Cursul 2

Structuri algebrice de baz¼ a.

Mulţimi fundamentale de numere: N, Z, Q, R şi R.
Operaţii cu ordinali şi cardinali.
Inegalit¼
aţi numerice importante.

Inevitabil, o prezentare riguroas¼a a mulţimilor numerice N, Z, Q şi R invoc¼

a expunerea prealabil¼ a
a unor noţiuni de baz¼a ( precum cele de operaţie algebric¼
a, monoid, grup, inel, corp şi mor…sm ) din
cadrul teoriei structurilor algebrice, cu m¼acar enumerarea unor elemente de fundament. De aceea,
pentru început, ne referim la asemenea elemente, dup¼ a care, pe rând şi axiomatic, ne vom ocupa de
mulţimile numerice vizate. Cum unele dintre acestea pot …, prin înzestrarea cu operaţii algebrice
speci…ce, structurate ca o latice sau o algebr¼a Boole, vom introduce aici şi astfel de noţiuni.În …nal,
menţion¼
am câteva inegalit¼ aţi numerice ( Hölder, Cauchy, Minkowski, Carleman ), în R, cu v¼ adit¼
a
importanţ¼a în contextul prezentelor note de curs.

Operaţii algebrice. Propriet¼

aţi. Monoizi. Mor…sme.

Fie M o mulţime nevid¼

a.

De…niţia 2.1 Numim operaţie algebric¼

a (intern¼a) sau lege de compoziţie (intern¼a) pe M o
funcţie ' : M M ! M . Pentru x; y 2 M , elementul '(x; y) 2 M se numeşte compusul lui x cu
y prin operaţia '.

Pentru simpli…carea scrierii, de regul¼a, '(x; y) se red¼

a prin x y, unde, dup¼
a caz, “ “ semni…c¼
a
“+“, când operaţia ' este aditiv¼
a, sau “ “, când ' este multiplicativ¼
a.

De…niţia 2.2 O operaţie algebric¼a pe M (notat¼a, generic, cu “ “) se numeşte

i) asociativ¼
a, dac¼a (x y) z = x (y z), 8 x; y; z 2 M ;

ii) comutativ¼
a, dac¼a x y = y x, 8 x; y 2 M ;

iii) cu element neutru, dac¼a exist¼a e 2 M , astfel încât

x e = e x = x; 8 x 2 M:

În acest caz, e este unic şi constituie respectivul element neutru al operaţiei “ “.

De…niţia 2.3 Un dublet (M; ), unde M este o mulţime nevid¼a, iar “ “ este o operaţie algebric¼a
pe M , se numeşte semigrup dac¼a operaţia “ “ este asociativ¼a. În plus, dac¼a operaţia “ “ are şi
element neutru, atunci (M; ) se numeşte monoid. Dac¼a “ “ este şi comutativ¼a, monoidul (M; )
se numeşte comutativ.

Exemple:

1) Dac¼
a M 6= ?, atunci (P(M ); \), (P(M ); [) şi (P(M ); ) sunt monoizi comutativi.

2) Dac¼
a A 6= ?, atunci (Hom(A); ), unde Hom(A) = ff : A ! Ag, iar “ “ semni…c¼
a operaţia
uzual¼
a de compunere a funcţiilor, este un monoid necomutativ.
De…niţia 2.4 Fie (M; ) şi (M 0 ; ?) doi monoizi. O funcţie f : M ! M 0 se numeşte mor…sm de
monoizi dac¼a f (e) = e0 (unde e şi e0 sunt elementele neutre, din M şi respectiv M 0 , ale operaţiilor
“ “ şi, corespunz¼ator, “?“) şi

f (x y) = f (x)?f (y); 8 x; y 2 M:
Se noteaz¼a cu Hom(M; M 0 ) mulţimea ff : M ! M 0 j f = mor…sm de monoizig. Se numeşte
monomor…sm de monoizi orice element din Hom(M; M 0 ) care este funcţie injectiv¼
a. O funcţie
0
a din Hom(M; M ) se numeşte epimor…sm de monoizi . Un mor…sm bijectiv de monoizi
surjectiv¼
se numeşte izomor…sm de monoizi . Când M 0 = M , mor…smul se numeşte endomor…sm, iar
izomor…smul, automor…sm.
De…niţia 2.5 Fie (M; ) un monoid. Un element x 2 M se numeşte inversabil (simetrizabil) în
~ 2 M (numit inversul sau simetricul lui x), astfel încât x x
raport cu “ “, dac¼a exist¼a x ~=x
~ x=e
(unde e este elementul neutru, din M; faţ¼a de “ “).
Se poate vedea c¼ a, dac¼
a exist¼
a simetricul x
~, atunci el este unic.
Când operaţia “ “ este aditiv¼ ~ se numeşte opusul lui x şi, de regul¼
a, x a, se noteaz¼
a cu ( x), iar
dac¼a operaţia este multiplicativ¼a, inversul x~ se noteaz¼a cu x 1 .
Mulţimea tuturor elementelor simetrizabile ale unui monoid (M; ) constituie ansamblul unit¼ aţilor
lui M şi se noteaz¼ a cu U (M ). În cazul în care A este o mulţime nevid¼ a, avem: U ((P(A); \)) = fAg,
U ((P(A); [)) = f?g, U ((P(A); )) = P(A), U ((Izo(A); )) = Izo(A), unde Izo(A) este mulţimea
bijecţiilor de la A la A.

Grupuri. Inele. Corpuri.

De…niţia 2.6 Numim grup un monoid (G; ) pentru care U (G) = G. Un grup (G; ) se numeşte
abelian (comutativ) dac¼a operaţia “ “ este comutativ¼a.
Exemple:
1) A 6= ? ) (P(A); ) este grup comutativ;
2) Dac¼
a (M; ) este monoid, atunci (U (M ); ) este grup.
De…niţia 2.7 O funcţie f : G ! G0 se numeşte mor…sm de grupuri (de la grupul (G; ) la grupul
(G0 ; ?)) dac¼a satisface relaţia:

f (x y) = f (x) ? f (y); 8 x; y 2 G:
a f : G ! G0 este izomor…sm de grupuri când f este un mor…sm bijectiv de
Se spune c¼
grupuri. Un mor…sm de la un grup G la el însuşi se numeşte endomor…sm al lui G şi dac¼
a, în plus,
endomor…smul este bijectiv, el se numeşte automor…sm al lui G.
Teorema 2.1 (Malţev) Fie (M; ) un monoid comutativ, cu proprietatea de simpli…care (8 x; y 2 M;
aşa încât x z = y z, 8 z 2 M , avem x = y). Exist¼a atunci un grup comutativ G(M ) şi un
monomor…sm de monoizi iM : M ! G(M ), astfel c¼a, pentru orice grup abelian G şi orice mor…sm de
monoizi f : M ! G, se poate de…ni un unic mor…sm de grupuri f 0 : G(M ) ! G care satisface relaţia
f 0 iM = f ( adic¼a diagrama
iM
M ! G(M )
? f0
?
fy .
G
este comutativ¼a).
Demonstraţie: Pe mulţimea M M se consider¼ a relaţia “ “, de…nit¼
a prin: (x; y) (x0 ; y 0 ) ,
x y 0 = y x0 . Se constat¼
a c¼
a “ “ este o relaţie de echivalenţ¼a pe M M , …ind re‡exiv¼ a, simetric¼ a şi
tranzitiv¼
a. Consider¼am G(M ) = M M= (mulţimea claselor de echivalenţ¼ a din M M , în raport
cu “ “). De…nim operaţia “ “: G(M ) ! G(M ) prin

[(x; y)] [(x0 ; y 0 )] = [(x x0 ; y y 0 )] ; 8 [(x; y)] ; [(x0 ; y 0 )] 2 G(M );

unde [(x; y)] este notaţia pentru clasa de echivalenţ¼
a cu reprezentantul (x; y) 2 M M . Se vede
c¼
a operaţia “ “ este bine de…nit¼
a pe G(M ), nedepinzând de reprezentanţii claselor de echivalenţ¼
a
implicate. De asemenea, se constat¼a c¼
a (G(M ); ) este monoid, cu elementul neutru [(e; e)] (unde e
este elementul neutru din M ). Cum, pentru orice [(x; y)] 2 M , avem

[(x; y)] [(y; x)] = [(xy; xy)] = [(e; e)] ;

deducem c¼ a [(y; x)] = [(x; y)] 1 . Deci U (G(M )) = G(M ), adic¼
a (G(M ); ) este grup. În plus, G(M )
este şi comutativ.
De…nim acum iM : M ! G(M ); prin: iM (x) = [(x; e)] , 8 x 2 M . Avem iM (e) = [(e; e)] e0 2
G(M ) şi

iM (x) iM (y) = [(x; e)] [(y; e)] = [(x y; e)] = iM (x y); 8 x; y 2 M:

