Cursul 8

Forme liniare, biliniare şi p¼

atratice
(Aspecte algebrice şi geometrice)

Forme (funcţionale) liniare

Aplicaţiile liniare de la un spaţiu vectorial oarecare la un spaţiu vectorial unidimensional merit¼

ao
atenţie special¼
a, deoarece spaţiul din urm¼ a s-ar putea identi…ca, la nevoie, cu corpul K, al scalarilor,
peste care sunt considerate cele dou¼ a spaţii liniare în cauz¼
a. Iat¼
a de ce, aici, facem acum o succint¼
a
prezentare a câtorva chestiuni privitoare la asemenea gen de aplicaţii liniare.
Fie (V; +; ) un spaţiu vectorial peste un corp comutativ (de scalari ) K.

De…niţia 8.1 a) O aplicaţie liniar¼a f : V ! K, adic¼a un element al mulţimii L(V ; K), se numeşte
form¼ a liniar¼
a (sau funcţional¼ a liniar¼a) pe V . Când K = R, elementul f 2 L(V ; R) se
numeşte form¼a (funcţional¼ a) liniar¼ a real¼
a.

b) Mulţimea L(V ; K), a tuturor formelor liniare pe V; privit¼a ca spaţiu liniar peste K - în raport cu
operaţia de adunare uzual¼a a dou¼a funcţii şi operaţia de înmulţire a unei funcţii cu un element
din K - se numeşte spaţiu dual (sau conjugat) (ori, pur şi simplu, dualul sau conjugatul)
lui V şi se noteaz¼a, îndeobşte, cu V .

Propoziţia 8.1 Dac¼a spaţiul vectorial V este …nit dimensional, atunci la fel este şi dualul s¼au V .
În acest caz, avem dim(V ) = dim(V ) 2 N .

Demonstraţie: Fie n = dim(V ) 2 N şi B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g o baz¼ a a lui V . Pentru un element

oarecare v din V , …e v1 ; v2 ; : : : ; vn 2 K coordonatele lui v în baza B. Se pot de…ni atunci funcţionalele
vj : V ! K, prin vj (v) = vj , 8 j = 1; n. Acestea sunt, desigur, elemente ale lui V , întrucât:
vj ( v + u) = ( v + u)j = vj + uj = vj (v) + vj (u), 8 u; v 2 V; ; 2 K; j = 1; n. În plus,
vj (bi ) = 0; când i 6= j şi vj (bj ) = 1, 8 i; j 2 f1; 2; : : : ; ng.
Mulţimea B = fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este o baz¼ a a spaţiului V . Într-adev¼
ar, B este liniar indepen-
Xn
dent¼a, deoarece relaţia j vj = 0V (cu j 2 K, 8 j = 1; n), care implic¼ a faptul c¼
a 0V = 0V (v) =
j=1
0 1
Xn n
X n
X
@ j vj A (v) = j vj (v) = j vj , a şi 0V = 0V (bi ) =
8 v 2 V , adic¼ i, 8 i = 1; n, are loc, deci,
j=1 j=1 j=1
doar când 1 = 2 = : : : = n = 0. Totodat¼ a, B este şi0un sistem1de generatori pentru V , c¼aci, pen-
Xn Xn n
X n
X
tru orice f 2 V şi v = vj bj 2 V , avem: f (v) = f @ vj bj A = vj f (bj ) = vj (v)f (bj ) =
j=1 j=1 j=1 j=1
0 1
Xn
@ f (bj ) vj A (v). J
j=1

De…niţia 8.2 Sistemul B se numeşte baza dual¼

a a bazei B, iar ff (bj )g1 j n K se numesc
coe…cienţi ai formei liniare f în baza B .

Observaţie: Se poate simplu vedea c¼ a, dac¼ a f! 1 ; ! 2 ; : : : ; ! n g K este o mulţime indicat¼ a de

scalari, iar B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g este o baz¼
a a spaţiului liniar n-dimensional V , atunci exist¼ a şi este
unic¼
a o form¼ a liniar¼
a f 2 V , ai c¼ arei coe…cienţi, în baza dual¼ a B ; sunt tocmai scalarii ! 1 ; ! 2 ; : : : ; ! n .
 n
X
Aceasta este: f = ! j vj .
j=1
În virtutea unei atare remarci, se evidenţiaz¼
a urm¼
atorul rezultat:

Propoziţia 8.2 Dac¼a v 2 V n f0V g şi V este spaţiu liniar …nit dimensional peste un corp comutativ
K, atunci exist¼a f 2 V , astfel încât f (v) 6= 0 2 K.

Demonstraţie: Cum v 2 V n f0V g şi V are o baz¼ a …nit¼

a B, exist¼a cel puţin o coordonat¼a nenul¼a
a lui v; în baza B. Drept urmare, putem lua f : V ! K, f = vj , unde j 2 f1; 2; : : : ; ng este indicele
ce corespunde acelei coordonate nenule a lui v. Astfel, am avea: f (v) = vj (v) = vj 6= 0. J
Observaţie: Enunţul Propoziţiei 8.2 are urm¼ atoarea variant¼
a echivalent¼
a: ”Dac¼a V este un K-
spaţiu liniar …nit dimensional şi u; v sunt dou¼a elemente arbitrare şi distincte din V , atunci exist¼a
f 2 V , astfel încât f (u) 6= f (v)”.
Cum un element f 2 V este o aplicaţie liniar¼ a de la V la K, se poate a…rma c¼a, în cazul în care
V este …nit dimensional, lui f i se asociaz¼ a, prin intermediul bazelor B, din V şi f1g, din K, potrivit
relaţiei de tipul aceleia din …nalul Propoziţiei 8.1, matricea linie

AB
f = [f (b1 ); f (b2 ); : : : ; f (bn )] ;

unde b1 ; b2 ; : : : ; bn sunt vectorii din B. În conformitate cu aceeaşi relaţie, raportându-ne la baza dual¼
a
B , vedem c¼ a 2 3
f (b1 )
6 f (b2 ) 7 n
X
6 7
fB = 6 .. 7 (adic¼
a f = f (bj )vj ):
4 . 5
j=1
f (bn )
T
Aşadar, matricea asociat¼ a lui f , în raport cu B ; este AB f a transpusa matricii AB
, adic¼ f . Cu alte
cuvinte, lui f , privit ca o funcţional¼ a liniar¼
a pe K-spaţiul liniar, …nit dimensional, V , îi corespunde
o matrice format¼ a dintr-o linie, iar dac¼ a f este privit ca element din spaţiul dual V , atunci lui f
îi corespunde o matrice coloan¼ a (faţ¼
a de baza dual¼ a), iar cele dou¼a matrice implicate în consideraţie
sunt transpuse una alteia.
Formula de shimbare a lui AB f , la o transformare de baz¼ a în V (şi, implicit, în V ), se deduce a …
urm¼ atoarea
0
AB B
f = Af S;

pentru trecerea de la baza B la baza B 0 , în V , cu matricea de schimbare S, precum şi, corespunz¼

ator,
urm¼atoarea
fB 0 = S T fB ;
pentru trecerea de la baza dual¼a B la baza dual¼ a B 0 , în spaţiul V . Prin urmare, dac¼
a matricea de
trecere de la baza B la baza B , în V , este S, atunci matricea de trecere de la duala lui B 0 la duala
0

lui B este egal¼

a cu transpusa lui S.

