Cursul 14

Integrale multiple

Pentru funcţii reale vectorial-scalare, adic¼ a pentru funcţii f : A Rn ! R (de mai multe variabile
reale şi cu valori în R), corespondenta noţiunii de integral¼ a de…nit¼a, în sens Riemann, din cazul
unidimensional, când n = 1 (v. cursul 13), este cea de integral¼ a multipl¼ a. În particular, când n = 2,
se poate vorbi despre integrala dubl¼ a (util¼
a îndeosebi în aprecierea valorilor unor caracteristici numerice
ale entit¼aţilor geometrice sau …zice plane), iar când n = 3 se poate de…ni şi opera cu integrala tripl¼ a,
pentru calculul unor elemente (volum, mas¼ a etc.) ce sunt caracteristice corpurilor din spaţiul euclidian
tridimensional .
Ca şi în cazul în care n = 1, noţiunea riemannian¼ a de integral¼a depinde de domeniul (compact sau
necompact) şi de integrandul (m¼ arginit sau nem¼ arginit, parametrizat sau nu) pentru care se de…neşte,
…ind, dup¼ a caz, proprie sau improprie, cu parametri şi respectiv f¼ ar¼a parametri. Oricum, ca şi în
cazul unidimensional, când integrala se de…neşte prin intermediul conceptului de lungime (m¼ asur¼
a) a
intervalelor parţiale ce intervin în cadrul unei diviziuni (partiţii), este necesar¼ a introducerea prealabil¼ a
a noţiunii de arie (când n = 2), volum (când n = 3) şi, în general, m¼ asur¼ a a unei mulţimi, respectiv
de mulţime m¼ asurabil¼
a (în sens Jordan sau Lebesgue). Iat¼ a de ce, prezentând aici extensia noţiunii
de integral¼ a Riemann pentru funcţii reale de mai multe variabile, menţion¼ am mai întâi elementele
de…nitorii ale noţiunii de m¼ a Jordan a unei mulţimi din Rn şi, raportându-ne la aceasta, expunem
asur¼
apoi conceptul de integral¼ a multipl¼
a (în special, cel de integral¼a dubl¼a şi de integral¼
a tripl¼
a, proprie şi
improprie).

M¼
asura Jordan a unei mulţimi.
Mulţimi din Rn m¼
asurabile în sens Jordan

În spaţiul euclidian Rn , consider¼

am în cele ce urmeaz¼
a c¼
a exist¼
a dat un reper ortonormat, în raport
cu care putem s¼ a ne referim la n axe de coordonate.

De…niţia 14.1 i) Date …ind a01 ; a02 ; : : : ; a0n 2 R şi b01 ; b02 ; : : : ; b0n 2 R, aşa încât a0k < b0k , 8 k = 1; n,
se numeşte interval compact n-dimensional, cu "extremit¼ aţile" (dup¼a caz, laturile -
când n = 2, muchiile - când n = 3, feţele - când n 4) paralele cu axele de coordonate,
mulţimea (dreptunghiul - când n = 2, paralelipipedul - când n = 3, hiperparalelipipedul -
când n 4)
I0 = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn j a0k xk b0k ; 8 k = 1; n
a c¼arui m¼
asur¼
a (Jordan) este, prin de…niţie, num¼
arul (cu semni…caţie de arie - când n = 2,
volum - când n = 3, hipervolum - când n 4) dat de produsul notat cu (I0 ) şi egal cu

(b01 a01 )(b02 a02 ) : : : (b0n a0n ):

ii) Numim mulţime elementar¼ a, m¼ a în sens Jordan, orice mulţime din Rn , obţinut¼a
asurabil¼
ca reuniune …nit¼a de intervale compacte n-dimensionale, cu "extremit¼aţile" paralele cu axele de
coordonate şi f¼ar¼a puncte interioare comune.

Cu alte cuvinte, o mulţime elementar¼ a, m¼asurabil¼a în sens Jordan, în Rn , este o mulţime E Rn

pentru care exist¼ a un num¼ ar …nit, q 2 N , de intervale compacte n-dimensionale, Il = [al1 ; bl1 ] [al2 ; bl2 ]
l l
[an ; bn ], l = 1; q, astfel încât
[q
E= Il
l=1
şi Ij \ Il = ?, 8 j; l 2 f1; 2; : : : ; qg, j 6= l. Prin de…niţie, m¼ asura Jordan a mulţimii elementare
E este num¼ arul
Xq
(E) = (Il );
l=1
Qn
unde (Il ) = k=1 (blk alk ) (în conformitate cu i)).
Se noteaz¼a cu EJn familia tuturor mulţimilor elementare din Rn care sunt m¼
asurabile Jordan, în
sensul De…niţiei 14.1, ii).

De…niţia 14.2 Fie A Rn o mulţime m¼arginit¼a. Se numeşte m¼

asur¼
a Jordan interioar¼
a a
mulţimii A num¼arul
(A) = sup f (E) j E A; E 2 EJn g:
Analog, se numeşte m¼
asur¼
a Jordan exterioar¼
a a mulţimii A num¼arul

(A) = inf f (E) j E A; E 2 EJn g:

Atunci când mulţimea A nu include nici o mulţime elementar¼a, m¼asurabil¼a Jordan, E, de…nim
(A) = 0.

Observaţie: Este evident c¼ a, pentru orice mulţime m¼

arginit¼
aA Rn , exist¼
a atât (A), cât şi
(A), în R+ , având loc relaţia (A) (A).

De…niţia 14.3 Se spune c¼a o mulţime m¼arginit¼a A Rn este m¼

asurabil¼
a în sens Jordan dac¼a
(A) = (A). Când n = 2 şi (A) = (A), mulţimea A se numeşte carabil¼ a (Jordan).

Valoare comun¼ a a m¼
asurilor interioar¼
a (Jordan) (A) şi exterioar¼ a (Jordan) (A) se numeşte,
atunci când A este m¼ a în sens Jordan (în Rn ), pur şi simplu, m¼
asurabil¼ asura Jordan (aria Jordan
- când n = 2, volumul Jordan - când n = 3 sau hipervolumul Jordan - când n 4) a mulţimii
a cu J (A).
A şi se noteaz¼
Observaţii:

1) Orice E din EJn este m¼asurabil¼

a (în sens Jordan) în conformitate cu De…niţia 14.3, deoarece
X q q
X n
Y
J (E) = (E) = (Il ) = (blk alk ):
l=1 l=1 k=1

2) Nu orice mulţime m¼ a din Rn este Jordan m¼

arginit¼ asurabil¼
a în sensul De…niţiei 14.3.
De exemplu, când n = 2, mulţimea AD = f(x; y) 2 Rn j 0 x 1; 0 y fD (x)g, unde
fD : R ! R este funcţia lui Dirichlet, de…nit¼
a prin
8
< 1; x 2 Q
fD (x) =
:
0; x 2 R n Q;

nu este carabil¼
a (nu are arie Jordan), deoarece (AD ) = 0 6= 1 = (AD ), chiar dac¼
a este
m¼arginit¼ 2
a în R .

