Unitatea de învăţare 6.

DREPTURILE ȘI PROTECȚIA
CONSUMATORILOR

Cuprins:
6.1. Legislația națională referitoare la protecția consumatorului
6.2. Legislația internaţională referitoare la protecția consumatorului

Timpul alocat temei: 4 ore

Obiectivele studiului:
După parcurgerea acestei teme veţi fi capabili:

 să cunoașteți și să analizați legislația națională

referitoare la protecția consumatorului
 să discutați legislația internațională referitoare la
protecția consumatorului

Bibliografie recomandată:
 Blythe, J., Comportamentul consumatorului, Editura Teora, București,
1998.
 Burlea Şchiopoiu, A., Ciobanu, M., La responsabilité sociale
d’entreprise un paradigme pour les pays en transition, 23ème
Université d’Eté de l’Audit Social, IAE Lille, France, 1-2 Septembre
2005.
 Burlea Schiopoiu, A., Igalens, J., Le processus de rationalisation,
application d’un cadre conceptuel néo-institutionaliste à la
responsabilité sociale des entreprises: cas de la France et de la
Roumanie, 3ème Congrès de l’ADERSE en parteneriat avec
l’Academy of Management (Etats-Unis), Lyon, France, 18-19 octobre
2005.
 Cătoiu, I., Teodorescu, N., Comportamentul consumatorului, Editura
Economica, București, 1997.
 Engel, J.F., Blackewell, R.D., Miniard, D.T., Consumer Behaviour, 5th
Edition, Dryden Press, 1986.
 European Commission, Green Paper Promoting a European framework
for Corporate Social Responsibility, printed on White Chlorine,
Belgium, 2001.
 Florescu, C. (coordonator). Marketing, Editura Marketer, București
1992.
 Mâlcomete, P. (coordonator). Dicționar de marketing, Editura Junimea,
Iași, 1979.
 Meyer, J. W., Rowan, B., Insitutionalized organizations: formal
structure as myth and ceremony, American Journal of Sociology, 83:
340-363, 1977.
 Monitorul Oficial, Legea nr. 53/2003, referitoare la Codul Muncii, nr.
72, 05 februarie 2003.

1
  ORGANISATION INTERNATIONALE DU TRAVAIL. Déclaration
de l’OIT relative aux principes et droits fondamentaux au travail,
Revue Internationale du Travail, vol. 137, n°2, 1998.
 Powell W.W., DiMaggio P.J., The New Institutionalism, in
Organizational Analysis. Chicago, University of Chicago Press, 1991.
 Sansolo, M., Rethinking the shopper, Progresive Grocer, 1989.
 Scott R. W., Institutions and organizations: towards a theoretical
synthesis, in The new institutionalism in organizational analysis. W.
W. Powell and P. J. DiMaggio (eds.), 55-80. Chicago: Chicago
University Press, 1994a.
 Scott R. W., Institutional analysis: Variance and process theory
approaches, in The new institutionalism in organizational analysis. W.
W. Powell and P. J. DiMaggio (eds.), 81-99. Chicago: Chicago
University Press, 1994b.
 Sethna, Z., Blythe, J., Consumer Behaviour, 3rd edn. London: Sage,
2016.
 Zucker, L. G., Organizations as institutions, in: Bacharach, S.B. (ed.),
Research in the Sociology of Organizations. Greenwich, Conn.: JAI
Press, 1983.

6.1. Legislația națională referitoare la protecția consumatorului

În contextul mondial actual, din nefericire în organizațiile românești

auditul social este un demers care nu își găsește, încă, rolul și locul, deoarece în
acest haos economic, orice activitate de audit se confundă cu auditul financiar
contabil1.
În România, nu există norme profesionale de evaluare a rapoartelor de
RSI. În consecință, organizațiile utilizează normele anglo-saxone.
România, ca țară membră a Uniunii Europene, trebuie să contribuie
la realizarea obiectivul strategic definit la Lisabona în anul 2000 – de a
transforma economia Uniunii Europene într-o economie a cunoașterii,
competitivă și dinamică, capabilă de o creștere economică durabilă însoțită
de coeziune socială2.
Investiția în salariați are ca rezultat o creștere a productivității muncii,
o îmbunătățire a calității și crearea unei noi imagini a întreprinderii în mediul
de afaceri.
Unele întreprinderi percep investiția în salariați ca un lux – o
cheltuială inutilă, fără să ia în considerare faptul că această percepție eronată
conduce la faliment.
De exemplu, legea franceză – NRE – (Nouvelle Régulation
Economique), adoptată la 15 mai 2001, obligă societățile franceze cotate la
bursă să publice anumite informații sociale.
În România, Codul Muncii3 este legea care contribuie, cu mare
dificultate, la promovarea informației sociale prin reguli impuse gestiunii
timpului de muncă, securității muncii, salarizării, angajării și concedierii
salariaților.