De…niţia 8.3 (Bidualul unui spaţiu vectorial) Fie V un K-spaţiu vectorial şi V dualul s¼au.
Dualul lui V , notat cu V (…ind tot un K-spaţiu vectorial), se numeşte bidualul lui V .

Când V este …nit dimensional, avem dim(V ) = dim(V ) = dim(V ) şi, în virtutea acestei relaţii,
bidualul lui V , adic¼ a spaţiul V - care, în general, este un “supraspaţiu”al lui V (sau, mai exact spus,
este izomorf cu un supraspaţiu liniar al lui V ) - se poate ar¼ ata c¼
a este izomorf cu V . În acest sens,
se foloseşte aplicaţia : V ! V , de…nit¼ a prin (v) = v , 8v 2 V , unde v 2 V se introduce
pe baza relaţiei: v (f ) = f (v), 8 f 2 V .
 Despre , se deduce c¼ a este liniar¼
a, deoarece ( ( v + u))(f ) = f ( v + u) = f (v) +
f (u) = ( (v))(f ) + ( (u))(f ), 8 ; 2 K, u,v 2 V, f 2 V şi, de asemenea, surjectiv¼ a, pe baza
relaţiei dim(V ) = dim(V ). Cât priveşte injectivitatea lui , ea are loc, întrucât (v) = 0V implic¼
a
( (v))(f ) = 0V (f ), adic¼ a f (v) = 0, cu v 2 V şi 8 f 2 V . Dac¼ a, de aici, n-ar rezulta v = 0V , atunci,
presupunând c¼ a v 6= 0V , ar exista un element fe 2 V , astfel încât, în conformitate cu Propoziţia 8.2,
am avea fe(v) 6= 0, în contradicţie cu faptul c¼ a f (v) = 0, 8 f 2 V . Astfel, cu necesitate, reiese c¼ a nucleul
lui este f0V g, ceea ce înseamn¼ a c¼
a este într-adev¼ ar injectiv¼
a. În plus, deoarece dim(Ker( )) = 0,
prin teorema dimensiunilor, avem dim(V ) = dim(Im( ))+dim(Ker( )) = dim(Im( )) = dim(V ),
ceea ce înseamn¼ a c¼
a este, într-adev¼ ar, şi surjectiv¼ a. Deci este un izomor…sm de la V la V , care,
nemijlocit …ind legat de vreun sistem de coordonate din V , se numeşte izomor…smul canonic de
la spaţiul liniar V la bidualul s¼ au V . În virtutea acestui izomor…sm, de cele mai multe ori, V şi
V se identi…c¼ a, luându-se v v, 8v 2 V . Pe baza unei asemenea identi…c¼ ari, putem privi, dup¼ a
caz, orice element v din V …e ca pe un vector în V , …e ca pe o funcţional¼ a liniar¼
a de…nit¼a pe V , în
concordanţ¼ a cu starea elementelor din V care, prin de…niţie, sunt funcţionale liniare de…nite pe V .
Fiecare dintre spaţiile V şi V apare ca dualul celuilalt, iar în virtutea identi…c¼ arii menţionate avem
v(f ) = f (v), 8v 2 V; f 2 V , relaţie pe baza c¼ areia se poate spune c¼ a leg¼atura dintre V şi V este
simetric¼ a (numit¼ a relaţie de dualitate între V şi V ).
Din punct de vedere geometric, nucleul unei funcţionale nenule şi liniare pe un spaţiu vectorial
V este un aşa-numit hiperplan, adic¼ a un subspaţiu propriu, maximal al lui V . Când dim(V ) = n
(n 2 N ), deoarece dim(Im(f ))) = 1, 8 f 2 V , avem: dim(Ker(f )) = dim(V ) dim (Im(f )) = n 1.
În acest caz, în raport cu o baz¼ a B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g din V , mulţimea Ker(f ), adic¼ a hiperplanul în
cauz¼ a, este
fx 2 V j f (x) = 0g;
n
X n
X
adic¼
a fx = xi bi j xi f (bi ) = 0g. Notând f (bi ) cu ai , 8 i = 1; n, se poate spune c¼
a acest
i=1 i=1
hiperplan este caracterizat de ecuaţia
( ) a1 x1 + a2 x2 + + an xn = 0:
Reciproc, pentru orice set de scalari fa1 ; a2 ; : : : ; an g K, existenţa unei funcţionale liniare f 2 V ,
ai c¼arei coe…cienţi de reprezentare în baza dual¼ a lui B sunt a1 ; a2 ; : : : ; an , implic¼
a faptul c¼
a, plecând
de la o ecuaţie de forma ( ), hiperplanului în speţ¼ a i se poate asocia chiar funcţionala f , aşa încât
Ker(f ) s¼ a …e respectivul hiperplan.
Când K = R şi V = R3 , ecuaţia ( ) caracterizeaz¼ a un plan ce trece prin punctul 0R3 (originea
lui R3 ). În cazul în care K = R şi V = R2 , “hiperplanul”de ecuaţie ( ) este o dreapt¼ a ce trece prin
originea planului real R2 .
Mai general, se poate ar¼ ata c¼
a orice subspaţiu liniar al unui spaţiu vectorial …nit dimensional, nu
numai un subspaţiu liniar maximal, se caracterizeaz¼ a prin sisteme de ecuaţii de forma ( ). În aceeaşi
not¼a de generalitate, când K = R şi V = R sau V = R3 , o dreapt¼
2 a şi, respectiv, un plan care nu
trece numaidecât prin 0R2 şi respectiv prin 0R3 sunt, din punct de vedere algebric, nuclee ale unor
aşa-numite funcţionale a…ne, generic introduse prin de…niţia ce urmeaz¼ a.

