Cursul 5

Spaţiul liniar real Rn (n 2 N ).

Aspecte algebrice.

În perspectiva abord¼arii unor elemente privitoare la funcţii de mai multe variabile reale, prezent¼
am
aici câteva aspecte algebrice şi topologice care, în particular, sunt de interes pentru mulţimea
Rn (= |R R {z: : : R}, unde n 2 N ), R …ind corpul numerelor reale. Circumstanţial, respectivele
de n ori
aspecte se raporteaz¼a la dreapta real¼a când n = 1, la planul real când n = 2, la spaţiul real când
n = 3 sau, în general, la hiperspaţiul real când n 4.

Cadru algebric pentru Rn

De…niţia 5.1 Fie V o mulţime nevid¼a şi K un corp comutativ. Se spune c¼a, pe V , este de…nit¼a o
structur¼ a algebric¼ a de spaţiu liniar peste corpul K dac¼a şi numai dac¼a exist¼a o lege intern¼a
(dat¼a, de regul¼a, în notaţie aditiv¼a) "+" : V V ! V şi o lege de compoziţie (operaţie) extern¼a (notat¼a,
de obicei, multiplicativ) " "K V ! V , aşa încât sunt îndeplinite urm¼atoarele cerinţe (axiome):

SL1) (V; +) este un grup comutativ;

SL2) (x + y) = x+ y, 8 2 K, x; y 2 V ;

SL3) ( + ) x = x+ x, 8 ; 2 K, x 2 V ;

SL4) ( x) = ( ) x, 8 ; 2 K, x 2 V ;

SL5) 1 x = x, 8 x 2 V (unde 1 este elementul unitate din K).

Ansamblul (V; K; +; ) se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial ) peste K (sau K-spaţiu liniar ).
Elementele K-spaţiului liniar V se numesc vectori , iar elementele lui K se numesc, într-un astfel de
context, scalari . Legea de compoziţie intern¼ a " + " poart¼ a denumirea de adunare a vectorilor ,
iar legea de compoziţie extern¼ a " " se numeşte înmulţire cu scalari . Când K este corpul R al
numerelor reale, atunci spaţiul liniar în cauz¼a se numeşte real . Elementul neutru (din V ) în raport
cu operaţia intern¼a " + " se numeşte vector nul şi se noteaz¼a, uzual, cu 0. Simetricul unui element
u 2 V , relativ la " + ", se numeşte vectorul opus lui u şi se noteaz¼a cu u.

Propoziţia 5.1 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar. Atunci:

i) 0 x = 0 = 0, 8 x 2 V; 2 K;

ii) ( ) x= ( x) = x, 8 2 K; x 2 V ;

iii) ( ) ( x) = x, 8 2 K; x 2 V ;

iv) x=0) = 0 sau/şi x = 0.

Demonstraţie: i) 0 x = (0 + 0) x = 0 x + 0 x, 8 x 2 V ) 0 x + ( 0 x) = (0 x + 0 x) + ( 0 x) )
0 = 0 x + ((0 x + ( 0 x))) ) 0 = 0 x + 0 = 0 x. Totodat¼ a, avem: 0= (0 + 0) = 0+ 0
) 0+( 0) = ( 0 + 0) + ( 0) = 0+( 0+( 0)) = 0+0 ) 0 = 0,
8 2 K.
ii) 0 = 0 x = ( ) x = x+( ) x ) ( ) x = x şi 0 = 0 = ( x+x) = ( x)+ x
) ( x) = x, 8 2 K; x 2 V .
iii) ( ) ( x) = ( x) = ( ( x)) = x, 8 2 K; x 2 V .
iv) Dac¼ a 6= 0 şi x = 0, atunci: x = 1 x = 1 x= 1 ( x) = 1 0 = 0. Altfel,

= 0 şi x este arbitrar în V . J

Propoziţia 5.2 Mulţimea Rn (n 2 N ) are structur¼a de spaţiu liniar real în raport cu operaţia alge-
bric¼a intern¼a de adunare a n-uplelor, de…nit¼a prin

(x; y) 2 Rn Rn ! x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) 2 Rn ;

8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn
şi legea de înmulţire a unui n-uplu oarecare cu un scalar real arbitrar, de…nit¼a prin

( ; x) 2 R Rn ! x = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn );

8 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn :

Demonstraţie: Asociativitatea şi comutativitatea adun¼ arii pe R implic¼ a, evident, asociativitatea şi
respectiv comutativitatea adun¼ n
arii pe R . Totodat¼ a, se vede c¼a 0 = (0; 0; : : : ; 0) 2 Rn este vectorul
nul, adic¼
a elementul neutru al adun¼ arii pe Rn şi, pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn , exist¼
a opusul
x = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 R . Prin urmare, în raport cu adunarea n-uplelor reale, (Rn ; +) este
n

grup (aditiv) comutativ, …ind satisf¼ acut¼a astfel axioma SL1) din De…niţia 5.1. În ceea ce priveşte
îndeplinirea axiomelor SL2)-SL5) constat¼ am, pe rând, c¼a avem:

(x + y) = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) = ( (x1 + y1 ); (x2 + y2 ); : : : ; (xn + yn )) =

= ( x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + ( y1 ; y2 ; : : : ; yn ) = x+ y;
8 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn ;

( + ) x = ( + ) (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = (( + )x1 ; ( + )x2 ; : : : ; ( + )xn ) =

= ( x1 + x1 ; x2 + x2 ; : : : ; xn + xn ) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
= (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = x+ x; 8 ; 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ;

( x) = ( (x1 ; x2 ; : : : ; xn )) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
= (( )x1 ; ( )x2 ; : : : ; ( )xn ) = ( ) (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = ( ) x;
8 ; 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn şi
1 x = 1 (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = (1 x1 ; 1 x2 ; : : : ; 1 xn ) =
= (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = x; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn :
În concluzie, (R; +; ) este un spaţiu liniar real. J
 Alte exemple de spaţii liniare: Fie X o mulţime nevid¼
a, K un corp comutativ, (V; K; +; ) un
spaţiu liniar peste K şi F(X; V ) = ff : X ! V g. Se poate vedea c¼a F(X; V ) are o structur¼
a algebric¼
a
de spaţiu liniar în raport cu adunarea funcţiilor, de…nit¼
a în mod obişnuit prin

( ) (f + g)(x) = f (x) + g(x); 8 x 2 X; 8 f; g 2 F(X; V )

şi înmulţirea funcţiilor cu scalari din K, de…nit¼

a prin

( ) ( f )(x) = f (x); 8 2 K; 8 x 2 X; 8 f 2 F(X; V ):

Aceasta deoarece, în virtutea faptului c¼ a V este un K-spaţiu liniar, F(X; V ) satisface, în raport cu
operaţiile algebrice menţionate, axiomele SL1)-SL5) din De…niţia 5.1.
Particularizând X, K, şi V , obţinem diverse exemple de spaţii vectoriale. Astfel, dac¼ a m şi n
sunt numere naturale proprii, iar X = f1; 2; : : : ; mg f1; 2; : : : ; ng şi V = K = R, atunci F(X; V ) se
identi…c¼ a cu mulţimea Mm;n (R) a tuturor matricilor de tip m n şi cu elemente din R, mulţime care,
în raport cu adunarea matricilor şi cu înmulţirea cu scalari din R este, aşadar, un spaţiu liniar real.
În situaţia în care X R şi V = K = R, se obţine R-spaţiul liniar F(X; R) al funcţiilor reale, de
o singur¼ a variabil¼
a real¼ a, de…nite pe X.
Dac¼ a X este o submulţime nevid¼ a a lui Rn (n 2 N ), K = R şi V = Rm (m 2 N ), atunci F(X; V )
reprezint¼ a, în raport cu adunarea ( ) şi înmulţirea ( ), spaţiul liniar real al funcţiilor de n-variabile
reale, de…nite pe X şi cu valori vectoriale, de câte m componente reale.
Atunci când X = N şi V = K = R, mulţimea F(X; V ) este, în raport cu operaţiile ( ) şi ( ),
spaţiul liniar real al şirurilor de numere reale.

De…niţia 5.2 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar peste un corp comutativ K şi W o submulţime nevid¼a
a lui V . Dac¼a, 8 x; y 2 W , rezult¼a c¼a x + y 2 W şi, 8 2 K; x 2 W , reiese c¼a x 2 W , atunci
(W; K; +; ) este numit subspaţiu liniar al lui (V; K; +; ).

Exemple:

1) Mulţimea fx = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn j x1 = 0g este, în raport cu adunarea n-uplelor din Rn şi

înmulţirea acestora cu scalari din R, un subspaţiu liniar al lui (Rn ; R; + ).

2) Mulţimea ff 2 F(R; R) j f (x) = f ( x); 8 x 2 Rg a funcţiilor reale, scalare şi pare este, dup¼
a
cum lesne se poate vedea, un subspaţiu liniar al spaţiului liniar real (F(R; R); R; +; ).

3) Mulţimea C(Q) a şirurilor Cauchy de numere raţionale este un subspaţiu liniar al spaţiului
vectorial (F(N; Q); Q; +; ).

De…niţia 5.3 Dac¼a n 2 N şi x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt elemente ale unui spaţiu liniar V peste un corp
comutativ K, iar 1 ; 2 ; : : : ; n sunt scalari din K, atunci elementul
n
X
x= k xk
k=1

se numeşte combinaţie liniar¼

a a elementelor x1 ; x2 ; : : : ; xn .

Observaţie: Ţinând seama de De…niţia 5.3, un enunţ echivalent al De…niţiei 5.2 este urm¼ atorul:
“O submulţime nevid¼a W a unui spaţiu liniar (V; K; +; ) se numeşte subspaţiu liniar al lui V dac¼a
şi numai dac¼a orice combinaţie liniar¼a de oricare dou¼a elemente ale lui W aparţine lui W , adic¼a

8 ; 2 K; x; y 2 W ) x+ y 2 W:
De…niţia 5.4 Fie U o submulţime nevid¼a a unui spaţiu liniar (V; K; +; ). Mulţimea tuturor com-
binaţiilor liniare (cu scalari din K) de elemente din U se numeşte acoperire liniar¼
a a lui U şi se
noteaz¼a cu Lin(U ).

