1.Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice ale sistemelor speciale.

Particularitățile definitorii.au dimensiuni foarte reduse ;sunt compuse din minim

doua parti - una ramane fixata la dintele stalp, iar alta la proteza ;partile componente
au dimensiuni si forme foarte precise una fata de cealalta, sa se poata asambla ;intre
cele doua parti componente apar forte de frecare, factori determinanti ai functionalitatii
acestor sisteme speciale ;sunt confectionate industrial ;aliajele din care sunt
confectionate sunt extra-dure si dure ;elementul care se fixeaza pe dintele stalp este
dintr-un aliaj mai dur decat cel montat pe proteza ;functionalitatea insotita de forte de
frecare determina uzura lor ;elementul mai putin dur atasat la proteza se uzeaza fiind
inlocuit de un altul ;utilizarea lor impune realizarea unui tratament protetic atent:
coroane de acoperire, dispozitive radiculare, coroane de substitutie sau punti dentare
;sunt folosite minimum doua sisteme cu repartizare topografica diferita pe campul
protetic ;pozitia lor este determinata la nivelul microprotezelor numai cu ajutorul
paralelografului ;sistemele sunt asezate in axul de insertie al protezei pe campul
protetic ;axele celor doua sisteme sunt paralele sau usor convergente spre ocluzal
;toate sistemele datorita dimensiunilor foarte reduse si a asezarii lor, restaureaza
functia fizionomica ;toate sistemele imbunatatesc functionalitatea protezei scheletate
;impun o supraveghere atenta, calificata, efectuata periodic, pentru a nu fi suprasolitati
dintii stalpi ;pretul de cost al sistemelor speciale este specific pentru fiecare tip, simplu
sau complex.
2.Pregătirea modelului pentru duplicare, tehnica de foliere a modelului
funcțional.
Pe modelul funcțional se execută 3 operațiuni înainte ca ecesta să fie dublat:
folierea, gravarea , deretentivizarea. Folierea este o operațiune prin care se obține un
spațiu între suprafețele mucozale ale scheletului metalic al protezei și fibromucoasa
cîmpului protetic , și izolarea zonelor sensibile nefavorabile pentru recepția
presiunilor masticatorii: torusul palatin, proeminențe osoase acoperite de
fibromucoasă subțire, rugile palatinale exprimate . Folierea se efectuează cu folii de
ceară calibrată cu grosime 0,5-1mm , care se ramolește la sursa de căldură și se
aplică pe suprafața modelului adaptîndu-se intim la el.Surprusurile de ceară sunt
înlăturate prin tăiere conform limetelor desenului , iar marginiesunt fixate la
suprafața modelului prin lipire cu ceară.
1.Sisteme speciale tip culise. Elementele constructive. Clasificarea .
Particularitățile definitorii. CULISELE

   Cele doua componente ale acestora sunt reprezentate de matrice si de patrice.

Matricea are aspect tubular, forma sectiunii trasnversale este diferita.

  Patricea patrunde in interiorul matricei, fiind cu aceeasi forma in sectiune

transversala. Clasificarea culiselor: -dupa forma sectiunii trasnversale sunt: circulare,
trapezoidale, ovale, in forma literei T sau,dupa pozitie, sunt : extracoronare si
intracoronare ,dupa functionalitate: activabile si neactivabile .Dupa un timp de
utilizare, eficienta lor diminua datorita scaderii fortei de frictiune dintre matrice si
patrice, ceea ce atrage dupa sine schimbarea lor sau confectionarea altei proteze.
Culisele. Sunt alcătuite din două părţi: una realizată extra- sau intracoronar pe
suprafaţa proximală sau orală a protezei dentare fixe, iar alta inclusă în scheletul
metalic al protezei mobilizabile. Partea inclusă în scheletul metalic pătrunde în
interiorul culisei realizate la proteza fixă sau o cuprinde având aceeaşi formă în
secţiune transversală.

2.Tehnica de derentetivizare și foliere a modelului de lucru.

Deretentivizarea este procesul prin care se elimină anumite zone retentive ale
modelului funcțional. Se efectuează prin picurare de ceară în zonele retentive în așa
mod ca startul de ceară depus să se situeze între festonul gingival al dinților restanți
și ecuatorul protetic sau între suprafața mucozală și polul inferior al culisei sau barei.
Supraecuatorial , pe suprafețele culisei sau barei nu se va picura ceară. În contunuare
cu tija răzușă a paralelografului se vor înlătura surplusurile de ceară prin răzuire sau
frezare.
1.Sisteme special tip capse . Caracteristica generală. Clasificarea .
Sunt piese minuscule formate din 2 element matrice si Patrice . Patricea se lipeste pe
capacul unei dispuzitive radiculare care se cimenteaza la o radacina a dintelui .Matrice
este lipita in saua protezei toate capsule sunt activabile fie prin indepartarea cu o lama
de bisturiu a jumatatilor patricei sectionate protezei in sens axial fie prin stringerea
celor 2-4-8filei ale matricei .tubul este eliminate dupa polimerizarea acrilatului si in
locul lui ramine spatial libel . capsule sunt indicate in edentatia sub totala.Clasificarea
Clasificarea capselor este facuta dupa forma patricei, care poate fi:cilindrica si sferica
2.Particularitățile tehnice de confecționare a modelului de lucru din ghips dur.
model documentar
modelul de diagnostic
modelul de lucru, funcțional
modelul duplicat
modelul final