De…niţia 8.4 Fie V un spaţiu vectorial peste un corp comutativ K şi c0 2 K. De asemenea, …e
f 2 V şi f0 : V ! K, de…nit¼a prin f0 (v) = c0 , 8 v 2 V . Suma f + f0 se numeşte funcţional¼
a a…n¼
a
pe V .

Altfel spus, o funcţional¼a a…n¼a pe un spaţiu liniar V este suma dintre o funcţional¼ a liniar¼
a pe V
(anume f ) şi o funcţional¼
a constant¼
a pe V (adic¼ a f0 ).
Dac¼ a V este n-dimensional (n 2 N ), cu o baz¼ a B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g, atunci: Ker(f + f0 ) = fv =
Xn Xn Xn
vi bi 2 V j (f + f0 )(v) = 0g = fv = vi bi 2 V j vi f (bi ) + c0 = 0g.
i=1 i=1 i=1
 Cu notaţia f (bi ) = ai , 8 i = 1; n, mulţimea Ker(f + f0 ) este caracterizat¼
a de ecuaţia:

( ) a1 v1 + a2 v2 + + an vn + c0 = 0:

Aceasta corespunde unei drepte reale când K = R şi V = R2 , ori unui plan (care nu trece
numaidecât prin 0R3 ) când K = R şi V = R3 , ori, în general, când K = R şi V = Rn , unui hiperplan
real .
Noţiunea de funcţional¼ a a…n¼
a reprezint¼
a un caz particular al aceleia de aplicaţie (transformare)
a…n¼
a, a c¼
arei de…niţie este urm¼atoarea:

De…niţia 8.5 a) Un triplet (X; V; '), în care X este o mulţime nevid¼a, V este un spaţiu vectorial,
iar ' este o funcţie de la X X la V astfel încât

(i) '(x; y) + '(y; z) = '(x; z), 8 x; y; z 2 X şi

(ii) 8 x 2 X; v 2 V , 9 y 2 X, unic, aşa ca '(x; y) = v,

se numeşte spaţiu a…n.

b) Un spaţiu a…n a‡at în situaţia în care X = V şi '(u; v) = u v, 8 u; v 2 V poart¼a denumirea

de spaţiu a…n ataşat spaţiului vectorial V .
Când X = V = Rn , iar V este spaţiu vectorial peste R, atunci este vorba despre spaţiul a…n
real Rn .

c) Se numeşte endomor…sm de spaţii a…ne un mor…sm (aplicaţie liniar¼a) de la unul dintre

spaţii la cel¼alalt.

d) O aplicaţie f de la spaţiul a…n (X; V; ') la spaţiul a…n (Y; W; ') se numeşte mor…sm a…n
(sau aplicaţie/funcţie/transformare a…n¼ a) dac¼a, pentru orice subspaţiu a…n al lui (X; V; '),
imaginea sa prin f este un subspaţiu a…n al lui (Y; W; ').

În cazul în care spaţiile a…ne din De…niţia 8.5-d) sunt …nit dimensionale, funcţia a…n¼
a f este dat¼
a
printr-o relaţie de tipul
f (v) = Av + w0 ; 8 v 2 V
unde A este o matrice (2 L(V; W )), iar w0 2 W .
În cazul particular în care W = V şi A este matricea unitate, transformarea (punctual¼ a) a…n¼a
f : V ! V , de…nit¼a prin f (v) = v + w0 se numeşte translaţie (sau deplasare paralel¼ a cu direcţia
dat¼a de w0 ).
Dac¼aW V , 0 2 K, v0 2 V , w1 2 W , A = 0 I şi w0 = w1 0 v0 , atunci transformarea a…n¼a
în cauz¼
a, f : V ! V , de…nit¼ a prin f (v) = w1 + 0 (v v0 ), 8 v 2 V se numeşte omotetie.
Un mor…sm de spaţii a…ne, f : V ! W este denumit simetrie, în cazul când W = V şi f f = 1V .

Forme biliniare

De…niţia 8.6 Fie V şi W dou¼a spaţii vectoriale peste un acelaşi corp comutativ K. O aplicaţie
g : V W ! K care satisface relaţiile

(j) g( v + u; w) = g(v; w) + g(u; w), 8 ; 2 K, u; v 2 V , w 2 W şi

(jj) g(v; w + z) = g(v; w) + g(v; z), 8 ; 2 K, v 2 V , w; z 2 W

se numeşte form¼
a (sau funcţional¼
a) biliniar¼
a pe V W.
 Când W V , aplicaţia g : V V ! K care satisface (j) şi (jj) se numeşte form¼ a ( funcţional¼ a)
biliniar¼a pe V .
Dac¼ b = fb
a V şi W sunt …nit dimensionale, cu bazele B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g şi respectiv B b1 ; b
b2 ; : : : ; b
bm g,
atunci: 0 1
Xn m
X n X
X m
g(v; w) = g @ vi bi ; wj b
bj A = vi wj g(bi ; b bj ); 8 v 2 V; w 2 W;
i=1 j=1 i=1 j=1

unde v1 ; v2 ; : : : ; vn 2 K sunt coordonatele lui v în baza B, iar w1 ; w2 ; : : : ; wm 2 K sunt coordonatele

lui w în baza B b (din W ). Scalarii aij = g(bi ; b bj ), i = 1; n; j = 1; m se numesc coe…cienţi ai formei
biliniare g în raport cu perechea de baze (B; B), b iar matricea acestor coe…cienţi este numit¼a matricea
formei biliniare g în cuplul de baze (B; B). b
Dac¼a B 0 şi B b 0 sunt alte baze în V şi respectiv W , iar S şi respectiv Sb sunt matricile de trecere
0
de la B la B şi respectiv de la B b la Bb 0 , atunci matricea A 0 b 0 , corespunz¼
atoare formei biliniare g în
B ;B
raport cu perechea de baze (B ; B 0 b ) este dat¼
0 a de formula
(#) AB 0 ;Bb 0 = S T AB;Bb Sb