1
Auditul financiar-contabil este un demers obligatoriu de la care organizaţiile nu se pot
sustrage.
2
European Commission, (2001) - Green Paper Promoting a European framework for Corporate
Social Responsibility, printed on White Chlorine, Belgium, pp.6.
3
Monitorul Oficial (2003). Legea nr. 53/2003, referitoare la Codul Muncii, nr. 72, 05
februarie 2003.

2
 Nici o lege din România nu obligă întreprinderile să publice anumite
informații sociale sau mai mult, să realizeze un audit al responsabilității
sociale.
De aceea, întreprinderile trebuie să dea dovadă de flexibilitate în
abordarea responsabilității sociale și să monitorizeze în permanentă schimbarea
generată de implementarea noilor activități. Responsabilitatea socială este un
proces continuu ce presupune o serie de activități menite să mențină avantajul
competitiv pe termen lung.
Interconexiunea dintre teoria neo-instituționalistă și RSI este pusă în
evidentă prin analiza procesului formal de organizare (raţionalizarea și
modernizarea organizațională este privită prin prisma relației care există între
formele de realizare și practicile RSI).
În literatura de specialitate există multiple abordări ale instituțiilor și
ale organizațiilor din diverse unghiuri:
 o serie de autori4 abordează instituțiile externe ale organizațiilor
prin prisma proceselor instituționalizării în mediul organizațional și a
efectelor asupra organizațiilor.
 alți autori5 consideră importantă focalizarea analizei asupra
proceselor instituționale care se desfășoară în interiorul organizației și
astfel translatează rolul organizației spre rolul instituțional intern
(organizațiile datorită mecanismelor interne adaptative și
autoadaptative sunt considerate instituții).

Pe de altă parte, rapoartele referitoare la RSI sunt superficiale – mai

mult cantitative decât calitative6.
Mecanismele prin care idealurile RSI sunt transformate în discursuri
și tehnici de control, sunt încă rudimentare și funcționează pe baza inerției
internaționale care “obligă” întreprinderile românești să facă faţă
constrângerilor internaționale.
Datorită caracterului lor exogen sau endogen, instituțiile sunt
utilizate în explicarea modului în care iniţiază norme și definesc roluri, astfel
încât rezultatele să fie diferite de rezultatele obţinute în lipsa instituțiilor sau în
cazul altor alternative instituționale.
Pentru a analiza RSI prin prisma teoriei neo-instituţionaliste am
recurs la reliefarea conexiunii organizaţie-instituţii.
Pentru a da un caracter omogen lucrării și pentru a ne apropia de
domeniul RSI vom “forţa” puţin terminologia și vom utiliza termenul de
întreprindere în locul celui de organizaţie (privită prin prisma RSI).
Analiza contextului în care tiparele raţionalizate sunt dezvoltate,
stabilizate și difuzate în cadrul organizației este complexă și particularizând
pentru întreprinderile româneşti putem să afirmăm că este chiar dificilă.

4
Meyer, J. W., Rowan, B., (1977). Insitutionalized organizations: formal structure as myth and
ceremony, American Journal of Sociology, 83: 340-363; Scott R. W., (1994a). Institutions and
organizations: towards a theoretical synthesis, in The new institutionalism in organizational
analysis. W. W. Powell and P. J. DiMaggio (eds.), 55-80. Chicago: Chicago University Press;
Scott R. W., (1994b). Institutional analysis: Variance and process theory approaches, in The
new institutionalism in organizational analysis. W. W. Powell and P. J. DiMaggio (eds.), 81-
99. Chicago: Chicago University Press;Zucker, L. G., (1983) - Organizations as institutions, in:
Bacharach, S.B. (ed.), Research in the Sociology of Organizations. Greenwich, Conn.: JAI
Press
5
Powell W.W., DiMaggio P.J., (1991) - The New Institutionalism, in Organizational Analysis.
Chicago, University of Chicago Press.
6
Burlea Şchiopoiu A, Domnişoru S, (2005), L’audit social de la RSE – un nouveau défi pour
les entreprises roumaines, 7e Université de Printemps de l’Audit Social, Performances
économiques & performances sociales à l’heure de la RSE, 5-7 Mai, Marrakech, Maroc.

