În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai

multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.

Cuvântul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un
pronume — se numește donorul sau sursa acordului, iar cel care își schimbă forma în urma
acordului este receptorul sau ținta. În general, donorul este cuvântul care este regent în relația
sintactică, iar receptorul este cuvântul subordonat.
Lipsa acordului în situațiile în care vorbitorii se așteaptă la prezența lui se
numește dezacord și este percepută ca o greșeală de limbă.
Există mai multe tipuri de acord:
1. Acordul subiectului cu predicatul

-Dacă subiectul este la singular și predicatul este la singular. Analog plural.

Când avem subiect multiplu, predicatul verbal sau nominal se pune întotdeauna la plural.
EX : Masca de protecție și mănușile sunt la ordinea zilei.
-În cazul în care, printre componentele subiectului multiplu există substantive masculine și
feminine, atunci numele predicativ va fi la masculin, deoarece masculinul are prioritate asupra
femininului, tot asa și femininul are prioritate asupra neutrului.
EX : El și ea sunt plecați în concediu.
Ziarele și revistele sunt pline de reclame.
-Persoana I are prioritate asupra persoanei a II-a, iar persoana a II-a are prioritate asupra
persoanei a III-a.
EX : Eu și tu vom forma un cuplu.
Tu și el veți forma un cuplu.
-Când subiectul multiplu este alcătuit dintr-un substantiv la plural (masculin și feminin), atunci
predicatul se acordă cu termenul cel mai apropiat.
Ex:Munții și dealurile sunt împădurite.
Dealurile și muntii sunt împăduriți.
-Cand 'dumneavoastră este folosit pentru persoana a II-a singular, zicem că avem de-a face cu
„pluralul modestiei”
EX : Dumneavoastra aveți mulți amici.
-În caz că subiectul respectiv este subiect colectiv se aplică următoarea regulă: dacă subiectul
colectiv este la singular, atunci predicatul verbal este la singular, analog plural.
EX : Stolul de păsări a zburat.
Stolurile de păsări au zburat.
-Atunci când subiectul este exprimat prin substantiv colectiv de genul „grămadă, sumedenie,
grup” care sunt percepute ca niște sintagme, predicatul se pune la plural cu condiția că subiectul
să fie nearticlat sau articulat cu articol nehotărât.
Ex : O sumedenie de lucruri s-au pierdut.
Sumedenia de lucruri s-a pierdut.
-În caz că subiectul este exprimat prin pronume interogativ, predicatul verbal se pune la singular.
Ex : Cine bate la ușă?
Care știe lecția astăzi?
-Verbele copulative (întocmai ca și predicatele verbale) se acordă întotdeauna cu subiectul în
număr și persoană.
Ex : Aceștia sunt studenți eminenți .
-Acordul prin atractie (gresit)
EX : Frecvența cariilor dentare sunt date de alimentația omului modern.
Două sute de lei este o sumă importantă.
-Acordul prin înțeles ( este un acord semantic, dar considerat incorect din punct de vedere
gramatical)
EX : O grămadă de oi au fost mâncate de lupi.
O treime din alegători au votat împreună.

2. Acordul adjectivului cu substantivul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul.
Ex: Persoană inteligentă; Persoane inteligente.
Bărbat inteligent; Bărbați inteligenți.
Scaun confortabil; Scaune confortabile.
Se schimbă termineția, în cazul declinării:
G: A unei persoanei inteligente ( feminine, singular)
D: Persoanei inteligente

3. Acordul articolului posesiv-genitival

Articolul posesiv (genitival) însoțește un substantiv sau un pronume în cazul genitiv (al

fratelui), dar poate intra și în construcția pronumelor posesive (al nostru) și a numeralelor
ordinale (al treilea) al, ai, a, ale. În general, precede un substantiv sau pronume cu funcția
sintactică de atribut și indică posesorul unui obiect (de aici și denumirea de posesiv).
! Articolul posesiv nu se acordă în gen şi număr cu substantivul în genitiv în fața căruia stă, ci cu
substantivul determinat (obiectul posedat) de substantivul în genitiv.

Articolul posesiv m. sg. al m.

(genitival) f. sg. a f. pl. ale

4. Acordul pronumelui/adjectivului pronominal

Toate tipurile de pronume își modifică forma în dependență de genul, numărul, cazul
substantivului pe care îl înlocuiește/însoțește.
Ex. Să-i acordăm tânărului acestuia toată încrederea.( adj. pronominal demonstrativ,
g.m., nr. sg., cazul D.)
Niciuna n-a venit. (pronume nehotărât, g.f., nr.sg., cazul N)
Tipuri de pronume: personal; de politețe; reflexiv; demonstrativ; nehotărât; negativ;
interogativ; relative.

5. Acordul numeralului cu substantivul pe care îl înlocuiește sau îl însoțește.

Tipuri de numerale: cardinal; ordinal; multiplicativ; adverbial; distributiv; colectiv și
fracționar.
Dintre acestea, îsi modifică forma fie după gen, fie după caz următoarele:
-cardinal ( doi/două);
-ordinal ( primul/prima; primei/primului etc.);
-multiplicativ ( înzecit/înzecită);
-distributiv ( câte doi/câte două);
-colectiv ( ambii/ambele)