în care AB;Bb este matricea formei biliniare g în perechea de baze (B; B), b iar S T transpusa matricii
S. Prin urmare, matricea formei g faţ¼ b 0 se obţine din matricea lui g relativ¼
a de noile baze B 0 şi B a la
vechile baze B şi B,b prin înmulţirea, la stânga, cu transpusa matricii schimb¼ arii de baze în V şi, la
dreapta, cu matricea schimb¼ arii de baze în W .
Aplicaţia biliniar¼a g : V W ! K de…neşte, în raport cu parametrul w 2 W , o familie de
funcţii liniare fw : V ! K, date prin fw (v) = g(v; w), 8 v 2 V , precum şi o familie de funcţii liniare
hv : W ! K, depinzând de parametrul v 2 V , introduse prin formula hv (w) = g(v; w), 8 w 2 W .
Atunci, aplicaţia w ! fw este un mor…sm g 0 de la spaţiul liniar W la dualul V al lui V . Prin
acest mor…sm, …ec¼ arui element w 2 W îi corespunde forma liniar¼ a g 0 (w) = fw 2 L(V; K) = V . De
00
asemenea, aplicaţia g : V ! W = L(W; K), de…nit¼ 00
a prin g (v) = hv , 8 v 2 V este un mor…sm de
spaţii liniare.
De…niţia 8.7 Fie g : V W ! K o aplicaţie biliniar¼a pe V W şi mor…smele liniare derivate g 0 şi
g 00 . Subspaţiul liniar Ker(g 0 ) (al lui W ) se numeşte nucleul lui g la dreapta, iar subspaţiul lui V ,
Ker(g 00 ) se numeşte nucleul la stânga al lui g. Dac¼a Ker(g 0 ) = f0W g şi Ker(g 00 ) = f0V g, atunci
forma biliniar¼a g se numeşte nedegenerat¼ a.
De…niţia 8.8 O form¼a biliniar¼a g : V V ! K se numeşte simetric¼
a dac¼a g(u; v) = g(v; u),
8 u; v 2 V şi antisimetric¼
a dac¼a g(u; v) = g(v; u), 8 u; v 2 V .
Propoziţia 8.3 Dac¼a g : V V ! K este o form¼a biliniar¼a simetric¼a (sau antisimetric¼a) pe V ,
atunci nucleul s¼au la stânga coincide cu nucleul s¼au la dreapta.
În acest caz, oricare dintre nucleele coincidente (…e cel la stânga, …e cel la dreapta) se numeşte,
pur şi simplu, nucleul lui g şi se noteaz¼a cu simbolul Ker(g).

Demonstraţie: Pentru orice v 2 Ker(g 0 ) = fy 2 V j g(x; y) = 0; 8 x 2 V g, avem g(x; v) = 0,

8 x 2 V . Dar cum g este simetric¼a (sau antisimetric¼ a), rezult¼
a c¼
a avem g(v; x) = 0, 8 x 2 V , ceea
ce înseamn¼ a v 2 Ker(g ) = fx 2 V j g(x; y) = 0; 8 y 2 V g. Prin urmare, Ker(g 0 )
a c¼ 00 Ker(g 00 ).
Incluziunea contrar¼
a se demonstreaz¼
a la fel. Astfel, conchidem c¼ 0 00
a avem: Ker(g ) = Ker(g ). J

Propoziţia 8.4 Dac¼a g : V V ! K este o form¼a biliniar¼a şi simetric¼a pe spaţiul vectorial V , …nit
dimensional, peste K, atunci

rang(g) + dim (Ker(g)) = dim(V );

unde rang(g) este rangul matricii asociate lui g în raport cu o baz¼a B din V .
Demonstraţie: Fie n = dim(V ) şi fv1 ; v2 ; : : : ; vn g o baz¼ a a lui V , în care matricea lui g este
n
X n
X
A = (g(vi ; vj )) 1 i n . Atunci, pentru orice x = x i vi ; y = yi vi 2 V , avem:
1 j n i=1 i=1
X
g(x; y) = aij xi yj ; cu aij = g(vi ; vj ); 8 1 i; j n
1 i;j n

n n
!
X X
Cum Ker(g) = fx 2 V j g(x; y) = 0; 8 y 2 V g şi g(x; y) = aij xi yj , putem spune c¼
a
j=1 i=1
n
X
x 2 Ker(g) dac¼
a şi numai dac¼
a aij xi = 0, 8 j = 1; n, adic¼
a dac¼
a x este o soluţie a acestui sistem
i=1
de ecuaţii omogene. Ca atare, Ker(g) coincide cu mulţimea soluţiilor unui astfel de sistem, relativ la
care se ştie c¼
a rangul matricii sale, adic¼a rang(g), este egal cu diferenţa dintre num¼
arul necunoscutelor
şi dimensiunea spaţiului soluţiilor. Aşadar, avem: rang(g) + dim (Ker(g)) = dim(V ): J
Observaţie: Ţinând seama de Propoziţia 8.4, se poate a…rma c¼
a o condiţie necesar¼
a şi su…cient¼
a
ca o form¼a biliniar¼
a şi simetric¼
ag:V V ! K s¼ a …e nedegenerat¼
a este ca rangul ei s¼a …e maxim,
adic¼
a egal cu dim(V ).

De…niţia 8.9 a) Fie V un K-spaţiu vectorial şi g : V V ! K o form¼a biliniar¼a şi simetric¼a
pe V . Doi vectori u şi v din V se numesc ortogonali (sau conjugaţi) în raport cu g dac¼a
g(u; v) = 0.

b) Dac¼a U este un subspaţiu liniar al lui V , atunci mulţimea fy 2 V j g(x; y) = 0; 8 x 2 U g, care

se dovedeşte a … un subspaţiu vectorial al lui V , se numeşte complementul ortogonal al lui
a de g şi se noteaz¼a cu U ?g .
U faţ¼

Observaţie: Când V este …nit dimensional şi fu1 ; u2 ; : : : ; up g este o baz¼

a a subspaţiului liniar
U V , atunci y 2 U ?g dac¼
a şi numai dac¼
a g(ul ; y) = 0, 8 l = 1; p.

Teorema 8.1 Fie V un K-spaţiu vectorial …nit dimensional şi g : V V ! K o form¼a biliniar¼a şi
simetric¼a pe V . Atunci, oricare ar … baza B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V , ortogonal¼a faţ¼a de g (adic¼a
aşa încât g(bi ; bj ) = 0, 8 i; j 2 f1; 2; : : : ; ng, i 6= j), exact un num¼ar egal cu rang(g) dintre scalarii
g(b1 ; b1 ); g(b2 ; b2 ); :::; g(bn ; bn ) sunt diferiţi de zero.