3
 Izomorfismul nu este perceput ca instrument al NE, ci face parte din
“instinctul de supravieţuire” al întreprinderii – eşecul datorându-se și
neînţelegerii corecte a izomorfismului.
Se trece la discurs fără a se înţelege idealul, sau chiar, ceea ce este și
mai grav, fără a exista un ideal prealabil – din inerţie – datorită presiunii
externe a acţionarilor străini care nu concep că, în realitate, managerul și
salariaţii urmăresc obiective separate (managerul – realizarea de profit pentru a
mulţumi acţionarii și pentru a-și păstra postul; salariaţii - păstrarea locului de
muncă, indiferent de condiţiile de la locul de muncă, realizarea cantitativă a
produselor – fără a se preocupa de calitatea acestora – o altă reminiscenţă a
perioadei comuniste, teama de a semnala neregulile existente; lipsa de
comunicare manageri-salariați pe de o parte și manageri-acţionari, pe de altă
parte; statutul diferit al managerului: manager angajat, manager-patron –
această ultimă remarcă își pune amprenta asupra tehnicilor de control – lipsa
sau, dimpotrivă exagerarea acestora).
Gradul de izomorfism structural este mai mare la organizațiile
româneşti, în special izomorfismul mimetic7, deoarece schemele culturale și
convenţiile care le modelează activitatea poartă amprenta “perioadei
comuniste”.
În întreprinderile româneşti și în special, în cele din sectorul public,
izomorfismului structural este considerat ca un aspect al birocratizării
proceselor.
Instituţiile internaţionale au un impact direct asupra promovării RSI
în România. De exemplu, Inspecţia Muncii este un organism românesc care a
fost creat și organizat prin Legea nr. 108/1999 în conformitate cu principiile
Convenţiei nr. 81 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) și are acelaşi
mandat ca și instituțiile similare din cadrul Uniunii Europene.
Inspecţia Muncii - are ca principal scop urmărirea îndeplinirii
obligaţiilor legale de către angajatori în domeniul relaţiilor de muncă, precum
și a celor referitoare la condiţiile de muncă, apărarea vieţii, integrităţii
corporale și sănătăţii salariaților și a altor participanţi la procesul de muncă
(conform principiilor și drepturilor fundamentale ale muncii – Organizaţia
Internaţională a Muncii8).

7
Izomorfismul mimetic (imitativ) – este un proces prin care organizaţia se adaptează la un
mediu nesigur, marcat de un grad mare de nesiguranţă, prin imitarea comportamentului
organizaţiilor percepute ca fiind de succes.
8
ORGANISATION INTERNATIONALE DU TRAVAIL (1998) : “Déclaration de l’OIT
relative aux principes et droits fondamentaux au travail“, Revue Internationale du Travail, vol.
137, n°2, p.273-277.

4
 Figura nr. 1 – Impactul presiunilor instituționale asupra organizațiilor
româneşti

Principiile directoare ale OCDE se regăsesc printre reglementările

Codului Muncii din România.
Conţinutul Codului Muncii demonstrează faptul că atât la nivel
naţional (nivelul II), cât și la nivelul întreprinderilor (nivelul III) idealul RSI nu
este clar perceput nu numai din cauza barierelor de comunicare ci și din cauza
codificării excesive și dificile a idealului.
Discursul, sub forma Codului Muncii este o lege care suscită foarte
multe controverse atât la nivelul salariaților și al sindicatelor, cât și la nivelul
patronatelor.
Întreprinderile româneşti percep RSI mai mult ca pe un instrument al
marketingului, care le poate aduce profit și nu ca pe un ansamblu de strategii
de implicare economică, socială și de mediu, care pot aduce benefici societăţii
româneşti în ansamblu.
În mod logic apare următoarea întrebare:
De ce întreprinderile româneşti nu adoptă și nu utilizează, pur și
simplu, un set eficient de discursuri și tehnici de control, din domeniul RSI,
oferit de organismele internaţionale sau de ţările dezvoltate ?
Răspunsul este oarecum simplu – pentru că noile instituţii din
domeniul RSI nu le sunt familiare, chiar mai mult, ideile nu sunt însoţite de
mijloace eficiente care să le reprezinte și să comunice cu ele (discursuri), ca