Se poate constata uşor c¼

a Lin(U ) este un subspaţiu liniar al lui (V; K; +; ) care o include pe U .

Propoziţia 5.3 Intersecţia oric¼aror dou¼a subspaţii, W1 şi W2 , ale unui spaţiu liniar (V; K; +; ) este
un subspaţiu liniar al lui V . Reuniunea a dou¼a subspaţii liniare ale lui V nu este întotdeauna un
subspaţiu liniar al lui V .

Demonstraţie: Ţinând seama de Propoziţia 5.1 şi de De…niţia 5.2, putem a…rma c¼ a orice subspaţiu
liniar al lui V conţine vectorul nul 0. Aşadar W1 \ W2 6= ?. Prin prisma observaţiei de mai sus, lu¼ am
dou¼a elemente arbitrare din W1 \ W2 , …e acestea x şi y. Ca atare, x şi y aparţin atât lui W1 , cât şi
lui W2 . Cum W1 şi W2 sunt subspaţii liniare ale lui (V; K; +; ), reiese c¼ a, pentru oricare scalari şi
din K, avem x + y 2 W1 şi, totodat¼ a, x + y 2 W2 . Deci x + y 2 W1 \ W2 , 8 ; 2 K,
8 x; y 2 W1 \ W2 , adic¼ a W1 \ W2 este un subspaţiu liniar al lui V .
În ceea ce priveşte partea secund¼ a a concluziei din enunţul prezentei propoziţii, vedem c¼ a, de
exemplu, deşi mulţimile V1 = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn j xn = 0g şi V2 = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn j x1 = 0g
sunt subspaţii liniare ale lui Rn , iar vectorii (1; 0; : : : ; 0), din V1 şi (0; 0; : : : ; 1), din V2 , aparţin reuniunii
V1 [ V2 , suma lor, adic¼ a vectorul (1; 0; : : : ; 0; 1), nu mai aparţine acestei reuniuni. Deci, în acest caz,
reuniunea subspaţiilor liniare V1 şi V2 nu este un subspaţiu liniar al lui V = Rn . J
Observaţie: Procedând ca în demonstraţia primei p¼ arţi a Propoziţiei 5.3, se poate ar¼
ata c¼
a, de
fapt, intersecţia oricâtor subspaţii liniare ale unui spaţiu liniar este, de asemenea, un subspaţiu liniar
al aceluiaşi spaţiu liniar, ceea ce ne îng¼
aduie s¼a valid¼
am urm¼ atoarea de…niţie.

De…niţia 5.5 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar şi U o submulţime nevid¼a a sa. Cum mulţimea sub-
spaţiilor liniare ale lui V care includ submulţimea U este nevid¼a, cel puţin V f¼acând parte din ea,
numim subspaţiu generat de submulţimea U tocmai intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ale lui
V care conţin elementele lui U . Not¼am acest subspaţiu liniar al lui V cu Sp(U ).

Propoziţia 5.4 Oricare ar … submulţimea nevid¼a U a unui subspaţiu liniar (V; K; +; ), avem:
n
X
Lin(U ) = Sp(U ) = fx 2 V j 9 n 2 N ; i 2 K; xi 2 U; 1 6 i 6 n; aşa încât x = i xi g:
i=1

Demonstraţie: Întrucât Lin(U ) este un subspaţiu liniar al lui V care include pe U , intersecţia
tuturor subspaţiilor liniare ale lui V cu proprietatea c¼ a o includ pe U , cu alte cuvinte Sp(U ), este
inclus¼a în Lin(U ), adic¼a Sp(U ) Lin(U ). Reciproc, orice subspaţiu liniar al lui V , care conţine pe
U , conţine şi orice combinaţie liniar¼
a de elemente din U (cu scalari din K), adic¼a include subspaţiul
liniar Lin(U ). Prin considerarea intersecţiei tuturor acestor subspaţii, g¼asim c¼
a avem şi incluziunea
Lin(U ) Sp(U ). Aşadar, obţinem Lin(U ) = Sp(U ), ultima mulţime speci…cat¼ a în egalitatea din
enunţ …ind de fapt exprimarea relaţional¼ a a subspaţiului Lin(U ). J

De…niţia 5.6 a) Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar şi x1 ; x2 ; : : : ; xn din V . Elementele x1 ; x2 ; : : : ; xn

se numesc liniar dependente dac¼a exist¼a scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K, dintre care cel puţin unul
n
X
nenul, astfel încât combinaţia liniar¼a k xk s¼
a …e vectorul nul 0 ( 2 V ).
k=1
 n
X
În caz contrar, dac¼a nu exist¼a astfel de scalari, nu toţi nuli, aşa încât k xk = 0, altfel spus,
k=1
n
X
dac¼a relaţia k xk = 0 are loc necesarmente numai când 1 = 2 = ::: = n = 0, atunci
k=1
elementele x1 ; x2 ; : : : ; xn se numesc liniar independente.
b) O submulţime nevid¼a U a unui subspaţiu liniar V se numeşte liniar independent¼ a dac¼a
oricare n (n 2 N ) elemente distincte x1 ; x2 ; : : : ; xn ale lui U sunt liniar independente, în sensul
de la a). Altminteri, dac¼a exist¼a n 2 N şi nişte elemente x1 ; x2 ; : : : ; xn din U ce sunt liniar
dependente, atunci mulţimea U se numeşte liniar dependent¼ a.

