CUPRINS

Noţiuni generale despre hidrogenul sulfurat ..................................................................................... 3

Surse de hidrogen sulfurat ................................................................................................................. 3

Impacutul hidrogenului sulfurat asupra mediului şi sănătăţii ........................................................... 4

Metode şi tehnologii de îndepărtare a hidrogenului sulfurat ............................................................. 5

Biofluid SC ........................................................................................................................................ 8

Exemple de oraşe poluate cu H2S ...................................................................................................... 9

Bibliografie ........................................................................................................................................ 10

Noţiuni generale despre hidrogenul sulfurat

 Hidrogenul sulfurat (H2S) sau acidul sulfhidric este un gaz cu miros caracteristic neplăcut (de ouă
stricate), toxic, solubil în apă, perceptibil în cantităţi şi concentraţii mici. Asemenea apă este neplăcută
în a fi folosită pentru băut sau în procese industiale. Cele mai multe ape sulfuroase conţin între 1 şi 5
mg/l hidrogen sulfurat. La temperatura obişnuită, hidrogenul sulfurat are o densitate 1,1895 în raport cu
aerul. La temperatura de 0°C este suficientă o presiune de 10 atm pentru a se lichefia .

Surse de hidrogen sulfurat

Principala sursă de hidrogen sulfurat este descompunerea bacteriană a materiilor proteice vegetale
şi animale. Hidrogenul sulfurat se dezvoltă mai ales în apa neaerată a bălţilor sau a apelor poluate, dar se
găseşte în gazele naturale, ţiţei, depozite de sulf, în gazele vulcanice şi în izvoarele sulfuroase.
În ţiţei se găseşte ca atare sau ca sulfuri organice.În timpul tratării ţiţeiului, compuşii cu sulf sunt
convertiţi în hidrogen sulfurat sau mercaptani. Din circa 2,38 milioane litri de ţiţei se obţin circa 50 tone
de hidrogen. Acesta se degajă în unităţile de cracare, de rafinare catalitică şi de recuperare a sulfului.
Hidrogenul sulfurat se dezvoltă în toate procesele de combustie ale cărbunelui, petrolului sau gazelor
naturale. Cantitatea de hidrogen sulfurat depinde de cantitatea de sulf în combustibil şi de eficienţa
procesului de combustie.
Hidrogenul sulfurat şi sulfurile organice se produc într-o serie de fabrici de celuloza-sulfat. S-a
apreciat că în anul 1960 aproximativ 64000 tone de hidrogen sulfurat au fost emise în atmosferă de către
fabricile de celuloza-sulfat. În procesul celuloza-sulfat, bucăţile de lemnoase fierb cu o soluţie de sulfură
de sodiu, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu şi cantităţi mici de sulfat şi sulfit de sodiu (soluţie alba)
într-un reactor aproximativ 3 ore, la temperatură şi presiune ridicată. Grupele metoxi din lemn se
scindează la fierbere şi se transformă în metil-mercaptan CH3SH, dimetil-sulfura (CH3)2S şi alţi
compuşi sulfuroşi cu miros neplăcut.
Hidrogenul sulfurat se produce în timpul operaţiilor de cocsificare cu o viteză de circa 3 kg pe
tona de cărbune ars. Gazele degajate din cuptoarele de cocs conţin circa 6000 – 13000 µg ∕ m3 hidrogen
sulfurat. În timpul răcirii şi spălării aproximativ 50% din hidrogenul sulfurat se degajă.
Hidrogenul sulfurat scapă la condensare, la scruberele cu amoniac, cu benzen, în procesul de
desulfurare a gazului din instalaţiile de pe lângă cocserii. Arderea deşeurilor de antracit degajă de
asemenea hidrogen sulfurat. Altă sursă este arderea minereurilor care conţin sulfuri.
Anumite cantităţi de hidrogen sulfurat apar în industria fontei, a oţelurilor şi în turnătorii. Când
zgura de furnal se granulează, se degajă cantităţi mici de hidrogen sulfurat.
Hidrogenul sulfurat este un produs secundar al unor industrii chimice. El se obţine când sulful sau
compuşi ai sulfului se asociază cu compuşi sau materiale organice la temperatură înaltă. La obţinerea
tiofenului prin reacţia sulfului cu butan la temperatură ridicată rezultă de asemenea hidrogen sulfurat.