Deci iM este mor…sm de monoizi. Cum, în plus, dac¼ a iM (x) = iM (y), adic¼ a [(x; e)] = [(y; e)] ,
rezult¼a x = y, se poate spune c¼ a iM este şi injectiv. Aşadar iM este un monomor…sm de monoizi.
Astfel, perechea (G(M ); iM ) veri…c¼ a proprietatea din enunţul teoremei.
În continuare, dac¼ a (G; ?) este un grup abelian oarecare şi f : M ! G este un mor…sm de
monoizi, atunci, pentru [(x; y)] 2 G(M ), de…nim f 0 : G(M ) ! G prin f 0 ([(x; y)] ) = f (x) ? (f (y)) 1 .
Observ¼ am c¼ a [(x; y)] = [(x0 ; y 0 )] , atunci x y 0 = x0 y şi deci f (x) ? f (y 0 ) = f (x0 ) ? f (y), adic¼
a, dac¼ a
1 0 0 1 0 0
f (x) ? (f (y)) = f (x ) ? (f (y )) , ceea ce înseamn¼ a c¼a f este corect de…nit¼ a. În plus, f este mor…sm
de grupuri, deoarece:

f 0 ([(x; y)] [(x0 ; y 0 )] ) = f 0 ([(x x0 ; y y 0 )] ) =

1 1 1
= f (x x0 ) ? f (y y 0 ) = f (x) ? f (x0 ) ? f (y 0 ) ? (f (y)) =
1 1
= f (x) ? (f (y)) ? f (x0 ) ? f (y 0 ) =

= f 0 ([(x; y)] ) ? f 0 ([(x0 ; y 0 )] ); 8 [(x; y)] ; [(x0 ; y 0 )] 2 G(M ):

De asemenea, avem: (f 0 iM )(x) = f 0 (iM (x)) = f 0 ([(x; e)] ) = f (x) (f (e)) 1 = f (x), 8 x 2 M .
Deci f 0 iM = f .
aţii lui f 0 , presupunând c¼
În privinţa unicit¼ a ar mai exista un mor…sm f 00 : G(M ) ! G aşa încât
00 0
f iM = f , atunci am avea f iM = f = f iM . Adic¼ 00 a (f 00 iM )(x) = f 00 ([(x; e)] ) = f 0 ([(x; e)] ) =
0
(f iM )(x). În consecinţ¼ a am obţine:

1
f 00 ([(x; y)] ) = f 00 ([(x; e)] [(e; y)] ) = f (x) ? (f (y)) =
= f 0 ([(x; y)] ); 8 [(x; y)] 2 G(M ):
Deci f 00 f 0. J

De…niţia 2.8 Un triplet (A; +; ), unde A este o mulţime nevid¼a, iar “+“ şi “ “ sunt operaţii algebrice
pe A, se numeşte inel dac¼a:

i) (A; +) este grup comutativ;

 ii) (A; ) este semigrup;

iii) Operaţia “ “ este distributiv¼a faţ¼a de “+“, adic¼a

x (y + z) = x y + x z şi

(x + y) z = x z + y z; 8 x; y; z 2 A:

Dac¼ a, atunci inelul A se numeşte comutativ . Dac¼

a “ “ este o operaţie comutativ¼ a “ “ are element
neutru, atunci inelul A se numeşte unitar . Dac¼ a elementul neutru în raport cu “+“ coincide cu cel
în raport cu “ “, atunci inelul se numeşte nul . În caz contrar, el se numeşte inel nenul .
Prin convenţie, se noteaz¼ a: A = A n f0g (0 …ind elementul neutru în raport cu “+“). Mulţimea
unit¼aţilor unui inel unitar A, notat¼ a cu U (A), este urm¼atoarea fa 2 A j 9 b 2 A aşa încât a b =
b a = 1g (1 …ind notaţia pentru elementul neutru în raport cu “ “).

De…niţia 2.9 Fie (A; +; ) un inel. Un element a 2 A se numeşte divizor al lui zero (0) la stânga
(respectiv la dreapta) dac¼a exist¼a b 2 A , aşa încât a b = 0 (respectiv b a = 0).

De…niţia 2.10 Numim domeniu de integritate (inel integru) un inel comutativ, nenul şi f¼ar¼a
divizori ai lui zero, diferiţi de zero.

De…niţia 2.11 Fiind date dou¼a inele (A; +; ) şi (B; ; ?), o funcţie f : A ! B se numeşte mor…sm
(/monomor…sm/epimor…sm/izomor…sm) de inele, dac¼a:

j) f (a + b) = f (a) f (b), 8 a; b 2 A şi

jj) f (a b) = f (a) ? f (b), 8 a; b 2 A

(/iar f este injectiv¼a/surjectiv¼a/bijectiv¼a respectiv).

De…niţia 2.12 Fie (A; +; ) un inel comutativ şi unitar. O submulţime nevid¼a S A se numeşte
sistem multiplicativ dac¼a 1 2 S şi, 8 a; b 2 S, a b 2 S (adic¼a (S; ) este monoid).

Dac¼a un sistem multiplicativ S nu are divizori ai lui zero, atunci se poate vorbi despre inelul
“fracţiilor” relative la S, notat cu AS şi introdus dup¼ a cum urmeaz¼ a. Pe A S se consider¼ a relaţia
binar¼ a “ ”, de…nit¼ a prin (a; s) (a0 ; s0 ) $ a s0 = a0 s. Se vede lesne c¼ a “ ” este o relaţie de
a
echivalenţ¼a pe A S. Clasa de echivalenţ¼ a corespunz¼
atoare lui (a; s) 2 A S, se noteaz¼
a, simbolic, cu
s
a
şi se numeşte “fracţie”. Mulţimea factor A S= se noteaz¼ a cu AS . Deci: AS = f j a 2 A; 0 6= s 2 Sg
s
a
(S nu are divizori ai lui 0). Cum = [(a; s)] , 8 a 2 A şi 8 s 2 S n f0g, se pot de…ni operaţiile de
s
adunare şi de înmulţire a fracţiilor prin:
a1 a2 a1 a2
= [(a1 s2 + a2 s1 ; s1 s2 )] şi = [(a1 a2 ; s1 s2 )] ;
s1 s2 s1 s2
8 a1 ; a2 2 A şi s1 ; s2 2 S n f0g. Atunci (AS ; ; ) este un inel comutativ unitar şi se poate de…ni
a
mor…smul injectiv (monomor…smul) de inele unitare, iS : A ! AS , prin: iS (a) = = [(a; 1)] 2 AS .
1
În plus, iS (s) 2 U (AS ); 8 s 2 S n f0g.

De…niţia 2.13 Un inel unitar (K; +; ) se numeşte corp dac¼a U (K) = K K n f0g.
 Dac¼a (A; +; ) este un inel integru, atunci se poate vedea c¼a AS , unde S este mulţimea tuturor
a A ), este un corp numit corpul de fracţii (câturi) al lui A.
non-divizorilor lui zero (adic¼

Mulţimea N a numerelor naturale.

Axiomatic, bazându-ne pe consideraţiile lui G. Peano, s-ar putea introduce mulţimea numerelor
naturale atâta timp cât admitem existenţa a cel puţin unui aşa-numit triplet Peano.

De…niţia 2.14 Entitatea matematic¼a (N; 0; s); în care N este o mulţime nevid¼a, 0 2 N şi s : N ! N
este o funcţie astfel încât au loc axiomele

(P1 ) 0 2
= s(N ),

(P2 ) s este injectiv¼a,

(P3 ) dac¼a M N , 0 2 M şi 8 n 2 M ) s(n) 2 M , atunci M = N ,

se numeşte triplet Peano.
Firesc, (P1 ) (P3 ) se numesc axiome Peano.

Propoziţia 2.1 Dac¼a (N; 0; s) este un triplet Peano, atunci N = f0g [ s(N ).

Demonstraţie: Fie M = f0g [ s(N ). Aşadar, M N şi, cu evidenţ¼

a, M veri…c¼
a (P3 ) (numit¼
a
axioma inducţiei matematice). Astfel 0 2 M şi 8 n 2 M; s(n) 2 M . În consecinţ¼
a M = N. J

Teorema 2.2 Orice triplet Peano este unic pân¼a la o bijecţie. Mai exact, dac¼a (N; 0; s) este un triplet
Peano, iar (N 0 ; 00 ; s0 ) este un alt triplet, nu numaidecât Peano, format dintr-o mulţime nevid¼a N 0 , un
element 00 2 N 0 şi o funcţie s0 : N 0 ! N 0 , atunci exist¼a o funcţie unic¼a f : N ! N 0 aşa încât f (0) = 00
şi f s = s0 f , adic¼a diagrama urm¼atoare
f
N ! N0
#s # s0
f
N ! N0

este comutativ¼a. Dac¼a (N 0 ; 00 ; s0 ) este chiar triplet Peano, atunci f este o bijecţie.

Demonstraţie: În prima situaţie, pentru existenţa lui f , consider¼

am toate relaţiile binare R
0
N N pentru care avem satisf¼
acute urm¼ atoarele condiţii:

(I1 ) (0; 00 ) 2 R şi

a (n; n0 ) 2 R , atunci (s(n); s0 (n0 )) 2 R.

