dintre statele elenistice $i Grecia propriu-zisa. De aceea un prim scop al statelor elenistice era dominatia asupra Greciei, Cea mai buna pozitie o avea Macedonia, careia statele elenistice orientale ti vor disputa st&panirea asupra Greciei si asupra Marii Egee. in Grecia continu criza politica a polisului. Idealurile independentei polisurilor au ajuns s& serveasca exclusiv ca mijloace de propaganda ale diversilor dinasti elenistici, care cutau sd-si zmulga Grecia unul din mana celuilalt. In doud formatiuni politice din Grecia s-a facut simtit& 0 evolutie care a depasit ideologia polisului: in liga etoliand si in liga arcadiana. Ambele erau compuse dintr-un numar de comunitati, dar aveau o adunare federal, din care era selectaté o comisie restransa, si magistrati federali. In majoritatea situatillor liga etoliana era opusa Macedoniei, dupa cum, din motive geo-politice lesne de inteles, liga arcadiand era opusé ligii etoliene si prin urmare aliata Macedoniei.16 O alta constanta a politicii elenistice a fost tendinta de a domina marile ci de comunicatie si mai ales porturile atinse de aceste cai. Aceasté dominatie insemna bogatie, iar bogatia dadea putere. Cel mai bun exemplu il constituie lupta dintre regatul Ptolemeilor si regatul Seleucid pentru stapanirea Syriei. Dupa Ipsos Syria le fusese atribuitd Seleucizilor. Egiptul avea nevoie de Syria nu numai pentru a domina caile de comunicatie, ci si pentru padurile de cedru din Liban, din care se construiau corabiile si care ji asigurau deci suprematia pe mare. Au loc patru razboaie “siriene" intre anul 274 a Chr. si sfarsitul secolului Ill a. Chr. Egiptenii ajung la un moment dat pana la Eufrat. Sub Ptolemaios II Philadelphos si urmasii sai imediati Egiptul istoric se intinde pana la a doua cataracta si cuprinde Cyrenaica, Ciprul, Palestina, sudul Asiei Mici, litoralul tracic si hellespontic, mai multe insule din Marea Egee. Acum Egiptul detinea suprematia pe mare. In urma celui de-al patrulea razboi sirian Antiochos Ill le va zmulge Ptolemeilor toate posesiunile siriene. indaté dupa anul 281 iau nastere in nordul Asiei Mici, care nu fusese atins de Alexandru Macedon, doua mici regate, Bithynia si Pontul, ultimul sub o dinastie de origine iraniana. Caderea lui Lysimachos a insemnat un vid politic in Peninsula Balcanica. in anul 280 incepe marea invazie a celtilor, care infrang intr-o prima faz rezistenta Macedoniei si ajung pana la Delphi, unde sanctuarul lui Apollo este aparat cu succes de liga etoliand. O parte a celtilor este chemata in anii 278-277 a, Chr. in Asia Mica de catre regele Bithyniei impotriva Seleucizilor, Cei ramasi in Macedonia au fost zdrobiti in anul 277 a. Chr. de catre Antigonos Gonatas, fiul lui Demetrios Poliorketes. Aceasta fapta ii permite lui Antigonos Gonatas sd ocupe tronul Macedoniei, instaurand astfel definitiv dinastia Antigonizilor. Era foarte cultivat, adept al filozofiei stoice si a chemt numerosi oameni de cultura la resedinta sa din Pella. A domnit intre anii 276-240 a. Chr., guvernand tara nu in mod traditional, ci dupa modelul celorlalte regate elenistice. Macedonia ramane o putere apreciabila pana la sfarsitul secolului Il] a. Chr. Va purta trei razboaie, zise razboaie macedonene, cu Roma in 215-205, 200-197 si 171-168 a. Chr. in anul 148 Macedonia va deveni provincie romana. Regatul Seleucid a fost cel mai intins dintre toate regatele elenistice si era compus dintr-un mozaic de populatii cu traditii diferite si aflandu-se pe trepte diferite de dezvoltare. Celtii care au trecut in Asia Mica erau cunoscuti sub numele de galati. Organizati in trei triburi (tolistosagii, tectosagii si trocmi), ei au intreprins expeditii devastatoare impotriva oraselor din Asia Mica. Au fost siliti s& se retraga in centrul Asiei Mici (Frigia) in urma victoriilor obtinute impotriva lor de catre seleucidul Antiochos |. Aceasta regiune va deveni un regat cu numele de Galatia, puternic influentata de civilizatia