2
Prepararea coloranţilor cu sulf, a etil- şi metil-parationului (pesticide), a tiosulfaţilor organici,
producerea firelor de viscoză, furnizează hidrogen sulfurat.
Procesele anorganice de topire şi rafinare a zincului, fabricarea clorurii de bariu din sulfura de
bariu, fabricarea compuşilor cu fosfor, fabricarea pigmenţilor, a litoponului şi a sulfurii de sodiu,
impplica formarea hidrogenului sulfurat. El se formează şi în timpul fabricării sticlei.
Hidrogenul sulfurat se mai formează în instalaţiile în care se prelucrează produsele animale ca
urmare a descompunerii materialului proteic. Acesta se dezvoltă în instalaţiile în care se fierbe carnea
sau când se tratează coarnele de animale cu vapori de apă la presiune înaltă.
Compuşii organici formaţi prin hidroliza unor materiale organice ca cistina, metionina şi prin
reducerea sulfaţilor în mod biologic în canalele colectoare dau naştere la hidrogen sulfurat. Apele
menajere conţin circa 1-5 ppm compuşi organici cu sulf, pe când anumite deşeuri industriale cum sunt
cele de la spălarea lânii conţin 50-100 ppm. Sulfaţii sunt prezenţi în apele de canalizare din apele saline,
din descărcarea resturilor industriale sau din fluxul apelor de mare. Hidrogenul sulfurat se dezvoltă la
tratarea apelor menajere din canale.
Pe baza unor determinări în medii selectate se poate trage concluzia că atmosfera conţine hidrogen
sulfurat în concentraţie de aproximativ 1-92 µg ∕ m3.
Pe plan mondial, se apreciază că se produc anual 280 milioane tone, din care 80 milioane tone
peuscat şi 200 milioane tone în apele oceanice. În atmosferă, concentraţia este de până la 0,46µg/m 3, sub
limita de detecţie a organelor olfactive.
Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor cu efect paralizant olfactiv şi miros caracteristic de ouă
alterate, care se percepe de la o concentraţie de 0,13 ppm, fiind mai greu decât aerul şi solubil în apă.
Reţinerea hidrogenului sulfurat la sursele de poluare se poate realiza prin mijloacele chimice
(oxidare cu aer sau electrolitice), prin mijloace fizico-chimice (absorbţie pe carbune activ sau pe
polimeri schimbători de ioni). STAS 12574-87 prevede pentru hidrogenul sulfurat următoarele
concentraţii maxime admise medii: 0,015 mg/l pentru 0,5 ore şi de 0,008 mg/l pentru 24 ore.

Impacutul hidrogenului sulfurat asupra mediului şi sănătăţii

Hidrogenul sulfurat, care este foarte toxic pentru oameni, intră în corpul omenesc pe cale
respiratorie, de unde este transportat de sânge la diferite organe ale corpului. Hidrogenul sulfurat intrat
în sânge poate duce la blocarea transferului de oxigen, mai ales în concentraţii mari.
În general hidrogenul sulfurat este o otravă pentru celule şi enzime şi poate produce schimbări
ireversibile în sistemul nervos. La concentraţii mari de hidrogen sulfurat, moartea survine prin paralizia
rapidă a centrului respirator. La concentraţii mici hidrogenul sulfurat cauzează conjunctivită, secreţie
lacrimală, iritarea traseului respirator, edem pulmonar, vătămarea muşchiului inimii, schimbări psihice,
pierderea echilibrului, paralizia nervilor, spasme, inconştienţă, colaps circulator.
Simptomele comune sunt gust metalic, oboseală, diaree, întunecarea vederii, durere intensă a
ochilor, insomnie şi ameţeală.