Observaţii:

1. O submulţime liniar independent¼

a a unui spaţiu liniar nu conţine vectorul nul 0.
2. Condiţia necesar¼a şi su…cient¼
a pentru ca n elemente x1 ; x2 ; : : : ; xn ale unui spaţiu liniar s¼ a …e
liniar dependente este aceea ca m¼ acar unul dintre elementele în cauz¼ a s¼
a …e o combinaţie liniar¼
a
de celelalte. Într-adev¼ ar, dac¼
a x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt liniar dependente, atunci, în conformitate cu
n
X
De…niţia 5.6, exist¼
a scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n , nu toţi nuli, astfel încât k xk = 0. Admiţând, de
k=1
n
X
1
exemplu, c¼
a 1 6= 0, ar reieşi atunci c¼
a avem: x1 = 1 k xk . Deci, unul dintre ele-
k=2
n
X
mentele x1 ; x2 ; : : : ; xn , aici x1 , ar … o combinaţie liniar¼
a de celelalte. Reciproc, dac¼
a xj = k xk ,
k=1
k6=j
P
n
atunci xj k xk = 0, ceea ce înseamn¼
a c¼
a, pentru elementele x1 ; x2 ; : : : ; xn , exist¼
a scalarii
k=1
k6=j

1 ; : : : ; j 1 ; 1; j+1 ; : : : ; n , evident nu toţi nuli, aşa încât se poate vorbi despre o combinaţie
liniar¼ a a respectivelor elemente egal¼ a cu vectorul nul.

De…niţia 5.7 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar. Se numeşte dimensiune (algebric¼ a) a spaţiului
liniar V (şi se noteaz¼a cu dim(V )) num¼arul maxim de elemente liniar independente din V .
Spaţiul liniar V este numit in…nit-dimensional dac¼a exist¼a cel puţin o submulţime in…nit¼a şi
liniar independent¼a a lui V . În caz contrar, V este numit spaţiu liniar …nit-dimensional.
Dac¼a, într-un spaţiu liniar …nit-dimensional exist¼a n (n 2 N) elemente liniar independente şi
oricare n + 1 elemente din acel spaţiu sunt liniar dependente, atunci spunem c¼a respectivul spaţiu este
n-dimensional (sau, echivalent, de dimensiune n).

De…niţia 5.8 O mulţime B 6= ?, dintr-un spaţiu liniar (V; K; +; ), se numeşte baz¼

a algebric¼
a (sau
baz¼a Hamel) a lui V dac¼a B este liniar independent¼a (în sensul De…niţiei 5.6 b)) şi Sp(B) = V ,
adic¼a subspaţiul liniar generat de B este V .

În cazul unui spaţiu liniar n-dimensional V , o baz¼ a a lui V este o mulţime B alc¼
atuit¼
a din n
elemente, b1 ; b2 ; : : : ; bn , liniar independente, din V . Fiecare element x 2 V se reprezint¼a atunci, în
mod unic, sub forma
Xn
x= k bk ,
k=1
K-scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n numindu-se coordonatele lui x în baza B .
Orice baz¼a a unui spaţiu liniar V are un num¼ar de vectori egal cu dimensiunea lui V . Altfel spus,
dim(V ) nu depinde de baza lui V .
Propoziţia 5.5 Spaţiul liniar (Rn ; R; +; ) este n-dimensional. O mulţime de m (m 6 n) elemente
din Rn este liniar independent¼a dac¼a şi numai dac¼a matricea având drept coloane cele m n-uple reale
corespunz¼atoare elementelor în cauz¼a are rangul egal cu m.

Demonstraţie: În Rn exist¼ a elementele e1 = (1; 0; : : : ; 0), e2 = (0; 1; : : : ; 0), : : : ; en = (0; 0; : : : ; 1)