elenistica. In anul 237 a.17 Chr. stépanul cetatii Pergamului se intituleaz4 rege zub numele de Attalos | in urma victoriilor asupra galatilor si a lui Antiochos |. fa astfel nagtere unul dintre cele mai echilibrate si cultivate state elenistice. Pe la mijlocul secolului il a, Chr. ia nastere regatul Cappadociei sub o dinastie iraniana. Regii Seleucizi fac fata cu greu tendintelor centrifuge manifestate in estul si centrul statului lor. Tot pe la mijlocul secolului Ill a. Chr, se declara independent Diodotos, satrapul Bactriei. Regatul Bactrian ajunge la o mare extindere in secolul Il a. Chr. sub Demetrios, unul dintre urmasii lui Diodotos. Acesta cucereste si nord-vestul Indiei. In aceasta zona de contact dintre civilizatiile iraniana, greaca si indiana ia nastere una dintre cele mai interesante sinteze culturale din istorie, cunoscutd sub numele de Gandhara. Cea mai puternica reactie contra elementului grec se manifesta in Podisul Iranian. Aici partii, indeaproape inruditi cu persii, intemeiaza prin anul 230 a. Chr. un regat care isi asuma vechile traditii ale Imperiului Persan. intemeietorul Regatului Partilor si al dinastiei Arsacizilor a fost Arsakes. Regatul Partilor va dainui pana in anul 230 p. Chr. si va constitui un pericol teribii intai pentru Regatul Seleucid si apoi pentru Roma. Vedem prin urmare cA din imensul Regat Seleucid s-au desprins rand pe rand numeroase alte state. Decdderea Regatului Seleucid a fost oprité pentru catva timp de Antiochos Ill (223-187 a. Chr.), una dintre personalitatile lumii antice. Acesta reuseste sa le zmulga Ptolemeilor Syria. Conduce apoi expeditii din nord pana la granitele Indiei, iar partii si Regatul Bactrian ji recunosc suprematia. Va fi insa batut de romani la Magnesia (190 a. Chr.), iar in urma pacii de la Apameea (188 a. Chr.) pierde intreaga Asie Mica. De aceste evenimente a profitat Roma, dar au profitat si Rhodosul si Pergamul, aliatele naturale ale Romei. In anul 133 a. Chr. regele Attalos Ill lasé regatul Pergamului mostenire romanilor. Treptat Regatul Seleucid se restrange la teritoriul Syriei. In micul regat al Pontului se ridica unul dintre cei mai aprigi si mai geniali adversari ai romanilor - Mithradates VI Eupator (120-63 a. Chr.) La capatul a trei rézboaie impotriva lui Mithradates, Pompei transforma nu numai Bithynia si Pontul, ci si Syria in provincii romane (63 a. Chr.) Ultimul stat elenistic care devine provincie romana este Egiptul in anul 30 a. Chr. Cultura elenistica Cultura elenistica este inainte de toate o evolutie fireasca a culturii clasice grecesti. Aceasta evolutie are insa loc pe spatii imense, in care cultura greacd se aflé in contact cu alte culturi, Cultura elenistic& nu mai are in centrul ei valorite18 polisului, ci este cosmopolita. Unele manifestari stralucite ale ei se datoreaza incurajarii si sprijinului financiar ale unor monarhi luminati. Educatia are un caracter mai sistematic decat in epoca clasica si este partial reglementata de catre stat, fara ca invatémantul sa devina obligatoriu. Un invatamant elementar asigurat de pedagogi liberi sau sclavi exist in continuare. Dobandeste o mare insemnatate gimnaziul (gymnasion), 0 scoala medie, in care itatile pur sportive au fost completate cu literatura, retorica, teatru, muzica si filozofie. Functia de gymnasiarh era una dintre cele mai ravnite in orasele elenistice. El conducea intreaga activitate din gimnazii, angaja profesori, organiza intreceri sportive si muzicale. Gimnaziile erau unele dintre cele mai importante cladiri din orasele elenistice. O institute cu adevarat remarcabila a fost Museionul din Alexandria, ‘infiintat de Ptolemeu |. Era o scoala superioara finantata de rege, care cuprindea sali de conferinte, de lectura, gradina botanica, zoologica, observator astronomic si incdperi comune unde se lua masa. Regele chema aici mari eruditi, care puteau studia, cerceta si preda pe cheltuiala sa. Aici vor lucra, de pilda Euclid sau