3
 Hidrogenul sulfurat are un miros de ouă stricate şi acest miros este cel mai sensibil indiciu al
prezenţei sale în concentraţii mici. Sensibilitatea mirosului variază între 1 şi 45 µg ∕m3. La concentraţii
mai mari datorită paraliziei nervului olfactiv, datele asupra mirosului se falsifică, nu mai există senzaţie
şi moartea vine rapid.
Hidrogenul sulfurat produce aceleaşi efecte asupra animalelor ca şi asupra omului. De asemenea
are efecte şi asupra plantelor tinere, simptomele atacului constând în veştejire, ofilire.
Hidrogenul sulfurat din atmosferă reacţionează cu vopselele care conţin săruri ale metalelor grale
în pigmenţii lor şi în uleiul sicativ, cu care formează un precipitat care se închide la culoare sau
decolorează suprafaţa. Cel mai comun pigment este albul de plumb care este carbonat bazic de plumb.
Acesta se înnegreşte în prezenţa hidrogenului sulfurat. Vopselele din alb de plumb înnegrite din cauza
hidrogenului sulfurat, revin la culoarea lor dipa oxidarea sulfurii.
Prezenţa hidrogenului sulfurat întunecă rapid cuprul şi argintul. Argintul se întunecă la
temperatura obişnuită în prezenţa umidităţii şi a oxigenului. Aliajele cu aur sunt cu atât mai rezistente cu
cât concentraţia de aur este mai mare. Hidrogenul sulfurat atacă zincul la temperatura camerei, formând
o pătură protectoare.
H2S poate influenţa claritatea testelor de duritate, PH şi Fe. Pentru eliminarea mirosului produs de
H2S se dozează Cl înălbitor. H2S nu poate fi depistat în laborator ci doar la faţa locului. H2S este coroziv
chiar şi în concentraţii mici şi de asemenea gazele vor înnegri suprafeţele vopsite dându-le aspect de
afumat.

Metode şi tehnologii de îndepărtare a hidrogenului sulfurat

Ameliorarea mediului poate fi făcută numai prin reţinerea hidrogenului sulfurat şi a sulfurilor solubile.
S-au pus la punct procese şi echipamente de extragere a hidrogenului din diferite gaze. Unele sunt
destinate recuperării hidrogenului sulfurat pentru a fi apoi convertit în produşi secundari ca sulfat sau
acid sulfuric. Altele se bazează pe spălarea curentului de gaz cu un absorbant adecvat şi apoi extragerea
gazului absorbit din absorbant pentru a fi eliminat, pentru a fi ars sau convertit în alt produs secundar
valoros. Sunt utilizate ca absorbanţi soluţia apoasă de dietanol-amina, monoetanol-amina, hidroxid de
sodiu, fosfatul tripotasic, soluţia apoasă de clor şi carbonatul de sodiu.
Se folosesc diferite dispozitive de contact ca:
· scrubere umede
· turnuri convenţionale cu pulverizare
· turnuri Lunge
· scrubere venturi
În procesul de producţie al fabricilor de celuloză-sulfat se degajă mari cantităţi de hidrogen
sulfurat . Există următoarele sisteme pentru a înlătura aceste degajări:
• Arderea gazelor în sobe recuperatoare de căldură sau în cuptoare pentru ars varul;
• Oxidarea gazelor în sobe esparate cu oxidare catalitică sau direct într-un incinerator;
4
 • Oxidarea gazelor într-un turn de absorbţie cu soluţii de clor ca de exemplu apa de clor de la o
instalaţie de albire, deşeuri de clor, hipoclorit etc.
• Absorbţia gazelor într-o soluţie caustică într-un scruber;
În fabricile de celuloză-sulfat, emisiile de H2S sunt înlăturate în cea mai mare parte printr-un
proces de oxidare a băii alcaline negre. Procesul constă în oxidarea sulfurilor din soluţia de culoare slab
închisă sau a soluţiei negre prin punerea în contact cu aerul într-un turn de umplutură, cu peliculă sau
plăci poroase.
Gazele necondensabile ale fabricilor de celuloză se colectează într-un gazometru apoi se oxidează
sau se ard cu o viteză de scurgere constantă.
În rafinăriile instalaţiilor petrochimice cantităţi mici de hidrogen sulfurat asociate cu curenţii de
gaze pot fi arse în acelaşi sistem sau într-o faclă (mufă).
În rafinării sau instalaţii de gaze naturale în care se găseşte o mare cantitate de H2S cu gaze
sulfuroase, hidrogenul sulfurat este în general extras într-un turn de absorbţie folosind un număr de
diferiţi absorbanţi ca de pildă amine în soluţie apoasă , sulfolan, arseniţi şi arsenaţi alcalini, solvenţi
organici cum ar fi carbonatul de propilenă, triacetat de gliceril, acetat de metoxi-trietilen-glicol, procesul
cu solvenţi cu fluor şi alte procese. Aceste procese sunt regenerative în sensul că absorbantul este
regenerat prin îndepărtarea hidrogenului sulfurat şi apoi refolosit.
În industria chimică au fost folosiţi diferiţi absorbanţi pentru înlăturarea hidrogenului sulfurat din
gazele de evacuare. Astfel, de exemplu H2S, produs în instalaţiile de anilină pentru coloranţi cu sulf,
este absorbit efectiv de alcalii în scrubere. O altă metodă constă în colectarea tuturor scăpărilor şi
arderea lor.
Depozitele de deşeuri de cărbuni trebuie amenajate în locuri speciale pentru a înlătura aprinderea
sau pentru stingerea lor uşoară.
Apele de canalizare şi instalaţiile respective degajă H2S. Cea mai completă eliminare constă în
colectarea gazelor şi suflarea lor într-un incinerator . Alte metode de purificare constau în a-l trece prin
absorbanţi sau în oxidarea lui chimică. Mirosul hidrogenului sulfurat poate fi mascat cu parfumuri sau
gazul poate fi ars catalitic.
Poluarea atmosferei se poate evita prin ventilare, aerare, curăţirea canalelor spre a împiedica depunerile,
folosirea produşilor cu clor sau ozon care suprimă activitatea biologică şi prin adaosul unor
microorganisme specifice care suprimă dezvoltarea prganismelor care produc hidrogen sulfurat. Se mai
adăugă periodic slam de var în mari cantităţi.
Hidrogenul sulfurat nu poate fi depistat în laborator ci doar la faţa locului. Hidrogenul sulfurat este
coroziv chiar şi în concentraţii mici şi va înnegri suprafeţele vopsite dându-le aspect de afumat.
Pentru eliminarea hidrogenului sulfurat se foloseşte aerarea apei şi clorinare în cantităţi suficiente
pentru eliminare şi o cantitate de clor rezidual de 3 mg/l pentru fiecare 1 mg de H2S. Se recomandă
filtrarea apei cu cărbune activat pentru a scoate excesul de clor rezidual.
Eliminarea hidrogenului sulfurat din aceste gaze se poate realiza prin procedee umede sau prin procedee
uscate.

