În data de 14 martie se împlinesc 135 de ani de la moartea lui Karl Heinrich Marx, istoric,

filozof, economist, sociolog întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului

științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut o influență importantă asupra istoriei
politice a secolului al XX-lea.
În 1968 gânditorul francez Roger Garaudy considera că “Pentru prima oară în istoria
gândirii omeneşti, marxismul-filosofie, teorie economică, politică, concepţie despre lume, despre
perspectivele şi speranţele de viitor ale acesteia-a pătruns în mintea şi inima acelora care au fost
cândva sclavi sau iobagi, a acelora a căror muncă li se prezenta ca o ursită şi care nu aveau
dreptul sã gândească”. Marx era profetul care propovăduia o lume mai bună sub auspiciile
comunismului, în fapt sub auspiciile uneri teorii a conflictului preluatã din darwinismul de care
filosoful era fascinat.
Iniţial Marx a fost influenţat de Hegel, de care însă se va dezice. Hegel considera istoria
drept o succesiune de evenimente cu sens, care se înşiruie în conformitate cu dialectica internă.
Realitatea nu este de neînteles, cum era pentru Kant care susţinea imposibilitatea cunoaşterii
esenţelor, ci dimpotrivã, în acord perfect cu raţiunea. Pentru Marx însă subiectul istoriei sunt
oamenii, nu realitatea divină care pentru el este un misticism.
Existenţa socială determină conştiinţa umană şi nu invers. Societatea nu înseamnă în
primul rand conştiinţă colectivă, ci muncã colectivă, omul fiind mai înainte de toate un animal
economic care îşi dezvoltă gândirea pe baza forţelor de producţie şi relaţiilor economice.
Marx a vrut să-l elibereze pe om de condiţia sa, dorind fericirea pentru cei mulţi.
Viziunea sa revoluţionară a dorit nu să schimbe o stare socială sau un regim, ci politica
însăşi.
Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848: Manifestul Partidului
Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului
Comunist: "Istoria tuturor societăților cunoscute este istoria luptei de clasă". Apelând la ideea
de luptă de clasă, Marx nu făcea totuși decât să preia un concept folosit de mult timp deja de
către istoricii burghezi în studiile lor. Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și
sistemele socio-economice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Așa
cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără
clase, care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii
proletariatului. Pe de altă parte, Marx a argumentat că schimbările socio-economice se produc
prin intermediul activității revoluționare organizate. În acest model, capitalismul va lua sfârșit
prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale. Ideile lui Marx au început să
exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această
influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție
datorată bolșevicilor, care erau marxiști, ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga -
menșevicii (social-democrații) și socialist-revoluționarii.
Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și
sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe
materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești
organizate.
Însăși întâlnirea cu Frederick Engels a însemnat începutul unei frumoase prietenii şi
colaborări profesionale, într-o perioadă în care Marx îşi formase deja opiniile şi conceptele
filosofice şi politice iar Engels, care locuise o bună bucată de vreme în Anglia , ajunsese la
concluzii similare în urma realizării unui studiu comparative de condiţiile de muncă în mediul
industrial din Anglia. Cei doi se vor completa reciproc şi vor ţine legătura zi de zi, fie personal
fie prin intermediul scrisorilor, care nu sunt deloc puţine la număr , numărul lor depăşind
echivalentul a patru volume ,scrisori ce vor fi publicate în Germania mai târziu de către Bebel şi
Bernstein. Marx se ocupa în special de studiul şi investigaţiile ce ţineau de partea teoretică pe
când lui Engels îi revenea sarcina de a se ocupa de partea aplicată şi mai târziu de propaganda
ideilor .
Friedrich Engels, la prefața ediției germane din 1883, care este cea de-a 3 ediție germane
autorizată din 1883 a Manifestului, este și prima ediție revăzută de Engels după moartea lui
Marx, accentuează că lui Marx, întreaga clasă muncitoare îi este îndatorată decât oricăui alt om,
precum și că după moartea lui nu mai poate fi nici modificat sau completat Manifestul. Ideea
fundamental care străbate ca un fir roșu Manifestul, și anume producția economică și determinate
de acesta în mod necesar, structura societății din fiecare epocă istorică constituie baza istorie
politice și intelectuale a epoci respective; că în cosecință, întreaga istorie de la destrămarea
străvechii proprietăți commune asupra pământului, a fost istoria luptelor de clasă, a luptelor
dintre clasele exploatate și clasele exploatatoare, dintre clasele dominate și cele dominante, pe
diferite trepte alesocietății dezvoltării sociale. Această luptă a atins însă momentul de față o
treaptă încât clasa exploatată și asuprită adică proletariatul, nu se mai poate elibera de clasa care
o explotează și asuprește adică burghezia, fără a elibera în același timp pentru întotdeauna
întreaga societate de exploatare, asuprire și luptă de clasă.