Arhimede. Din Museion nu s-a dezvoltat o adevarata universitate ca acelea din evul mediu, caci functionarea lui depindea de bunul plac al regelui, Nu era inca resimtit& necesitatea unei asemenea institutii pentru nevoile societatii si ale statului. Parte integranté a Museionului era marea bilbliotecd din Alexandri intemeiata de Ptolemeu ll. Un prim fond de manuscrise a fost constituit de Demetrios din Phaleron, filozof si om de cultura atenian. Erau procurte carti rare indiferent de pret. Ptolemeu II a cerut, de pilda, de la Atena textul original al celor trei tragict greci, platind o enorma cautiune, apoi a preferat sa piarda cautiunea si a trimis inapoi copii. Biblioteca din Alexandria va fi distrusa in timpul razboiului alexandrin (48-47 a. Chr.), in anul 273 p. Chr. si definitiv de cuceritorii arabi. Q consecinta a cuceririlor lui Alexandru _a fost raspandirea limbii_grecesti in intregul spatiu cucerit. Aceasta limba greacd a fost greaca comuna (koing eirene), formata pe baza dialectului attic. Ea pierde poate din expresivitate, dar se imbogateste cu termeni abstracti, Va inlocui in buna masura dialectele chiar in Grecia. Odata cu decdderea polisului decade si religia polisului ca expresie a credintei colective. Zeii traditionali sunt demitizati, iar scepticismul macina religia in randurile intelectualilor. in cercurile culturale inalte religia se spiritualizeaza in contact cu filozofia. in cele de jos se propaga religiile misterelor ca urmare a nevoil individului de a stabili o legatura cat mai directa cu divinitatea. Cele mai cunoscute sunt misterele lui Dionysos. Raspandirea religiei grecesti pe spatii19 imense are drept rezultat contaminarea cu religiile locale. S. “Alig: mult cum ar fi astrologia de la babilonieni, sau sunt preluati zei str. Reta acestora. Se ajunge la o identificare (interpretatio) a lui Ammon. Osiris cu Dionysos, a lui Melkart cu Herakles sau a Astartei cu Ap interpretatio la sincretism nu mai este decat un pas. Apar divinitati noua forma si avand pretentii de universalitate. Un exemplu il constituie , Isis-Serapis, unde Isis este identificata cu Aphrodite, Demeter sau Tyc: Serapis cu Zeus sau Helios. O alta pereche este microasiatica Kybele (Ma .a Mama) si perechea ei Atys. Procesul va continua in timpul Imperiului Roman si va sfarsi in monoteism. In paralel cu tendintele amintite si influentandu-se reciproc se faureste cultul monarhului elenistic. Miturile sunt la moda si prezinta mai multe aspecte. Unul dintre ele consta in faptul cA dinastii elenistici isi gaseau originea in unii_dintre zei. Apare critica mitului, Potrivit lui Euhemeros zeii nu ar fi altceva decat oameni din vremuri foarte vechi, care datorita meritelor lor au fost socotiti dupa moarte zei. Este macar o explicatie rationala, care a contribuit la dezvoltarea ideilor ateiste. Stoicii socoteau cd miturile ar fi alegorii, care ar simboliza adevaruri ce nu puteau fi intelese in alt mod de catre vulg. De pilda, unirea dintre Aphrodite si Ares ar simboliza unirea unor forte ale naturii. Aceeasi interpretare va fi daté de evrei si de crestini unor pasaje din cartile lor sfinte. Si-au facut aparitia utopiile. Cea mai cunoscuta este cea despre regatul soarelui, Aici avern de-a face cu o contaminare a grecului Helios cu cultul soarelui de origine orientald. In romanut lui lambulos despre locuitorii insulelor soarelui gasim 0 societate egalitarista, care constituie baza ideologica a rascoalei lui Aristonikos (133-129 a. Chr.) si a heliopolitilor sai. Pierderea autonomiei polisurilor, golirea de sens a democratiei, conflictele intre bogati $i saraci au determinat o noua orientare in gandire. Dispar vechile valori legate de ideologia polisului si accentul se pune pe problemele individului. Ingividualismul, care a putut fi remarcat indaté dupa razboiul peloponeziac, isi trdieste_acum apogeul. Filozofia dovedeste imteres pentru subiectiv, pentru domeniul psihologiei si pentru trasaturile