(I2 ) dac¼

Mulţimea acestor relaţii nu este vid¼ deoarece cel puţin N N 0 este o astfel de relaţie (care veri…c¼
a, T a
ambele impuneri (I1 ) şi (I2 )). Fie R0 = R (intersecţia tuturor relaţiilor ce satisfac (I1 ) şi (I2 )). Se
arat¼a c¼a R0 este o relaţie funcţional¼a ce de…neşte pe f ( funcţia cu gra…cul R0 ). Pentru o asemenea
funcţie, ţinând seama de (I1 ), avem (0; 00 ) 2 R0 , adic¼ a f (0) = 00 . Pe de alt¼
a parte, în virtutea condiţiei
(I2 ), dac¼ 0 0
a n este arbitrar din N şi n = f (n) 2 N , adic¼ a (n; n0 ) 2 R0 , atunci (s(n); s0 (n0 )) 2 R0 , deci
f (s(n)) = s0 (f (n)) = s0 (n0 ). Altfel spus, avem f s = s0 f .
Pentru a vedea c¼ a R0 este într-adev¼ ar o relaţie funcţional¼a, consider¼am M = fn 2 N j 9 n0 2
0 0
N aşa încât (n; n ) 2 R0 g N şi ar¼ at¼
am c¼a M satisface (P3 ) (din De…niţia 2.14). În acest sens,
pe baza ipotezei (I1 ), avem (0; 0 ) 2 R0 şi deci 0 2 M . Folosind (I2 ), 8 n 2 M , cu n0 2 N 0 aşa
0
încât (n; n0 ) 2 R0 , avem (s(n); s0 (n0 )) 2 R0 . Deci s(n) 2 M . Astfel, în virtutea axiomei (P3 ),
deoarece (N; 0; s) este un triplet Peano, rezult¼ a c¼ a M = N . Aşadar, deocamdat¼ a, R0 este o relaţie
binar¼ a între întreaga mulţime N şi mulţimea N 0 . În continuare, considerând mulţimea M ~ = fn 2
N j n0 ; n00 2 N şi (n; n0 ); (n; n00 ) 2 R0 ) n0 = n00 g N , ar¼at¼
am c¼ aM ~ = N , ceea ce ar însemna c¼ a
R0 este o relaţie funcţional¼ 0
a de la N la N . În acest scop, vedem mai întâi c¼ a, dac¼ a (0; n0 ) 2 R0
(cum, deja, (0; 00 ) 2 R0 ), atunci n0 = 00 . Dac¼ a îns¼ a, prin absurd, n0 6= 00 , atunci lu¼ am în considerare
relaţia R1 = R0 n f(0; n )g 0 0 0 0
N N . Cum n 6= 0 , folosind (I1 ), deducem c¼ a (0; 00 ) 2 R1 . Dac¼ a,
0
pentru m 2 N , avem (n; m) 2 R1 , atunci (n; m) 2 R0 şi (n; m) 6= (0; n ). Prin (I2 ), deducem c¼ 0 a
(s(n); s0 (m)) 2 R0 şi, cum (s(n); s0 (m)) 6= (0; n0 ) (c¼ aci s(n) 6= 0, în conformitate cu (P1 )), avem:
(s(n); s0 (m)) 2 R1 . Prin urmare, R1 veri…c¼ a (I1 ) şi (I2 ), ceea ce înseamn¼ a c¼ a ar trebui s¼ a avem
R0 R1 , contrar faptului c¼ a, în realitate, R1 R0 . În consecinţ¼ a, contradicţia ne asigur¼ a n0 = 00 .
a c¼
Putem a…rma acum c¼ a02M ~ , întrucât, dac¼ a n0 şi n00 , din N 0 , sunt aşa încât (0; n0 ) şi (0; n00 ) 2 R0 ,
atunci, în mod necesar, avem n = n = 0 . 0 00 0

Mai departe, …e n 2 M ~ şi n0 2 N 0 aşa încât (n; n0 ) 2 R0 . Ar¼ at¼am c¼ a, dac¼ a avem (s(n); n00 ) 2 R0
(cu n00 2 N 0 ), atunci n00 = s0 (n0 ). S¼ a admitem, prin absurd, c¼ a n00 6= s0 (n0 ). Considerând atunci relaţia
R2 = R0 n f(s(n); n )g, vedem c¼ 00 a R2 satisface (I1 ) şi (I2 ). Într-adev¼ ar, (0; 00 ) 2 R2 (c¼ aci 0 6= s(n))
(adic¼ a are loc (I1 )), iar dac¼ 0 0 0 00
a (p; p ) 2 R2 , atunci (p; p ) 2 R0 şi (p; p ) 6= (s(n); n ). Prin (I2 ), deducem
a (s(p); s0 (p0 )) 2 R0 . Dac¼
c¼ a presupunem c¼ a (s(p); s0 (p0 )) = (s(n); n00 ), am avea s(p) = s(n), adic¼ a
p = n, şi s (p ) = n . Atunci, cum (n; n ) 2 R0 şi (n; p0 ) = (p; p0 ) 2 R0 , iar n 2 M
0 0 00 0 ~ , g¼ asim n0 = p0 .
Astfel, am g¼ asi c¼ a n00 = s0 (p0 ) = s0 (n0 ), ceea ce contrazice presupunerea n00 6= s0 (n0 ). Prin urmare,
avem (s(p); s (p )) 6= (s(n); n00 ), adic¼
0 0 a (s(p); s0 (p0 )) 2 R2 . Cu alte cuvinte, R2 satisface (I1 ) şi (I2 ) şi
ar trebui ca R0 R2 , contrazicând realitatea considerat¼ a (R2 ( R0 ). În consecinţ¼ a, (s(n); n00 ) 2 R0
implic¼ 00 0
a n = s (n ), aşa c¼ 0 a, dac¼ a r; t 2 N şi (s(r); r); (s(t); t) 2 R0 , atunci r = t = s0 (n0 ). Aşadar
0

M~ = N , adic¼ a R0 este de tip funcţional.

Pentru a ar¼ ata c¼ a f este unic¼ a, admitem prin absurd c¼ a mai exist¼ a o funcţie f 0 : N ! N 0 aşa încât
0 0 0 0 0
f (0) = 0 şi s (f (n)) = f (s(n)), 8 n 2 N . Consider¼ ^
am mulţimea M = fn 2 N j f (n) = f 0 (n)g N .
Observ¼ am c¼ a02M ^ (întrucât f (0) = f (0) = 0 ). În plus, dac¼
0 0 an2M ^ , adic¼ a f (n) = f 0 (n), atunci
s0 (f (n)) = s0 (f 0 (n)), de unde: f (s(n)) = f 0 (s(n)). Deci s(n) 2 M ^ . Aşadar, prin (P3 ), avem M ^ = N.
0
Altfel spus, f = f (peste tot pe N ).
Finalmente, ar¼ at¼am c¼ a dac¼ a (N 0 ; 00 ; s0 ) este un triplet Peano, atunci f este o bijecţie. Mai întâi,
…e P = fn 2 N j dac¼ a m 2 N şi f (m) = f (n); atunci m = ng N . Sesiz¼ am c¼ a 0 2 P , întrucât,
dac¼ a m 2 N este aşa încât f (m) = f (0), atunci m = 0. Altfel, dac¼ a m 6= 0, atunci, în conformitate
cu Propoziţia 2.1, exist¼ a n 2 N aşa încât m = s(n) şi f (s(n)) = f (0) = 00 , adic¼ a s0 (f (n)) = 00 , ceea
ce nu se poate, deoarece, prin ipotez¼ a, (N ; 0 ; s ) este un triplet Peano şi deci, prin (P1 ), 00 nu este
0 0 0

“succesorul” niciunui element din N 0 .

Fie acum n 2 P , arbitrar. S¼ a ar¼ at¼
am c¼ a s(n) 2 P . Lu¼ am atunci m 2 N , aşa încât f (m) = f (s(n)).
Este clar c¼ a m 6= 0. Altfel, ar rezulta c¼ a 00 = f (0) = f (s(n)) = s0 (f (n)), ceea ce ar … contrar axiomei
(P1 ), veri…cat¼ a de tripletul Peano (N 0 ; s0 ; 00 ). Deci m 6= 0 şi atunci, aplicând Propoziţia 2.1, exist¼ a
u 2 N aşa încât m = s(u). Astfel, avem f (m) = f (s(u)) = f (s(n)), adic¼ a s0 (f (u)) = s0 (f (n)), ceea ce
implic¼ a f (u) = f (n). Cum n 2 P , reiese c¼ a u = n, de unde m = s(u) = s(n). În concluzie, P = N şi
f este injectiv¼ a.
Pentru a ar¼ ata surjectivitatea lui f , consider¼ am mulţimea Q = fn0 2 N 0 j 9 n 2 N aşa încât n0 =
f (n)g. Cum f (0) = 00 , deducem c¼ a 00 2 Q. În plus, dac¼ a n0 2 Q, atunci 9 n 2 N , aşa încât n0 = f (n).
0 0 0
Astfel, s (n ) = s (f (n)) = f (s(n )), adic¼ 0 0 0
a s (n ) 2 Q. Concluzia este c¼ a avem Q = N 0 , întrucât
0 0 0
(N ; s ; 0 ) este triplet Peano. Aşadar, f este şi surjectiv¼ a. J
Pe baza Teoremei 2.2, putem considera c¼ a, în de…nitiv, esenţial este un reprezentant al tuturor
tripletelor Peano existente. Mulţimea dintr-un asemenea triplet se numeşte, prin convenţie, mulţime
a numerelor naturale şi se noteaz¼ a cu N. Elementul 0 se va numi prim element al lui N, iar
funcţia s - funcţie de succesiune. Drept urmare, elementul s(n) se va numi succesorul lui n 2 N.
 Tot axiomatic, se pot introduce operaţiile algebrice de adunare şi de înmulţire a numerelor
naturale, în raport cu care, atât (N; +) cât şi (N; ) sunt monoizi comutativi.

