Eseu pe tema:

Calea Republici Moldova spre Uniunea Europeană-opțiuni pro si

contra
Despre integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană se vorbeşte din anii ’’90,, aproape
imediat după obţinerea independenţei. Tot de atunci se discută intens despre avantajele şi
dezavantajele integrării. Dintre optiunile pro se enumeră urmatoarele:

 continuarea şi amplificarea unor relaţii statornicite de-a lungul timpului cu ţările

europene;
 aşezarea economiei moldoveneşti în spaţiul european în conformitate cu structurile noii
diviziuni a muncii la nivel european si mondial ;
 consolidarea sistemului politico-democratic şi a stabilizării ţării, deoarece aderarea la
Uniunea Europeană conduce, din acest punct de vedere, la următoarele situaţii:
 stimularea activităţii economico-sociale bazate pe raţionalitate economică, tehnico -
ştiinţifică, managerială şi ecologică;
 sporirea investiţiilor străine;
 creşterea comerţului extern şi a eficienţei acestuia;
 reducerea costurilor tranzacţiilor comerciale;
 beneficierea de fonduri substanţiale pentru reducerea decalajelor;
 relansarea activităţii de cercetare-dezvoltare şi de introducere a noilor tehnologii;
 stabilizarea preţurilor pe piaţa internă şi controlul inflaţiei;
 îmbunătăţirea sistemului financiar bancar;
 întărirea poziţiei şi a imaginii R.Moldovei pe piaţa internaţională, datorită apartenenţei
la un bloc economic de importanţă, precum este Uniunea Europeană;
 posibilităţi sporite de a găsi un loc de muncă prin accesul la piaţa forţei de muncă
comunitare;
 consumatorii vor beneficia de produse şi de servicii de calitate, la preţuri stabile, vor
trăi într-un mediu mai curat, mai sănătos şi vor avea un statut de viaţă apropiat celui
comunitar.

Pe de altă parte, s-au constatat şi unele opțiuni contra procesului de integrare

europeană:
 Restructurarea industriei şi a agriculturii, introducerea noilor standarde de
eficienţă şi de calitate, vor conduce la faliment, determinând creşterea şomajului;
 alinierea la politica comercială comună va avea următoarele consecinţe:
 scăderea gradului de protecţie a producţiei naţionale prin reducerea nivelului de
taxe: produse agricole, industriale.
 deprecierea leului;
 reducerea impozitului pe profit;
 pierderea unor factori de producţie ;
 promovarea dificilă a interesului naţional;creşterea preţurilor şi a tarifelor în
prima etapă de după aderare;
 costurile bugetare vor fi determinate de cerinţele de cofinanţator al R.Moldova
al proiectelor cu sprijin comunitar şi de obligaţiile financiare care vor rezulta din
calitatea de membru.
 Concluzie: Integrarea europeană este cel mai bun mod de a transforma ţara noastră.
Un viitor european înseamnă mai multe locuri de muncă şi salarii mai bune, comerţ mai
extins şi investiţii sporite.

Indepedența între evenimentele principale ale istoriei universale

si naționale si declararea independenței de stat a Republici Moldova.
Istoria Republicii Moldova începe mai târziu, în 1359. Din 1812, au
intrat în concurență, pentru locuitorii acestui teritoriu, două
concepții identitare potrivnice: «românismul» care promova unirea
politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice
indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic,
Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut
de autoritățile rusești, care (fără să fie încă astfel denumit în acele
vremi) promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a
vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « Țarului tuturor
Rusiilor », de ceilalți.
Anul 1991 a fost anul schimbărarilor majore, radicale pentru spaţiul
sovietic, deoarece transformările demarate în anii ’80, s-au
încheiat cu dizolvarea U.R.S.S. şi apariţia unor noi state
independente. În acelaşi an s-au produs şi alte evenimente pe glob
care au schimbat vectorul geopoliticii mondiale, printre ele
intervenţia militară a SUA în Golful Persic și războiul civil în
Iugoslavia. Proclamarea independenței statului nostru a fost
posibilă în urma puciului eșuat de la Moscova, organizat de un
grup de demnitari comuniști radicali.
După eșuarea tentativei de lovitură de stat din 1991, controlul și
influența puterii centrale sovietice, asupra statelor uniunii, a slăbit
considerabil. După căderea comunismului, uniunea personală
dintre republicile sovietice și-a pierdut baza legală - după cum
vedeau moldovenii (președintele URSS era liderul tuturor
republicilor acesteia).
Documentul de independență a Republicii Moldova face referiri la
„istoria milenară” și „statalitatea neîntreruptă” a românilor de la est
de Prut în spațiul istoric și etnic al etnogenezei acestora, consacră,
pentru spațiul de la est de Prut, denumirile oficiale: limba
moldovenească, popor moldovenesc. Acest act fondator al
Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiecare an
ca Ziua Națională a Republicii Moldova sau Ziua Independenței.
La data de 27 august 1991, la doar cîteva ore după  proclamarea
independenței, guvernul României recunoaște independența
Republicii Moldova. Astfel România este primul stat care a
recunoscut independența și suveranitatea Republicii Moldova.
Noul parlament ales democratic s-a proclamat "deținătorul puterii
supreme în Stat". Moldova a aderat la ONU, primind astfel
recunoașterea statalității.