3) Exist¼a mulţimi neelementare (în sensul De…niţiei 14.1, ii)) care sunt Jordan m¼
asurabile (în sensul
De…niţiei 14.3). Un exemplu în acest sens îl constituie mulţimea carabil¼ a f - subgraful unei
funcţii f : [a; b] ! R+ integrabile Riemann pe [a; b] (cu a; b 2 R, a < b), adic¼
a mulţimea

f = (x; y) 2 R2 j a x b; 0 y f (x) ;
 Zb
pentru care avem: J( f) = aria( f) = f (x) dx.
a

Într-adev¼
ar, dac¼
a f 2 R[a; b], atunci f 2 B[a; b] (v. Propoziţia 13.1 ) şi, pentru orice diviziune
= fa = x0 < x1 < : : : < xn 1 < xn = bg a intervalului [a; b], exist¼ a mi (respectiv Mi ), din
R, ca margine inferioar¼
a (respectiv superioar¼ a) a funcţiei f pe intervalul [xi 1 ; xi ], 8 i = 1; n.
n
[
0 0
Considerând mulţimea E = [xi 1 ; xi ] [0; mi ], avem: E 0 2 Ej2 , E 0 f şi (E ) =
i=1
n
X
mi (xi xi 1) = sf ( ) (suma Darboux inferioar¼
a, corespunz¼
atoare lui f şi lui 2 D[a; b]). În
i=1
n
[
consecinţ¼
a, rezult¼
a c¼
a sf ( ) ( f ). În mod asem¼ ator, considerând E 00 =
an¼ [xi 1 ; xi ]
i=1
n
X
a E 00 2 EJ2 , E 00
[0; Mi ], vedem c¼ f şi (E 00 ) = Mi (xi xi 1) = Sf ( ) ( f ),
i=1
unde Sf ( ) este suma Darboux superioar¼ a, corespunz¼
atoare lui f şi . Prin cumulare, avem:
sf ( ) ( f) ( f) Sf ( ), 8 2 D[a; b]. Dar, cum f este integrabil¼a pe [a; b], este
Zb
adev¼ a relaţia: I = sup sf ( ) = inf Sf ( ) = I = f (x) dx (v. Teorema 13.2). Se ajunge
arat¼
a
Zb
astfel la concluzia exprimat¼
a prin egalitatea ( f) = ( f) = f (x) dx, ceea ce, ţinând
a
seama de De…niţia 14.3, înseamn¼
a tocmai c¼
a este o mulţime carabil¼
f a (adic¼a m¼ asurabil¼
a în
Zb
sens Jordan în R2 ) şi are aria (adic¼
a m¼
asura p¼
atratic¼
a) Jordan egal¼
a cu f (x) dx.
a

Mai general, deducem c¼ a, dac¼

a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile pe [a; b], astfel încât
f (x) g(x), 8 x 2 [a; b], atunci mulţimea f;g = (x; y) 2 R2 j a x b; f (x) y g(x) are arie
Jordan şi
Zb
J ( f;g ) = (g(x) f (x)) dx:
a

eb p eb p
a, 0 < eb, a =
Aşa este cazul în care 0 < e e
a, b = e
a, f (x) = ea2 x2 şi g(x) = ea2 x2 ,
e
a e
a
8 x 2 [a; b] = [ e
a; e
a], caz caracteristic mulţimii
( )
eb p eb p
2
f;g = (x; y) 2 R j e
a x e
a; ea2 x2 y ea2 x2 ;
e
a e
a

x2 y2
adic¼
a mulţimii punctelor interioare şi de pe frontiera elipsei de ecuaţie + 1 = 0. Prin calcul,
a2
e eb2
g¼
asim c¼a, în acest caz, avem: aeb. Aşadar, aria (Jordan a) elipsei de semiaxe e
J ( f;g ) = e a şi eb este
a cu e
egal¼ aeb.

Propoziţia 14.1 O mulţime B Rn este de m¼

asur¼a Jordan nul¼ a, dac¼a poate … inclus¼a într-
n
o mulţime E 2 EJ , de m¼asur¼a oricât de mic¼a. Cu alte cuvinte, avem J (B) = 0 dac¼a, 8 " > 0,
9 E" 2 EJn , astfel încât B E" şi J (E" ) < ".
Demonstraţie: Faptul c¼ a 8 " > 0, 9 E" 2 EJn , aşa încât B E" şi J (E" ) < " implic¼
a (B) = 0.
Cum 0 (B) (B), rezult¼
a c¼
a (B) = (B) = 0, ceea ce, în virtutea De…niţiei 14.3, înseamn¼a
c¼
a B este m¼
asurabil¼
a în sens Jordan, având m¼asura Jordan nul¼ a. J
Câteva condiţii necesare şi su…ciente pentru ca o mulţime din Rn s¼
a …e m¼
asurabli¼
a în sens Jordan
sunt reunite în urm¼atorul rezultat:

Teorema 14.1 Fie A Rn o mulţime m¼arginit¼a. Atunci, a…rmaţiile de mai jos sunt echivalente:

a) A este Jordan m¼asurabil¼a;

b) 8 " > 0, exist¼a E"0 şi E"00 din EJn , astfel încât E"0 A E"00 şi 0
J (E" )
00
J (E" ) < ";

c) @(A) este Jordan m¼asurabil¼a şi J (@(A)) = 0;

d) Exist¼a şirurile em
E EJn şi bm
E em
EJn , aşa încât E A bm , 8 m 2 N şi
E
m2N m2N
lim (Em )e = lim b
(Em ).
m!1 J m!1 J

Demonstraţie: Pentru echivalenţa a…rmaţiilor a) şi b), vedem mai întâi c¼ a, dac¼ a A este Jordan-
m¼ asurabil¼ a, atunci (A) = (A) = j (A) şi, din de…niţia (caracterizarea) cu """ a marginii supe-
rioare ce d¼ a pe (A), rezult¼ a, 8" > 0, 9 E"0 2 EJn aşa încât E"0
a c¼ A şi J (A) 2" < J (E"0 ), iar
din de…niţia marginii inferioare ce d¼ a pe (A), reiese c¼ a, 8 " > 0, 9 E"00 2 EJn astfel încât E"00 A şi
00 " 0 şi E 00 din E n , încât
J (E " ) < J (A) + 2 . Aşadar, dac¼
a (A) = (A) = J (A). atunci, 8 " > 0, 9 E " " J
00 0 " "
J (E" ) J (E" ) < J (A) + 2 J (A) 2 = ".
Reciproc, dac¼ a, 8 " > 0, 9 E"0 ; E"00 2 EJn , astfel încât E"0 A E"00 şi J (E"00 ) 0
J (E" ) < ", atunci
0 (A) (A) < ". Deci, (A) = (A). Adic¼ a A este Jordan m¼ asurabil¼a.
Privitor la faptul c¼ a a) şi c) sunt a…rmaţii echivalente, putem vedea la început c¼ a, dac¼ a A este
m¼ asurabil¼ a Jordan, iar a) şi b) sunt echivalente, atunci, 8 " > 0, 9 E"0 şi E"00 2 EJn , aşa încât E"0 A
o o o o
E"00 şi 00
J (E" )
0
J (E" ) =
00 0
J (E" E" ) < ": Cum F r(A) = A A E"00 E"0 = E"00 E"0 , iar E"00 E"0 2 EJn
o
şi J (E"00 E"0 ) = J (E"00 E"0 ) < ", rezult¼ a c¼
a, potrivit Propoziţiei 14.1, mulţimea F r(A) este Jordan-
m¼ asurabil¼a şi J (F r(A)) = 0. Invers, dac¼ a c) este adev¼arat¼
a, atunci, prin aplicarea Propoziţiei 14.1,
rezult¼ a, 8 " > 0, 9 E" 2 EJ astfel încât J (E" ) < " şi F r(A) E" . Dar, cum orice mulţime din EJn ,
a c¼ n

care conţine frontiera mulţimii A, se poate scrie ca diferenţa a dou¼ a mulţimi din EJn , între care se a‡a¼
inclus¼ a A, se poate spune c¼ a, 8 " > 0, odat¼ a E" şi E" din EJn , astfel încât E" = E"00 E"0 ,
a cu E" , exist¼ 0 00
00 0 0 A E"00 . Deci are loc b), adic¼
J (E" ) J (E" ) = J (E" ) < " şi E" a a).
1
În …ne, b) şi d) sunt echivalente deoarece, dac¼ a are loc b), atunci, pentru " = m , cu 8m 2 N ,
e 0 b 00 n e b
9 Em = E" şi Em = E" din EJ , astfel încât Em A Em , 8m 2 N şi 0 b
J (Em )
e 1
J (Em ) < m ,
adic¼ a lim J (E em ) = lim J (E bm ). Reciproc, dac¼a d) este adev¼ arat¼a, atunci 8 " > 0, exist¼ a m(") 2
m!1 m!1
N , aşa încât, 8m 2 N cu m m("), avem b
J (Em )
e
J (Em ) < " şi prin urmare, b) are loc, cu
E"0 = Eem(") şi E"00 = E
bm(") : J
Observaţii:

1) Pe baza echivalenţei dintre a…rmaţiile a) şi b) din Teorema 14.1, se poate spune c¼
a orice mulţime
Jordan-m¼asurabil¼
a este, în mod necesar, m¼ arginit¼
a.