Modelul este copia pozitivă a câmpului protetic şi serveşte la confecţionarea

machetei viitorului schelet metalic al punţii metalo-ceramice şi ulterior la realizarea
componentei fizionomice.Modelul este alcătuit din 2 componente: modelul de lucru
propriu-zis şi soclul.
Materiale folosite:-gips dur pentru soclu
-gips extradur pentru turnarea modelului propriu-zis.
Amprentele în care se toarnă modelele de lucru trebuie curăţate de sânge şi salivă
după indepărtarea lor de pe câmpul protetic. Alegerea materialului din care se
confecţionează modelul de lucru se face în funcţie de:
-proprietăţi mecanico-fizice şi chimice
-natura materialelor de amprentă
-tehnologia de realizarea a modelului pentru care s-a optat.
1.Capsele Biaggi 648-650,Rothermann-generalități.

Diferenta dintre acestea consta in aspectul matricelor si a modului de actiune;Una

asigura mentinerea protezei prin frictiune, matricea fiind tubulara, cealalta asigura
mentinerea asemanator unui croset, matricea trecand de circumferinta maxima a
patricei sferice, asa cum crosetul trece peste ecuatorul protetic;Amandoua matricele
pot fi activate si sunt prevazute cu un sant ce serveste la ancorarea in acrilatul
seilor;Patricele sferice se continua cu o tije care ajuta la fixarea pe un dispozitiv
radicular prin lipire sau prin supraturnare. În acest ultim caz tija patricei va fi introdusa
in macheta din ceara a dispozitivului radicular, turnarea fiind facuta peste
patrice;Aceste capse sunt confectionate din aur 18 karate, platinat 10% sau din
Palliag;Pentru o buna si echilibrata mentinere a protezei, sunt necesare doua capse
plasate la nivelul caninilor sau premolarilor;Sistemul fiind acoperit de seile acrilice,
realizeaza o mentinere cu bun efect fizionomic.

2.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial mobilizabilă modernă

cu folosind sistemelor speciale.
1.Analiza cavitatii bucale si prepararea dintilor
2.Amprentarea cav buc in 2 timpi cu 2 tipuri de material
3.Igienizarea amprentei si turnarea modelului de baza si antagonist
4.pe dintii preparati se confectioneaza coronite MC cu patricea sistemului special
folosit si se reda paralelismul in paralelograf apoi se adapteaza pe model
5.Apoi modelam machete carcasului metalic din ceara a viitoarei proteze scheletate
impreuna cu matricea adaptindo pe model
6.Ambalarea in chiuveta,topirea cerii,incalzirea chiuvetei si turnarea metaluilui.
7.dezambalarea ,inlaturarea canalelor,slefuirea canalelor ,adaptarea pe model
slefuirea ,lustrirea
8.Dupa adaptarea pe model se depun seile de ceara se monteaza dintii si se
modeleaza definitive
9.Schimbarea cerii pe acrilat,slefuirea lustruirea si adaptarea in cav bucala.
 1.Sistemele speciale tip –telescoape. Particularitățile definitorii / caracteristica

Sunt constituite din cape cilindrice sau cilindroconice, cimentate pe dintii restanti si
coroane turnate cu grosime totala, fixate la saua protezei.Telescoparea este caracterizata
de o suprafata de frictiune mare, ceea ce reprezinta o conditie favorabila pentru
mentinerea si stabilitatea protezei pe campul protetic.    Functionalitatea telescoapelor
este diminuata in timp prin scaderea fortei de frictiune dintre cele doua suprafete,
posibilitati de activare nu exista.     Telescoparea se caracterizeaza prin:-mentinerea
protezei pe campul protetic-transmiterea presiunilor ocluzale dintilor restanti -
stabilizare . Sprijinul obtinut cu ajutorul sistemului de telescopare este mixt rigid pentru
protezele terminale si dento-parodontal pentru cea intercalata. Capele – dintii stalpi in
cadrul tratamentului protetic sunt preparati prin slefuire, amprentati, iar capele
confectionate in laborator prin turnare si apoi cimentate pe dinti. Capele sunt turnate din
aliaje foarte dure, aur platinat 120-200‰. Coroanele turnate- capele sunt amprentate in
cabinet dupa cimentarea lor pe dinti. În laborator sunt confectionate coroanele dupa
procedeele cunoscute si fixate la saua protezei. Coroanele sunt confectionate din aliaje
mai putin dure, aur platinat 120‰. . Industrial sunt produse cape de forma cilindrica ce se
fixeaza la un dispozitiv radicular, la saua protezei este fixat un alt cilindru echivalentul
coroanei turnate in care culiseaza .

2.Avantajele și dezavantajele către tratamentul protetic folosind protezele parțiale

mobilizabile moderne.