Demonstraţie: Fie r = rang(g) şi s num¼ arul scalarilor g(bi ; bi ) diferiţi de 0. Astfel, g(b1 ; b1 ) 6=
0; g(b2 ; b2 ) 6= 0; : : : ; g(bs ; bs ) 6= 0 şi g(bj ; bj ) = 0, 8 j = s + 1; n. Atunci:
n
X
x= xi bi 2 Ker(g) () g(bi ; x) = xi g(bi ; bi ) = 0; 8 i = 1; n:
i=1
X
Deci Ker(g) = fx = xi bi j x1 = x2 = : : : = xs = 0g şi, în consecinţ¼
a, dim(Ker(g)) = dim(V )
i=1
rang(g) = n r. Aşadar, rezult¼
a c¼
a avem: n s=n r. De aici, g¼
asim: s = r. J
Când K = R, se poate spune chiar mai mult despre g decât în Teorema 8.1 şi anume:

Teorema 8.2 (Teorema inerţiei; a lui Sylvester)

Fie V un spaţiu vectorial real şi g : V V ! R o form¼a biliniar¼a şi simetric¼a pe V , nedegenerat¼a.
Exist¼a atunci un num¼ar natural p astfel încât, dac¼a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g este o baz¼a a spaţiului …nit di-
mensional V , ortogonal¼a faţ¼a de g, exact p dintre numerele g(b1 ; b1 ); g(b2 ; b2 ); : : : ; g(bn ; bn ) sunt mai
mari decât 0 (adic¼a pozitive) şi q = n p dintre ele sunt negative.
Demonstraţie: Fie ci = g(bi ; bi ), 8 i = 1; n. Dup¼ a o eventual¼ a renumerotare a elementelor bazei,
putem zice c¼ a avem c1 ; c2 ; : : : ; cp > 0 şi cp+1 ; cp+2 ; : : : ; cn < 0. Consider¼ am o alt¼ a baz¼ a fv1 ; v2 ; : : : ; vn g
a lui V , tot ortogonal¼ a faţ¼ a de g, în raport cu care avem di = g(vi ; vi ), 8 i = 1; n astfel încât
d1 ; d2 ; : : : ; dl > 0 şi dl+1 ; dl+2 ; : : : ; dn < 0. Ar¼ at¼am c¼ a vectorii b1 ; b2 ; : : : ; bp ; vl+1 ; : : : ; vn sunt liniar
independenţi în V . Astfel, presupunând c¼ a avem 1 ; 2 ; : : : ; n ; l+1 ; : : : ; n 2 R aşa ca

1 b1 + p bp + l+1 vl+1 + + n vn = 0V ;

putem scrie: w = 1 b1 + + p bp = ( l+1 vl+1 + + n vn ). Calculând g(w; w), obţinem, pe de o

2 2
parte, c1 1 + c2 2 + 2 2
+ cp p şi, pe de alta, dl+1 l+1 + + dn 2n , adic¼
a
2 2 2 2
0 c1 1 + + cp p = dl+1 l+1 + + dn n 0;

ceea ce nu este posibil decât dac¼ a 1 = : : : = p = l+1 = : : : = n = 0. Prin urmare, vectorii

b1 ; : : : ; bp ; vl+1 ; : : : ; vn sunt într-adev¼
ar liniar independenţi. În consecinţ¼
a, avem p + n l n, adic¼ a
p l. Similar, avem şi relaţia reciproc¼ a, aşa încât, de fapt, p = l. Deci p este un invariant al lui g
(indiferent de baza lui V ). J
Observaţie: Dac¼ a g : V V ! R este o form¼ a biliniar¼ a şi simetric¼a pe spaţiul liniar real, …nit
dimensional, V , atunci, pentru orice baz¼ a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V , ortogonal¼ a faţ¼
a de g, num¼arul ele-
mentelor pozitive, num¼ arul elementelor nule şi cel al elementelor negative din şirul g(b1 ; b1 ); g(b2 ; b2 );
g(b3 ; b3 ); : : : ; g(bn ; bn ) sunt mereu aceleaşi, invariabile în raport cu baza considerat¼ a. Aceasta, în
virtutea Teoremei 8.1 şi a Teoremei 8.2, ultima dintre ele aplicat¼ a restricţiei lui g la Ker(g).

De…niţia 8.10 Tripletul (p; q; r); în care num¼arul natural p este egal cu num¼arul elementelor pozitive
din suita g(b1 ; b1 ); g(b2 ; b2 ); : : : ; g(bn ; bn ), q este num¼arul elementelor negative din aceeaşi suit¼a, iar
r ( adic¼a n p q ) este num¼arul elementelor egale cu zero din respectivul şir, se numeşte signatura
lui g.

Forme şi funcţii p¼

atratice

De…niţia 8.11 Fie g : V V ! K o funcţie biliniar¼a şi simetric¼a pe spaţiul vectorial V , peste corpul
comutativ K. Funcţia h : V ! K, de…nit¼a prin h(x) = g(x; x), 8 x 2 V (adic¼a restricţia lui g la
f(x; x) j x 2 V g V V ) se numeşte form¼
a (funcţional¼ a) p¼ atratic¼ a pe V , asociat¼a formei
biliniare g.

Observaţie: Deoarece h(x + y) = g(x + y; x + y) = g(x; x) + g(x; y) + g(y; x) + g(y; y) şi g(x; y) =
g(y; x), avem
h(x + y) = h(x) + 2g(x; y) + h(y); 8 x; y 2 V;
de unde deducem formula:
1
g(x; y) = [h(x + y) h(x) h(y)] ; 8 x; y 2 V:
2
În virtutea acesteia, cunoaşterea formei p¼ atratice h pe V conduce la determinarea formei biliniare
şi simetrice g, asociat¼a lui h, pe V .
Dac¼a dim(V ) = n 2 N şi B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g este o baz¼a a lui V , atunci matricea asociat¼a lui g
în raport cu B este, de fapt, şi matricea asociat¼ a lui h, iar funcţia polinomial¼a şi omogen¼
a, de gradul
2, h(x), al c¼ arei aspect este
Xn X n X
aij xi xj ; pentru x = xi bi ;
i=1 j=1 i=1
unde (aij ) 1 i n a, se numeşte expresie a formei p¼
este matricea menţionat¼ atratice h. Scalarii aij ,
1 j n
veri…când relaţia de simetrie aij = aji , 8 i; j = 1; n, se numesc coe…cienţi ai lui h în baza B.
Determinantul matricii A = (aij ) 1 i n se numeşte discriminantul formei p¼ atratice h.
1 j n
Ţinând cont de formula (#), putem spune c¼ a, şi în cazul formei h, matricea sa asociat¼a într-o baz¼
a
0
B a lui V , alta decât B, matrice notat¼
a cu AB 0 , se obţine din cea asociat¼
a lui h în baza B, notat¼a cu
AB , în conformitate cu relaţia
(##) AB 0 = S T AB S;
unde S este matricea de trecere de la B la B 0 , iar S T este transpusa matricii S.
În virtutea leg¼
aturii dintre h şi g, se poate spune c¼a h este o form¼ a p¼atratic¼
a nedegenerat¼ a
dac¼
a şi numai dac¼a g este nedegenerat¼ a, adic¼
a dac¼
a det(A) 6= 0, unde A este matricea asociat¼
a lui g şi
respectiv lui h. Altfel, h este o forma p¼ atratic¼
a degenerat¼ a.