2) Orice mulţime A Rn care este Jordan-m¼

asurabil¼
a şi care are J (A) = 0 se caracterizeaz¼
a prin
faptul c¼
a (A) = 0:
 o
3) O mulţime Jordan-m¼
asurabil¼
aA Rn are J (A) 6= 0 dac¼
a şi numai dac¼
a A 6= ?:

4) Gra…cul oric¼arei funcţii continue f : [a; b] ! R+ este o mulţime din R2 , de arie (m¼ asur¼
a p¼a-
tratic¼
a) Jordan nul¼ 2
a. Aceasta întrucât f 2 C[a; b] R[a; b] şi deci f = f(x; y) 2 R =a x b;
0 y f (x)g este Jordan - m¼ asurabil¼a şi, prin echivalenţa a…rmaţiilor a) şi c) din enunţul
Teoremei 14.1, mulţimea F r( f ) are arie (Jordan) nul¼ a. Astfel, şi Gf F r( f ) are aria nul¼ a.

5) Orice mulţime din R2 a c¼

arei frontier¼
a este o reuniune …nit¼
a de gra…ce ale unor funcţii continue
are arie (Jordan).

6) Orice disc din R2 are arie, întrucât, exist¼a întotdeauna dou¼ a şiruri de mulţimi din EJ2 , unul al
poligoanelor cu n laturi, înscrise în cercul-frontier¼
a al discului şi cel¼alalt al poligoanelor cu n
laturi, circumscrise respectivului cerc, aşa încât diferenţa ariilor poligoanelor cu câte n laturi
este oricât de mic¼
a pentru n su…cient de mare. Astfel, în virtutea echivalenţei dintre d) şi a) (v.
Teorema 14.1), discul are arie.
Notând cu MnJ mulţimea tuturor p¼ arţilor lui Rn care sunt m¼ asurabile în sens Jordan,
pot … evidenţiate unele propriet¼ asurii Jordan şi, implicit, ale elementelor din MnJ , dup¼
aţi ale m¼ a
cum urmeaz¼ a.

Teorema 14.2 (Propriet¼aţi ale m¼asurii Jordan)

1) J (A) 0, 8A 2 MnJ (proprietatea de nenegativitate).
o o
2) J (A [ B) = J (A) + J (B); 8A; B 2 MnJ cu A \ B = ? (proprietatea de aditivitate …nit¼a).
3) 8A; B 2 MnJ ; cu B A =) AnB 2 MnJ şi J (AnB) = J (A) J (B) (proprietatea de substrac-
tivitate).
4) 8A; B 2 MnJ ; cu B A =) J (B) J (A) (proprietatea de monotonie).
5) 8A 2 MJ ; cu J (A) = 0 şi 8 B A =) B 2 MnJ şi J (B) = 0 (proprietatea de completitudine).
n

6) 8f : Rn ! Rn , f = izometrie şi 8A 2 MnJ =) f (A) 2 MnJ şi J (f (A)) = J (A) (proprietatea

de invarianţ¼a la izometrii).

Demonstraţie: 1) 8A 2 MnJ =) J (A) = (A) = (A) J (E) = (E) 0; 8 E 2 EJn :

o o
2)8A; B 2 MnJ cu A \ B = ? =) F r(A [ B) F r(A) [ F r(B); J (F r(A)) = 0; J (F r(B)) = 0 şi, ca
atare, J (F r(A [ B)) = 0: Aşadar: A [ B 2 MnJ : Totodat¼ a, A 2 MnJ =) 8 " > 0, 9 E"0 , E"00 2 EJn , aşa
0 00 00 0 " n 0 00 n
încât E" A E" şi J (E" ) J (E" ) < 2 : De asemenea, B 2 MJ =) 8 " > 0, 9 F" , F" 2 EJ , aşa
"
încât F"0 B F"00 şi J (F"00 ) 0 0
J (F" ) < 2 : Atunci: J (E" )+ J (F" )
0
J (A[B)
00
J (E" )+ J (F" );
00
0 0 00 00 00
J (E" )+ J (F" ) J (A)+ J (B) J (E" )+ J (F" ) şi deci j J (A [ B) J (A) J (B)j J (E" )
(E 0) + (F 00 ) (F 0 ) < " + " = ", adic¼ a (A [ B) = (A) + (B).
J " J " J " 2 2 J J J
3)8A 2 MnJ =) F r(A) 2 MnJ şi J (F r(A)) = 0; 8B A şi A n B A =) F r(A n B)
o
2) o
F r(A) =) J (F r(A n B)) = 0 =) A n B 2 MnJ ; \
A = (A n B) [ B şi A n B \ B = ? =) j (A) =
J (A n B) + J (B) =) J (A n B) = J (A) J (B):
3)+1)
4)8A; B 2 MnJ şi B A =) J (A) J (B) = J (A n B) 0:
5)8A 2 MJ , J (A) = 0 () (A) = 0; 8 B A =) (B) = 0 =) B 2 MnJ şi J (B) = 0:
n

6)8f : Rn ! Rn , f = izometrie =) f (EJn ) = EJn =) (A) (f (A)) (f (A)) (A);

n n
8A 2 MJ =) (A) = (f (A)) = (f (A)) = (A) =) f (A) 2 MJ şi J (f (A)) = J (A): J
 Integrala multipl¼
a, în sens Riemann, pe mulţimi compacte

Fie D Rn o mulţime nevid¼ a, conex¼

a, închis¼
a şi m¼ a, astfel încât D 2 MnJ , unde, dup¼
arginit¼ a cum
n
am speci…cat mai sus, MJ este mulţimea tuturor submulţimilor Jordan-m¼ n
asurabile ale lui R . De
asemenea, …e o funcţie f : D ! R.

De…niţia 14.4 a) Se numeşte partiţie a lui D orice familie …nit¼a de subdomenii Di D; i = 1; p,

S
p
astfel încât Di 2 MnJ , 8i = 1; p, Di \ Dj = ?, 8i; j 2 f1; : : : ; pg, i 6= j şi D = Di .
i=1
b) Notând cu o asemenea partiţie, se de…neşte norma ei, notat¼a cu k k, prin max fdiam(Di )g,
1 i p
unde diam(Di ) înseamn¼a diametrul subdomeniului Di (în raport cu distanţa euclidian¼a pe Rn ).