Teorema 2.3 (Axiomele adun¼ arii numerelor naturale) Exist¼a o unic¼a operaţie algebric¼a pe N,
notat¼a cu “+” şi denumit¼a adunare a numerelor naturale, astfel încât s¼a avem:

(A1 ) 0 + m = m, 8 m 2 N şi
(A2 ) s(n) + m = s(n + m), 8 n; m 2 N.

Demonstraţie: Fie m 2 N, arbitrar …xat. Consider¼ am tripletul Peano (N; m; s). Potrivit Teoremei
2.2, exist¼
a o funcţie bijectiv¼
a unic¼
a fm : N ! N, astfel ca fm (0) = m şi s(fm (n)) = fm (s(n)), 8 n 2 N.
Pentru n 2 N, arbitrar …xat, de…nim operaţia “+” : N N ! N prin n + m = fm (n). Atunci,
0 + m = fm (0) = m şi s(n) + m = fm (s(n)) = s(fm (n)) = s(n + m). Deci au loc (A1 ) şi (A2 ). J

Propoziţia 2.2 Au loc relaţiile:

a) m + 0 = m, 8 m 2 N,
b) n + s(m) = s(n + m), 8 n; m 2 N

Demonstraţie: Pentru m …xat arbitar în N, consider¼ am mulţimile L = fm 2 N j m + 0 = mg N

şi S = fn 2 N j n + s(m) = s(n + m)g N . Ar¼ at¼
am c¼
a L şi S se supun axiomei (P3 ) din de…niţia unui
triplet Peano. În acest fel, obţinem faptul c¼a L = N şi S = N, ceea ce asigur¼a valabilitatea relaţiilor
a) şi b) din enunţul acestei propoziţii.
Într-adev¼ar, cum, în N, are loc (A1 ) din Teorema 2.3, luând acolo m = 0, avem: 0 + 0 = 0. Deci
0 2 L. Apoi, dac¼ a m 2 L, atunci m + 0 = m şi s(m) + 0 = s(m + 0) = s(m), adic¼ a: s(m) 2 L. Aşadar,
L = N (prin (P3 )), adic¼ a a).
Pentru b), observ¼ am c¼a 0 2 S, deoarece: 0 + s(m) = s(0 + m) = s(m). De asemenea, dac¼ a n 2 S,
atunci n + s(m) = s(n + m) şi, mai departe, s(n) + s(m) = s(n + s(m)). Deci s(n) 2 S, adic¼ a S = N.
Astfel, are loc b). J

Propoziţia 2.3 (N; +) este un monoid (aditiv) comutativ, cu proprietatea de simpli…care (dac¼a m; n 2
N sunt aşa încât m + p = n + p, cu p 2 N, atunci m = n).

Demonstraţie: În conformitate cu (A1 ) din Teorema 2.3 şi cu a) din Propoziţia 2.2, reiese c¼ a 0 este
element neutru pentru adunarea numerelor naturale.
Pentru a demonstra asociativitatea adun¼ arii numerelor naturale, consider¼am mulţimea B = fn 2
N j (n + m) + p = n + (m + p); 8 m; p 2 Ng. Evident 0 2 B. Totodat¼ a, dac¼
a n 2 B, avem s(n) 2 B,
deoarece: (s(n) + m) + p = s((n + m) + p) = s(n + (m + p)) = s(n) + m + p, 8 m; p 2 N. Aşadar, B
satisface (P3 ) din De…niţia 2.14 şi deci B = N.
Comutativitatea adun¼ arii numerelor naturale se dovedeşte în mod asem¼ an¼
ator, ar¼
atând c¼
a mulţimea
D = fn 2 N j n+m = m+n; 8 m 2 Ng N satisface (P3 ). În acest sens, constat¼ am c¼
a 0 2 D (deoarece
0 + m = m = m + 0, 8 m 2 N) şi c¼ a, dac¼
a n 2 D, atunci şi s(n) 2 D, întrucât avem:
s(n) + m = s(n + m) = s(m + n) = m + s(n); 8 m 2 N:
În consecinţ¼
a, D = N, ceea ce înseamn¼a c¼
a operaţia de adunare este într-adev¼
ar comutativ¼
a pe N.
Pentru …nal, privitor la “simpli…care“, …e m; n 2 N (…xate arbitrar) şi H = fp 2 N j n + p =
m + p ) m = ng N. Vedem c¼ a 0 2 H, întrucât n + 0 = m + 0 ) n = m. De asemenea, deducem
c¼
a dac¼
a p 2 H, atunci şi s(p) 2 H, deoarece avem:
n + s(p) = m + s(p) , s(n + p) = s(m + p) ) n + p = m + p ) n = m:
Deci H = N. J

Convenind s¼ a not¼
am cu 1 succesorul lui 0 (1 = s(0)), avem: s(n) = s(n + 0) = n + s(0) = n + 1,
8 n 2 N. În felul acesta, reiese c¼a N = f0; 1; 2; 3; : : :g, unde, tot convenţional, am adoptat notaţiile
2 = s(1); 3 = s(2) etc.
Se poate ar¼ata c¼
a, dac¼
a m şi n sunt din N, aşa încât m + n = 0, atunci, în mod necesar, avem:
m = n = 0.

Teorema 2.4 (Axiomele înmulţirii numerelor naturale) Exist¼a o unic¼a operaţie algebric¼a pe N,
notat¼a cu “ “ şi denumit¼a înmulţire a numerelor naturale, astfel încât au loc relaţiile:

I1 ) m 0 = 0, 8 m 2 N;

I2 ) m s(n) = m n + m, 8 m; n 2 N.

Demonstraţie: Fie m 2 N, …xat arbitrar, şi tripletul Peano (N; 0; fm ), unde fm : N ! N este de…nit¼a
prin fm (n) = n + m, 8 n 2 N. Atunci, potrivit Teoremei 2.2, exist¼ a o funcţie unic¼a, gm : N ! N,
aşa încât gm (0) = 0 şi fm gm = gm s. De…nim atunci operaţia de înmulţire “ “ : N N ! N ,
prin: m n = gm (n), 8 n 2 N. Astfel, avem: m 0 = gm (0) = 0 (adic¼ a I1 )) şi m s(n) = gm (s(n)) =
(gm s)(n) = (fm gm )(n) = fm (gm (n)) = fm (m n) = m n + m (adic¼ a I2 )) J
Ca şi în cazul adun¼
arii numerelor naturale, se poate demonstra, în mod cu totul analog, c¼
a au loc
relaţiile:

c) 0 m = 0, 8 m 2 N;

d) s(n) m = n m + m, 8 m; n 2 N.

Propoziţia 2.4 Înmulţirea numerelor naturale este distributiv¼a, la stânga, faţ¼a de adunarea nu-
merelor naturale.

Demonstraţie: Fie M = fp 2 N j m (n + p) = m n + m p; 8 m; n 2 Ng. Avem 0 2 M , deoarece

m (n + 0) = m n = m n + 0 = m n + m 0. De asemenea, dac¼a p 2 M şi m; n 2 N, avem:

m (n + s(p)) = m s(n + p) = m (n + p) + m = m n + m p + m = m n + m s(p):

Deci s(p) 2 M . Astfel, în conformitate cu (P3 ) din De…niţia 2.14, deducem c¼ a M = N . Altfel spus,
distributivitatea la stânga a înmulţirii faţ¼
a de adunare, are loc peste tot pe N. J

Teorema 2.5 Dubletul (N; ) este monoid (multiplicativ) comutativ, în care, dac¼a m; n 2 N şi m n =
0, atunci m = 0 sau n = 0.

Demonstraţie: Asociativitatea înmulţirii pe N se arat¼ a considerând mulţimea P = fp 2 N j (m

n) p = m (n p); 8 m; n 2 Ng N. Cu evidenţ¼ a, 0 2 P , deoarece: (m n) 0 = 0 = m 0 = m (n 0),
8 m; n 2 N. În plus, dac¼
a p 2 P , avem şi s(p) 2 P , întrucât:

(m n) s(p) = (m n) p + m n = m (n p) + m n = m (n p + n) = m (n s(p)); 8 m; n 2 N:

Deci P satisface (P3 ) din De…niţia 2.14 şi, în consecinţ¼

a, P = N .
Cum, 8 n 2 N, avem n 1 = n s(0) = n 0 + n = 0 + n = n, iar 1 n = s(0) n = 0 + n = n,
deducem c¼a 1 (adic¼
a s(0)) este elementul neutru al înmulţirii numerelor naturale.
 Pentru a vedea c¼
a înmulţirea este comutativ¼
a, lu¼
am în considerare mulţimea Q = fn 2 N j n m =
m n; 8 m 2 Ng. Vedem c¼ a 0 2 Q, deoarece 0 m = 0 = m 0, 8 m 2 N. De asemenea, dac¼ a n 2 Q,
avem:
s(n) m = n m + m = m n + m = m s(n); 8 m 2 N:
Deci s(n) 2 Q şi, prin (P3 ), Q = N.
În …ne, dac¼
a m; n 2 N sunt aşa încât m n = 0 şi m 6= 0, atunci exist¼
a k 2 N încât m = s(k) şi
avem:
0 = m n = s(k) n = k n + n:
De aici, rezult¼
a c¼
a n = 0 şi k n = 0, cu necesitate. J

De…niţia 2.15 Pentru m; n 2 N, scriem m n şi spunem c¼a m este mai mic sau egal decât n
(sau, echivalent, c¼a n este mai mare sau egal decât m), dac¼a exist¼a p 2 N astfel încât m + p = n.
Dac¼a m; n 2 N sunt aşa încât m n şi m 6= n, atunci scriem m < n şi spunem c¼a m este strict
mai mic decât n. În acest caz, exist¼a p 2 N = s(N), aşa încât m + p = n.