5
urmare tehnicile de control nu mai fac posibilă exprimarea relaţiilor constituite
prin discurs.
Procesele și standardele care se aplică într-o întreprindere se referă la
politici de responsabilitate socială, raportarea privind implicarea socială,
antreprenoriatul social, noi forme organizaţionale, coduri de conduită.
Rapoartele financiare sunt sporadice și adesea inconsistente,
deoarece, în România doar câteva societăţi (adesea societăţi multinaţionale)
publică în plus faţă de rezultatele financiare care sunt impuse de legislaţia
economică, alt tip de rapoarte – sociale și de mediu.
Întreprinderile româneşti evită să elaboreze rapoarte sociale și de
mediu, preferând să publice câteva date aleatorii.
Întreprinderile româneşti consideră responsabilitatea socială ca fiind
un instrument al marketingului care le poate aduce profit și nu ca pe un
ansamblu de strategii de implicare economică, socială și de mediu, cu benefici
multiple pentru întreaga societate românească.
Dezbaterea pe tema implicării sociale și de mediu a întreprinderilor
urmăreşte, mai ales, dimensiunile implicării sociale, catalizatorii fenomenelor
sociale, eliminarea barierelor care stau în calea dezvoltării pe scară largă a
comportamentului etic și social.
În România, raportarea privind implicarea socială – este superficială –
mai mult cantitativă, decât calitativă. Dezbaterea pe această tema se referă,
mai degrabă, la dimensiunile acestei implicări, la catalizatorii fenomenului și
barierele împotriva acestuia și la răspândirea pe scară cât mai largă a
acestui tip de comportament, în special în rândul organizațiilor autohtone9.
Cu toate că au trecut peste 19 ani de la schimbarea regimului
comunist în România, dificultăţile legate de manifestarea comportamentului
social responsabil al organizațiilor, chiar dacă s-au mai atenuat nu au dispărut
în totalitate. Dezvoltarea practicilor responsabilității sociale și a elementelor
neo-instituţionalismului se află, încă, într-o stare incipientă.
Agenda românească include și felul în care ONG-urile trebuie
să abordeze organizațiile, precum și modalităţile practice prin care acestea
din urmă se pot implica în dezvoltarea comunităţii.
Subiectele reflectă un stadiu de construcţie, de experimentare în
domeniul implicării în comunitate. În această etapă incipientă,
promovarea implicării și felul în care se poate realiza această promovare
devin subiecte cheie, fiind în joc dezvoltarea ulterioară a unui climat și unei
culturi de implicare.
Dezbaterea pe tema implicării sociale a întreprinderilor se referă,
mai degrabă, la dimensiunile acestei implicări, la catalizatorii fenomenului și
barierele împotriva acestuia și la răspândirea pe scară cât mai largă a
acestui tip de comportament, în special în rândul întreprinderilor
autohtone, precum și în firmele mai mici și la nivel local.
Rolul guvernului României în implicarea socială a organizațiilor
constă în legiferarea unor aspecte ale responsabilității sociale și elaborarea unor
standarde ale acesteia.

9
Burlea Şchiopoiu A, Ciobanu M, (2005) – La responsabilité sociale d’entreprise un
paradigme pour les pays en transition, 23ème Université d’Eté de l’Audit Social, IAE Lille,
France, 1-2 Septembre 2005.

6
 Test de autoevaluare

În literatura de specialitate există multiple abordări ale instituțiilor și

ale organizațiilor din diverse unghiuri:
a) instituțiile externe ale organizațiilor sunt abordate prin prisma
proceselor instituționalizării în mediul organizațional și a efectelor
asupra organizațiilor social,
b) instituțiile interne ale organizațiilor nu sunt corelate cu procesele
instituționalizării,
c) importantă este focalizarea analizei asupra proceselor instituționale care
se desfășoară în interiorul organizației personal,
d) instituțiile externe ale organizațiilor nu sunt corelate cu procesele
instituționalizării.