De…niţia 8.12 Se numeşte form¼ a canonic¼ a ( redus¼ a ) a funcţiei p¼atratice h acea expresie în care,
în raport cu o anumit¼a baz¼a a lui V , matricea asociat¼a are form¼a diagonal¼a. Forma canonic¼a a lui h
este numit¼a normal¼a atunci când matricea (diagonal¼a) asociat¼a lui h conţine, pe diagonala în speţ¼a,
numai elementele 0, 1 şi 1 (din K).

Teorema 8.3 (Metoda lui Gauss de aducere a unei forme p¼ atratice la expresia ei redus¼ a)
Fie V un spaţiu liniar real, n-dimensional şi h : V ! R o form¼a p¼atratic¼a. Exist¼a atunci o baz¼a
n
X
fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V şi scalarii ! 1 ; ! 2 ; : : : ; ! n 2 R, aşa încât, pentru orice x = xi bi 2 V , avem:
i=1

h(x) = ! 1 x21 + ! 2 x22 + + ! n x2n :

Demonstraţie: Fie fv1 ; v2 ; : : : ; vn g o baz¼ a oarecare a lui V , faţ¼

a de care expresia lui h(x) este
Xn
aij x
~i x
~j , unde x
~1 ; x
~2 ; : : : ; x
~n sunt coordonatele lui x în raport cu aceast¼
a baz¼
a, iar aij sunt coe…-
i;j=1
cienţii din R ai lui h relativ la baza respectiv¼ a. Pentru reducerea formei h(x) la doar o sum¼ a algebric¼ a
de p¼atrate ale coordonatelor lui x într-o alt¼ a anumit¼ a baz¼ a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V , c¼
aut¼
am dac¼ a cel
puţin unul dintre coe…cienţii aii , i 2 f1; 2; : : : ; ng, este diferit de zero. Dac¼ a acest lucru nu are loc
din start, iar h nu este o form¼ a identic nul¼ a, atunci expresia lui h are cel puţin un termen 2aij x ~i x
~j
cu aij 6= 0. Efectuând transformarea de baz¼ a ce corespunde schimb¼ arii de coordonate urm¼ atoare
x
~1 = x ^1 ; x~2 = x ^2 ; : : : ; x
~i 1 = x
^i 1 ; x
~i = x^i + x^j ; x
~i+1 = x ^i+1 ; : : : ; x
~j 1 = x ^j 1 ; x
~j = x^i x ^j ; x
~j+1 =
x
^j+1 ; : : : ; x
~n = x ^n , termenul 2aij x ~i x
~j devine 2aij x ^2i x ^2j şi, astfel,de exemplu, coe…cientul lui x ^2i
este nenul.
F¼ar¼ a a micşora generalitatea raţionamentului de faţ¼ a, admitem c¼ a avem, de la început, în expresia
lui h, a11 6= 0. Lu¼ am atunci în atenţie suma tuturor acelor termeni (din respectiva expresie) care îl
conţin pe x ~1 . Complet¼ am aceast¼a sum¼ a pân¼a la un p¼ atrat perfect, aşa încât expresia lui h s¼ a se redea
sub forma
1
(a11 x
~1 + a12 x
~2 + + a1n x~ n )2 + ;
a11
în care termenii din zona "..." conţin numai coordonatele x2 ; : : : ; xn ale lui x în baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g.
Expresia sumei din zona "..." este similar¼ a aceleia din start, cu diferenţa c¼ a ea nu mai conţine
deloc pe x ~1 . Repetând asupra ei raţionamentul de pân¼ a aici, obţinem:
1 1
h(x) = (a11 x
~1 + ~ n )2 +
+ a1n x (a x~2 + ~n )2 +
+ a1n x
a11 a22 22
Mai departe, prin continuarea unui asemenea proces de calcul, se ajunge, dup¼ a un num¼ ar …nit de
paşi, la expresia dorit¼
a a lui h(x), adic¼ 2 2
a la ! 1 x1 + ! 2 x2 + 2
+ ! n xn , unde x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt noile
coordonate ale lui x, iar ! 1 ; ! 2 ; : : : ; ! n sunt noii coe…cienţi ai lui h într-o baz¼
a ce corespunde schimb¼
arii
de coordonate guvernat¼ a de relaţiile
8
>
> x1 = a11 x ~1 + a12 x
~2 + + a1n x ~n
>
< x2 = a x ~
22 2 + a x
~
23 3 + + a 2n ~n
x
..
>
> .
>
:
xm = amm x ~m + + amn x ~n ;
în care 1 m n. J
Observaţie: Pe baza Teoremei 8.2, se poate spune c¼ a, dac¼
a (p; q; r) este signatura formei biliniare
g şi, implicit, a formei p¼atratice h, asociat¼
a lui g, exact p dintre coe…cienţii formei canonice obţinut¼ a
prin Teorema 8.3 sunt pozitivi, q sunt negativi şi r sunt egali cu zero. Şi acest lucru se produce în
raport cu baza faţ¼ a de care h are form¼a redus¼a în V .