Avantaje – stabilitatea superior , rezistenta crescuta datorita scheletului metallic

,confort sporit,folosirea sistemelor special incadreaza proteza scheletata intron tablou
armanios ele fiind putin vizibile si datorita structurii metalice lucioase alimentele sunt
mai putin aderente fata de biofi;mul cavitatii bucale
Dezavantaje-costisitor, timp indelungat de realizare,sisteme special si aportaj
performant , caracteristica clinic tehnice terapeutica ale sistemelor special,
dimensiunile sistemelor special sunt foarte mici
1.Sistemele speciale tip bare cu călăreți .Particularitățile /caracteristica.
Sistemul de' bare cu călăreţi care este compus din două componente: o bară
metalică solidarizată la coroanele artificiale ce acoperă dintii-stâlpi limitrofi
breşei dentare sau la dispozitive ra- diculare realizate pe rădăcinile dinfilor-
stâlpi şi o gutieră fixată în şaua protezei mobilizabile care încalecă bara.
Sistemele de bare cu călărefi au fost preconizate de Schroder şi Rumpel,
perfecţionate şi descrise de mai mulţi autori, printre care Dolder, Ackerman,
Gilimore, Lipşit şi alţii. De subliniat că toate sistemele sunt ase mănătoare şi se
deosebesc prin elementele fixe, forma şi localiza rea barelor realizate în scopul
ameliorării aspectului fizionomie şi forţei de fricţiune între cele două
componente. Aceste sisteme sunt indicate în edentatiile frontale, laterale şi
subtotale cu înălţimea spaţiului protetic corespunzător pentru utilizarea barei,
şeii cu călăreţi şi a dinţilor artificiali. Sunt utilizate atât la aplicarea pro tezelor
parţiale mobilizabile acrilice cu placă, cât şi a celor sche- letate.
Bara metalică are dimensiuni şi forme variate dependente de numărul dinţilor
absenţi, de topografia edentatei, de spaţiul in- terdentar. Ea poate fi modelată în
forme rotundă, ovoidală, pătrată, dreptunghiulară etc., cu o grosime de la 1,5—
4,0 mm. Forma solicitată a barei se plasează între microprotezele aplicate pe
dintii-stâlpi, pe centrul apofizei alveolare edentate, realizând un spa ţiu de 1,0—
2,0 mm între bară şi apofiza alveolară. Pentru realizarea fricţiunii între bară şi
gutieră este necesar ca polul inferior barei, orientat înspre apofiza alveolară, să
fie puţin mai mic (cu 0,2—0,5 mm) decât polul superior sau să fie lamelat (fig.
193). Bara se solidarizează la microprotezele utilizate pe dintii-stâlpi prin
turnarea concomitentă sau poate fi lipită cu aliaje de lipire, însă în aceste cazuri
va prezenta rezistenţă scăzută.
2.Tehnica de planificare a construcției carcasului metalic al protezei mobilizabile
combinate.
In timpul planificarii unei constructii protetice se iau in consideratie mai multi
parametri ceea ce tin de starea morfo-functionala a cavitatii bucale.Marimea
scheletului metalic unei proteze va depinde de marimea breselor precun di de numarul
acestora si amplasarea acestora.In cazul cind avem bresa pe palatul dur cu prezenta
torusului palatin conetorii principali se amplaseaza anterior pasteror pentru eliberarea
proeminentei palatine.de asemenea se iau in consideratie sistemele de mentinere
ancorare si stabilizare folosite.In dependenta de cerintelel estetice putem folosi sisteme
de ancorare clasice vom utiliza diferite crosete pentr u a obtine o ancorare cit mai
eficienta sau daca dorim un estetic mai bun vom folosi sistemele special care au o
eficienta mai ridicata si estetic mai bun.in timpul planificarii si alegerii sistemelor de
ancorare vom trage atentie la starea dintilor stilpi sa aiba o stabilitate cit mai buna
 1.Sistemul Dolder.Sistemul Ackermann și sistemul Gilmore.Caracteristica

Sistemul Dolder

   Sistemul Dolder frictional este indicat in edentatiile intercalate unde nu se produc

infundari, proteza are sprijin dento-parodontal. Bara urmeaza profilul crestei alveolare la
aproximativ 1-2 mm distanta.   Bara are in sectiune forma literei “U” sau patrat, jgheabul
metalic activabil este intim aplicat pe acesta, se produce frictiunea si se adauga sprijinul
rigid.Sistemul Dolder rezilient este indicat in edentatiile cu brese terminale, unde se
produc infundari datorita rezilientei mucoasei; proteza are sprijin dento-mucozal.   Bara
are in sectiune forma ovoidala, sunt folosite in special in edentatiile subtotale
mandibulare cand mai exista numai cei doi canini.   Proteza mandibulara dobandeste
sprijin, mentinere si stabilizare foarte bune. În edentatii se previne infundarea protezei cu
sprijin mixt dento-mucozal. Sistemul Ackermann si sistemul Gilmore-Sunt
asemanatoare cu cel descris de Dolder, micile deosebiri pe care le prezinta sunt realizate
cu intentia de a mari forta de frictiune intre cele doua componente