Propoziţia 2.5 Dac¼a m; n 2 N şi m < n, atunci s(m) 6 n.

Demonstraţie: Fie m; n 2 N, încât m < n. Atunci 9 p 2 N astfel încât m + p = n. Cum p 2 N ,

exist¼
a k 2 N încât p = s(k). Prin urmare, avem: m + p = n , m + s(k) = n , s(m + k) = n ,
s(m) + k = n ) s(m) n. J
Se poate, relativ uşor, vedea c¼
a n < s(n), 8 n 2 N.

Teorema 2.6 Dubletul (N; 6) este o mulţime total şi bine ordonat¼a, adic¼a relaţia “6“ este una de
total¼a ordine pe N şi orice submulţime nevid¼a A N are un cel mai mic element.

Demonstraţie: Pentru început, deoarece n + 0 = n, 8 n 2 N, vedem c¼ a n n, 8 n 2 N. Deci relaţia

“ “ este re‡exiv¼ a pe N. Luând apoi m; n 2 N aşa încât m n şi n m, vor exista p şi q din N aşa
încât m + p = n şi n + q = m. Desprindem de aici c¼ a m + (p + q) = m, de unde reiese c¼ a p + q = 0.
Deci p = q = 0. Astfel, rezult¼ a c¼
a m = n. Altfel spus, relaţia “ “ este antisimetric¼ a. În …ne, dac¼ a
m; n; p 2 N sunt aşa încât m n şi n p, atunci exist¼ a r şi s 2 N ca s¼a avem m + r = n şi n + s = p.
Deducem c¼ a m + (r + s) = p, adic¼a m p. Aşadar, relaţia “ “ este şi tranzitiv¼ a, …ind de fapt o relaţie
de parţial¼
a ordine pe N.
În scopul demonstr¼ arii faptului ca “ “ este o relaţie de ordine total¼ a (numit¼ a ordinea natural¼ a)
pe N, consider¼ am m 2 N, arbitrar …xat şi, faţ¼a de acesta, mulţimea Pm = fn 2 N j n m sau m
ng N. Observ¼ am c¼a 0 2 Pm , deoarece 0 m, cu evidenţ¼ a. Luând acum un n oarecare din Pm ,
deducem c¼ a, dac¼a n = m, atunci, întrucât n < s(n), avem m < s(n), adic¼ a s(n) 2 Pm . Dac¼ a n < m,
atunci, în conformitate cu Propoziţia 2.5, avem s(n) m şi deci, iar¼ aşi, s(n) 2 Pm . Dac¼ a m < n, cum
n < s(n) şi “ “ este o relaţie tranzitiv¼a, avem m < s(n) şi deci s(n) 2 Pm . Prin (P3 ), rezult¼ a aşadar
c¼
a Pm = N. Cum m este oarecare în N, reiese c¼ a ordinea “ “ este total¼ a pe N.
Ar¼at¼
am acum c¼ a (N; ) este bine ordonat¼ a. Fie, în acest scop, o mulţime nevid¼ a A N şi
Q = fn 2 N j n a; 8 a 2 Ag. Evident, 0 2 Q. Dac¼ a, pe lâng¼ a asta, 8 n 2 Q, ar rezulta c¼ a s(n) 2 Q,
atunci am avea, prin (P3 ), Q = N. În consecinţ¼ a, alegând un a 2 A N = Q, am putea spune c¼ a
s(a) 2 Q. Or, acest lucru ar însemna c¼ a s(a) a, ceea ce ar … absurd. Deducem astfel c¼ a, de fapt,
avem Q ( N. Exist¼ a deci r 2 Q aşa încât s(r) 2= Q. Ar¼ at¼am c¼ a r 2 A şi c¼a r este cel mai mic element
al lui A. Dac¼ a r nu ar aparţine lui A, atunci, …ind din Q, am avea r < a, 8 a 2 A. De aici ar reieşi c¼ a
s(r) a, 8 a 2 A. Deci s(r) 2 Q (absurd). Aşadar, r 2 A şi, cum r 2 Q, avem r a, 8 a 2 A. Deci r
este cel mai mic element al lui A. J
 Observaţii

1) În virtutea De…niţiei 1.20-b, se poate vedea c¼

a N este un ordinal in…nit şi anume chiar cel mai
mic, adic¼
a !.

2) 8 n 2 N, mulţimea f0; 1; : : : ; ng este, de asemenea, un ordinal şi anume un ordinal …nit.

3) Un ordinal de…neşte un num¼

ar natural, dac¼
a şi numai dac¼
a orice submulţime nevid¼
a a sa are cel
mai mare element.

4) Intuitiv, un ordinal desemneaz¼ a poziţii într-un şir bine ordonat de entit¼

aţi şi, de aceea, prin
analogie cu elementele lui N i se mai spune num¼ ar ordinal .

Principiul inducţiei trans…nite

Varianta I: Fie P (x) o proprietate astfel încât, pentru orice ordinal , avem:

8 ( < =) P ( )) =) P ( )

Atunci P este satisf¼

acut¼
a de orice ordinal.
Varianta II: Fie P (x) o proprietate astfel încât:

j) P (0) are loc;

jj) pentru orice ordinal , P ( ) implic¼

a P (S( ));

jjj) pentru orice ordinal limit¼

a 6= 0, dac¼
a P ( ) are loc pentru orice < , atunci şi P ( ) are loc.

Atunci P este satisf¼

acut¼
a de toţi ordinalii.

Principiul recursiei trans…nite

Fie un ordinal, adic¼ a un element al mulţimii Ord, A o mulţime oarecare şi F mulţimea tuturor
funcţiilor (inclusiv cea vid¼
a) cu valori în A şi de…nite pe f 2 Ord j < g. De asemenea, …e
H : F ! A. Atunci exist¼ a o funcţie unic¼
a G, cu domeniul f 2 Ord j < g, astfel încât, pentru
orice < , are loc relaţia:
G( ) = H Gjf 2Ord j < g :

Aritmetica ordinalilor

Pe baza principiului recursiei trans…nite, se pot de…ni operaţiile de adunare, înmulţire şi expo-
nenţiere a numerelor ordinale. Prin folosirea unor notaţii similare celor de la aritmetica numerelor
naturale, succesorul unui ordinal (adic¼a S( )) va … redat prin + 1 şi operaţiile cu ordinale speci…-
cate mai sus se pot exprima mai lesne, …ind introduse, împreun¼ a cu propriet¼
aţile lor de…nitorii, dup¼
a
cum urmeaz¼ a.

Propoziţia 2.6 1 Exist¼a ”+”: Ord Ord ! Ord, astfel încât:

(a) +0= , 8 2 Ord,

(b) + ( + 1) = ( + ) + 1, 8 ; 2 Ord,
(c) + = sup f + j < g, 8 ; 2 Ord, = ordinal limit¼a, 6= 0.
 2 Exist¼a ” ”: Ord Ord ! Ord, astfel încât:

(a) 0 = 0, 8 2 Ord,
(b) ( + 1) = + ,8 ; 2 Ord,
(c) = sup f j < g, 8 ; 2 Ord, = ordinal limit¼a, 6= 0.

3 Exist¼a ”^”: Ord Ord ! Ord, astfel încât:

(a) ^0 = 1, 8 2 Ord,
(b) ^( + 1) = ( ^ ) ,8 ; 2 Ord,
(c) ^ = sup f ^ j < g, 8 ; 2 Ord, = ordinal limit¼a, 6= 0.

Se poate vedea c¼
a adunarea ordinalilor şi înmulţirea ordinalilor sunt asociative, dar nu şi comuta-
tive. De asemenea, înmulţirea ordinalilor se dovedeşte a … distributiv¼a faţ¼
a de adunare.
Observaţii

1) O mulţime A care este echipotent¼

a cu o mulţime de numere naturale de forma f1; 2; : : : ; ng (
n 2 N ) se numeşte mulţime …nit¼a şi are cardinalul egal cu n.

a se numeşte mulţime in…nit¼

2) O mulţime care nu este …nit¼ a.

3) Cardinalul unei mulţimi …nite se numeşte cardinal …nit, iar cardinalul unei mulţimi in…nite se
numeşte cardinal trans…nit.

a cu N se numeşte mulţime num¼

4) O mulţime echipotent¼ arabil¼
a , cardinalul s¼
au …ind notat cu
@0 (alef zero).

5) O mulţime care este …nit¼

a sau num¼ a se numeşte cel mult num¼
arabil¼ arabil¼
a.

1. Se poate ar¼ ata c¼

a orice mulţime in…nit¼
a A conţine o submulţime num¼
arabil¼
a, ceea ce, formulat
altfel, înseamn¼a c¼
a, pentru A, are loc relaţia:

@0 6 card(A):

Operaţii aritmetice cu numere cardinale

Pentru = card(A) şi = card(B), se pot de…ni urm¼

atoarele operaţii (cu numere cardinale):

+ = card(A [ B); dac¼

a A \ B = ?;

= card(A B)

= card(ff : B ! Ag)
Observaţii

1) Adunarea, înmulţirea şi exponenţierea numerelor cardinale, restricţionate la cardinali …niţi, co-
incid cu operaţiile corespunz¼
atoare pe N.