individuale ale personalitatii umane. Acum natura umana este explicaté mai degraba prin conditiile vietii individuale decat prin prisma societatii, Reversul individualismului este cosmopolitismul, in care ideia de cetatean al lumii este amestecat cu nostalgia unei infratiri a umanitati. Apar_noi_curente filozofice, Stoicismul, al cdrui cel mai important feprezentant a fost Zenon, propovaduia cunoasterea adevarului si’ detasarea spiritualé (autarhia). Neaga barierele artificiale dintre oameni. Epicureismul, fondat de Epicur, se bazeaz pe materialismul lui Democrit. El cere dobandirea19 imense are drept rezultat contaminarea cu religiile locale. Sunt preluate elemente, cum ar fi astrologia de la babilonieni, sau sunt preluati zei straini sau atribute ale acestora, Se ajunge la o identificare (interpretatio) a lui Ammon Ra cu Zeus, a lui Osiris cu Dionysos, a lui Melkart cu Herakles sau a Astartei cu Aphrodite. De la interpretatio la sincretism nu mai este decat un pas. Apar divinitati vechi intr-o noua forma si avand pretentii de universalitate. Un exemplu il constituie perechea Isis-Serapis, unde Isis este identificaté cu Aphrodite, Demeter sau Tyche, iar Serapis cu Zeus sau Helios. O alté pereche este microasiatica Kybele (Marea Mama) si perechea ei Atys. Procesul va continua in timpul Imperiului Roman si va sfarsi in monoteism. in paralel cu tendintele amintite si influentandu-se reciproc se faureste cultul monarhului elenistic. Miturile sunt la moda si prezinta mai multe aspecte. Unul dintre ele consta in faptul cA dinastii elenistici tsi gaseau originea in unii_dintre_zei. Apare critica mitului. Potrivit lui Euhemeros zeii nu ar fi altceva decat oameni din vremuri foarte vechi, care datorita meritelor lor au fost socotiti dupa moarte zei. Este macar o explicatie rationala, care a contribuit la dezvoltarea ideilor ateiste. Stoicii socoteau ca miturile ar fi alegorii, care ar simboliza adevdruri ce nu puteau fi intelese in alt mod de catre vulg. De pilda, unirea dintre Aphrodite si Ares ar simboliza unirea unor forte ale naturii, Aceeasi interpretare va fi data de evrei si de crestini unor pasaje din cartile lor sfinte. Si-au facut aparitia utopiile. Cea mai cunoscuta este cea despre regatul soarelui. Aici avem de-a face cu o contaminare a grecului Helios cu cultul soarelui de origine orientala. In romanul lui lambulos despre locuitorii insulelor soarelui gasim o societate egalitarista, care constituie baza ideologica a rascoalei tui Aristonikos (133-129 a. Chr.) si a heliopolitilor sai. Pierderea autonomiei polisurilor, golirea de sens a democratiei, conflictele ‘intre bogati $i saraci au determinat o noua orientare in gandire. Dispar vechile valori legate de ideologia polisului si accentul se pune pe problemele individului. Individualismul, care a putut fi remarcat indaté dupa razboiul peloponeziac, isi traieste_acum apogeul. Filozofia dovedeste imteres pentru subiectiv, pentru domeniul psihologiei si pentru trasaturile individuale ale personalitatii umane. Acum natura umana este explicata mai degraba prin conditiile vietii individuale decat prin prisma societdtii. Reversul individualismului este cosmopolitismul, in care ideia de cetatean al lumii este amestecat cu nostalgia unei infratiri a umanitatii. Apar_noi_curente filozofice. Stoicismul, al carui cel mai important teprezentant a fost Zenon, propovaduia cunoasterea adevarului si detasarea spirituala (autarhia). Neaga barierele artificiale dintre oameni. Epicureismul, fondat de Epicur, se bazeazd pe materialismul lui Democrit. El cere dobandirea——————— 20 multumirii sufletesti si retragerea individului de la raspundere. O varianta extrema a epicureismului este hedonismul, propovaduit de scoala din Cyrene si de Aristippos. Scepticismul (Pyrrhon) se indoieste de posibilitatea _cunoasterii realitatii obiective si manifesta indiferenta in relatiile interumane (ataraxia). In sfarsit, cinismul (numit dupa gymnasionul Kynosarges