2.Tehnica de determinare a axului de inserție și dezinserție al protezei folosind

metoda liberă și de alegere.Determinarea axului de inserţie şi dezinserţie al protezei
depim de de alegerea poziţiei modelului în parelelograf. Această opera ţiune poate
fi realizată prin una din cele trei metode cunoscute: 1) liberă; 2) prin aprecierea
înclinării medii a axelor dinţilor-stâlpi; 3) de alegere.Metodă liberă. Conform
acestei metode, modelul se fixează pe măsuţa reglabilă şi se poziţionează în aşa fel
ca planul suprafeţelor ocluzale ale tuturor dinţilor-stâlpi să fie perpendicular cu tija
detectoare a paralelografului. După blocarea măsuţei reglabile, se vor executa
operaţiunile de studiere a modelului.Metoda de alegere. Conform metodei de
alegere, poziţia modelului pe măsuţa reglabilă se stabileşte în aşa fel ca dinţii-
stâlpi să prezinte retentivităţi favorabile pentru plasarea braţelor elastice ale
croşetelor. In vederea efectuării acestei operaţiuni este fo losită tija detectoare care
se aduce la fiecare dinte-stâlp, înclinând măsuţa reglabilă cu modelul până când
latura ei va prezenta contact punctiform cu porţiunea cea mai convexă a dintelui
examinat, iar spre colet va apărea un spaţiu de formă triunghiulară Se poate
întâmpla ca la unul sau mai mulţi dinţi-stâlpi să fie zo ne retentive bune pentru
plasarea braţelor elastice, iar pe alţii — nesatisfăcătoare
2.Tehnica de determinare a axului de inserție și dezinserție al protezei folosind
metoda aprecierii înclinării medii a axelor dinților-stâlpi. Metoda aprecierii
înclinării medii a axelor dinţilor-stâlpi- a utilizarea acestei metode soclul
modelului se realizează iniţial înconformator sau laturile lui se vor prelucra la
aparatul de soclat astfel ca acestea să fie paralele între ele şi perpendiculare
bazei soclului . Modelul se fixează pe măsuţa reglabilă a suportului, înclinând-o
în diferite direcţii până ce axul vertical de implantare al unuia din dinţii-stâlpi
va coincide cu tija detectoare în toate planurile . Măsuţa se blochează şi prin
depunerea tijei detectoare pe suprafaţa corespunzătoare a soclului, unde este
implantat dintele cu creionul, se trasează o linie în plan vertical după direcţia
tijei detectoare (A). După această metodă se găseşte axul vertical al următorului
dinte de pe aceeaşi hemi- arcadă trasând-o pe soclul modelului (B), procedând la
fel ca şi cu primul dinte-stâlp. Liniile trasate vertical sunt unite cu două linii
orizontale paralele între ele una dintre care, la întretăierea cu liniile verticale,
formează unghiuri egale între ele. Aceste linii orizontale se trasează la o
depărtare cât mai mare una de alta şi se unesc cu o linie verticală (C), care le
împarte în două jumătăţi egale. Ultima linie (C) va fi axul mediu al acestor doi
dinţi-stâlpi.
1.Defectele posibile în timpul confecționării protezei parțial mobilizabile
moderne.
1. Prezenta surplusurilor de metal
2. Prezenta porilor in carcasul metalic sau in seile acrilice
3. Carcaasul metalic este subtire
4. Proteza nu se adapteaza pe model
5. Proteza poate sa apese pe cimpul protetic
6. Lipsa paralelismului ceea ce duce la imposibilitatea adaptarii protezei
7. Fisurarea seilor acrilice
8. Detasarea seilor acrilice
9. Prezenta fisurilor in carcasul metalic
1.Studierea modelelor de lucru în paralelograf. Particularitățile definitorii.
Pentru confecţionarea protezelor scheletate se obţin amprente funcţionale ca şi
în cazul confecţionării protezelor parţiale mobilizabile acrilice cu placă, însă se
realizează modelul de lucru din ghips dur după tehnicile deja cunoscute.
Modelul obligatoriu este analizat în paralelograf.In prezent sunt cunoscute
diverse varietăţi de paralelografe (simple, complexe), unele utilizate pentru
analiza şi pregătirea modelului pentru dublare, iar altele şi pentru modelarea
machetei protezei şi pentru prelucrarea componentelor metalice. Indiferent de
varietatea paralelografului, toate sunt construite după unul şi acelaşi principiu —
la diverse mişcări piesele-anexe se vor afla în acelaşi plan. Paralelograful simplu
este alcătuit din următoarele componente,1. Soclul stabilizator reprezentant de o
placă metalică groasă şi netedă care-i conferă stabilitatea aparatului. 2. Suportul
pentru model, articulat reglabil, multidirecţional cu o măsuţă de lucru dotată cu
sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este aşezat pe placa soclului
stabilizator pentru plasarea lui pe toată suprafaţa plăcii. 3. Stâlpul vertical
solidarizat lateral şi perpendicular de soclul stabilizator care permite realizarea
mişcărilor în plan vertical. 4. Braţul orizontal solidarizat (sau articulat)
perpendicular la extremitatea superioară a stâlpului vertical, fiind situat para lel
plăcii soclului stabilizator. Extremitatea liberă a braţului este înzestrată cu un
sistem de menghină pentru instalarea pieselor anexe paralel stâlpului vertical şi
perpendicular suportului stabilizator.