Observaţie:
P
p
În virtutea propriet¼
aţii de aditivitate …nit¼
a (v. Teorema 14.2-2)), avem: J (D) = J (Di ).
i=1

De…niţia 14.5 Fie = fDi gi=1;p o partiţie a lui D şi i = ( i1 ; i2 ; : : : ; in ) 2 Di un punct arbitrar
ales, 8i = 1; p. Not¼am cu mulţimea de puncte 1 ; 2 ; : : : ; p . Se numeşte sum¼a Riemann ataşat¼a
funcţiei f : D ! R, partiţiei şi setului de puncte 1 ; 2 ; : : : ; p din , num¼arul
p
X
f( ; )= f ( i) J (Di ):
i=1

De…niţia 14.6 Spunem c¼a funcţia f : D ! R, m¼arginit¼a pe mulţimea conex¼a, m¼arginit¼a, închis¼a
şi Jordan-m¼asurabil¼a D Rn , este R integrabil¼a (Riemann integrabil¼a) pe D, dac¼a exist¼a I 2 R,
cu proprietatea c¼a, 8" > 0,9 (") > 0, aşa încât, oricare ar … o partiţie = fDi gi=1;p a lui D, cu
i
k k < (") şi oricare ar … punctele 2 Di , i = 1; p, avem:

j f( ; ) I)j < ":

Num¼arul I se numeşte integrala multipl¼a (dubl¼a-când n = 2, tripl¼a-când n = 3 etc.) a funcţiei f pe D

şi se noteaz¼a cu Z Z
f (x1 ; x2 ; : : : ; xn )dx1 dx2 : : : dxn :
D

Ca şi în cazul unidimensional, pentru o funcţie m¼

arginit¼
af :D Rn ! R şi = fDi gi=1;p , o
P
p
partiţie oarecare a lui D; se pot de…ni sumele Darboux inferioar¼
a sf ( ) = mi J (Di ) şi respectiv
i=1
P
p
superioar¼
a Sf ( ) = Mi J (Di ), unde mi = inf ff (x)g şi Mi = sup ff (x)g, 8i = 1; p.
i=1 x2Di x2Di
Este uşor de v¼
azut c¼
a are loc relaţia

m J (D) sf ( ) Sf ( ) M J (D)

pentru orice partiţie a lui D, cu m = inf ff (x)g şi M = sup ff (x)g.

x2D x2D
Pe baza ei, notând cu I supremumul din fsf ( )g în raport cu partiţiile de tip ale lui D, iar cu
I in…mumul din fSf ( )g pe mulţimea partiţiilor ale lui D, deducem relaţia

m J (D) I I M J (D):

Ca şi pentru n = 1, se poate ar¼

ata c¼
a este adev¼
arat urm¼
atorul rezultat:
Propoziţia 14.2 (Criteriul lui Darboux de R integrabilitate pentru funcţii m¼ arginite )
n
Fie D R o mulţime nevid¼a, conex¼a, m¼arginit¼a, închis¼a şi Jordan-m¼asurabil¼a, iar f : D ! R o
funcţie m¼arginit¼a . Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a ca f s¼a …e R-integrabil¼a (multiplu) pe D este ca,
pentru orice " > 0, s¼a existe (") > 0, astfel încât, pentru orice partiţie = fDi gi=1;p a lui D, cu
k k < ("); s¼a avem Sf ( ) sf ( ) < ":
Echivalent, necesar şi su…cient ca f 2 R(D) (unde R(D) înseamn¼a mulţimea funcţiilor Riemann-
integrabile (multiplu) pe D) este s¼a …e îndeplinit¼a relaţia

I = I 2 R:

În acest context, valoarea comun¼

a a numerelor I şi I se declar¼ a a … integrala
Z Z
f (x1 ; x2 ; : : : ; xn )dx1 dx2 : : : dxn :
D

Prin utlizarea criteriului lui Darboux de (multipl¼

a) integrabilitate Riemann, se poate dovedi c¼
a
mulţimea C(D) a funcţiilor f : D n
R ! R care sunt continue pe D este inclus¼ a în R(D). Altfel
formulat, are loc urm¼
atorul rezultat:

Teorema 14.3 Orice funcţie continu¼a pe o mulţime D Rn , conex¼a, închis¼a, m¼arginit¼a şi Jordan-
m¼asurabil¼a, este R-integrabil¼a pe D (în sensul De…niţiei 14.6).

Demonstraţie: Fie f : D ! R continu¼

a şi = fDi gi=1;p o partiţie oarecare a lui D. Atunci
p
X
Sf ( ) sf ( ) = (Mi mi ) J (Di ):
i=1

În acelasi timp, din continuitatea lui f pe D şi, implicit, pe oricare din subdomeniile compacte Di ,
rezult¼
a c¼
a f este m¼arginit¼
a şi îşi atinge marginile pe Di , 8i = 1; p , …ind chiar uniform continu¼ a pe D.
a i şi i din Di încât mi = f ( i ) şi
Astfel, exist¼ Mi = f ( i ), iar pentru orice " > 0, exist¼
a (") > 0
pentru care, oricare ar … x0 şi x00 din D, cu kx0 x00 kRn < ("), avem jf (x0 ) f (x00 )j < "(D) . J
J

Luând acum ; cu k k < ("), obţinem

p
X p
i i " X "
Sf ( ) sf ( ) = (f ( ) f ( )) J (Di ) < J (Di ) = J (D) = ":
i=1 J (D) i=1 J (D)

În consecinţ¼
a, pe baza Propoziţiei 14.2, rezult¼
a c¼
a f este R-integrabil¼
a pe D.

Un alt rezultat privitor la asigurarea integrabilit¼

aţii Riemann multiple pe un domeniu compact şi
Jordan-m¼asurabil este urm¼atorul:

Teorema 14.4 Dac¼a f : D ! R este o funcţie m¼arginit¼a pe mulţimea conex¼a, închis¼a, m¼arginit¼a şi
m¼asurabil¼a Jordan D din Rn , iar, în plus, cu excepţia eventual¼a a unei mulţimi de m¼asur¼a Jordan
nul¼a, f este continu¼a pe D, atunci f 2 R(D).

Demonstraţie: Cum f este m¼

arginit¼
a pe D, exist¼
a M 2 R+ aşa încât jf (x)j < M; 8x 2 D: În
a o mulţime E" 2 Ejn , cu E " incluzând mulţimea punctelor de discontinuitate
acelaşi timp, 8" > 0, exist¼
ale lui f din D şi pentru care J (E" ) < 4M "
: Tot prin ipotez¼a, f este continu¼ e " , unde
a pe D nE " = D
e " este, cu evidenţ¼
D a, o submulţime închis¼ a şi m¼
arginit¼
a (deci compact¼a) a lui D. Ca atare, 8" > 0,
e " , cu kx0 x00 kRn < ("); avem jf (x0 ) f (x00 )j < " . Considerând
9 (") > 0; aşa încât, 8x0 ; x00 2 D 2 (D) j
acum o partiţie a lui D, a c¼arui prim element D1 este D \ E" , iar celelalte elemente - D2 ; D3 ; : : : ; Dp
- sunt submulţimi compacte şi Jordan-m¼asurabile ale lui D, cu diametrele mai mici decât ("), putem
scrie:
p
X
Sf ( ) sf ( ) (M1 m1 ) J (E" ) + (Mi mi ) J (Di ) <
i=2
p
X
" " " "
< 2M + J (Di ) < + = ":
4M 2 J (D) 2 2
i=2

Astfel, deoarece 0 I I Sf ( ) sf ( ) < ", iar " este arbitrar, rezult¼

a c¼
a I = I , ceea ce
înseamn¼ a c¼
a f este R-integrabil¼
a pe D. J

Propriet¼
aţile integralei multiple sunt similare celor ale integralei din cazul n = 1 şi se pot demonstra
pe baza De…niţiei 14.6 şi a Teoremei 14.2. În acest sens, este adev¼ arat¼a urm¼atoarea propoziţie.
Propoziţia 14.3 Fie D Rn o mulţime nevid¼a, conex¼a, închis¼a, m¼arginit¼a şi Jordan-m¼asurabil¼a.
Atunci:
R R
a) D 1 dx1 dx2 : : : dxn = J (D);

b) 8f; g 2 R(D); ; 2 R ) f + g 2 R(D) şi are loc egalitatea

Z Z
( f (x1 ; : : : ; xn ) + g(x1 ; : : : ; xn ))dx1 : : : dxn =
Z D Z Z Z
= f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn + g(x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn ;
D D

c) 8f; g 2 R(D), cu f (x) g(x), 8x 2 D, avem:

Z Z Z Z
f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn g(x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn ;
D D

d) 8f 2 R(D), rezult¼a c¼a jf j 2 R(D) şi

Z Z Z Z
j f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn j jf (x1 ; : : : ; xn )jdx1 : : : dxn ;
D D

e) 8f 2 R(D), cu m = inf ff (x)g şi M = sup ff (x)g, exist¼a 2 [m; M ] astfel încât:
x2D x2D
Z Z
f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn = J (D):
D