2) Pentru orice cardinal , avem +1= dac¼

a şi numai dac¼
a este un cardinal in…nit.
 Mulţimile Z şi Q

De…niţia 2.16 Fie monoidul (N; +). Prin tehnica din Teorema 2.1 (Malţev), mulţimea ce corespunde
grupului aditiv (G(N); +) se noteaz¼a cu Z şi poart¼a denumirea de mulţime a numerelor întregi.
Corespunz¼ator, (Z; +) este grupul aditiv, abelian, al numerelor întregi.

Potrivit respectivei Teoreme 2.1, exist¼a monomor…smul de monoizi iN : N ! Z, de…nit prin iN (n) =
[(n; 0)], 8 n 2 N. În virtutea acestuia, “identi…c¼ am” …ecare num¼
ar natural n cu "întregul" [(n; 0)].
Astfel, putem spune c¼ a avem: N Z.
Totodat¼ a, clasa [(n; n)] se noteaz¼
a cu 0 (2 Z), pe când elementul [(0; p)] = [(p; 0)] se identi…c¼
a
cu num¼ arul întreg p (p 2 N). Ţinând cont de acestea, putem scrie: Z = N [ ( N ), cu ( N ) =
f n j n 2 N g. Deci: Z = f: : : ; 2; 1; 0; 1; 2; : : :g.
Pe Z = G(N), se mai poate de…ni şi înmulţirea (numerelor întregi), prin:

( ) = [(xz + yt; xt + yz)]; 8 = [(x; y)]; = [(z; t)] 2 Z:

Propoziţia 2.7 Dubletul (Z; ) este un monoid (multiplicativ) comutativ, în care operaţia “ “ este
distributiv¼a faţ¼a de “+“ şi, dac¼a ; 2 Z sunt aşa încât = 0, atunci = 0 sau = 0.

Demonstraţie: Se arat¼ a simplu c¼ a înmulţirea numerelor întregi, în sensul relaţiei de de…niţie ( ),

este asociativ¼a, are elementul neutru 1 = [(1; 0)], este comutativ¼ a şi distributiv¼
a faţ¼
a de adunarea
numerelor întregi. Se vede apoi c¼ a, dac¼ 0 0
a = [(x; y)]; = [(x ; y )] 2 Z sunt astfel încât = 0 şi
a [(x; y)] [(x0 ; y 0 )] = [(0; 0)] şi x 6= y, atunci x0 = y 0 , adic¼
6= 0, adic¼ a = 0. La fel, dac¼ a 6= 0,
rezult¼a = 0. J
Se poate a…rma acum c¼
a (Z; +; ) este un inel integru, în care Z = Z n f0g este un sistem multi-
plicativ maximal.

De…niţia 2.17 Pentru x; y 2 Z, spunem c¼a x 6 y, dac¼a şi numai dac¼a y x 2 N.

Propoziţia 2.8 Dubletul (Z; ) este o mulţime total ordonat¼a.

Demonstraţie: Se arat¼ a lesne c¼

a “6“ este o relaţie binar¼
a re‡exiv¼
a, antisimetric¼ a şi tranzitiv¼
a pe
Z. Faptul c¼
a avem Z = ( N ) [ N ne spune c¼ a relaţia de ordine “6“ este şi total¼
a pe Z. J
În sensul de…nirii corpului total de fracţii al unui inel integru, putem spune acum c¼
a, relativ
la (Z; +; ), corpul corespunz¼ ator este tocmai mulţimea Q a numerelor raţionale. În plus, prin
existenţa monomor…smului iZ : Z ! Q, putem conta pe relaţia Z Q. De asemenea, prin extensie,
se poate vorbi de o relaţie total¼
a de ordine pe Q, de…nit¼
a prin:

u; v 2 Q; u v () 9 w 2 Q+ = iZ+ (Z+ ) = iN+ (N+ ); cu u + w = v:

Deci (Q; +; ; ) este un corp total ordonat, cu ordinea compatibil¼ a cu “+“ şi, pentru elemente din
Q+ , chiar cu “ “.
Analizând mulţimea A = fx 2 Q j 0 < x2 < 2g, observ¼ am c¼a ea este majorat¼a în Q, dar sup A 2= Q.
Prin urmare exist¼ a submulţimi ale lui Q care, majorate …ind, nu-şi au marginea superioar¼ a în Q.
Dintr-un astfel de punct de vedere, spunem c¼ a mulţimea Q nu-i complet¼ a, în sens Cantor-Dedekind.
Mulţimea care satisface, pe lâng¼ a axiomele îndeplinite de Q, şi axioma de completitudine a lui
Cantor-Dedekind , potrivit c¼ areia, orice submulţime nevid¼
a şi majorat¼
a a ei are cel puţin o margine
superioar¼ a) este mulţimea numerelor reale, notat¼
a (în mulţimea de referinţ¼ a cu R.
 Mulţimile R şi R

Faptul c¼ a mulţimea R, cu caracteristicile deja menţionate, exist¼ a într-adev¼ ar se poate ar¼

ata în
câteva moduri, între care speci…c¼ am aici, metoda lui Dedekind, bazat¼ a pe aşa-numita noţiune de
t¼
aietur¼ a, metoda lui Weierstrass, sprijinit¼ a pe noţiunea de fracţie zecimal¼ a şi metoda lui Cantor,
axat¼ a pe noţiunea de şir fundamental (Cauchy) de numere raţionale. Aceasta din urm¼ a, neeludând
principiul teoremei lui Malţev, va … prezentat¼ a, preferenţial, în unitatea de curs ce urmeaz¼ a celei de
faţ¼
a şi se refer¼
a la şiruri de elemente din inele şi corpuri ordonate, precum Q.
Deocamdat¼ a, din cele spuse pân¼ a aici, se impune atenţiei urm¼ atoarea de…niţie axiomatic¼ a a
mulţimii R a numerelor reale.

De…niţia 2.18 R este o mulţime cu cel puţin dou¼a elemente, înzestrat¼a cu dou¼a operaţii algebrice
– una numit¼a adunare, notat¼a cu “+“ şi cealalt¼a numit¼a înmulţire, notat¼a cu “ “ – precum şi cu o
relaţie de ordine, notat¼a cu “ “, în raport cu care sunt îndeplinite urm¼atoarele axiome:

AR1. x + (y + z) = (x + y) + z, 8 x; y; z 2 R;

AR2. 9 0 2 R, astfel încât x + 0 = 0 + x = x, 8 x 2 R;

AR3. 8 x 2 R, 9 ( x) 2 R aşa încât x + ( x) = ( x) + x = 0;

AR4. x + y = y + x, 8 x; y 2 R;

AR5. (x y) z = x (y z), 8 x; y; z 2 R;

AR6. 9 1 2 R, astfel încât x 1 = 1 x = x, 8 x 2 R;

AR7. 8 x 2 R n f0g, 9 x 1 2 R aşa încât x x 1 =x 1 x = 1;

AR8. x y = y x, 8 x; y 2 R;

AR9. x (y + z) = x y + x z, 8 x; y; z 2 R;

AR10. 8 x; y 2 R avem x y sau y x;

AR11. 8 x; y 2 R, dac¼a x y şi y x, atunci x = y;

AR12. 8 x; y; z 2 R cu x y şi y z =) x z;

AR13. 8 x; y 2 R cu x y =) x + z y + z, 8 z 2 R;

AR14. 8 x; y; z 2 R cu x y şi 0 z =) x z y z;

AR15. Orice submulţime nevid¼a şi majorat¼a a lui R are o margine superioar¼a în R.

Altfel spus, (R; +; ; 6) este un corp comutativ şi total ordonat, care satisface axioma lui Cantor-
Dedekind (de completitudine) AR15.
Dup¼ a cum ne vom convinge în secţiunea urm¼ atoare, mulţimea R, introdus¼
a axiomatic prin De…niţia
2.18, este unic¼
a pân¼a la un izomor…sm de corpuri comutative, total ordonate. În R, apar submulţimile
remarcabile N; Z şi Q, unice şi ele pân¼
a la un izomor…sm (de monoizi/inele/corpuri), a‡ate în relaţia:

N ( Z ( Q ( R:

Printre propriet¼
aţile lui R …gureaz¼
a şi acelea cuprinse în urm¼
atorul enunţ, lipsit aici de demonstraţie.

Propoziţia 2.9 a) Mulţimea numerelor reale din intervalul [0; 1] este nenum¼arabil¼a. Cardinalul ei
se numeşte puterea continuului şi notat, prin tradiţie, cu c, este egal cu 2@0 .
 b) Urm¼atoarele mulţimi sunt de puterea continuului:

(1) mulţimea R;
(2) orice interval din R, de forma [a; b], [a; b), (a; b), (a; b], unde a < b;
(3) mulţimea R n Q a numerelor iraţionale;
(4) orice submulţime a lui R care conţine un interval deschis;
(5) mulţimea lui Cantor, adic¼a mulţimea C a tuturor numerelor din intervalul [0; 1] care au
reprezentarea, în baza 3, numai cu cifrele 0 şi 2.

Ipoteza continuului.