din Atena) cere o totala libertate de comportament si expresie, se detaseaz’ de orice obligatie fata de stat si se impotriveste oricarei constrangeri. Filozofia se ocupa intr-o masura sporita de problemele practice ale vietii. Filozofil isi fac publicitate, organizeaz’ polemici in public si prin aceasta filozofia patrunde in cercuri mult mai largi decat in epoca anterioara. Apar scrieri_ de specialitate din domeniul geografiei, botanicii, zoologiei, mineralogiei si etnografiei. Au fost facute cercetéri cu caracter istoric, antropologic si etnografic, care priveau si popoarele oreintale, Asemenea preocupari depasesc rareori faza descriptiva si nu ajung la un sistem. Ar fi prin urmare greu sa afirm&m ca s-ar fi ajuns la adevarate stiinte. $i aici granitele sunt trasate de necesitatile societatii. Totusi, realizarile teoretice au fost impresionante. Un exemplu este sistemul heliocentric al lui Aristarchos dih Samos, una dintre culmile la care a ajuns gandirea speculativ’. Acelasi Aristarchos a incercat s8 calculeze distanta de la pamant la luna si diametrul soarelui si a avut realizari in trigonometrie. In matematica il amintim pe marele Euclid, in mecanicd pe Archimedes din Syrakusa. Acesta a facut un mare pas inainte, stabilind legdtura intre teorie si practica. Nu putea ins& merge foarte departe in cadrul societatii elenistice. Dupa Hippokrates din epoca clasica medicina a facut progrese. Se trece la Alexandria la experiente $i la disectii, este explicat pulsul si se explicd leg’tura intre creier si membre prin nervi (Herophilos din Calcedon), Teoria muzicala este reprezentaté de Aristoxenos din Tarent, elev al lui Aristotel. Critica literara si filologia se dezvolta la Alexandria $i in Pergam datorité marilor biblioteci si au avut realizari extraordinare. Totul a pornit de la intocmirea de cataloage de volume cu indicarea continutului si cu date despre autori. Pasul urmator este critica textelor. Textele corupte, de pilda poemele homerice, sunt readuse la forma initiala. Si-au facut aparita, ca in timpul Renasterii, spirite universale. Unul dintre ele a fost Eratosthenes din Kyrene, numit si B (beta), deoarece se afla in fiecare disciplina pe locul al doilea, dar niciodaté pe primul. Ca geograf a socotit diametrul paméantului, in cronologie a stabilit sistemul de datare pe baza olimpiadelor si a casigatorilor’ lor, a scris lucrari in domeniul matematicii, literaturii si astronomiei.at Literatura se manifesta prin noi genuri si este gustata de un public mult mai larg. Noua comedie, reprezentatd de Menandru, nu mai promoveaza ideile polisului, ci relatiile interumane. Unul dintre personajele nelipsite este sclavul. Romanul, preferat de paturi largi, exprima exoticul si eroticul. Celebru si de o extraordinard circulatie in spatiu si timp a fost romanul lui Alexandru, care a inlocuit istoriile in cea mai mare parte pierdute. Poezia alexandrina infloreste in primul rand datorita lui Kallimachos, care creaza epigrame intr-o forma perfecta si patrunse de sensibilitatea omului contemporan. Poezia bucolica este reprezentata de marele Theocrit. Pe masura ce ne apropiem de secolul | a. Chr. seva inspiratiel originale in arte seacd si se revine la clasicism. Echilibrul olimpian al expresiei si atitudinii din arta statuara a secolului V a. Chr. a fost rupt in secolul IV a. Chr. Arta statuara elenistica se dezvolta pe aceasta din urma linie. Modul de exprimare este realist si chiar naturalist, corpurile sunt reprezentate intr-o miscare uneori in mai multe planuri si se acorda prioritate situatiilor singulare si emotiilor puternice. Cu alte cuvinte, se insista asupra trasaturilor individuale ale personalitatii umane. Arta statuara elenistica este departe de a fi unitara. Persist o traditie clasicd in primul rand in Grecia propriu-zis&, Un stil suav, caracterizat printr-o expresie senina si treceri line de la un plan la altul, este asociat in primul rand cu Alexandria. Aici fi recunoastem