care alc¼ atuiesc o baz¼ a, numit¼ a baza canonic¼ a a lui Rn . Într-adev¼ ar, mulţimea B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g
este liniar independent¼ a în R, întrucât avem 1 e1 + 2 e2 + : : : + n en = 0 dac¼ a şi numai dac¼ a
= = ::: = = 0. În plus, Sp(B) = R n , deoarece orice element x = (x ; x ; : : : ; x ) 2 Rn se
1 2 n 1 2 n
exprim¼ a (în mod unic) prin x = x1 e1 + x2 e2 + : : : + xn en . Aşadar, dim(Rn ) = n.
În al doilea rând, dac¼ a x1 = (x11 ; x12 ; : : : ; x1n ), x2 = (x21 ; x22 ; : : : ; x2n ), : : : şi xm = (xm1 ; xm2 ; : : : ; xmn )
(cu m 6 n) sunt m elemente din Rn , atunci acestea sunt liniar independente dac¼ a şi numai dac¼ a relaţia
1 x1 + 2 x2 + + m xm = 0 este posibil¼ a doar când 1 = 2 = : : : = m = 0. Altfel spus, dac¼ a
şi numai dac¼ a sistemul liniar algebric (de n ecuaţii, cu m necunoscute 1 ; 2 ; : : : ; m ) şi omogen
8
>
> 1 x11 + 2 x21 + : : : + m xm1 = 0
<
1 x12 + 2 x22 + : : : + m xm2 = 0
>
> : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :
:
1 x1n + 2 x2n + : : : + m xmn = 0

are numai soluţia banal¼ a 1 = 2 = : : : = m = 0, lucru care se petrece dac¼ a şi numai dac¼ a rangul
arei coloane sunt tocmai n-uplele celor m elemente x1 ; x2 ; : : : ; xm din Rn , este
matricii sistemului, ale c¼
exact m. J
Observaţie: O mulţime B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g, parte nevid¼ a a unui spaţiu liniar …nit dimensional
(V; K; +; ), este o baz¼ a a lui V dac¼ a şi numai dac¼ a orice vector x 2 V se exprim¼ a, în mod unic, sub
X n
forma x = xk bk , scalarii x1 ; x2 ; : : : ; xn din K …ind coordonatele lui x în baza B.
k=1
Notând cu XB matricea coloan¼
a 2 3
x1
6 x2 7
6 7
6 .. 7
4 . 5
xn
a coordonatelor vectorului x în baza B şi cu B ~ = [b1 ; b2 ; : : : ; bn ] matricea linie a vectorilor bazei B,
n
X
relaţia x = xk bk se poate reda, matriceal, sub forma:
k=1

~ XB :
x=B

De…niţia 5.9 Se numeşte rang al unei mulţimi U de vectori din spaţiul vectorial (V; K; +; ) di-
mensiunea subspaţiului generat de U , adic¼a dim (Sp(U )) şi se noteaz¼a cu rang(U ).

Observaţie: Dac¼ a V este un K-spaţiu liniar n-dimensional, atunci orice mulţime de n vectori
liniar independenţi din V este o baz¼ a a lui V şi, de asemenea, orice sistem de n vectori din V care
genereaz¼a spaţiul liniar V alc¼
atuieşte o baz¼a a lui V .

De…niţia 5.10 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar cu dim(V ) = n, B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g o baz¼a a sa

şi B 0 = fb01 ; b02 ; : : : ; b0m g o mulţime de m elemente ale lui V . Se numeşte matrice de trecere
(schimbare) de la baza B la sistemul de vectori B 0 matricea S = (sij ) 2 Mn;m (K)
16i6n
16j6m
care are, pe coloane, coordonatele vectorilor din B 0 în baza B, adic¼a
0 1
s11 s21 : : : sm1
B s12 s22 : : : sm2 C
B C
S=B . .. .. C,
@ .. . ::: . A
s1n s2n : : : smn

unde sij 2 K sunt aşa încât

8 0
>
> b1 = s11 b1 + s12 b2 + : : : + s1n bn
>
< b0 = s21 b1 + s22 b2 + : : : + s2n bn
2
.. .. .
>
> . .
>
: 0
bm = sm1 b1 + sm2 b2 + : : : + smn bn

~0 = B
Altfel spus, matricial, avem B ~ S, unde B ~ = [b1 ; b2 ; : : : ; bn ].
~ 0 = [b0 ; b0 ; : : : ; b0m ] şi B
1 2

Observaţie: Când m = n, sistemul de vectori B 0 este o baz¼ a pentru V dac¼ a şi numai dac¼
a
matricea S, adic¼ ~ 1 ~ 0 0
a matricea B B , de trecere de la B la B , este nesingular¼
a (adic¼
a cu determinantul
diferit de 0).

Propoziţia 5.6 Fie B şi B 0 dou¼a baze distincte ale unui spaţiu liniar (V; K; +; ), …nit-dimensional
şi x un element oarecare din V . Dac¼a XB şi XB 0 sunt matricile coloane ale coordonatelor lui x în baza
B şi respectiv în baza B 0 , iar S este matricea de trecere de la B la B 0 , atunci formula de transformare
a coordonatelor lui x la schimbarea bazei de la B la B 0 este urm¼atoarea:
1
XB 0 = S XB :

Demonstraţie: Întrucât x = BX ~ B =B ~ 0 XB 0 şi B

~0 = B
~ S, avem: BX
~ B = BSX ~ B 0 . De aici, cum
~ este nesingular¼
B a, prin înmulţirea la stânga cu B ~ , rezult¼
1 a: XB = SXB 0 . În …ne, deoarece S este
nesingular¼ a are loc formula XB 0 = S 1 XB .
a, reiese c¼ J

De…niţia 5.11 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar, …nit-dimensional şi dou¼a baze ale sale, B şi B 0 .
Spunem c¼a bazele B şi B 0 sunt la fel orientate dac¼a determinantul matricii S de trecere de la B la
B 0 este pozitiv. Bazele B şi B 0 se numesc contrar orientate dac¼a det(S) < 0.

