Dinu Iulia-Renata

Anul III
PIPP Câmpulung

Rolul echipelor interdisciplinare în educarea/formarea

copilului la vârste timpurii

Funcţia centrală a educaţiei este aceea de formare şi dezvoltare permanentă a

personalităţii individului cu scopul integrării sociale optime.
Omul este în permanentă interacţiune cu factorii sociali ai existenţei sale. În
această interacţiune, el asimilează normele şi valorile societăţii, modelele sociale
de comportament, mijloacele sociale de comunicare umană. Prin aceasta, el este
pregătit pentru viaţa socială, pentru asumarea unor roluri şi responsabilităţi. Acest
proces se realizează de-a lungul diferitelor etape de viaţă, în cadrul unor forme
speciale de activitate socială şi în cadrul specific al unor instituţii sociale: familia,
grădiniţa, şcoala, instituţiile culturale, dar şi împreună cu întregul sistem al
mijloacelor moderne de informare şi influenţare
Unicitatea fiecărui copil este determinată de particularităţile individuale, dar şi
de influenţele socio-culturale ale comunităţii în care trăieşte. 
Educaţia copilului este o acţiune care presupune schimb de experienţe, de
competenţe şi valori între toţi adulţii care îl susţin în dezvoltare şi cu care acesta
intră în contact. Acest lucru presupune ca parteneriatul educaţional dintre familie şi
grădiniţă să se extindă şi către comunitatea care le include.
Parteneriatul educaţional se realizează între:
- Agenţii educaţionali (copii, părinţi, personalul grădiniţei, specialişti în
probleme de educaţie: psihologi, consilieri psiho-pedagogi, logopezi, terapeuţi
etc.);
- Instituţii ale educaţiei (familie, grădiniţă, şcoală, centre comunitare, cluburi
sportive, cluburi ale copiilor etc.);
- Membrii ai comunităţii cu influenţă asupra dezvoltării copilului (medici,
reprezentanţii primăriilor, ai Poliţiei, ai bisericii, ai Direcţiilor regionale de
protecţie a copilului etc.);
În orice parteneriat educaţional este important să fie implicaţi copiii, iar
activităţile desfăşurate să fie în beneficiul acestora.