1. Cerințele către modele și amprente.

Model
 Sa fie dur si nedeformabil
 Sa nu prezinte pori sau surplusuri
 Sa redee cu precizie elementele cimpului protetic
 Sa nu sa se deformeze in timp
 Sa nu sa se combine chimic cu masa amprentara sau cu materialele
de lucru
Amprenta
 Sa redee cu precizie elementele cimpului protetic
 Sa fie nedeformabila
 Sa nu prezinte porozitati
 Sa nu prezinte surplusuri sau lipsuri de material
 Sa nu sa se combine chimic cu gipsul
1.Sistemele articulare:ruptorii de forță , amortizorii de forță. Caracteristica/
particularitățile

Ruptorii de forte-Numiti si intrerupatori, sau distribuitori de forte sau presiune sunt

dispozitive prefabricate, care fac legatura intre dintii stalpi si seile terminate.   Au
rolul distribuirii presiunilor din timpul masticatiei, fie pe creste, fie si pe creste si pe
dintii stalpi, in functie de numarul si amplitudinea miscarilor seilor pe care le permite
dispozitivul.  Dintre ruptorii care permit o singura miscare a seilor, amintim
balamalele.Amortizorii de forţă sau sistemele elastice permit şeilor protezei
mişcări în plan vertical care, după încetarea presiunii mastica- toare, aduc şeile
protezei în poziţia iniţială datorită arcului sau a spiralelor elastice care intră în
construcţia acestor dispozitive. Amortizorii sunt cunoscuţi sub numele
inventatorilor: Dalbo, Beat- Miiller, sistemul telescopic Egert etc. Aceste
sisteme, ca şi cele precedente, sunt alcătuite din două părţi: una fixată pe
dintele- ancoră şi alta în şaua protezei care este şi un amortizor . La
confecţionare mai frecvent sunt utilizate piese industriale co mercializate, fiind
solidarizate la părţile respective ale dinţilor- ancoră şi la proteza mobilizabilă.

2.Metoda fixării modelelor în articulator.Caracteristica.Exista 3 metode de

studiere a modelului in paralelograf:Metoda aprecierii înclinării medii a axelor
dinţilor-stâlpi. La aceasta metoda modelul se fixează pe măsuţa reglabilă a
suportului, înclinând-o în diferite direcţii până ce axul vertical de implantare al
unuia din dinţii-stâlpi va coincide cu tija detectoare în toate planurile. Măsuţa
seblochează şi prin depunerea tijei detectoare pe suprafaţa corespunzătoare a
soclului, unde este implantat dintele cu creionul, se trasează o linie în plan
vertical după direcţia tijei detectoare. După această metodă se găseşte axul
vertical al următorului dinte de pe aceeaşi hemiarcadă trasând-o pe soclul
modelului, procedând la fel ca şi cu primul dinte-stâlp. Liniile trasate vertical
sunt unite cu două linii orizontale paralele între ele. Aceste linii orizontale se
trasează la o depărtare cât mai mare una de alta şi se unesc cu o linie verticală,
care le împarte în două jumătăţi egale. Ultima linie va fi axul mediu al acestor
doi dinţi-stâlpi. Dacă la hemiarcada respectivă vor fi utilizaţi mai mult de doi
dinţi-stâlpi, axurile verticale ale următorilor dinţi-stâlpi vor fi trasate câte una pe
soclul modelului şi după linia verticală medie a celor doi dinţi precedenţi,
determinăm axul mediu pentru trei dinţi-stâlpi, apoi după linia, verticală medie a
celor trei dinţi se determină linia medie pentru patru dinţi şi aşa mai
departe .Metoda de alegere si Metodă liberă. Sunt metode mai putic folosite
deoarece nu sun atit de exacte si eficiente in stabilirea axului mediu de insertie
si de aprecierea ecuatorului protetic
1.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial
mobilizabilă combinată cu sisteme speciale tip capse. Confecţionarea
părţilor componente ale capselor la prima etapă se face conform
tehnicilor utilizate la realizarea dispozitivelor ra- diculare în
construcţiile coroanelor de substituţie. Pe bontul rădăcinilor
recuperate se realizează cape inelare de protecţie cu dispozitive
radiculare, iar pe extremitatea supraradiculară a capei, pe suprafaţa
orizontală, sunt situate dispozitive în formă cilindrică, ovală sau de
sferă ce prezintă patricea capei. La a doua etapă se confecţionează
matricea, solidarizată de şeile scheletului metalic. Interiorul
matricei are aceeaşi formă şi dimensiuni ca şi patricea având pereţii
parţial secţionaţi în sens axial, formând 6—8 petale, ceea ce
permite crearea condiţiilor de activare a capelor la aplicarea
protezei în cavitatea bucală.
2.Enumărarea și descrierea materialelor necesare pentru duplicarea
modelelor.