Teorema 8.4 (Metoda lui Jacobi de reducere a unei forme p¼ atratice la forma canonic¼ a)
Fie V un spaţiu liniar real, …nit dimensional (dim(V ) = n 2 N ) şi h : V ! R o form¼a p¼atratic¼a de
X n
expresie h(x) = aij xi xj , în raport cu o baz¼a a lui V în care x are coordonatele x1 ; x2 ; : : : ; xn . Dac¼a
i;j=1
toţi minorii principali ai matricii asociate (aij ) 1 i n sunt nenuli, adic¼a dac¼a i 6= 0, 8 1 i n,
1 j n
unde
a11 : : : a1i
a21 : : : a2i
i = .. .. ;
. .
ai1 : : : aii
atunci exist¼a o baz¼a B 0 = fb01 ; b02 ; : : : ; b0n g a spaţiului V aşa încât
2 2 2
h(x) = 1 x1 + 2 x2 + + n xn ;

j 1
unde j = , 8 j = 1; n, cu 0 = 1 şi x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt coordonatele lui x în baza B 0 .
j

am vectorii b01 ; b02 ; : : : ; b0n ,

Demonstraţie: Plecând de la baza B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V , consider¼
unde 8 0
>
> b1 = s11 b1
>
< b0 = s21 b1 + s22 b2
2
..
>
> .
>
: 0
bn = sn1 b1 + sn2 b2 + + snn bn ;
cu sij 2 R, 8 1 j i n, astfel încât

g(b0i ; bj ) = 0; dac¼
a1 j < i n şi
(})
g(b0i ; bi ) = 1; dac¼
a1 i n:

Condiţiile (}) determin¼a în mod unic elementele matricii S = (sij )1 j i n , în ipotezele din enunţul
prezentei teoreme. Aceasta întrucât, de exemplu, pentru obţinerea lui b0i , avem de rezolvat sistemul
algebric liniar 8
>
> a11 si1 + a12 si2 + + a1i sii = 0
>
>
> 21 i1
< a s + a s
22 i2 + + a s
2i ii = 0
( ) .
..
>
>
>
> ai 1;1 si1 + ai 1;2 si2 + + ai 1;i sii = 0
>
:
ai1 si1 + ai2 si2 + + aii sii = 1
al c¼
arui determinant este chiar i 6= 0. Deci sistemul ( ) este compatibil determinat, având o soluţie
unic¼a, ce se poate obţine prin regula lui Kramer. Dup¼ a g¼asirea tuturor vectorilor b01 ; b02 ; : : : ; b0n , se
poate ar¼ata c¼a ei alc¼
atuiesc o baz¼
a în V , baz¼
a în raport cu care matricea asociat¼a lui h este una de
j 1
form¼
a diagonal¼
a, cu elementele , 8 j = 1; n şi 0 = 1, pe respectiva diagonal¼
a.
j
Într-adev¼
ar, pe baza condiţiilor (}) şi ţinând cont de simetria lui g, avem:

g(b0i ; b0j ) = g(b0i ; sj1 b1 + sj2 b2 + + sjj bj ) = sj1 g(b0i ; b1 ) + sj2 g(b0i ; b2 ) + + sjj g(b0i ; bj ) = 0;

81 i; j n; i 6= j (ţinând cont şi de simetria lui g):

În acelaşi timp, avem:
i 1
g(b0i ; b0i ) = sii = ; 8 i = 1; n (cu 0 = 1):
i
J

De…niţia 8.13 a) O form¼a p¼atratic¼a h : V ! K se numeşte pozitiv de…nit¼ a pe V , ori de câte

ori, în signatura lui h, indexul pozitiv este egal cu dimensiunea (…nit¼a) a lui V . Forma p¼atratic¼a
h se numeşte pozitiv semide…nit¼ a pe V când, în signatura (p; q; r) a lui h, r este nenul şi
q = 0.

b) Forma h se numeşte negativ de…nit¼ a dac¼a p = r = 0 şi q = dim(V ). Forma h se numeşte

negativ semide…nit¼ a atunci când p = 0; r > 0 şi q = dim(V ) r > 0.

c) Forma p¼atratic¼a h se numeşte nede…nit¼

a când p > 0 şi q > 0.

Observaţie: În conformitate cu Teorema 8.4, o form¼ a p¼

atratic¼
a h : V ! R, unde V este un spaţiu
liniar …nit dimensional, este pozitiv de…nit¼
a atunci când toţi determinanţii j sunt pozitivi. Forma
h este negativ de…nit¼
a dac¼a ( 1)j+1 j < 0, 8 j = 1; n şi nede…nit¼a atunci când nu toţi determinanţii
nenuli j au acelaşi semn.

Teorema 8.5 (Metoda valorilor proprii şi a vectorilor proprii pentru reducerea unei forme
p¼
atratice la expresia sa canonic¼ a)
Fie h : V ! R o form¼a p¼atratic¼a pe spaţiul liniar real, …nit dimensional V . Dac¼a V este un spaţiu
euclidian, atunci exist¼a o baz¼a ortonormat¼a a lui V faţ¼a de care h are forma canonic¼a
2 2 2
h(x) = 1 x1 + 2 x2 + + n xn ;

unde 1 ; 2 ; : : : ; n sunt valorile proprii ale matricii asociate lui h; în baza iniţial¼a, iar x1 ; x2 ; : : : ; xn
sunt coordonatele lui x în acea baz¼a.

Demonstraţie: Fie B = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g o baz¼ a a lui V , în raport cu care matricea AB , corespun-

z¼
atoare lui h, are vectorii proprii v1 ; v2 ; : : : ; vn , corespunz¼ atori valorilor proprii 1 ; 2 ; : : : ; n . Ca şi în
cazul diagonaliz¼arii lui AB , putem admite c¼ a sistemul fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este ortonormat faţ¼
a de produsul
scalar cu care este înzestrat spaţiul V .
Atunci, în baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g a lui V , matricea lui h va avea forma diagonal¼ a diag( 1 ; 2 ; : : : ; n ),
iar expresia lui h va … cea a formei canonice indicate în enunţ. J

De…niţia 8.14 Fie V spaţiu vectorial peste un corp comutativ K, h o form¼a p¼atratic¼a pe V şi f o
funcţional¼a a…n¼a pe V . Suma h + f se numeşte funcţional¼
a p¼
atratic¼
a de expresie neomogen¼ a
pe V .
 În raport cu o anumit¼
a baz¼
a a lui V , expresia lui h + f este
n
X n
X
aij xi xj + bi xi + c;
i;j=1 i=1

unde (aij ) 1i n 2 Mn (K), bi 2 K, 8 i = 1; n şi c 2 K sunt coe…cienţii respectivei funcţii p¼

atratice în
1 j n
acea baz¼
a, iar x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt coordonatele unui vector x din V , în baza considerat¼
a.
Dac¼a V este spaţiu euclidian, atunci expresia funcţiei p¼ atratice = h + f se poate reda prin