Spaţiul Rn poate … privit, în urma înzestr¼ arii sale cu o a doua operaţie algebric¼
a intern¼
a, şi ca o
algebr¼
a (real¼a), asociativ¼
a şi cu unitate, în conformitate cu urm¼ atoarea de…niţie.

De…niţia 5.12 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar peste un corp comutativ K şi " ":V V !V o
operaţie algebric¼a intern¼a pe V , cu urm¼atoarele propriet¼aţi:

( u+ v) w= (u w) + (v w) şi

u ( v+ w) = (u v) + (u w);
8 ; 2 K, 8 u; v; w 2 V . Atunci ansamblul (V; K; +; ; ) se numeşte algebr¼ a peste K. Când
operaţia " " este asociativ¼a, algebra (V; K; +; ; ) este asociativ¼
a, iar când " " are element
neutru, algebra se numeşte cu unitate.
 ar, spaţiul liniar real (Rn ; R; +; ), înzestrat cu o a doua operaţie intern¼
Într-adev¼ a, " ", de…nit¼
a
prin
(x; y) 2 Rn Rn ! x y = (x1 y1 ; x2 y2 ; : : : ; xn yn );

8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn ;
este, dup¼
a cum am spus deja, o algebr¼
a asociativ¼
a şi cu unitate, peste R, deoarece avem:
( u+ v) w = ( u1 + v1 ; u2 + v2 ; : : : ; un + vn ) (w1 ; w2 ; : : : ; wn ) =

= (( u1 + v1 )w1 ; ( u2 + v2 )w2 ; : : : ; ( un + vn )wn ) =

= (u1 w1 ; u2 w2 ; : : : ; un wn ) + (v1 w1 ; v2 w2 ; : : : ; vn wn ) = (u w) + (v w) şi

u ( v+ w) = (u1 ; u2 ; : : : ; un ) ( v1 + w1 ; v2 + w2 ; : : : ; vn + wn ) =

= (u1 ( v1 + w1 ); u2 ( v2 + w2 ); : : : ; un ( vn + wn )) =

= (u1 v1 ; u2 v2 ; : : : ; un vn ) + (u1 w1 ; u2 w2 ; : : : ; un wn ) = (u v) + (u w);

8 ; 2 R; 8 u = (u1 ; u2 ; : : : ; un ); v = (v1 ; v2 ; : : : ; vn ); w = (w1 ; w2 ; : : : ; wn ) 2 Rn :

Totodat¼ a, vedem c¼a, în Rn , avem u (v w) = (u v) w, 8 u; v; w şi c¼ a (1; 1; : : : ; 1) 2 Rn este
elementul neutru în raport cu operaţia " ". Mai mult, algebra (Rn ; R; +; ; ) este şi comutativ¼ a,
deoarece, în Rn , operaţia multiplicativ¼
a " " este, evident, comutativ¼
a.
De…niţia 5.13 a) Fie (V; K; +; ) un spaţiu vectorial peste un corp comutativ şi ordonat K. Se
numeşte produs scalar pe V o aplicaţie de la V V la K, notat¼a prin h ; i, care satisface
urm¼atoarele propriet¼aţi (axiome):

PS1) h ; i este pozitiv de…nit¼

a, adic¼a
i. hx; xi > 0, 8 x 2 V şi
ii. hx; xi = 0, dac¼a şi numai dac¼a x = 0 2 V ;
PS2) h ; i este simetric¼
a, adic¼a
i. hx; yi = hy; xi, 8 x; y 2 V ;
PS3) h ; i este biliniar¼
a, adic¼a
i. h x + y; zi = hx; zi + hy; zi, şi
ii. hx; y+ zi = hx; yi + hx; zi, 8 ; 2 K; x; y; z 2 V .

b) Perechea (V; h ; i), în care V este un spaţiu liniar peste un corp comutativ şi ordonat, iar h ; i
este un produs scalar pe V se numeşte spaţiu prehilbertian.
c) Un spaţiu prehilbertian pentru care K = R se numeşte spaţiu euclidian.
Propoziţia 5.7 Spaţiul liniar real (Rn ; R; +; ), dotat cu produsul scalar canonic, de…nit prin
n
X
hx; yic = xi yi ; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn ;
i=1

este un spaţiu euclidian.