 Masa de duplicare Duplimed

 Conformator pentru duplicare
 Colba si malaxor
 Ceara lipiciasa
 Sursa de caldura
 Vaselina pentru izilare
 Modelul pregatit pentru duplicare
1.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial
mobilizabilă combinată cu sisteme speciale tip culise.
1.Clinicprepararea și amprentarea bonturilor protetice care pot fi unități
odontocoronare și implanturi endoosoase,realizarea modelului de lucru pentru
confecționarea părții fixe a protezei mobilizabile combinate,realizarea părții fixe
cu elementul component a culiselor , parte componentă a protezului parțial
mobilizabil scheletat,proba și fixarea în cav buc,amprentarea cîmpului protetic
pentru realizarea părții mobilizabile a protezului parțial mobi combinat cu sisteme
speciale tip cuise,realizarea modelului din ghips,dublarea modelului de
lucru,realizarea machetei carcasului metalic din ceară,schimbul cerii în aliaj
metalic,prelucrarea și finisarea carcasului metallic,proba lui pe modelul de
lucru,realizarea bordurilor de ocluzie,proba carcasului în cav buc și înregistarea
relațiilor intermaxilare,fixareamodelelor în articulator, montarea dinților artificiali
în ceara,schimbarea cerii în acrilat,prelucrarea și finisarea protezului scheletat
combinat,proba pe model,proba și fixarea în cav buc.
2.Modelarea machetei din ceară a carcasului metalic al protezei
mobilizabile modernă combinată metodica, tehnica de realizare.
Modelarea carcasului metalic a protezei mobilizabile moderne se
efectueaza cu elemente prefabricate care ulterior se aleg dupa marime si
se adapteaza pe model.Pentru inceput se adapteaza seile protezei dupa
care pe model se depun conectorii principali dupa care se adapteaza
crosetele.Toate aceste elemente se lipesc intre ele cu ceara de baza
formind un mechet solid si unitar.Modelarea pintenilor ocluzali daca
este necesar se efectueaza cu spatula.Elementele prefabricate le putem
procura sau avind conformator ,mai intii le turnam din ceara dupa care le
adapram pe model.
1.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial
mobilizabilă combinată cu sisteme speciale telescopat.
prepararea pentru realizarea părții fixe,amprentarea cîmpului protetic,realizarea
modelului de lucru,macheta din ceară a patricei telescoape,schimbul în aliaj
metallic,prelucrarea în paralelometru a patricilor metalice,redarea paralelismului
patricilor,fixarea în cav buc,amprentarea cîmpului protetic,realizarea modelului
de lucru,dublarea modelului,realizarea machetei din ceară a carcasului
metallic,schimbul cerii în aliaj metallic,prelucrarea și finisarea carcasului
metallic,proba lui pe modelul de lucru,realizarea bordurilor de ocluzie,proba
carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare,fixareamodelelor în
articulator,montarea dinților artificiali în ceară,schimbarea cerii în
acrilat,prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat,proba pe
model,proba și fixarea în cav buc.
2.Determinarea și trasarea ecuatorului protetic.Stabilirea zonelor
retentive. Determinând poziţia modelului apreciată după una din
metodele descrise, înlocuim tija detectoare cu tija portcreion, care,
fiind adusă la fiecare dinte- stâlp şi fiind plasată în jos până la
nivelul coletului, păstrând contact cu dintele, marchează ecuatorul
protetic cu partea laterală a grafitului (categoric nu se admite
trasarea liniei respective cu extremitatea liberă a grafitului) în aşa
mod ca extremitatea liberă a grafitului să treacă între festonul
gingival şi colet. Ecuatorul protetic trasat în majoritatea cazurilor
nu coincide cu poziţia ecuatorului anatomic al dintelui. Totodată
ecuatorul protetic împarte dintele în două zone: 1) zona
subecuatorială, cuprinsă între ecuatorul protetic şi colet, numită şi
zona retentivă; 2) zona supraecuatorială, situată între ecuatorul
protetic şi marginea ocluzală a dintelui, numită şi zonă neretentivă,
de sprijin. Aceste zone, în dependenţă de situarea lor, vor
determina alegerea tipurilor de croşete.
1.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial
mobilizabilă combinată cu sisteme speciale tip bare cu călăreți.
prepararea și amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții
fixe (bară fixată decapse dentocoronare),turnarea modelului și
realizarea capelor din ceară pe care se fixează bara
prefabricate,schimbul machetei în aliaj metallic,prelucrarea,proba pe
model,proba și fixarea în cav buc,amprentarea cîmpului protetic pentru
realizarea părții mobilizabile,realizarea modelului de lucru,dublarea
modelului,realizarea machetei din ceară a carcasului metallic,schimbul
cerii în aliaj metallic,prelucrarea și finisarea carcasului metallic,proba lui
pe modelul de lucru,realizarea bordurilor de ocluzie,proba carcasului în
cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare,fixareamodelelor în
articulator, montarea dinților artificiali în ceară,schimbarea cerii în
acrilat,prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat,proba pe
model,proba și fixarea în cav buc
2.Etapele tehnice de realizare a modelului duplicant.
Modelul duplicat se execută după amprenta obținută de pe modelul
de lucru pregătit în conformatoare speciale de duplicare. Modelul de
lucru deretentivizat se fixează în centrul capacului conformatorului cu
plastilină sau silicon chit, sau prin picurare cu ceară lipicioasă. Capacul
cu modelul fixat se introduce într-un vas cu apă la temperatura
camerei , pentru izolarea modelului. După 10-15 minute la capac se
atașează corpul conformatorului și prin unul din orificiile de pe partea
superioară a lui se toarnă materialul amprentar duplicator preventiv
pregătit, pînă la umplerea comformatorului.După umplere se lasă 30-45
min pentru răcire la temperatura camerei, apoi se introduce într-un vas
cu apă rece 15-20 min. Ulterior se înlătură capacul conformatorului și
se îndepărtează modelul din amprentă fiind prins cu o pensă , prin
manevre de tracțiune. În amprentă se fixează tija metalică cu piesa
anexă utilizată pentru pîlnie. Vîrful pîlniei în formă de cilindru se aduce
în contact cu materialul amprentar din centrul amprentei , ce
corespunde planșeului bucal pentru modelul inferior sau bolții palatine
pentru modelul superior. În vacum-malaxor se prepară pasta pentru
turnarea modelului. Pasta pregătită se toarnă progresiv în interiorul
amprentei.După priza definitivă 30-45min , se îndepărtează pîlnia din
soclul modelului și se scoate amprenta împreună cu modelul din
conformator .Modelul se îndepărtează prin tîiere a materialului
amprentar .Modelul se prelucrează termic printr-o uscare timp de 40-
45 min în cuptorul de preîncălzire ridicînd temperatura lent de la 20-40
pînă la 160-200/Apoi se scufundă în ceară topită 30-45s.Modelul
duplicat se fixează în paralelometru și se reproduce axul de inserție și
dezinserție al protezei, după reperele notate pe model, apoi se trasează
ecuatorul protetic . Se reproduce cu creionul desenul proiectului
scheletului protezei.