Rezolvare
O O

6.2. Legislația internaţională referitoare la protecția consumatorului

La Summitul de la Rio, la cel de la Johanesburg și de la Davos, s-a

luat în discuţie aceeaşi problemă centrală – care este punctul de echilibru în
care se poate ajunge la un compromis între dezvoltarea economică - echitatea
socială - protecţia mediului.
La Summitul de la Johanesburg – Kofi Annan a numit acest
compromis – “o nouă normă” pentru organizaţii, însă ca o organizaţie să
adopte o normă – de calitate, de producţie, de comportament – este necesar ca
aceasta să fie impusă:
* printr-o modalitate de constrângere – Dacă nu realizezi norma
impusă vei fi penalizat;
* de către concurenţă – Dacă nu fac la fel ca și concurenţa îmi voi
pierde clienţii (izomorfismul mimetic10)?
* de etica afacerii – Daca nu fac ceea ce este bine pentru salariați,
pentru clienţi, pentru societate și pentru mediul înconjurător,
organizaţia va înregistra un declin financiar?

Normalizare și certificare internaţională

Dreptul internaţional abundă în texte referitoare la responsabilitatea

socială, însă principalele texte pe care o organizaţie poate să le aplice sunt
următoarele:
* Declaraţia universală a drepturilor omului din decembrie 1948 a
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
* Carta internaţională a Drepturilor Omului din 1976, aplicabilă odată
cu intrarea în vigoare a pactului internaţional referitor la drepturile

10
Burlea Schiopoiu A, Igalens J, (2005), Le processus de rationalisation, application d’un
cadre conceptuel néo-institutionaliste à la responsabilité sociale des entreprises: cas de la
France et de la Roumanie, 3ème Congrès de l’ADERSE en parteneriat avec l’Academy of
Management (Etats-Unis), Lyon, France, 18-19 octobre 2005.

7
 civile și politice, precum și a pactului referitor la drepturile
economice, sociale și culturale.
* Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la drepturile
copiilor, din 1989.
* Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la discriminări
(pentru femei în 1979 și rasială în 1965).
* Principiile și responsabilităţile în materie de drepturile Omului
pentru societățile multinaţionale este un proiect al Organizaţiei
Naţiunilor Unite considerat nereprezentativ, mai ales pentru S.U.A.
* Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la
principiile și drepturile fundamentale ale muncii, completată prin
declaraţia tripartită din 1977 referitoare la companiile multinaţionale
și la politica socială.
* Principiile directoare ale Organizaţiei de Cooperare și Dezvoltare
Economică referitoare la companiile multinaţionale.
* Convenţia europeană a drepturilor omului din 1950.
* Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
* Standardele ISO 9000, ISO 9004: 2000 și modelul EFQM.
* Standardele ISO 14000 consacrate managementului mediului.
Norma EMAS și standardele ISO 14001.
* Standardele ISO 26000 referitoare la managementul calității, al
mediului și al responsabilității sociale.
* Ghidul AFNOR SD 210000 alcătuit din trei părţi: un ghid pentru
definirea politicilor sociale, un ghid de punere în aplicare a politicilor
sociale pe baza recomandărilor ierarhizate și elementele operaţionale
ce trebuie să fie integrate în managementul operaţional al organizației.
* Norma SA 8000.
* Norma AA 1000 AS.
* Carta de bune practici a organizației Good Corporation ce cuprinde
peste 65 de acţiuni ce pot fi întreprinse de către o organizaţie.
* Pactul mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite – Global Compact
care a fost, la început, o iniţiativă a Secretarului general care s-a
inspirat din Principiile lui Leon H. Sullivan în anul 1977 destinate
organizațiilor din Africa de Sud. În prezent, acest pact mondial
cuprinde zece principii: două referitoare la drepturile omului, patru la
normele de muncă, trei la respectarea mediului înconjurător și una
referitoare la spălarea banilor și la corupţie.
* Principiile referitoare la drepturile omului în atenţia organizațiilor
Amnesty International.

Norma ISO 14001/1995 prezintă exigenţele referitoare la sistemul de

management al mediului înconjurător, ce permit unui organism să formuleze
o politică și obiective care iau în considerare restricţiile legislative și
informaţiile referitoare la impactul semnificativ al activităţilor întreprinderii
asupra mediului înconjurător.
Această normă se aplică tuturor întreprinderilor care:
* pun în practică, menţin și îmbunătăţesc un sistem de management al
mediului înconjurător;
* se asigură de conformitatea sa în raport cu politica sa de mediu.

La 29 iunie 1993, Consiliul European, prin reglementarea de eco-

audit, a permis participarea voluntară a întreprinderilor din sectorul industrial
la un sistem comunitar de management al mediului înconjurător și de audit.