1. Procedee umede
1.1. Adsorbţia în amine
5
• Procedeul GERBOTOL este aplicat în special în cazul gazelor naturale şi a gazelor de rafinărie.
Procedeul se bazează pe absorbţia însoţită de reacţii chimice reversibile în soluţii apoase de etanolamine:
monoetanolamină (MEA), dietanolamină (DEA), trietanolamină (TEA), metil-dietanolamină (MDEA)
etc.
• Procedeul SULFINOL este avantajos în special în cazul în care gazele conţin o concentraţie relativ
mare de CO2. Procedeul se bazează pe absorbţia H2S şi CO2 într-o soluţie apoasă de alcanolamină şi
Sulfolan (tetrahidrotiofendioxid). Regenerarea absorbantului se face prin stripare cu abur. Proceseul
prezintă avantajul că permite eliminarea simultană a H2S şi CO2 precum şi a altor compuşi cu sulf, cum
ar fi COS şi mercaptani.
• Procedeul PURISOL - absorbţia H2S şi CO2 şi a altor gaze cu caracter acid are loc într-un absorbant
cu caracter bazic de tip solvent organic aminic ca N- metilpirolidonă. Particularitatea acestui procedeu
constă în faptul că regenerarea absorbantului se realizează prin detentă, respectiv scăderea bruscă a
presiunii totale în desorber.
• Procedeul FLUOR ECONAMIN - Desulfurarea gazelor are loc în cadrul acestui procedeu prin
absorbţia H2S într-o soluţie apoasă de diglicolamină (DGA), cu o concentraţie mai mare de 65%.
Absorbţia are loc la o temperatură de aproximativ 40°C şi o presiune de 63 at iar desorbţia are loc prin
stripare cu abur la temperaturi ridicate (100 - 120°C) şi presiune scăzută (1,5 at).
1.2. Absorbţia în soluţii alcaline
 Absorbţia în soluţii de NaOH
 Absorbţia în soluţii de K3PO4
 Absorbţia în soluţii arseno – alcaline
• Procedeul THYLOX se aplică în special în cazul gazelor de cocserie, cu un conţinut de 0,4 - 1,5% H2S
şi se bazează pe absorbţia hidrogenului sulfurat în soluţii arseno - alcaline cu compoziţia: 10 - 12 g/l
Na2CO3, 5 - 7 g/l As2O3.
• Procedeul GIAMMARCO – VETROCOKE este asemănător cu procedeul THYLOX, în sensul că
utilizează ca absorbanţi tot soluţii arseno - alcaline, însă în cadrul acestuia se foloseşte suplimentar
As2S5.
1.3. Absorbţia în solvenţi organici
• Procedeul RECTISOL - Absorbantul utilizat este alcoolul metilic, iar separarea hidrogenului sulfurat
din gaze are loc prin absorbţie fizică la temperaturi joase, răcirea absorbantului realizându-se cu
amoniac lichid. Procedeul este neselectiv, în sensul că simultan cu hidrogenul sulfurat are loc absorbţia
şi a altor compuşi cu sulf (CS2, COS), a acidului cianhidric şi a dioxidului de carbon precum şi a
hidrocarburilor cu masă moleculară mai mare (cum este cazul gazelor de cocserie).
• Procedeul SELEXOL este asemănător procedeului RECTISOL, cu deosebirea că utilizează ca
absorbant selexol, respectiv dimetileterul polieilenglicolului. Absorbantul are o stabilitate şi o capacitate
mare de absorbţie pentru hidrogen sulfurat dar şi pentru alţi compuşi cun sulf specifici gazelor naturale,
gazelor de rafinărie sau de cocserie. Simultan cu absorbţia fizică a acestor compuşi are loc şi o uscare
avansată a gazelor respective. Absorbţia are loc la temperaturi joase şi presiuni mari iar desorbţia se
realizează în mai multe etape: prin vaporizare sau prin detentă (trei vaporizări succesive) şi respectiv
prin stripare finală cu aer sau cu gaz inert.