1.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial
mobilizabilă combinată cu sisteme speciale articulare(balamale).
prepararea și amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții
fixe a sisemelor articulate,realizarea modelului de lucru pe care se
confecționează partea fixă a elementelor articulate,fixarea în cav buc a
părții fixe,amprentraea pentru realizarea părții mobilizabile,realizarea
modelului de lucru,dublarea modelului,realizarea machetei din ceară a
carcasului metallic,schimbul cerii în aliaj metallic,prelucrarea și finisarea
carcasului metallic,proba lui pe modelul de lucru,realizarea bordurilor
de ocluzie,proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare-fixareamodelelor în articulator- montarea dinților
artificiali în ceară,schimbarea cerii în acrilat,prelucrarea și finisarea
protezului scheletat combinat,proba pe model,proba și fixarea în cav
buc.
2.Metodele și tehnica de modelare a machetei scheletului protezei
scheletate.
Exista 2 metode de confctionare a protezei mobilizabile scheletate: 1-
Metoda moderna si 2-Metoda clasica.Metoda clasica- din punct de
vedere tehnic, scheletul metalic poate fi realizat prin urmtoarele
tehnici:-Din elemente prefabricate pentru diferite parti ale protezei
scheletate, aranjate pe model, apoi lipite intre ele, realizind un carcas
metalic.Elemente prefabricate din ceara, aranjate pe model, apoi
turnate separat, apoi aranjate pe model si lipite intre ele,Fiecare
element modelat aparte pe model si turnat separat, apoi adaptate
iarasi pe model si lipite intre ele,O alta metoda este , turnarea machetei
fiecarui element al carcasului metalic din ceara pe o matrita ce reda
formele elementelor cheletului metalic. Dupa racirea cerei elementele
se extrag din matrita si se adapteaza pe model, se lipesc intre ele si apoi
sunt schimbate pe metal.
1.Defectele posibile ale scheletului metalic turnat.
1) macheta n-a fost degresată; 2) prezenţa incluziilor de aer în masa
de ambalat; 3) la ambalarea machetei materialul de ambalat n-a fost
supus vibrării; 4) masa de ambalat n-a fost omogenă; 5) tiparul a
fost încălzit brusc; 6) introducerea tiparului în cuptoare fierbinţi
sau ridicarea bruscă a temperaturii în cuptor, ceea ce provoacă
apariţia fisurilor pe pereţii tiparului. a) absenţa sau dimensiunea
insuficientă a rezervoarului de aliaj, cât şi situarea lui la o distanţă
mai mare de 2—3 mm faţă de machetă; b) canale de turnare cu
dimensiuni insuficiente; c) s-a utilizat o cantitate mică de aliaj; d)
forţa de împingere a aliajului topit a fost insuficientă; e) eliminarea
gazelor din tiparul umplut cu aliaj topit a fost insuficientă, ca
urmare a prelucrării termice incorecte a tiparului; f) supraîncălzirea
aliajului topit (fierberea lui); g) oxidarea alia jului în timpul topirii
lui; j) incluzii de zgură sau masă de ambalat în aliajul fluid;
2.Tehnica de realizare a machetei canalelor de turnare și turnarea
propriu zisă a scheletului metalic.
Realizarea canalelor de tornare a carcasului metallic se poate de
efectuat prin doua metode:Clasica si Moderna.
Metoda clasica prevede lipirea a 2-3 canale principale cu diamentru de
3-4mm pe locurile mai groase a carcasului si 2-3 canale secundare cu
diamentru de 1.5-2mm cum ar fi la conectorii secundari sau la
crosetecare ulterior se solidarizeaza la pilnia capacului conformatorului.
Metoda moderna prevede solidarizarea a 4-5 canale cu diametru de 3-
4mm cu o lungeme de 1-1.5 cm la maceta de ceara care ulterior se vor
solidarize la un canal principal de 5 mm aranjat orizontalcub forma de
potcoava.apoi de la acesta se mai solidarizeaza 3 canale cu diametru de 5
mm care se unesc intrun punct la pilnia cinformatorului.
1.Prelucrarea și finisarea scheletului metalic.
secționarea canalelor de turnare, îndepărtarea plusurilor metalice ,
netezirea și lustruire scheletului.Sunt necesare o serie de instrumente
ca: discuri abrazive, pietremontate și montabile de diferite forme și
mărimi, freze extradure , gume , filțuri , perii, praf , paste de lustruit.Ca
aparate sunt necesare: motoare speciale pentru tîiat tijele de turnare ,
motorul de tehnică dentară cu piesa respectivă, motor cu 2 turații
pentru lustruit.
Secționarea tijelor de turnare principale și auxiliare .În acest scop se
folosesc motorul special de mare turație și discuri
abrasive.Îndepărtarea resturilor tijelor de turnare. Se folosesc pietre de
mărime adecvată cu care se șlefuiesc resturile rămase după secționarea
tijelor de turnare. Se folosesc pietre montate sau pietre Heatless. Cu
aceași piatră montată se vor îndepărta perlele și crestele ascuțite ale
scheletului , dar numai în zona accesibilă cu aceste pietre. Se rotunjeesc
muchiile ascuțite. Celelalte creste ascuțite se îndepărtează cu discuri
mici, pietre de mărime adecvată sau freze extradure.Netezirea
conectorilor principali se va face cupietre cilindricesau flacără .Se
îndepărtează perlele metalice, crestele sau zgîreturile. Cu pietre flacără
se netezește restul suprafețelor externe ele scheletului,
muchiile.Prelustruirea se face cu gume abrazive de diferite forme.Cu
filțuri mici și pastă specială se finisează tot scheletul de urmele lăsate
de gume , după care sespală scheletul cu apă , perie , săpun.Lustruirea
se face pe partea externăcuperii, pufuri, pastă specială de lustruit.Se
curăță cu apă , perie, săpun.Se poate lustrui și la baia galvanică
2.Tehnica de realizare a tiparului pentru aplicarea acrilatului și
realizarea șeilor protezei parțial mobilizabile combinate .
Pentru aplicarea acrilatului la protezele moderne ,dupa modelarea
seilor din ceara ,acestea se acopera cu masa amprentara astfel obtinind
cao portamprenta.Dupa priza acestea se extrag si ceara se topeste dintii
se curata de cera ,seile metalice se degraseaza si de pensuleaza cu
Bonding pentru o=acoperirea metalului si o aderenta mai buna.Apoi
dintii se introduc in portamprenta si se lipesc si se fac orificii pentru
injectarea acrilatului dupa ca re se adapteaza pe carcasul metalic si se
fixeaza .Dupa aceasta se pregateste pasta de acrilat mai fluida si se
injecteaza in portampenta dupa care se asteapta priza se deschide si se
inlatura sulplusurile si se prelucreaza.
 1.Amprente și modele indicate în protezarea mobilizabilă
combinată.
Pentru protezarea combnata moderna se va efectua amprentarea in 2
timpi cu doua tipui de matrial.Vom utiliza masa siliconica cu primul
strat viscos si stratul doi de corectie fluid.Se va efectua amprenta de baza
pe care se va planifica si efectua viitoarea lucrarea protetica dupa care se
va efectua si amprenta dintilor antagonisti.
Dupa amprentare vom turna 2 modelul de lucru din gips superdur unul
monobloc si unul cu bont mobilizadil pentru confectionarea coronitelor
pe care se va fixa viitoarea proteza
Pe modelul monobloc se va adapta coronitele confectionate si se fa
reda paralelismul elementelor de agregare precum se va adapta carcasul
metallic.
MOdelul antagonist se va confectiona din gips de o clasa mai inferioara.