Dac¼a, în plus, f 2 C(D), atunci exist¼a un punct 2 D, astfel încât:

Z Z
f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn = f ( ) J (D);
D

f ) Dac¼a D este reuniunea a dou¼a domenii compacte şi Jordan-m¼asurabile D1 şi D2 , cu D1 \ D2 = ;,

iar f 2 R(D1 ) \ R(D2 ), avem f 2 R(D) şi
Z Z Z Z
f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn = f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn +
D D1
Z Z
(14.1) + f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn ;
D2
 g) 8f; g 2 C(D), cu g(x) 0; 8x 2 D, exist¼a 2 D; astfel încât
Z Z
f (x1 ; : : : ; xn )g(x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn =
D
Z Z
= f( ) g(x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn :
D

Integrala dubl¼
a pe mulţimi compacte

În cazul particular în care n = 2, De…niţia 14.6 conduce la noţiunea de integral¼

a dubl¼a a funcţiei
fRR : D R2 ! R, m¼ arginit¼
a pe mulţimea conex¼ a, închis¼
a, m¼
arginit¼
a şi carabil¼
a D. Notat¼ a cu
D f (x; y)dx dy, aceasta, împreun¼a cu integrandul f şi domeniul D respect¼ a rezultatele relative la
integrala multipl¼a de tip Riemann, prezentate mai înainte şi corespunz¼ator transcrise pentru situaţia
în care n = 2. Astfel, nu ne r¼amâne aici decât s¼a facem cunoscut modul de calcul al integralei duble,
în câteva cazuri relative la forma geometric¼
a a lui D.
Propoziţia 14.4 (Cazul în care D este un dreptunghi)
Fie a; b; c; d 2 R, a < b; c < d, D = [a; b] [c; d] şi f : D ! R o funcţie pentru care integrala dubl¼a
ZZ
f (x; y)dx dy
D
Rd Rb Rd
exist¼a. Dac¼a c f (x; y)dy este, ca funcţie de x, R integrabil¼a pe [a; b], atunci exist¼a a ( c f (x; y)dy)dx
şi avem: ZZ Z Z
b d
f (x; y)dx dy = ( f (x; y)dy)dx:
[a;b] [c;d] a c

În plus, dac¼a f (x; y) = f1 (x)f2 (y), 8(x; y) 2 [a; b] [c; d], iar f1 2 R[a; b] şi f2 2 R[c; d], atunci:
ZZ Z b Z d
f1 (x)f2 (y)dx dy = f1 (x)dx f2 (y)dy:
[a;b] [c;d] a c

Demonstraţie: Considerând o partiţie a dreptunghiului [a; b] [c; d] prin mulţimi dreptunghiulare

de tipul [xi 1 ; xi ] [yj 1 ; yj ], i = 1; n, j = 1; m unde 0 = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg este o
diviziune a intervalului compact, unidimensional, [a; b], iar 00 = fc = y0 < y1 < : : : < yn = dg este
o diviziune a intervalului [c; d], lu¼ am în atenţie mij = infff (x; y)=(x; y) 2 [xi 1 ; xi ] [yj 1 ; yj ]g şi
Mij = supff (x; y)=(x; y) 2 [xi 1 ; xi ] [yj 1 ; yj ]g, 8i = 1; n, j = 1; m. Arbitrar alegând i 2 [xi 1 ; xi ],
Rd
8i = 1; n şi ţinând seama de ipoteza existenţei integralei c f (x; y)dy; avem
Z yj
mij (yj yj 1 ) f ( i ; y)dy Mij (yj yj 1 ); 8j = 1; m; i = 1; n:
yj 1

De aici, prin însumare dup¼a j de la 1 la m, obţinem:

m
X Z d m
X
mij (yj yj 1 ) f ( i ; y)dy Mij (yj yj 1 ); 8i = 1; n:
j=1 c j=1

Înmulţind aceast¼a relaţie cu xi xi 1 şi realizând suma dup¼

a i, de la 1 la n, a rezultatelor, ajungem
la dubla inegalitate
X n Xm Xn Z d
sf ( ) = mij (xi xi 1 )(yj yj 1 ) ( f ( j ; y)dy)(xi xi 1 )
i=1 j=1 i=1 c

Xn X m
(14.2) Mij (xi xi 1 )(yj yj 1) = Sf ( );
i=1 j=1
unde = 0 0 este partiţia considerat¼a a dreptunghiului D = [a; b] [c; d]. Cum, prin ipotez¼ a,
RR Rb Rd
exist¼a D f (x; y)dx dy şi, în acelaşi timp, exist¼a şi a ( c f (x; y)dy)dx; tragem concluzia c¼
a, pe seama
relaţiei (14:2), rezult¼
a:
ZZ Z b Z d
f (x; y)dx dy = ( f (x; y)dy)dx:
[a;b] [c;d] a c

Când f (x; y) = f1 (x)f2 (y), 8(x; y) 2 D = [a; b] [a; b], avem:

ZZ Z b Z d Z b Z d
(14.3) f (x; y)dx dy = ( f1 (x)f2 (y)dy)dx = (f1 (x) f2 (y)dy)dx =
[a;b] [c;d] a c a c
Z d Z b Z b Z d
= f2 (y)dy f1 (x)dx = f1 (x)dx f2 (y)dy:
c a a c

J
Observaţii: Rb
i) Atunci când f 2 R([a; b] [c; d]) şi exist¼ a a f (x; y)dx; 8y 2 [c; d], iar aceasta din urm¼ a, ca
funcţie de y, este R-integrabil¼
a pe [c; d], atunci prin inversarea rolurilor lui x şi y în cadrul Propoziţiei
14.4, avem
ZZ Z d Z b
f (x; y)dx dy = ( f (x; y)dx)dy:
[a;b] [c;d] c a

ii) O condiţie su…cient¼

a pentru îndeplinirea ipotezelor din Propoziţia 14.4 este: f 2 C([a; b]
[c; d]; R).

De…niţia 14.7 a) Un domeniu compact D R2 se numeşte simplu în raport cu axa Oy dac¼a

exist¼a dou¼a funcţii continue '; : [a; b] ! R, astfel încât '(x) < (x); 8x 2 [a; b] şi

D = f(x; y) 2 R2 j a x b; '(x) y (x)g:

b) Analog, un domeniu D R2 se numeşte simplu în raport cu axa Ox dac¼a exist¼a dou¼a funcţii
continue ; ! : [c; d] ! R, aşa încât (y) < !(y), 8y 2 [c; d] şi

D = f(x; y) 2 R2 j (y) x !(y); c y dg:

Teorema 14.5 Fie D R2 un domeniu simplu în raport cu axa Oy şi f 2 C(D; R). Atunci are loc
formula
ZZ Z b Z (x)
(14.4) f (x; y)dx dy = ( f (x; y)dy)dx;
D a '(x)

unde D = f(x; y) 2 R2 j a x b; '(x) y (x)g, cu ' şi din C([a; b]; R), aşa încât
'(x) < (x), 8x 2 [a; b]:

Demonstraţie: Fie o diviziune echidistant¼ a a intervalului [a; b], cu nodurile xk = a + k b na , unde

b a
n 2 N şi k = 0; n. Evident, k k = n . Consider¼am funcţiile 'l : [a; b] ! R, l = 0; n, de…nite prin

l
'l (x) = '(x) + ( (x) '(x)); 8x 2 [a; b]; l 2 f0; 1; : : : ; ng:
n
Avem '0 = ' şi 'n = :
Fie notat¼
a cu n partiţia lui D prin elementele (Dij ) 1 i n, unde
1 j n