8
 Această reglementare a fost revizuită la 19 martie 2001 și a devenit
norma EMAS (Eco-Management and Audit Schema), intrând în vigoare la 27
aprilie 2001.
EMAS a adoptat exigenţele normei ISO 14001 și a venit cu
următoarele completări:
- perfecţionarea continuă a rezultatelor în materie de mediu
înconjurător,
- comunicarea și relaţia cu lumea exterioară,
- participarea personalului.

Normele ISO 14001 și ISO 14004 au fost reunite, în martie 2000, în

norma ISO 14031 care se referă la evaluarea performanţei mediului
înconjurător (EPMI).
Aceasta reprezintă un instrument de management intern conceput
pentru a furniza în permanentă conducerii informații fiabile și verificabile care
să permită determinarea performanţei mediului înconjurător.
Dacă o întreprindere dispune de un sistem de management al
mediului înconjurător, această normă vine să completeze și să eficientizeze
acest sistem, iar în cazul în care întreprinderea nu dispune de un asemenea
sistem, poate să o sprijine în identificarea propriilor aspecte referitoare la
mediul înconjurător și să stabilească criterii de performanţă a mediului
înconjurător și de evaluare a acestei performanţe.
Paragraful 4.3.1 din Norma OHAS 18001/1999, se referă la
planificarea identificării fenomenelor periculoase, estimarea riscului și
gestionarea riscului.
În acest scop se prevede faptul că persoana responsabilă din
întreprindere trebuie să stabilească și să actualizeze procedurile de identificare
sistematică a fenomenelor periculoase, să estimeze riscurile și să pună în
practică măsurile de gestiune ce se impun.
Aceste elemente trebuie să cuprindă:
- activități de rutină și activități punctuale,
- activităţile tuturor persoanelor care au acces la locul respectiv de
muncă (inclusiv furnizorii și vizitatorii)
- instalaţiile de la locul de muncă, indiferent dacă au fost furnizate de
către întreprindere sau au fost procurate din alte surse.

Persoana responsabilă trebuie să se asigure că rezultatele acestor

estimări și efectele acestor controale sunt luate în considerare chiar din
momentul determinării obiectivelor de sănătate și securitate a muncii.
Persoana responsabilă trebuie să consemneze în scris aceste
informații și să le actualizeze.
Metodologia de identificare a fenomenelor periculoase și estimarea
riscului trebuie să:
- fie definită conform domeniului său de aplicare, de natura sa și
conform timpului necesar pentru a se asigura că funcţionează într-o
manieră mai mult preventivă decât reactivă,
- prevadă clasificarea riscurilor și identificarea acelora care trebuie
eliminate sau gestionate prin măsuri definite în paragrafele 4.3.3 și
4.3.4,
- fie în coerenţă cu experienţa de funcţionare și cu capacitatea
măsurilor de gestiune a riscurilor,
- furnizeze date de intrare pentru determinarea exigenţelor referitoare
la instalaţii, identificarea nevoilor de formare și/sau de dezvoltare a
controalelor de funcţionare,

9
 - să prevadă supravegherea acţiunilor necesare pentru a asigura atât
eficacitatea, cât și punerea lor în funcţiune.

În anul 1998, OCDE a propus o metodă de inventariere a indicatorilor

denumită „indicatorii de mediu către o dezvoltare durabilă”.
Această metodă are la bază un model multidimensional de tipul –
presiuni – stat – răspunsuri – (PSR), considerându-se că activităţile umane
exercită presiuni asupra mediului înconjurător (de exemplu, diferite activități
industriale, producerea de deşeuri) și afectează calitativ și cantitativ resursele
naturale.
Societatea răspunde la aceste schimbări prin adoptarea unor politici
de mediu, economice și sectoriale prin luarea în considerare a schimbărilor
intervenite și prin adaptarea acestor comportamente (răspunsurile societăţii)

Test de autoevaluare

Metodologia de identificare a fenomenelor periculoase și estimarea

riscului pentru consumatori trebuie să:
a) nu se refere la identificarea nevoilor de formare și/sau de dezvoltare a
controalelor de funcţionare,
b) prevadă supravegherea acţiunilor necesare pentru a asigura atât
eficacitatea, cât și punerea lor în aplicare
c) nu fie în concordanţă cu măsurile de gestiune a riscurilor psihologice,
d) nu fie definită conform domeniului său de aplicare și de natura sa.

Rezolvare
OOO

Rezumat

Unitatea de învăţare Nr.6 prezintă elementele definitorii ale

legislației naționale și internaționale din domeniul protecției consumatorului.

10