Dinu Iulia Renata

Anul III
PIPP Câmpulung

Necesitatea consilierii psihopedagogice a copiilor

din învățământul preșcolar și primar

Consilierea psihologică și educațională integrează perspectiva umanistă dezvoltată de Carl

Rogers (1961), unde problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în termenii de
tulburare și deficiență, ci în parametrii nevoii de autocunoaștere, de întărire a Eului, de
dezvoltare personală și de adaptare. În acest sens, rolul principal nu îi mai revine doar
psihologului văzut ca un superexpert.
Definirea consilierii impune accentuarea anumitor caracteristici ce o disting de alte arii de
specializare ce implică asistența psihologică:
- o primă caracteristică este dată de tipul de persoane cărora li se adresează. Consilierea
vizează persoane normale, ce nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate, deficite
intelectuale sau de altă natură. Consilierea facilitează, prin demersurile pe care le presupune, ca
persoana să facă față mai eficient stresorilor și sarcinilor vieții cotidiene și astfel să
îmbunătățească calitatea vieții;
- o a doua caracteristică definitorie pentru consiliere este dată de faptul că asistența pe care
o oferă utilizează un model educațional și un model al dezvoltării și nu unul clinic și curativ.
Sarcina consilierului este de a învăța persoana/grupul, strategii noi comportamentale, să își
valorizeze potențialul existent, să își dezvolte noi resurse adaptive. Consilierea facilitează și
catalizează atingerea unui nivel optim de funcționare în lume;
- o a treia caracteristică a consilierii este preocuparea pentru prevenția problemelor ce pot
împiedica dezvoltarea și funcționarea armonioasă a persoanei. Strategia de prevenție constă în
identificarea situațiilor și grupurilor de risc și în acțiunea asupra lor înainte ca acestea să aibă un
impact negative și să declanșeze „crize” personale sau de grup.
Sumarizând caracteristicile prezentate în paragrafele anterioare putem spune că procesul de
consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenție a tulburărilor emoționale și
comportamentale, pe cea a dezvoltării personale și a rezolvării de probleme.
Consilierea educațională poate fi definită ca o relație interumană de asistență și suport dintre
persoana specializată în psihologia și consilierea educațională (profesor) și grupul de elevi în
scopul dezvoltării personale și prevenției situațiilor problematice și de criză. Principala sarcină a
consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă pașii unui demers de conștientizare, clarificare,
evaluare și actualizare a sistemului personal de valori.
În Planul-cadru de învăţământ, disciplina Dezvoltare personală face parte din aria curriculară
Consiliere şi orientare, având alocate 2 ore pe săptămână în clasa pregătitoare şi câte o oră pe
săptămână în clasele I şi a II-a.
Utilitatea consilierii psihopedagogice a copiilor și a elevilor:
- pentru cunoașterea și dezvoltarea caracteristicilor personale, a aptitudiilor și a talentelor
copiilor;
 - pentru creșterea și acordarea suportului copiilor în conformitate cu cerințele și nevoile
individuale;
- pentru adaptarea mai ușoară a copiilor la cerințele grădiniței și pregătirea pentru școală și
viață.
- construirea unei imagini de sine adecvate şi a unei stime de sine realiste;
− sensibilizarea şi formarea copiilor pentru a înţelege necesitatea respectării unor norme şi
reguli, condiţii ale formării şi dezvoltării propriei personalităţi;
− convingerea copiilor pentru a le dezvolta interesul şi aspiraţia, motivaţia de a învăţa
continuu;
− sprijinul acordat copiilor pentru a-și însuşi modalităţi, metode şi tehnici de învăţare
eficientă, durabilă şi pentru a preveni dificultăţile acestora în procesul de învăţare;
− soluţionarea şi preîntâmpinarea unor probleme personale.
Necesitatea consilierării părinților, familiilor copiilor sau ale elevilor.
Părinții solicită consiliere pentru schimbarea atitudinilor și comportamentelor copiilor pe care
le consideră indezirabile. Își doresc ca aceștia să dețină cunoștințe, priceperi și deprinderi, să se
comporte civilizat, să aibă un limbaj adecvat, să interacționeze cu alți copii de vârsta lor, să se
adapteze programului grădiniței sau al școlii, să evite comportamentele nepotrivite. Uneori însă
ei nu conștientizează faptul că au nevoie de informare, de exercițiu, de sprijin, într-un cuvânt de
educație, pentru ca, la rândul lor, să contribuie la dezvoltarea copilului, să prevină apariția unor
situații de risc, să acționeze în situații de criză, De cele mai multe ori, rămân adepții modelelor
parentale tradiționale și se raportează la experiențele lor de foști copii.
Consilierea parentală focalizată pe copil are success, numai dacă se desfășoară concomitant
cu dezvoltarea competențelor parentale. Una din principalele preocupări ale consilierului este de
a motiva părinții să se implice active în educația copiilor. Este o modalitate de bază în prevenirea
apariției situațiilor problematice.
Activităţile de consiliere psihopedagogică parentală au drept conţinut şi, implicit, scopuri de
a eficientiza: funcţionalitatea şi dezvoltarea optimă a relaţiei părinţi-copii; promovarea sănătăţii
şi a stării generale de bine; învăţarea eficientă şi durabilă; adaptarea la exigenţele şcolii;
orientarea în cariera şcolară; orientarea în profesie; învăţarea şi valorificarea strategiilor de tip
coping etc.
În concluzie, consilierea psihopedagogică sau educaţională este un tip de intervenţie prin care
se urmăreşte sugerarea unui mod de a proceda, a unui mod de comportare ce trebuie adoptat într-
o situaţie dată sau, în general, în viaţa şi activitatea cotidiană. Consilierea psihopedagogică
realizează obiective de natură psihologică şi pedagogică concomitent. Ea se mai numeşte şi
consiliere educaţională, deoarece presupune abilitarea oamenilor cu capacităţi de rezolvare
independentă a problemelor prin învăţarea modului de a-şi modifica cogniţiile şi
comportamentele pentru a se adapta solicitărilor, pentru a-şi gestiona trăirile afective, a-şi
rezolva conflictele interioare, a-şi îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi, a lua decizii şi a-şi asuma
responsabilităţi. În sinteză, consilierea psihopedagogică are ca scop să înveţe omul a dobândi
deprinderi de viaţă sănătoase, pentru a atinge un nivel optim de funcţionare a propriei
personalităţi
 Bibliografie:
1. Baban Adriana, Cluj-Napoca, Conisiliere Educațională – Ghid metodic pentru orele de
dirigenție.
2. Cuznețov, Larisa, Chișinău, Consiliere parental. Ghid metodologic, 2013.
3. Boca, Cristiana (coord), Dulman, Anița, Dumitru, Gabriela, Marcinschi-Călineci,
Marcela, Stativă, Ecaterina, (2008), Consilierea în grădiniță... start pentru viață. Modul
pentru consilieri, București
4. http/programe.ise.ro