Pe baza Propoziţiei 1.7, putem vorbi despre suita de numere cardinale:

def def
@0 6 h(@0 ) = @1 6 h(@1 ) = @2 6 : : :
Întrebarea …reasc¼a este aceea asupra poziţiei pe care o are, în aceast¼ a, cardinalul c = 2@0 > @0 .
a suit¼
a ipoteza continuului , potrivit c¼
În acest sens, exist¼ areia, am avea: @1 = 2@0 . Cu alte cuvinte,
Cantor, cel care a emis o asemenea ipotez¼ a, a presupus c¼a nu exist¼a nici o mulţime al c¼
arei cardinal
este cuprins strict între cardinalul lui N şi cardinalul lui R. Un asemenea postulat este, în teoria
mulţimilor, analog axiomei paralelelor din geometria plan¼ a euclidian¼a.

Deoarece între mulţimea R şi mulţimea punctelor de pe o dreapt¼ a (pe care s-a stabilit un punct
numit origine, un sens –o orientare –şi o unitate de m¼ asur¼ a) se poate pune în evidenţ¼ a o corespondenţ¼
a
biunivoc¼ a (bijecţie), se ajunge de cele mai multe ori la identi…carea mulţimii numerelor reale cu
punctele dreptei respective, numit¼ a dreptate) dreapta real¼
a (pe bun¼ a . Astfel, adoptând un limbaj
geometric, vom folosi termenul de “punct“ (pe acea dreapt¼ a) în locul celui de num¼ ar real, dup¼a cum
şi termenul de “dreapt¼ a real¼
a“ în loc de R.
Cum, pentru o mulţime ? 6= A R, nemajorat¼ a, nu mai avem asigurat faptul c¼ a sup A (în sensul
ordinei totale pe R) aparţine lui R, iar pentru o mulţime nevid¼ a şi neminorat¼ a B R nu putem
spune c¼ a inf B 2 R, se iau în consideraţie dou¼ a simboluri (elemente), numite plus in…nit – notat
cu +1 (sau, pe scurt, 1) şi respectiv minus in…nit – notat cu 1, astfel încât, pe mulţimea
R = R [ f 1; +1g – numit¼ a dreapta real¼a extins¼ a (sau încheiat¼ a ), în virtutea convenţiei prin
care 1 < +1 şi 8 x 2 R, 1 < x < +1, se pot extinde operaţiile “+“ şi “ “ de pe R, precum
şi relaţia de ordine natural¼ a, luând, prin de…niţie: x + (+1) = (+1) + x = +1, 8 x 2 R n f 1g;
x + ( 1) = ( 1) + x = 1, 8 x 2 R n f+1g; x (+1) = (+1) x = +1, dac¼ a 0 < x şi x (+1) =
(+1) x = 1, dac¼ a x < 0; x ( 1) = ( 1) x = 1, dac¼ a 0 < x şi x ( 1) = ( 1) x = +1,
x x
dac¼ a x < 0; = = 0, 8 x 2 R.
+1 1
Se consider¼ a lipsite de sens, …ind nedeterminate, operaţiile urm¼ atoare: (+1) + ( 1), (+1)
(+1), ( 1) + (+1), ( 1) ( 1) (pe scurt (1) (1)); 0 (+1), 0 ( 1), (+1) 0,( 1) 0
+1 +1 1 1 1
(pe scurt 0 1) şi , , , (pe scurt ). Elucidarea sensului acestor operaţii are loc,
+1 1 +1 1 1
de regul¼ a, pe seama expresiilor din care provin.
Prin extensia menţionat¼ a, mulţimea R este total ordonat¼ a, iar elementele +1 şi 1 – numite
(acum) numere reale in…nite (punctele de la in…nit ale dreptei reale) sunt cel mai mare şi respectiv
cel mai mic dintre elementele sale. Într-un asemenea context, elementele mulţimii R R se numesc
numere reale …nite.
Cum, cu privire la aspectele de ordin algebric ale mulţimilor numerice N; Z; Q şi R, ar putea
… f¼ acute şi consideraţii din domeniul laticelor sau al algebrelor Boole, iat¼ a aici câteva elemente de
referinţ¼ a.
 Latici şi algebre Boole

De…niţia 2.19 O mulţime nevid¼a L, împreun¼a cu dou¼a operaţii interne “_“ : L L ! L şi “^“
: L L ! L, este numit¼a latice dac¼a ambele legi, “_“ şi “^“,sunt asociative, comutative, idempotente
şi absorbante, adic¼a:

(L1 ) (a) x _ (y _ z) = (x _ y) _ z, 8 x; y; z 2 L,
(b) x ^ (y ^ z) = (x ^ y) ^ z, 8 x; y; z 2 L,

(L2 ) (a) x _ y = y _ x, 8 x; y 2 L,
(b) x ^ y = y ^ x, 8 x; y 2 L,

(L3 ) (a) x _ x = x, 8 x 2 L,
(b) x ^ x = x, 8 x 2 L,

(L4 ) (a) x _ (x ^ y) = x, 8 x; y 2 L,
(b) x ^ (x _ y) = x, 8 x; y 2 L.

Caracterul algebric al De…niţiei 2.19 este evident. Pe baza acestei de…niţii, se poate introduce o
relaţie de ordine parţial¼
a pe laticea L (prin “x y“, dac¼ a şi numai dac¼
a “x = x ^ y“), în raport cu
care (L; ) reprezint¼ a o structur¼ a parţial ordonat¼
a.
Reciproc, dac¼a (A; ) este o mulţime (nevid¼ a) parţial ordonat¼a, atunci se pot de…ni operaţiile _
şi ^ (pe A), prin:
x _ y = sup fx; yg (în sensul dat în cursul 1) şi respectiv
x ^ y = inf fx; yg (vezi cursul 1), 8 x; y 2 A;
observându-se faptul c¼
a, în felul acesta, (A; _; ^) constituie o latice, în sensul De…niţiei 2.19. În virtutea
unei astfel de observaţii, noţiunea de latice se poate baza şi pe urm¼ atoarea de…niţie, echivalent¼ a cu
cea de mai sus:

De…niţia 2.20 O mulţime parţial ordonat¼a (L; 6) este numit¼a latice dac¼a şi numai dac¼a, pentru orice
x şi y din L, atât sup fx; yg, cât şi inf fx; yg, exist¼a şi sunt (ambele) din L.

Un exemplu elementar de latice îl constituie mulţimea numerelor naturale, înzestrat¼ a cu relaţia

de ordine uzual¼ a, prin intermediul c¼areia se pot de…ni operaţiile: n1 ^ n2 = min fn1 ; n2 g, n1 _ n2 =
max fn1 ; n2 g, 8 n1 ; n2 2 N. Este satisf¼
acut¼
a atunci, cu evidenţ¼
a, De…niţia 2.19.

De…niţia 2.21 În general, o latice (L; _; ^) este denumit¼

a:

i) distributiv¼
a , când oricare dintre operaţiile “_“ şi “^“ este distributiv¼
a faţ¼
a de cealalt¼
a, adic¼
a

(a) x ^ (y _ z) = (x ^ y) _ (x ^ z) şi
(b) x _ (y ^ z) = (x _ y) ^ (x _ z), 8 x; y; z 2 L.

ii) modular¼
a , când
(x ^ y) _ (y ^ z) = y ^ ((x ^ y) _ z) , 8 x; y; z 2 L.

ii) complet¼ ~
a , când, prin prisma De…niţiei 2.20, pentru orice submulţime L L, exist¼ ~
a atât sup L,
~ în L.
cât şi inf L,
De…niţia 2.22 Dou¼a latici L1 şi L2 se numesc izomorfe dac¼a exist¼a o bijecţie : L1 ! L2 astfel
încât:
(x _L1 y) = (x) _L2 (y); 8 x; y 2 L1 şi
(x ^L1 y) = (x) ^L2 (y); 8 x; y 2 L1 :

De…niţia 2.23 O submulţime L0 6= ? a unei latice (L; _; ^) se numeşte sublatice (a lui L) dac¼a
(L0 ; _; ^) este o latice în sine.

Al¼
aturi de noţiunea de latice, un alt concept de importanţ¼
a cert¼
a pe t¼arâmul informaticii, ca
disciplin¼ a, este acela de algebr¼
a teoretic¼ a Boole, de…nit dup¼
a cum urmeaz¼a.

De…niţia 2.24 O mulţime nevid¼a B, înzestrat¼a cu dou¼a operaţii binare, “_“ şi “^“, o operaţie unar¼a
(de complementariere), notat¼a cu “ 0 “ şi dou¼a elemente “neutre“, “0“ şi “1“, se numeşte algebr¼ a
Boole dac¼a:

(B1 ) (B; _; ^) este o latice distributiv¼a,

(B2 ) x ^ 0 = 0 şi x _ 1 = 1, 8 x 2 B,

(B3 ) x ^ x0 = 0 şi x _ x0 = 1, 8 x 2 B.

Un exemplu clar de algebr¼ a Boole îl constituie mulţimea P(X), a tuturor submulţimilor unei
mulţimi X, în raport cu operaţiile de reuniune şi de intersecţie, al¼
aturi de care şi cea de complemen-
tariere uzual¼
a (la mulţimi), având mulţimea vid¼a în rolul lui “0“ şi mulţimea X în rolul lui “1“.