Demonstraţie: Se veri…c¼
a uşor c¼
a aplicaţia
n
X
(x; y) 2 Rn Rn ! hx; yic = xi yi 2 R;
i=1

unde x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) şi y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ), satisface axiomele PS1)-PS3) din De…niţia 5.13 a),
Xn
…ind într-adev¼ar un produs scalar pe Rn . Astfel, pentru PS1), avem hx; xic = x2i > 0, 8 x =
k=1
n
X
n
(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 R şi < x; x >c = 0, adic¼
a x2i = 0, dac¼
a şi numai dac¼
a x1 = x2 = : : : = xn = 0,
k=1
n
X n
X
a x = (0; 0; : : : ; 0) = 0Rn . Pentru PS2), vedem c¼
ceea ce înseamn¼ a hx; yic = xi yi = yi xi = hy; xic ,
k=1 k=1
n
X n
X
8 x; y 2 Rn . În …ne, pentru PS3), avem: h x+ y; zic = ( xi + yi )zi = ( xi zi + yi zi ) =
k=1 k=1
n
X n
X
xi z i + yi zi = hx; zic + hy; zic , 8 ; 2 R, 8 x; y; z 2 Rn . Analog şi pentru cea de-a doua
k=1 k=1
relaţie din PS3). Prin urmare, (Rn ; h ; ic ) este un spaţiu euclidian. J
Observaţie: Produsul scalar h ; ic pe Rn se mai numeşte şi produs scalar euclidian.

De…niţia 5.14 Fie (V; K; +; ) un spaţiu prehilbertian, dotat cu produsul scalar h ; i.

a) Dou¼a elemente x şi y din V se numesc ortogonale dac¼a şi numai dac¼a hx; yi = 0.

b) Spunem c¼a un vector x 2 V este ortogonal pe o mulţime U V (U 6= ?) dac¼a hx; yi = 0,

8 y 2 U.

c) Un sistem de vectori din V se numeşte ortogonal dac¼a este alc¼atuit din vectori ortogonali doi
câte doi. Mai exact, dac¼a hx; yi = 0, 8 x; y din respectivul sistem, cu x 6= y.

d) Dac¼a U este o submulţime nevid¼a a lui V , atunci prin suplimentul ortogonal al lui U , notat
cu U ? , înţelegem mulţimea tuturor vectorilor ortogonali pe U .

Observaţie: Not¼ am prin x?y faptul c¼a vectorul x 2 V este ortogonal pe vectorul y 2 V . De
asemenea, ortogonalitatea unui element x pe o submulţime U a lui V o vom marca prin notaţia x?U .
a U \ U ? = f0g, 8 U V , U 6= ?.
Se vede c¼

De…niţia 5.15 Fie (V; K; +; ; h ; i) un spaţiu euclidian şi x; y 2 V n f0g. Unghiul dintre vectorii
x şi y; notat prin ^(x; y) sau (x;
[ y), se de…neşte prin relaţia:

[ hx; yi
(x; y) = arccos p p :
hx; xi hy; yi

Observaţie: Într-un spaţiu euclidian, doi vectori sunt ortogonali dac¼

a şi numai dac¼
a unghiul
dintre ei este .
2
De…niţia 5.16 a) Fie (V; R; +; ) un spaţiu liniar real. Se numeşte norm¼
a pe V o aplicaţie de la
V la R, notat¼a simbolic prin k k , care satisface urm¼atoarele axiome:

AN1) kxk > 0, 8 x 2 V şi kxk = 0 , x = 0;

 AN2) k xk = j jkxk, 8 2 R, 8 x 2 V ;
AN3) kx + yk 6 kxk + kyk, 8 x;y 2 V .

b) Perechea (V; k k) se numeşte spaţiu normat.

Propoziţia 5.8 Spaţiul liniar real (Rn ; R; +; ), înzestrat cu aşa-numita norm¼a euclidian¼a, de…nit¼a
prin
n
!1
X 2
2
kxke = xi ; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ;
i=1
este un spaţiu normat.

Demonstraţie: Se veri…c¼a lesne axiomele AN1), AN2) şi AN3), din De…niţia 5.16. Astfel, pentru
n
!1=2 n
X X
AN1), avem kxke = xi2
> 0, 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn şi kxke = 0 , x2i = 0 , x1 =
k=1 k=1
n
!1=2 n
!1=2
X X
2 2
x2 = : : : = xn = 0 , x = 0. Pentru AN2), vedem c¼
ak xke = xi =j j x2i =
k=1 k=1
j jkxk, 8 2 R, 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn . În …ne, ţinând seama de inegalitatea lui Minkowski, cu
p = 2, are loc şi AN3), cu k ke . J
Observaţie: Orice spaţiu euclidian V este şi spaţiu normat. Într-adev¼ ar, prin intermediul pro-
dusului scalar din dotarea spaţiului euclidian respectiv, …e el notat cu h ; i, se poate de…ni o norm¼ a
(numit¼
a norma indus¼a de produsul scalar în cauz¼ a) prin:
p
k k : V ! R; kxk = hx; xi; 8 x 2 V:
Exist¼
a şi norme neinduse de vreun produs scalar.
De…niţia 5.17 a) Fie (V; k k) un spaţiu normat şi x 2 V . Elementul x se numeşte versor dac¼a
kxk = 1.
b) Fie V un spaţiu euclidian şi U un sistem nevid de vectori din V . U se numeşte ortonormat
dac¼a, în raport cu produsul scalar de pe V , avem:
0; când x 6= y
hx; yi = ; 8 x; y 2 U:
1; când x = y
Fie B = fb1 ; b2 ; : : : bn g o baz¼a a unui spaţiu euclidian, …nit-dimensional, V (cu dim(V ) = n).
În raport cu produsul scalar h ; i de…nit pe V , matricea G = (gij )16i;j6n 2 Mn (R), cu elementele
arei determinant se numeşte determinant Gram, este, desigur, nesingular¼
gij = hbi ; bj i, al c¼ a, c¼
aci,
altfel, vectorii din B nu ar mai … liniar independenţi. Dat …ind faptul c¼ a, pentru doi vectori arbitrari
din V , x şi y , avem reprezent¼ arile (în baza B) x = BXB şi y = BYB , unde XB şi respectiv YB sunt
matricile unicolonare ale coordonatelor lui x şi respectiv y în baza B, g¼ asim expresia analitic¼ a a
produsului scalar h ; i în baza B, şi anume
n
X
T
hx; yi = gij xi yj = XB GYB ;
i;j=1