2.Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei parțial

mobilizabile combinate moderne cu sisteme de magneți
1.Prelucrarea și finisarea protezei parțial mobilizabile combinate
contemporane.

Prelucrarea finala a carcasului metalic se efectueaza cu polipantrul

pentru netezirea suprafetelor pe care nu se va aplica acrilat apoi acestea
se vor lustrui cu perii aspre si pasta Goi si la final se va reda luciu cu
peria moale.Apoi dupa alplicarea acrilatului si inlaturarea surplusurilor
si slefuirea finala prelucrarea pentru finisarea protezei se efectueaza cu
filtui pentru netezirea suprafetelor acrilice si apoi se lustrueste cu perii
aspre si praf minutar dupa care se reda luciu cu perii moi si paste
speciale.

2.Asemănările și deosebirile dintre protezele parțial mobilizabile

scheletate clasice (croșete) și protezele parțial mobilizabile
combinate moderne(sisteme speciale).

Asemanarile
 Au carcass metallic
 Dintii si seile sint acrilice
 Amplasarea conectorilor principali este aceeasi
 MOdelarea carcasului metallic cu exceptia sistemelor de ancorare este la fel

Deosebirile
 Sistemele special sint mai estetice
 Sistemele clasice nu sint atit de estetice
 Sistemele especiale necesita timp mai indelungat de confectionare spre
deosedire de cele clasice
 Sistemele speciale au o ancorare mai eficienta si de o durata mai
indelungara