Alte aspecte de ordin algebric (sau de alt¼a natur¼

a) privitoare la R şi R vor … relevate în urm¼
atoarele
capitole. Deocamdat¼ a, de trebuinţ¼
a ulterioar¼a, sunt de semnalat câteva inegalit¼ aţi numerice mai
importante, între care aceea a lui Hölder şi aceea a lui Minkowski.

aţi cu elemente din R

Inegalit¼

Propoziţia 2.10 (Inegalitatea lui Hölder, cu ponderi) Fie n 2 N, 0 ; 1 ; : : : n , a0 ; a1 ; : : : ; an ,

1 1
b0 ; b1 ; : : : ; bn 2 R+ = fx 2 R j x 0g şi p; q 2 R+ = R+ n f0g, astfel încât + = 1. Atunci:
p q

n n
!1 n
!1
X X p
p X q
q

( ) i ai bi i ai i bi :
i=0 i=0 i=0

Demonstraţie: Se consider¼ a mulţimea M = fn 2 N; astfel încât are loc (*)g N şi se arat¼a c¼
a
M satisface condiţia (axioma) (P3 ) (Peano) din De…niţia 2.14. Rezult¼ a atunci c¼
a M = N , ceea ce
înseamn¼ a c¼
a ( ) are loc într-adev¼
ar, pentru orice num¼
ar natural real n, cu datele din enunţ.
Satisfacerea axiomei (P3 ) de c¼
atre M reiese din faptul c¼
a 0 2 M , în mod evident, iar dac¼ a n 2 M,
atunci, pentru s(n) (adic¼ a pentru n + 1), avem:
n+1
X n
X
i ai bi = i ai bi + n+1 an+1 bn+1
i=0 i=0

n
!1 n
!1
X p
p X q
q

i ai i bi + n+1 an+1 bn+1

i=0 i=0
 n
!1 n
!1
X p p
p X q p
q

i ai + n+1 an+1 i bi + n+1 bn+1 :

i=0 i=0

Prima inegalitate are loc deoarece n 2 M (şi, ca atare, ( ) are loc pentru n), iar cea de-a doua este
n
!1
X p
p

de fapt inegalitatea ( ) din cazul n = 2, cu ponderile 1 şi n+1 în rolurile lui 1 şi 2 , cu i ai
i=0
n
!1
X q
q

şi an+1 în rolurile lui a1 şi respectiv a2 , precum şi cu i bi şi bn+1 în rolurile lui b1 şi respectiv
i=0
b2 . Aşa încât, este su…cient s¼
a ne convingem de faptul c¼
a este adev¼
arat¼
a inegalitatea:
p p p1 q q 1q
( ) 1 a1 b1 + 2 a2 b2 ( 1 a1 + 2 a2 ) ( 1 b1 + 2 b2 ) :
p p p1
Acest lucru decurge din faptul c¼
a, pentru funcţia f : R+ ! R, de…nit¼
a prin f (x) = ( 1 a1 + 2 a2 )
1 p
( 1 bq1 + 2 xq ) q 1 a1 b1 2 a2 x, exist¼
a punctul de minim global x0 = b1 (a2 =a1 ) q (când a1 6= 0) şi,
studiind variaţia lui f , g¼ asim: f (b2 ) f (x0 ) = 0. Când a1 = 0, inegalitatea (de fapt, egalitatea) ( )
este evident¼ a.
În …ne, este de menţionat c¼ a, în ( ), egalitatea are loc dac¼ a n-uplele (ap0 ; ap1 ; : : : ; apn )
a şi numai dac¼
şi (bp0 ; bp1 ; : : : ; bpn ) sunt proporţionale. J
Folosind un raţionament asem¼ an¼ator, se poate demonstra şi c¼
a este adev¼
arat¼a propoziţia ce
urmeaz¼ a. În prealabil, preciz¼ am c¼ a, atunci când 1 = 2 = : : : = n 2 R+ , relaţia ( ) reprezint¼ a
inegalitatea lui Hölder f¼ar¼a ponderi. De asemenea, speci…c¼
am c¼a, pentru p = q = 2 şi 1 = 2 = : : : =
n 2 R + , inegalitatea ( ) cap¼
a t¼
a forma

n n
!1 n
!1
X X 2 X 2

( ) ai bi a2i b2i ;
i=0 i=0 i=0

…ind cunoscut¼ a atunci sub denumirea de inegalitatea lui Cauchy-Buniakowski-Schwarz . În

( ), egalitatea are loc, în concordanţ¼ a cu ce am precizat în leg¼ atura cu ( ), dac¼
a şi numai dac¼
a exist¼
a
u; v 2 R, cu u2 + v 2 6= 0, aşa încât uai + vbi = 0, 8 i 2 f0; 1; 2; :::ng.

Propoziţia 2.11 (Inegalitatea lui Minkowski, cu ponderi) Pentru p 2 R, p 1, n 2 N şi

0 ; 1 ; : : : n , a0 ; a1 ; : : : ; an , b0 ; b1 ; : : : ; bn din R+ , are loc inegalitatea

n
!1 n
!1 n
!1
X p X p
p X p
p

( ) i (ai + bi )p i ai + i bi
i=0 i=0 i=0

În cazul 0 < p < 1, inegalitatea ( ) are loc cu sensul schimbat. În ( ), are loc egalitatea dac¼a şi
numai dac¼a n-uplele (a0 ; a1 ; : : : ; an ) şi (b0 ; b1 ; : : : ; bn ) sunt proporţionale.

Demonstraţie: Ca şi în situaţia inegalit¼ aţii lui Hölder, considerând mulţimea L a tuturor acelor
n 2 N pentru care, …e în cazul p 1, …e în cazul 0 < p < 1,are loc inegalitatea ( ), se vede c¼
a
0 2 L şi c¼
a dac¼ a n 2 L, atunci n + 1 = s(n) 2 L. Acest din urm¼ a lucru revine, ca şi în demonstrarea
inegalit¼
aţii ( ), la a ar¼
ata c¼
a( ) este adev¼ arat¼a, de fapt, pentru n = 2, ceea ce se poate dovedi
pe seama studiului variaţiei unei funcţii potrivit alese în context. Astfel, prin (P3 ), rezult¼ a c¼a L = N,
ceea ce înseamn¼ a c¼
a( ) are loc pentru orice n 2 N, cu datele şi în situaţiile din enunţ. J
Propoziţia 2.12 (Inegalitatea lui Carleman) Pentru orice n 2 N şi a1 ; a2 ; : : : ; an 2 R+ are loc
inegalitatea
Xn n
X
1
(!) (a1 a2 : : : ak ) k e ak ;
k=1 k=1
egalitatea având loc doar când a1 = a2 = : : : = an = 0.

Demonstraţie: Considerând n arbitrar din N , a1 ; a2 ; : : : ; an din R+ şi b1 ; b2 ; : : : ; bn 2 R+ , pe baza

inegalit¼
aţii mediilor, adic¼
a a inegalit¼
aţii
1 x1 + x2 + : : : + xn
(x1 x2 : : : xn ) n
n
(adev¼
arat¼
a pentru orice n 2 N şi x1 ; x2 ; : : : ; xn 2 R+ ), avem
1 b1 a1 + b2 a2 + : : : + bk ak
(b1 a1 b2 a2 : : : bk ak ) k ; 8k 2 N
k
şi, prin aceasta, putem scrie:
n n 1 n
X 1 X b1 a1 b2 a2 : : : bk ak k X 1 1
( !! ) (a1 a2 : : : ak ) =k = (b1 b2 : : : bk ) k (b1 a1 b2 a2 : : : bk ak ) k
b1 b2 : : : bk
k=1 k=1 k=1

n k
! n n 1
X 1 1X X X (b1 b2 : : : bk ) k
(b1 b2 : : : bk ) k bl al = bl al :
k k
k=1 l=1 l=1 k=l
(n + 1)n
Luând bn = , 8 n 2 N , atunci b1 b2 : : : bk = (k + 1)k , 8 k 2 N şi
nn 1

n
X 1 n
X X n
(b1 b2 : : : bk ) k 1 1 1 1 1 1
= = = < ; 8n 2 N :
k k(k + 1) k k+1 l n+1 l
k=l k=l k=l

Astfel, din ( !! ) obţinem

n
X n
X n
X l n
X
1 bl 1
(a1 a2 : : : ak ) k al = 1+ al e ak ;
l l
k=1 l=1 l=1 k=1

adic¼
a tocmai ( ! ).
l
1
Întrucât 1+ < e, 8 l 2 N , relaţia ( ! ) devine egalitate doar când a1 = a2 = : : : = an = 0. J
l

Bibliogra…e selectiv¼
a

1. D. Buşneag, D. Piciu - Lecţii de algebr¼a, Ed. Universitaria, Craiova, 2002.

2. Rodica Luca-Tudorache - Analiz¼a matematic¼a, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005.
3. Mihai Onucu Drâmbe - Inegalit¼aţi. Idei şi metode., Ed. GIL, Zal¼ au, 2003.
4. S. Burris, H. P. Sankappanavar - A Course in Universal Algebra, The Millenium Edition, 2000.
5. F. L. Ţiplea - Introducere în teoria mulţimilor, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1998.
6. T. Albu, I.D. Ion - Itinerar elementar in algebra superioar¼a, Matrix Rom Bucureşti, 2012.
7. J. Harcet, L Heinrichs, P. M. Seiler - Mathematics. Higher Lever, Oxford Univ. Press, 2012.
8. R. Solomon - Notes on Ordinals and Cardinals, math.uconn.edu, 2014.