REFERAT ATOMUL

Bercia Razvan, cls. VII M

Introducere

In limba greaca veche, cuvantul atom era folosit pentru a descrie cea mai
mica parte dintr-o substanta. Aceasta “particula fundamentala”, asa cum este
denumit astazi atomul, era considerata indestructibila; de fapt, cuvantul grecesc
atom inseamna indivizibil.

Cunostintele despre
marimea si natura atomului
s-au imbogatit de-a lungul
timpului, insa la inceputuri
oamenii nu puteau decat sa
speculeze aceste
cunostinte.
Odata cu aparitia
cercetarii stiintifice
experimentale (in sec. XVI-
XVII e.n.), procesul de
cunoastere a teoriei atomice
a progresat rapid.
Chimistii au recunoscut atunci ca toate substantele, indiferent de starea
de agregare, pot fi analizate pana la cele mai mici componente elementare. De
exemplu, s-a descoperit ca sarea este compusa din doua elemente distincte,
sodiu si clor, care combinate formeaza un compus chimic. S-a descoperit de
asemenea ca aerul este un amestec de azot si oxigen. Apa este simbolizata de
formula H2O, ceea ce inseamna ca fiecarui atom de oxigen ii corespund doi
atomi de hidrogen.

Masa atomica

Determniarea masei unitatii de volum (care este de fapt o marime

denumita densitate) pentru diferite gaze, permite comparatia directa a maselor
moleculare ale acestor gaze.
Greutatea atomica este masurata in unitati de masa atomica (UMA). In
procesele care apar intre nucleele atomice, cum este fisiunea nucleara, masa
este transformata in energie.

1
 Sistemul periodic al elementelor

La mijlocul secolului XIX, cativa chimisti considerau ca similitudinile dintre

proprietatile chimice ale mai multor elemente, implicau o regularitate care putea
fi demonstrata prin ordonarea elementelor intr-o forma tabelara sau periodica.
Chimistul rus Dimitri Mendeleev a propus o harta a elementelor, numita
“tabel periodic”, in care elementele sunt aranjate in randuri si coloane, astfel
incat, elementele cu proprietati chimice asemanatoare sa fie grupate. Potrivit
acestui aranjament, fiecare element a primit un numar (numar atomic) ponind
de la 1, pentru hidrogen, pana la 92, pentru uraniu.
Deoarece in acea perioada, nu erau cunoscute toate elementele chimice,
au fost lasate spatii necompletate, fiecare corespunzand unui element
necunoscut.
Cu ajutorul acestui tabel, cercetarile ulterioare au dus la descoperirea
elementelor lipsa.

Marimea atomului

Curiozitatea privind marimea si greutatea atomului i-a urmarit pe oamenii

de stiinta o lunga perioada in care lipsa instrumentelor si a tehnicilor adecvate i-
a impiedicat sa obtina raspunsuri satisfacatoare. In consecinta, un mare numar
de experimente ingenioase au avut ca scop determinarea marimii si greutatii
atomului. Cel mai usor atom, cel de hidrogen are un diametru de1x10 -8 cm si
greutatea 1.7x10-24 g. Un atom este atat de mic incat o singura picatura de apa
2
contine mai mult de un milion de milioane de miliarde de atomi.

Radioactivitatea

Faptul ca un atom nu este cea mai mica particula dintr-o subsatanta, a

devenit evident odata cu descoperirea radioactivitatii. In 1896 fizicianul francez
Antoine Henri Becquerel a descoperit ca unele substante, ca sarurile de uraniu,
emana raze penetrante cu origine necunoscuta. Cu doar un an mai inainte,
savantul german Wilhelm Conrad Roentgen anuntase descoperirea unor raze
care puteau penetra straturi de grafit, pe care le denumise raze X.
Savantii francezi Marie Curie si sotul Pierre Curie au contribuit la
intelegerea profunda a substantelor radioactive.
Ca urmare a cercetarilor fizicianului englez Ernest Rutherford si a
contemporanilor sai, s-a dovedit ca uraniul si alte elemente grele ca torul si
radiul, emit trei tipuri diferite de radiatii, numite alfa, beta si gama ( α,β,γ).
S-a descoperit ca primele doua tipuri de raze erau formate din particule de
materie incarcate electric si si-au pastrat denumirile initiale. Radiatiile gama au
fost identificate ca unde electromagnetice, similare cu razele X, dar avand
lungimi de unda mai mici.

MODELE ATOMICE

Modelul Rutherford

Cunoasterea naturii emisiilor radioactive le-a

permis fizicienilor sa elucideze misterul atomului.
S-a constatat ca, departe de a fi o particula
solida de materie, atomul este mai mult o
structura spatiala. In centrul acestei structuri
se gaseste o “inima” infima denumita nucleu.
Rutherford a stabilit ca masa atomului este
concentrata in acest nucleu. De asemenea, el
a considerat ca satelitii, numiti electroni, se
deplaseaza in jurul nucleului, pe traiectorii
numite orbite.
Nucleul este incarcat electronic pozitiv in timp ce
fiecare electron este incarcat electric negativ. Suma sarcinilor
electrice ale electronilor este egala cu sarcina electrica a nucleului, anulandu-se
reciproc, si de aceea starea electrica normala a atomului este neutra.

Modelul Bohr
3
 Pentru a explica structura atomului, fizicianul danez Niels
Bohr a dezvoltat in 1913, o teorie cunoscuta sub denumirea de “
Teoria atomica a lui Bohr”. El a presupus ca
electronii sunt aranjati in straturi la o distanta
considerabila fata de nucleu. Acest mod de
dispunere se mai numeste si configuratie
electronica. Numarul acestor electroni este egal cu
numarul atomic.
De exemplu hidrogenul are un singur
electron orbital, heliul are 2 iar uraniul are 92.
Straturile electronice sunt asezate regulat, fiind in
numar de 7, fiecare acceptand un numar limita de
electroni. Primul strat este completat cu doi electroni, al doilea
cu maximum 8 iar straturile succesive urmatoare pot accepta un numar mai
mare de electroni.
Conventional atomului i se atribuie atomului imaginea unui sistem planetar
in care electronii se rotesc in jurul nucleului precum planetele in jurul soarelui.
Deoarece nu se poate defini pozitia momentana a unui electron pe orbita,
pentru a rezolva aceasta incertitudine i se atribuie electronului forma de nor
electronic.

4
5