în care XB T = (x ; x ; : : : ; x ) este transpusa matricei unicolonare de coordonate ale lui x în baza B.

1 2 n
Baza B este numit¼ a ortogonal¼ a ori de câte ori matricea G este diagonal¼a, adic¼
a gij = 0, 8 i; j 2
f1; 2; : : : ; ng, i 6= j.
Spunem c¼ a baza B este ortonormat¼ a dac¼a şi numai dac¼
a G este matricea unitate In .
Teorema 5.1 (Procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt)
În orice spaţiu euclidian …nit-dimensional exist¼a baze ortonormate.
Demonstraţie: Fie (V; h ; i) un spaţiu euclidian n-dimensional şi B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g o baz¼
a a lui.
Plecând de la B, se poate construi o baz¼ 0 0 0 0
a B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g, ortogonal¼
a, a aceluiaşi spaţiu V ,
procedând prin aşa-zisul algoritm al lui Gram-Schmidt, dup¼ a cum urmeaz¼ a:

1. Pasul 1: b01 = b1 .

2. Pasul 2: Se determin¼
a scalarul 2 R, aşa încât vectorul b02 = b2 + 1 b01 s¼
1 a …e ortogonal pe b01 ,
0
hb1 ; b2 i hb01 ; b2 i 0
0
adic¼ a avem 0 = hb01 ; b2 i + 1 hb01 ; b01 i. Rezult¼
a s¼ a 1= . Astfel, b2 = b 2 b .
hb01 ; b01 i hb01 ; b01 i 1
3. Pasul 3: Se caut¼ a scalarii 1 şi 2 din R, aşa încât b03 = b3 + 0
1 b1 + 0
2 b2 s¼
a …e ortogonal pe
sistemul fb01 ; b02 g, adic¼ a avem hb03 ; b01 i = 0 şi hb03 ; b02 i = 0.
a s¼
hb01 ; b3 i hb02 ; b3 i hb01 ; b3 i 0 hb02 ; b3 i 0
G¼
asim 1 = şi 2 = . Prin urmare, avem: b03 = b3 b b .
hb01 ; b01 i hb02 ; b02 i hb01 ; b01 i 1 hb02 ; b02 i 2
4. Pasul k: Continuând procedeul, obţinem formula general¼
a:
k 1
X hb0 ; bk i
b0k = bk i
b0i ; k = 2; n:
hb0i ; b0i i
i=1

În cele din urm¼a, plecând de la baza B 0 , putem obţine baza ortonormat¼a B 00 = fb001 ; b002 ; : : : ; b00n g,
b0
dac¼ am b00k = k0 , k = 1; n, unde k k este norma indus¼
a lu¼ a de produsul scalar h ; i, considerat pe
kbk k
V. J

Bibliogra…e

1. Ion D. Ion, R. Nicolae - Algebr¼a, Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼ a, Bucureşti, 1981.
2. Marina Gorunescu, F. Gorunescu, A. Prodan - Matematici superioare, Biostatistic¼a şi Infor-
matic¼a, Editura Albastr¼a, Cluj-Napoca, 2002.
3. Anca Precupanu - Bazele analizei matematice, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
4. V. Postolic¼a - E…cienţ¼a prin matematica aplicat¼a, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2006.
5. N. Cotfas - Elemente de algebr¼a liniar¼a, Editura Universit¼ aţii din Bucureşti, 2009.
6. S. Corbu - Algebr¼a liniar¼a.Geometrie analitic¼a ( elemente de teorie şi aplicaţii ), Editura ”Fair
Partners”, Bucureşti, 2011.
7. S. Treil - Linear Algebra Done Wrong, Brown University, 2013.
8. J. He¤eron - Linear Algebra, Saint Michael’s College, 2014.
9. R. Singh, M. Bhatt - Linear Algebra and Vector Calculus ( Ch. 2 ), Mc Graw Hill Ed., 2016.