6
• Procedeul ESTASOLVAN este un proceu de desulfurare care se bazează pe absorbţia hidrogenului
sulfurat şi a altor compuşi cu sulf (CS2, COS, mercaptani etc.) în tributilfosfat (TBF).

2. Procedee uscate
2.1. Procedee bazate pe procese de adsorbţie
 Adsorbţia pe cărbune activ
Adsorbţia hidrogenului sulfurat pe cărbune activ este un proces neselectiv, în sensul că se pot adsorbi şi
alţi compuşi cu sulf (CS2, COS, mercaptani, tiofen etc.) sau compuşi de tip hidrocarburi cu masă
moleculară mare. Este un procedeu mai puţin răspândit şi se aplică în special în cazul gazelor reziduale
de la fabricile de celuloză în vederea recuperării CS2 şi eliminării H2S.
 Adsorbţia pe zeoliţi
Utilizarea zeoliţilor ca adsorbanţi pentru hidrogenul sulfurat prezintă avantajul unei adsorbţii selective şi
a unei capacităţi mari de adsorbţie. Faţă de dioxidul de carbon, selectivitatea la adsorbţie pe zeoliţi a
hidrogenului sulfurat este de peste 90%. Adsorbţia selectivă a H2S în competitivitate cu compuşii de tip
hidrocarburi se bazează pe caracterul mai polar al moleculei de hidrogen sulfurat, care conduce la o
interacţie mult mai puternică cu suprafaţa zeolitică.
2.2. Procedee bazate pe procese de chemosorbţiepe oxizi metalici activi
Procedeele de desulfurare bazate pe chemosorbţie se bazează pe capacitatea hidrogenului sulfurat de a
reacţiona la temperaturi înalte cu oxizii metalici, cu formare de sulfuri:

Biofluid SC

Biofluid SC este utilizat cu succes pentru a elimina hidrogenul sulfurat din apă, aer, puţuri de
extracţie ţiţei, halde şi coşuri de fabrică, apă freatică, ape reziduale şi uzate, gunoi,deşeuri menajere şi
deşeuri medicale, etc. Se elimină de obicei 92% la 99,3% din hidrogenul sulfurat.
La îndepărtarea hidrogenului sulfurat fiecare aplicaţie variază în funcţie de sumele necesare,
concentraţiile şi metodele aplicate.
De exemplu, în tratamentul deşeurilor şi nămolurilor canalizărilor, materialul Biofluid SC 100%
concentrat este pulverizat într-o ceaţă direct pe sursă, în proporţie de o parte SC la 10.000 părţi de
nămol pentru a elimina hidrogen sulfurat, dacă este lăsată să acţioneze între 18-24 de ore; dar pentru
tratarea mirosurilor apelor uzate, un raport de 1:50 poate fi folosit într-un sistem automat de pulverizare
ceaţă peste rezervor.
În apă stătătoare, se folosesc 200 de litri de Biofluid SC pentru fiecare 1000 de metri pătraţi.
În industria de petrol şi gaze naturale, hidrogenul sulfurat cauzează alte probleme. Deoarece este
toxic, el prezintă un risc pentru lucrători. Deoarece este acid, se pot deteriora ţevile. Gazele naturale pot
conţine până la 90% hidrogen sulfurat.

7
 În puţuri de extracţie ţiţei, hidrocarburi sau apă medicinală , până la 99% din hidrogenul sulfurat
poate fi eliminat prin evacuarea gazelor printr-o ţeavă de 3 inch în care este injectat Biofluid SC care va
reacţiona cu gazul. Amestecul este apoi trecut printr-un butoi cu apă .
Filtrele textile cu scame de reţinere particule solide ,păstrat în permanenţă umed, cu un amestec de
50/50 de Biofuid SC şi apă s-au dovedit eficiente, de asemenea, la reţinerea de hidrogen sulfurat eliberat
prin orificiile de ventilaţie în fabrici şi sonde de petrol.

Unii dintre factorii care pot determina variaţii în aplicaţii includ:

· Temperatură
· Debitul de aer
· Conţinutul de fier
· Conţinutul de carbon
· Conţinutul de elemente organice
· Dimensiuni rezervor
· Debitul de gaze evacuat
Din această cauză, cele mai bune rezultate în fiecare aplicaţie pot fi obţinute prin experimentarea
diferitelor metode şi concentraţii de aplicare.

Exemple de oraşe poluate cu H2S

Unul dintre incidentele datorită hidrogenului sulfurat a avut loc la Poza Rica în Mexic în anul
1950. Scăparea gazelor de la o unitate de absorbţie dintr-o instalaţie de rafinare a gazului natural, o
perioadă de 20-25 minute, a avut rezultate fatale pentru un număr mare de persoane. În urma
incidentului, toţi canarii din jur au murit precum şi circa 50% din pisici, porci, câini, găini, etc.
În anul 2005 au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiilor maxime admise de hidrogen
sulfurat în oraşele Brăila, Suceava, Dej provenite din industria de celuloză, hârtie şi fibre sintetice.

Bibliografie
8
1. M., Negulescu, L., Vaivum, C., Pătru, S., Ianculescu, G., Bonciu, O., Pătru – Protecția mediului
înconjurător, Editura Tehnică, București, 1995
2. D., Negoiu, A., Kriza, - Poluanți anorganici în aer, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1977
3. Vişan S., Angelescu A., Alpopi C., - Mediul înconjurător-poluare şi protectie, Ed.Econonică,
Bucureşti, 2000;
4. Angelescu A., Ponoran I., Ciobotaru V., - Mediul ambiant şi dezvoltarea durabilă, Ed. A.S.E.,
Bucureşti. 1999;
5. Brown L., - Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Ed.Tehnică, Bucureşti. 1996-2001;
6. Brown L., - Ecoeconomia, Ed.Tehnică, Bucureşti. 2002;
7. Butnariu I., Constantin N., - Protecţia mediului înconjurător şi microclimat, Inst.Politehnic,
Bucureşti, 1994;
8. Manoliu M., Ionescu С., Nistoran D., - Elemente de dreptul mediului înconjurător, Universitatea
Politehnica, Bucureşti, 1995;
9. L., Oprea - Note de curs pentru studenții de la specializarea Ingineria și protecția mediului în
industrie, Universitatea Dunărea de Jos din Galați.
(http://www.scribd.com/doc/82601759/39/Principalii-poluanti-ai-atmosferei)
10. http://www.apafiltrata.ro/probleme/impuritati
11. http://fluidtec.infoconstruct.ro/anunt_419925Un+material+bun+la+toate++biofluid+sc+
%C5%9Fi+indepartarea +hidrogenului+sulfurat.html
12. http://dedurizatoare.ro/cms/contaminanti/hidrogenul-sulfurat