Dij = f(x; y) 2 R2 j xi 1 x xi ; 'j 1 (x) y 'j (x)g; 8i; j = 1; n:

 b a 1
Observ¼
am c¼
a diam(Dij ) n + n sup j (x) '(x)j, 8i; j 2 1; n şi, în consecinţ¼
a, k nk ! 0:
x2[a;b] n!1

Folosind notaţiile mij = inf ff (x; y)g şi Mij = sup ff (x; y)g, 8i; j = 1; n, avem:
(x;y)2Dij (x;y)2Dij

Z xi Z 'j (x)
mij aria(Dij ) ( f (x; y)dy)dx Mij aria(Dij ); 8i; j = 1; n:
xi 1 'j 1 (x)

De aici, prin sumare succesiv¼

a dup¼a i şi j, de la 1 la n, obţinem:
0 1
n X
X n X n Z xi Xn Z ' (x)
j
sf ( n ) = mij aria(Dij ) @ f (x; y)dy A dx =
i=1 j=1 i=1 xi 1 j=1 'j 1 (x)

Z Z ! n X
n
b (x) X
(14.5) = f (x; y)dy dx Mij aria(Dij ) = Sf ( n ):
a '(x) i=1 j=1
RR
Cum f este integrabil¼
a pe D, avem lim sf ( n) = lim Sf ( n) = D f (x; y)dx dy şi atunci, pe
n!1 n!1
seama relaţiei (14:5), deducem c¼
a are loc formula de calcul (14:4) din concluzia teoremei. J

Observaţii:
a) În cazul în care f 2 C(D), iar D este simplu în raport cu axa Ox, adic¼
a

D = f(x; y) 2 R2 j (y) x !(y); c y dg;

atunci formula de calcul corespunz¼

atoare este urm¼
atoarea:
ZZ Z Z !
d !(y)
(14.6) f (x; y)dx dy = f (x; y)dx dy:
D c (y)

b) În situaţia în care D nu este simplu nici în raport cu axa Oy şi nici în raport cu axa Ox, dar
se poate exprima ca o reuniune …nit¼ a de subdomenii simple (…e în raport cu Oy, …e în raport cu Ox)
şi mutual disjuncte atunci pentru calculului integralei duble în cauz¼
a, se folosesc împreun¼ a formulele
(14:1) (din propoziţia 14.3-f), (14:4) şi (14:6).
y
Exemplul 14.1. Fie D = f(x; y) 2 R2 j1 xy 3; 1 x 4g. S¼a se calculeze aria (D).
Prin aplicarea formulei de la punctul a) al Propoziţiei 14.3, avem:
ZZ
aria(D) = dx dy:
D

Cum D = D1 [ D2 [ D3 , cu D pi \ Dj = ?, 8i; j 2 f1; 2 R2 j 1 (y) =

2; 3g, i 6= j, unde D1 = f(x; y)p
1 2 1 3
y x ! 1 (y) = y; 1 y 3g, D2 = f(x; y) 2 R j 2 (y) = y x ! 2 (y) = y ; 3 y 2g şi
2 y 3
p
D3 = f(x; y) 2 R j 3 (y) = 4 x ! 3 (y) = y ; 2 y 2 3g, iar D1 ; D2 şi D3 sunt domenii simple
în raport cu axa Ox, obţinem:
ZZ ZZ ZZ ZZ
aria(D) = dx dy = dx dy + dx dy + dx dy =
D D1 D2 D3
Z p Z ! Z2 Z ! Z p Z !
3 y 3=y 2 3 3=y
= dx dy + p dx dy + dx dy =
1 1=y 3 1=y 2 y=4
Z p Z Z p
3 2 2 3
1 2 3 y
= y dy + p dy + ( )dy =
1 y 3 y 2 y 4
p p
3 2
y2 y2 2 3
= ln y + 2 ln y p + 3 ln y =
2 1 3 8 2
3 1 1 3 3 1
= ln 3 + 2 ln 2 ln 3 + 3 ln 2 + ln 3 3 ln 2 + = 2 ln 2:
2 2 2 2 2 2
În anumite împrejur¼ ari, calculul unei integrale duble pe o mulţime conex¼ a, inchis¼
a, m¼arginit¼
a şi
carabil¼a s-ar putea face şi printr-o schimbare adecvat¼ a de variabile (coordonate), urm¼arindu-se, în
principal, transformarea domeniului de integrare şi a integrandului în corespondente ale lor care s¼ a
faciliteze calculul ulterior.
Dac¼a este un domeniu m¼arginit şi carabil din R2 , iar F : ! R2 , de…nit¼a prin F (u; v) =
1
(x(u; v); y(u; v)), 8(u; v) 2 este o funcţie de clas¼a C pe , care transform¼a, bijectiv, domeniul
D(x;y)
într-o mulţime D şi det(JF )(u; v) = D(u;v) (u; v) 6= 0, 8(u; v) 2 , atunci D = F ( ) este, la rândul
2
s¼au, un domeniu compact din R , iar F se numeşte shimbare de variabile (coordonate).
Calculul unei integrale duble pe D; dintr-o funcţie f : D ! R, se va face, prin implicarea trans-
form¼ arii F , în virtutea urm¼ atorului rezultat, a c¼arui demonstraţie o omitem.

Propoziţia 14.5 Fie F : ! D, F (u; v) = (x(u; v); y(u; v)), (u; v) 2 o schimbare de variabile şi
f : D ! R o funcţie continu¼a. Atunci, are loc formula
ZZ ZZ
D(x; y)
f (x; y)dx dy = f (x(u; v); y(u; v)) (u; v)du dv;
D D(u; v)
D(x;y) D(x;y)
în care D(u;v) semni…c¼a Jacobianul (determinantul funcţional al) lui F , iar D(u;v) valoarea sa abso-
lut¼a.

Observaţii:
i) De obicei, se recurge la o schimbare de variabile sugerat¼a de forma domeniului D.
y
Astfel,
p în cazul exemplului de mai sus, luând xy = u şi = v, cu u 2 [1; 3] şi v 2 [1; 4], altfel spus
p x
x = uv şi y = uv, avem
ZZ ZZ
D(x; y)
aria(D) = dx dy = (u; v)du dv;
D D(u; v)
unde = f(u; v) 2 R2 j1 u 3; 1 v 4g = [1; 3] [1; 4] şi
2 3 2 p 3
@x @x 1 u
6 p p 7
D(x; y) 6 @u @v 7 6 2 puv 2v 1
(u; v) = det(4 @y p v 7) =
D(u; v) @y 5)(u; v) = det(4 v u 5 2v
:
p p
@u @v 2 u 2 v
Deci, şi pe o asemenea cale, reg¼
asim faptul c¼
a
Z 3 Z 4 ! !
3 4
1 1 1
aria(D) = du dv = u ln v = 2 ln 4 = 2 ln 2:
1 1 2v 1 2 1 2
 ii) Frecvent practicate sunt transform¼ arile de la coordonatele carteziene (x; y) la cordonatele polare
(r; ), prin relaţiile
(
x = r cos
; cu r 2 [r1 ; r2 ] [0; 1); 2 [ 1 ; 2 ] [0; 2 ];
y = r sin

D(x;y) cos r sin

unde D(r; ) (r; ) = det( ) = r(sin2 + cos2 ) = r:
sin r cos
De asemenea, uneori, se mai foloseşte trecerea de la x şi y la aşa-numitele coordonate polare
generalizate, potrivit relaţiilor (
x = ar cos
;
y = br sin
în care r 2 [r1 ; r2 ] (0; 1) şi 2 [ 1 ; 2 ] [0; 2 ] sunt noile coordonate, iar a; b şi sunt parametri
adecvat luaţi în context. Când = 1; atunci r şi se numesc cordonate eliptice, corespunz¼ atoare
2 2
a xa2 + yb2 1 = 0.
elipsei de ecuaţie redus¼
RR x2 y2
Exemplul 14.2. S¼a se calculeze D (y x + 2)dx dy, unde D = f(x; y) 2 R2 j 4 + 9 < 1g:
Folosind transformarea (x; y) ! (r; ), dat¼
a de relaţiile x = 2r cos ; y = 3r sin , cu 0 r < 1 şi
0 2 , avem:
ZZ Z 2 Z 1
D(x; y)
(y x + 2)dx dy = ( (3r sin 2r cos + 2) (r; )dr)d =
D 0 0 D(r; )
Z 2 Z 1 Z 2
= ( (3r sin 2r cos + 2)6r dr)d = (6 sin 4 cos + 6)d =
0 0 0
2
= ( 6 cos 4 sin + 6 ) = 12 :
0