(x) = hAx; xi + hb; xi + c; 8 x 2 V;

unde A = (aij ) 1 i n şi b = (b1 ; b2 ; : : : ; bn ). Matricea A se poate considera întotdeauna simetric¼

a,
1 j n
întrucât, prin intermediul egalit¼
aţii,
1 1
hAx; xi = hAx; xi + hx; Axi =
2 2
1 1
= hAx; xi + hAT x; xi =
2 2
1
= A + AT x; x ;
2
T 1
unde A + AT = AT + A = A + AT , se poate conta mereu pe aportul matricii simetrice A + AT ,
2
a A 6= AT .
chiar dac¼
Efectuând o transformare a…n¼
a de coordonate, de forma

x0 = Sx + x0 ;

unde S este o matrice nesingular¼

a, iar x0 2 V este …xat arbitrar, obţinem:

(x) = DAS 1 (x0 x0 ); S 1E(x0 D x0 ) + b; S 1 (x0 x0 ) + c E

= S 1 T AS 1 x0 ; x0
T
2 S 1 AS 1x 1 T b; x0 + c0 :
0+ S

Dac¼a S este o matrice ortogonal¼ a (de exemplu având drept coloane vectorii proprii, ortonormaţi,
ai lui A), atunci S 1 = S T şi SAS T = diag( 1 ; 2 ; : : : ; n ) = D, unde 1 ; 2 ; : : : ; n sunt valorile
proprii ale lui A. În consecinţ¼
a, avem:
b
(x) = hDx0 ; x0 i 2 S AS T x0 + ; x0 + c0 :
2
1 1
În cazul în care A este nesingular¼
a, se poate lua x0 = SA b şi atunci:
2
(x) = hDx0 ; x0 i + c0 ;

unde c0 = hDx0 ; x0 i hSb; x0 i + c.

1
Aşadar, în cazul în care matricea A este nesingular¼ a, prin transformarea a…n¼ a x0 = Sx SA 1 b,
2
s-ar aduce funcţia p¼atratic¼a la o form¼ a redus¼ a, sum¼a dintre o form¼a p¼
atratic¼
a canonic¼a şi o form¼a
constant¼a.
Când A este singular¼ a, se ia x0 = 0V şi se ajunge, prin transformarea liniar¼a x0 = Sx, la

(x) = hDx0 ; x0 i + hSb; x0 i + c0 ;

ceea ce ne spune c¼ a forma redus¼ a a lui are şi o component¼ a ce depinde liniar de x0 , iar partea ei
a hDx0 ; x0 i este o form¼
principal¼ a p¼
atratic¼
a canonic¼
a cu 1 r < n termeni. Mai departe, efectuând o
adecvat¼
a transformare liniar¼ a de coordonate, de aici, se poate ajunge la o expresie a lui de forma
X
00 2
(x) = i xi + r+1 x00r+1 ;
i=r

unde 1 ; 2 ; : : : ; r şi r+1 2 R, iar x001 ; x002 ; : : : ; x00n sunt coordonatele lui x în noua baz¼a a lui V (r este
rangul lui ).
Din punct de vedere geometric, nucleul lui este, pentru V = Rn , o conic¼ a , atunci când n = 2,
o cuadric¼ a , când n = 3 şi o hipercuadric¼ a , când n 4. În cazul în care n = 1, expresia redus¼ a
(normal¼a) a funcţiei p¼ 2
atratice poate … x1 +1 (şi atunci Ker(g) este mulţimea a dou¼ a puncte imaginare,
conjugate) sau x21 1 (Ker(g) …ind atunci mulţimea a dou¼ a puncte distincte) sau x21 (situaţie în care
Ker(g) este o mulţime de dou¼ a puncte confundate).
Când n = 2, avem urm¼ atoarele nou¼ a tipuri de ecuaţii ( reduse ) de conice:

1. x21 + x22 + 1 = 0 ( elips¼a "imaginar¼a" );

2. x21 x22 + 1 = 0 ( hiperbol¼a );

3. x21 + x22 1 = 0 ( elips¼a );

4. x21 2x2 = 0 ( parabol¼a );

5. x21 + x22 = 0 ( un punct; dou¼a drepte imaginare, conjugate );

6. x21 x22 = 0 ( dou¼a drepte concurente );

7. x21 + 1 = 0 ( dou¼a drepte imaginare );

8. x21 1 = 0 ( dou¼a drepte paralele );

9. x21 = 0 ( dou¼a drepte confundate ).

Când n = 3, cuadricele în cauz¼

a sunt de 17 feluri, caracterizându-se ( în principal ) prin ecuaţiile
reduse urm¼
atoare:

1. x21 + x22 + x23 + 1 = 0 ( elipsoid "imaginar" );

2. x21 + x22 + x23 1 = 0 ( elipsoid );

3. x21 + x22 x23 1 = 0 ( hiperboloid cu o pânz¼a );

4. x21 x22 x23 1 = 0 ( hiperboloid cu dou¼a pânze );

5. x21 + x22 2x3 = 0 ( paraboloid eliptic );

6. x21 x22 2x3 = 0 ( paraboloid hiperbolic );

7. x21 + x22 + x23 = 0 ( con imaginar; punct );

8. x21 + x22 x23 = 0 ( con real ).

 În completare, sunt cele 9 expresii de ecuaţii reduse din cazul n = 2, care, acum, în R3 , reprezint¼
a
cilindri de diferite tipuri. Primele 6 clase reprezint¼ a cuadrice nesingulare, iar celelalte, cuadrice
singulare.

Bibliogra…e recomandat¼
a
1. D. Dr¼ aghici - Algebr¼a (Cap. VIII), Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti, 1972.
2. Gh. Galbur¼ a, F. Radó - Geometrie, Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti, 1979.
3. Irinel Radomir - Matematic¼a. Elemente de algebr¼a vectorial¼a, geometrie şi calcul diferenţial,
Editura Albastr¼ a, Cluj-Napoca, 2000.
4. C. Costinescu - Algebr¼a liniar¼a şi aplicaţii în geometrie, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2005.
5. Simona Roatesi, M. Ariciuc - Lecţii de algebr¼a liniar¼a şi geometrie analitic¼a, Editura Matrix
Rom, Bucureşti, 2008.
6. M. Neagu - Geometria curbelor şi suprafeţelor. Teorie şi aplicaţii, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2013.
7. P. Ott - Bilinear and Quadratic Forms, Prof. Robert Beezer’s Notes on Advanced Linear
Algebra, 2014.
8. K. Conrad - Bilinear Forms, Notes on Advanced Linear Algebra, 2015.
9. KC Border - More than you wanted to know about quadratic forms, Caltech, 2016.