in primul rand pe urmasii lui Praxiteles. In sfarsit, un stil viguros, caracteristic in special Pergamului, infatiseaza corpuri contorsionate si emotii puternice. Nu putem vorbi de scoli net despartite, ci mai degraba cu tendinte care, datorita circulatiei permanente a artistilor, nu lipsesc nicaieri. Statui in care remarcém atat traditia clasicé, cat si noile trasaturi sunt: Nike din Samothrake, cu aripile desfacute, gata de a-si lua zborul de pe prora unei corabii; Aphrodite din Melos: Aphrodite la baie a lui Doidalsas, remarcabila prin multitudinea planurilor; grupul Niobizilor, unde este resimtita influenta lui Lysippos. Stilu! viguros, care poate fi numit si pergamen, este reprezentat prin cateva capodopere: gal murind, gal ucigandu-si sotia si apoi pe el insusi, si, mai ales, marele relief al altarului din Pergam, care, infatiseaza lupta zeilor cu gigantii. Toate celebreaza victoria lui Attalos | asupra galatilor. Pe aceasi linie artisticd se inscriu Laokoon cu fii si torsul din Belvedere. Artisti isi indreapta atentia si asupra scenelor din viata de toate zilele: satiri dansand, copilul cu gasca, Eros adormit, unde remarcam delicatetea scolii alexandrine. Arta portretului cAstigd foarte mult in realism. Printre capodopere amintim statuile reprezenténdu-! pe Demosthenes si pe Chrysippos. In secolele ll-| a. Chr, asistém la imitarea sau chiar la copierea capodoperelor clasice. Un exemplu este Athena Promachos din Pergam. Spre deosebire de epoca clasica, in epoca elenistica abunda statuetele de bronz, in el22 confectionarea carora a fost folositd o mare varietate de subiecte. Un gen aparte sunt statuetele de teracotd, reprezentand personaje si scene din viata de toate zilele si intre care de o mare reputatie se bucura statuetele din Tanagra. La desavarsire au ajuns arta bijuteriilor, a sculptérii pietrelor semipretioase (geme si camee), executia monetelor, a ceramicii si a sticlei. Cursul Ill PREISTORIA ITALIEI. CELE MAI VECHI POPULATII Geografia Italiei Marea Mediterana constitule 0 unitate geograficd natural, numita de romani mare nostrum sau mare Mediterraneum. In aceasta Italia este peninsula centrala, care mai mult uneste decat separa regiunite care o marginesc. Cele mai bune porturi se afla in golfurile din vest si in sud. in nordul peninsulei se afla muntii Alpi (Alpes), care niciodata in cursul istoriei nu au constituit o bariera de netrecut. Muntii Apenini (Appeninus mons) strabat Italia din nord in sud si se prelungesc cu lanturi muntoase jn Sicilia si in Africa. Atat Alpii cat si Apeninii sunt munti de incretire. Relieful vulcanic are ca puncte spectaculoase $i active Vezuviul si Etna, dar caracterizeaza si zone ca Latium si partial Campania, Raurile Padus si Tiber sunt putin navigabile, iar altele, ca Arnus, Metaurus sau Aufidus de loc. Agricultura se practica in primul rand in Valea Padului, Latium, Campania, Sicilia si pe tarmurile Golfului Tarent iar cresterea vitelor pretutindeni. De altfel, numele Viteliu insemna in limba bruttii-lor "tara vitelor". El a fost preluat de greci sub forma Italia si reluat apoi de italici. Zacéminte de minereu de fier se gasesc in partea de nord-vest (Etruria) si in insula Elba (Ilva). Flora si fauna. sunt caracteristice atat spatiului mediteranean, cat si Europei centrale. Concluzia acestei scurte prezentri este ca Italia _este foarte prielnicd_agezarilor_omenesti, De aceea din cele mai vechi timpuri populatia ei a fost mai densa decat in celelalte regiuni mediteraneene, ceea ce a constituit un avantaj in confruntarile militare. De la neolitic la epoca fierului Preistoria Italiei se ocupa de culturi, care nu intotdeauna pot fi identificate cu etnii, Unele identificari s-au facut totusi cu popoare care se vor. gasi mai tarziu, in epocile istorice, pe acelasi teritoriu. Neoliticul si faza de sfarsit a acestuia, eneoliticul, dureaz’ pana catre 1700 a. Chr. Avem de-a face cu culturi faurite de populatii necunoscute avand