Ca aplicaţii ale integralei duble, menţion¼

am aici, în afara aceleia relative la calculul ariei unui
domeniu plan, şi pe aceea referitoare la calculul masei unei pl¼
aci materiale plane D, cu densitate de
mas¼
a , cunoscut¼ a, în conformitate cu formula
ZZ
masa(D) = (x; y)dx dy;
D

precum şi pe aceea privitoare la determinarea coordonatelor centrului de greutate (xG ; yG ) al unei
pl¼
aci materiale plane D, cu densitatea de mas¼a , potrivit formulelor:
RR RR
x (x; y)dx dy y (x; y)dx dy
xG = RRD şi yG = RRD :
D (x; y)dx dy D (x; y)dx dy

Integrala tripl¼
a pe domenii compacte

Integrala tripl¼a reprezint¼a cazul particular al integralei multiple ce corespunde lui n = 3. Evident
c¼
a toate de…niţiile, rezultatele şi observaţiile din cazul general îşi p¼
astreaz¼
a valabilitatea şi când n = 3.
Astfel, între altele, De…niţia 14.6, Propoziţia 14.3 şi Teorema 14.3 stabilesc, prin particularizare, pentru
n = 3, modalitatea de introducere a num¼ arului
ZZZ
f (x; y; z)dx dy dz
D
cu semni…caţia sa de integral¼ a tripl¼
a, în sens Riemann, a funcţiei f : D ! R, pe domeniul compact şi
m¼ asurabil-Jordan (adic¼ a cu volum Jordan) din R3 , precum şi propriet¼ aţile integralei triple, între care
şi faptul c¼
a orice funcţie continu¼ a pe D este integrabil¼a (triplu), în sens Riemann, pe D.
Modalit¼ aţile de calcul ale unei integrale triple se pot descifra prin analogie cu cele de la integrala
dubl¼ a.

De…niţia 14.8 Un domeniu D R3 se numeşte simplu în raport cu axa Oz (de exemplu) dac¼a
exist¼a un domeniu D e ! R, cu proprietatea '(x; y) <
e R2 , carabil şi dou¼a funcţii continue '; : D
e astfel încât
(x; y); 8(x; y) 2 D,
e
D = f(x; y; z) 2 R3 j '(x; y) < z < (x; y); 8(x; y) 2 Dg:

Un astfel de domeniu spaţial are volumul (în sens Jordan) dat de formula
ZZ ZZ
vol(D) = (x; y)dx dy '(x; y)dx dy:
e
D e
D

Totodat¼
a, analog Teoremei 14.5, este aici urm¼
atorul rezultat:

Propoziţia 14.6 Fie D un domeniu din R3 , simplu în raport cu Oz: De asemenea, …e f : D ! R o

funcţie continu¼a. Atunci are loc formula de calcul:
ZZZ ZZ Z !
(x;y)
(14.7) f (x; y; z)dx dy dz = f (x; y; z)dz dx dy:
D e
D '(x;y)

RRR p
Exemplul 14.3. S¼a se calculeze x2 + y 2 dx dy dz, unde D este domeniul m¼arginit de
p D
2
suprafeţele z = 0; z = 1 şi z = x + y . 2
p
Observând c¼ a D = f(x; y; z) 2pR3 j x2 + y 2 z e unde D
1; 8(x; y) 2 Dg; e = f(x; y) 2
2 2
R j x +y 2 2 2
1g; avem '(x; y) = x + y şi (x; y) = 1, aşa încât, prin utilizarea formulei (14:7)
(v. Propoziţia 14.6), obţinem:
0 1
ZZZ p ZZ Z1
B Cp
x2 + y 2 dx dy dz = B dz C 2 2
e @ A x + y dx dy =
D D p
x2 +y 2
ZZ p p
= x2 + y 2 (1 x2 + y 2 )dx dy:
e
D

De aici, mai departe, folosind trecerea de la coordonatele carteziene (x; y) la cele polare (r; ),
avem:
ZZ p p Z 2 Z 1
2 2
x + y (1 2 2
x + y )dx dy = r(1 r)r dr d =
e
D 0 0
Z 1 1
r3 r4
=2 (r2 r3 )dr = 2 = :
0 3 4 0 6

În ceea ce priveşte corespondentul rezultatului stipulat de Propoziţia 14.5, acesta este urm¼
atorul:
Propoziţia 14.7 (Formula de calcul pentru integrala tripl¼ a pe o mulţime compact¼ a, cu
3
volum, din R , prin transformare de coordonate)
Fie şi D dou¼a domenii compacte, cu volum Jordan, din R3 . De asemenea, …e F : ! D, unde
F (u; v; w) = (x(u; v; w); y(u; v; w); z(u; v; w)); 8(u; v; w) 2 , o transformare punctual¼a, bijectiv¼a, de
D(x;y;z)
clas¼a C 1 ( ; D) şi cu jacobianul D(u;v;w) nenul pe . Dac¼a f 2 C(D; R), atunci are loc formula:
ZZZ ZZZ
D(x; y; z)
( ) f (x; y; z)dx dy dz = f (x(u; v; w); y(u; v; w); z(u; v; w)) (u; v; w)du dv dw:
D D(u; v; w)
Observaţii:
a schimbare de variabile în R3 este trecerea de la coordonatele carteziene x; y; z
1) Cea mai utilizat¼
la coordonatele sferice r; ; ', potrivit relaţiilor:
8
>
<x = r sin cos '; r 2 [r1 ; r2 ] [0; +1];
y = r sin sin '; 2 [ 1 ; 2 ] [0; ];
>
:
z = r cos ; ' 2 ['1 ; '2 ] [0; 2 ]:

Jacobianul acestei transform¼

ari este:
2 3
sin cos ' sin sin ' cos
D(x; y; z; ) 4
(r; ; ') = det( r cos ' r cos sin ' r sin 5) = r2 sin :
D(r; ; ')
r sin sin ' r sin cos ' 0

2) O alt¼
a schimbare de variabile pentru integrala tripl¼ a este trecerea de la coordonatele carteziene
la coordonatele (aşa-numite) cilindrice, transformare de…nit¼ a de relaţiile:
8
>
<x = r cos ; r 2 [r1 ; r2 ] [0; +1];
y = r sin ; 2 [ 1 ; 2 ] [0; 2 ];
>
:
z = z; z 2 [z1 ; z2 ] R:

În acest caz, avem D(x;y;z)

D(r; ;z) (r; ; z) = r:
Reluând Exemplul 14.3, relativ la integrala tripl¼
a
ZZZ p
x2 + y 2 dx dy dz;
D
p
unde D = f(x; y; z) 2 R3 j x2 + y 2 z 1; 8(x; y) 2 Dg; e cu D e = f(x; y) 2 R2 j x2 + y 2 1g, se
poate folosi formula de calcul ( ) din Propoziţia 14.7, în care u = r, v = , şi w = z sunt coordonate
cilindrice, cu r 2 [0; 1], 2 [0; 2 ] şi z 2 [0; 1]. În acest mod, reobţinem:
ZZZ p Z 1 Z 2 Z 1 Z 1
2 2
x + y dx dy dz = rdz d r dr = 2 (1 r)r2 dr = :
D 0 0 r 0 6

Şi integral¼
a tripl¼
a îşi are aplicaţiile ei în geometrie, …zic¼ a şi alte domenii, între care, menţion¼
am
aici calculul masei unei corp material D, de densitate cunoscut¼ a , pe baza formulei
ZZZ
(x; y; z)dx dy dz;
D

precum şi determinarea coordonatelor centrului de greutate (xG ; yG ; zG ) al unui corp D, cu densitatea
material¼
a , în conformitate cu urm¼ atoarele formule:
RRR RRR RRR
D x (x; y; z)dx dy dz D y (x; y; z)dx dy dz z (x; y; z)dx dy dz
xG = RRR ; yG = RRR ; zG = RRRD :
D (x; y; z)dx dy dz D (x; y; z)dx dy dz D (x; y; z)dx dy dz
 În general, în cazul unei integrale multiple pe un domeniu compact şi Jordan-m¼ asurabil din Rn ,
calculul se poate face, în anumite condiţii (deductibile prin analogie cu situaţiile în care n = 2 sau
n = 3), pe baza uneia dintre urm¼ atoarele dou¼ a formule:
Z Z
f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dx2 =
D
Z b Z 2 (x1 )
Z n (x1 ;:::;xn 1 )
= dx1 dx2 : : : f (x1 ; x2 ; : : : ; xn )dxn
a '2 (x1 ) 'n (x1 ;:::;xn 1)

(când D este simplu în raport cu Oxn , apoi cu Oxn 1 , etc.) şi

ZZ
f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn =
D
ZZ
D(x1 ; x2 ; : : : ; xn )
= f (x1 (y1 ; : : : ; yn ); x2 (y1 ; : : : ; yn ); : : : ; xn (y1 ; : : : ; yn )) (y1 ; y2 ; : : : ; yn )dy1 : : : dyn
D(y1 ; y2 ; : : : ; yn )

(când se poate face trecerea de la coordonatele

R R (x1 ; : : : ; xn ) 2 D; la coordonatele (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 ).
Exemplul 14.4. S¼a se calculeze D dx1 : : : dxn , unde D este mulţimea f(x1 ; : : : ; xn ) 2
n
R j x1 0; x2 0; : : : xn 0; x1 + x2 + : : : + xn 1g.
Folosind prima dintre formulele menţionate, obţinem:
Z Z Z 1 Z 1 x1 Z 1 x1 ::: xn 1
dx1 : : : dxn = dx1 ( dx2 (: : : dxn )) : : :) =
D 0 0 0
Z 1 Z 1 x1 Z 1 x1 ::: xn 2
= dx1 ( dx2 (: : : (1 x1 : : : xn 1 )dxn 1 ) : : :) =
0 0 0
Z 1 Z 1 x1 Z 1 x1 ::: xn 3
(1 x1 : : : xn 2 )2 1
= dx1 ( dx2 (: : : dxn 2 )) : : :) = : : : = :
0 0 0 2! n!

Integrale multiple improprii

Ca şi în cazul unidimensional, se poate extinde noţiunea de integral¼ a şi pentru situaţiile în care …e
domeniul nu este compact, …e integrandul nu este m¼ arginit, …e ambele aceste caracteristici au loc.
Tratând dintr-odat¼ a atât cazul când domeniul este nem¼ arginit, cât şi cazul când funcţia de integrat
este nem¼ arginit¼
a, în leg¼
atur¼
a cu integralele multiple improprii se pot menţiona urm¼ atoarele:

De…niţia 14.9 Fie D Rn un domeniu (m¼arginit sau nem¼arginit) şi f : D ! R o funcţie (m¼arginit¼a
sau nu) ce se presupune a … R-integrabil¼a pe orice submulţime compact¼a şi Jordan-m¼asurabil¼a a lui
D. R R
Spunem c¼a integrala D f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn este convergent¼ a dac¼a, pentru orice şir de
domenii m¼arginite fDk gk2N , care sunt m¼asurabile-Jordan şi au propriet¼aţile urm¼atoare
i) D1 D2 : : : Dk : : :
ii) Dk Dk+1 , 8k 2 N ,
S
1
iii) Dk = D;
k=1 R R
exist¼a şi este …nit¼a lim Dk f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn , valoarea ei …ind independent¼a de alegerea
k!1
şirului fDk gk2N . R R
În cazul când respectiva limit¼a nu exist¼a sau este in…nit¼a, spunem c¼a integrala D f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn
este divergent¼ a.
 Ca şi în cazul unidimensional (când n = 1), se pot pune în evidenţ¼ a diverse criterii de conver-
genţ¼
a/divergenţ¼
a pentru integrale multiple improprii, iar calculul unor asemenea integrale, în situaţia
de convergenţ¼
a, se va baza pe formula
Z Z
lim f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn ;
k!1 Dk
R R
în care valoarea integralei Dk f (x1 ; : : : ; xn )dx1 : : : dxn se determin¼
a pe una dintre c¼
aile mai-sus-
prezentate. RR 2 2
Exemplul 14.5. Integrala R2 e x y dx dy este convergent¼a şi are valoarea , dup¼a cum
urmeaz¼a :
ZZ Z 2 Z 1
x2 y 2 2 1 r2 a 2
e dx dy = e r r dr d = ( 2 ) lim e = lim (1 e a ) = :
R2 0 0 a!1 2 0
a!1

Exemplul 14.6. Integrala improprie (din pricina nem¼arginirii integrandului în (0; 0))
ZZ
1
I= 2 2 =2
dx dy;
D (x + y )

unde D = f(x; y) 2 R2 j x2 + y 2 < 2 g, > 0 şi > 0, se poate aprecia prin intermediul formulei
ZZ
1
lim =2
dx dy;
n!1 Dn (x2 + y2)

unde Dn = D n B( R2 ; n1 ), 8n 2 N .
1
Astfel, trecând la coordonate polare (pe seama relaţiilor x = r cos ; y = sin ;cu n r ; 2
[0; 2 ]), obţinem:
Z 2 Z ! Z !
r 1
I = lim dr d = (2 ) lim r dr =
n!1 0 1=n r n!1 1=n
8 !
>
> 2
>
> lim r2 ; 0 < 6= 2 (
<n!1 2 2 ; 0< <2
1=n
!
=2 = :
>
> +1; 2
>
> lim ln r ; =2
:n!1
1=n

Aşadar, integrala dat¼

a este convergent¼
a când 2 (0; 2) şi divergent¼
a când 2:

Bibliogra…e

1. B.M. Budak, S.V. Fomin - Multiple Integrals. Field Theory and Series, Edit. "Mir", 1973.

2. Constantin P. Niculescu - Calcul integral pe Rn , Edit. Universit¼

aţii din Craiova, 2000.

3. Şt. Frunz¼
a - Analiz¼a matematic¼a ( partea a II-a), Edit. Universit¼
aţii "Al. I. Cuza" Iaşi, 1992.

4. V. Postolic¼
a - Analiz¼a matematic¼a. E…cienţ¼a prin matematic¼a aplicat¼a (cap. 17), Edit. Matrix
Rom, Bucureşti, 2006.

5. Narcisa Apreutesei-Dumitru, Gabriela Apreutesei - Introducere în teoria integrabilit¼aţii (cap. 6),

Edit. Performantica, Iaşi, 2005.
6. Ioana Bârz¼ a - Calcul intégral.Calcul di¤ érentiel. Équations di¤ érentielles. Éléments de Géométrie
di¤ érentielle, Edit. Matrix Rom, Bucureşti, 2010.

7. Sever Angel Popescu - Mathematical Analysis II. Integral Calculus, Conspress, Bucharest, 2011.
_
8. Maria Polcerova - Mathematics II. Chapter 14: Multiple Integrals, FCH VUT v Brne, 2013.

9. Gilbert Strang and a large contributing group of authors –Calculus, Vol. 3, Chap. 5: Multiple
Integration, OpenStax, Rice University, 2016
(https://d3bxy9euw4e147.cloudfront.net/oscms-prodcms/media/documents/CalculusîVoumeî3-OP.pdf)