Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poezii Nichita Stanescu Carte Cu Multe Poezii PDF
Poezii Nichita Stanescu Carte Cu Multe Poezii PDF
Octombrie 1954
Când zorii ziua o deznoada
să mă tot duc, să mă tot duc
Ars poetica si tinicheaua prinsa-n coada
s-o zdranganesc pe strazi, nauc.
Cuvantul moare in tacere
Se sbate injunghiat de vis Jegos si obosit, apoi,
si vrea bacsis si vrea durere, cu matele în liturghie,
si-ntinde pumnul drept, deschis să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n fringhie.
Atata aur pe icoane
prea in zadar s-a spalacit, Ca-n fata unui sobolan
caci gaozarii cu plocoane spinarea să mi-o fac colan
abia acum au conacit să scuip, să scuip si-n urma iar
hai-hui să plec pe strazi, hoinar.
Si-si geme-n sine universul
betia stearpa de hasis Pisicile de prin vecini
Ma doare surd, să le gonesc pe la pricini,
ma taie versul să-mi fete fiecare-un pui
cum simti nevoia sa te pisi. c-un ochi verzui si-un ochi caprui.
Poate ea a tresarit
cine stie? cui ii pasa?
...s-a visat in somn mireasa
si-a crezut ca a murit
Cantec de iarna ...si tot mai e ceva neimplinit
si singur, in iubirea noastra...
Noaptea a nins peste camp cu pamant
Tu unde esti, in ce gand? Poate ca doina asta veche
tacerile le cerne rand pe rand,
Crengile zvelte si goale in bezne de iti rasuna in ureche
danseaza intr-una... pe dupa ceturi luna lunecand
Uite-le sanii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste camp cu pamant Nelinisti vechi, si glasul lor hoinar
si crengile zvelte, si goale, cu luna spre nestiut incet ne mana
luneca negre si-aiurea, intr-una Ne-oprim o clipa... apoi mergem iar
danseaza intr-una prin ceata uda, mana-n mana
10-1-1956
Cântec de lume
Cantec nesocotit
Toata frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru... Ti-am mesterit banuti de fier,
Cimpu-i nins si tot mi-as duce sa-mi vinzi un ceas din sanii tai
dorurile-n el, nauce, zbucnind in vine zurgalai,
dara noptile-nstelate cand flamanzeam de vis si cer...
i le tine lui pe toate.
...Dar scalda calda, nurii puri
Tot as sta si tot mi-i modru. iubeau ciorchinul cel manat
Si inima ti-ai semanat
Inserarea-mi zice lotru,
in colbul plin de scrematuri.
seara confundata-n moina,
c-am furat din ea o doina Ti-am banuit arginti cu zimti,
ce-am cântat-o în nestire... uitarea ta sa-mi vinzi pe ei,
cand rodul florilor din tei
Numai mindra-mi zice mire...
imi flamanzeau o stea in dinti.
...dar la capul dragei mele,
plop is urca frunza-n stele ...Dar vrajitoare de nefiri,
vintul de-l ingina-n ramuri, descantece turnasi in prag
plopul alb cu noaptea-n ramuri. Mi-ai dat fiertura de omag
Ianuarie 1956
sa te descant din amintiri...
Ianuarie 1955
Peisaj de iarna Primăvara
* taraganat
** cantat
Autoportret
Dezâmblânzirea
Autoportret
Intunecând întunericul,
iata
portile luminii.
Hieroglifa
Ce singuratate
sa nu intelegi intelesul
atunci cand exista inteles
Si ce singuratate
sa fii orb pe lumina zilei,-
si surd, ce singuratate
in toiul cantecului
Dar sa nu-ntelegi
cand nu exista inteles
si sa fii orb la miezul noptii
si surd cand linistea-i desavarsita,-
o, singuratate a singuratatii
O VIZIUNE A SENTIMENTELOR 1964 ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
Ce bine că esti
As fi vrut să te pastrez în brate
E o întâmplare a fiintei mele asa cum tin trupul copilariei, intrecut,
si atunci fericirea dinlauntrul meu cu mortile-i nerepetate.
e mai puternica decât mine, decât oasele mele, Si să te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu. Leoaica tânără, iubirea
Îmbrătisarea
Ploaie în luna lui Marte Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde. Trec fantome-ale verii în declin,
Prin cerul ferestrei, oval, corabiile sufletului meu marin.
norii curgeau în luna lui Marte.
Si viata mea se ilumineaza,
Peretii odaii erau sub ochiul tau verde la amiaza,
nelinistiti, sub desene în creta. cenusiu ca pamantul la amurg.
Sufletele noastre dansau Oho, alerg si salt si curg.
nevazute-ntr-o lume concreta.
Mai lasa-mă un minut.
O să te ploua pe aripi, spuneai, Mai lasa-mă o secunda.
ploua cu globuri pe glob si prin vreme. Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei, Mai lasa-mă o briza, o unda.
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
Orologiu cu statui
El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete. N-ai sa vii si n-ai sa morti
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti. N-ai sa sapte intre sorti
El a intins spre mine o ramura ca un brat. N-ai sa iarna, primavara
Eu am intins spre el bratul ca o ramura. N-ai sa doamna, domnisoara.
El si-a inclinat spre mine trunchiul Pe fundalul cel albastru
ca un mar. din al ochiului meu vast
Eu am inclinat spre el umarul meteor ai fost si astru
ca un trunchi noduros. si incest ai fost, prea cast.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand Uite-asa ramanem orbi
ca sangele. surzi si ciungi de un cuvant.
Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva. Soarbe-ma de poti sa sorbi
Eu am trecut prin el. "S" e rece azi din sunt.
El a trecut prin mine.
Eu am ramas un pom singur. În dulcele stil clasic
El
un om singur. Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
Muzica in reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.
Deodata au venit pe sub copaci. Nu pune mana peste mine daca-i vara
Duceau cu ei o chitara caci n-ai sa intelegi nimic
care lasa in seara stimata doamna-domnisoara
o umbra grea, triunghiulara. din frig.
Dupa aceea au inceput sa cinte Ci vino cand nu merge nimeni
si melodia a intins spre tine cand nu avem picioare, vino
bratele ei reci. dar mai ales cand voi fi orb,
Melodia intindea spre tine lumino.
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit cind te-a-mbratisat Fel de sfârsit
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea, Adevarata mina n-o intind.
electric si-ntunecat. Nu ating cu ea decit cuvintele.
Melodia ospata din tine Altfel
cum ospateaza dintr-o prada copacul atins, de mirare s-ar trage in sine insusi,
o forfota de raci. cum se trage in sine insusi cornul de melc
Deodata au plecat de sub copaci. si ar deveni un punct.
Duceau cu ei o chitara Nu ating scaunul.
cu o umbra grea, triunghiulara, S-ar trage in sine insusi
smulsa din seara, rupta din seara. si ar deveni un punct.
Cind mi-am intors spre tine chipul Nici prietenii nu mi-i ating.
vazui doar un schelet ce-l lustruia Nici soarele, nici stelele, nici luna.
nisipul. Nu ating nimic.
O, draga mea, iubita mea, Desi urasc punctul, Doamne,
femeia mea, locuiesc intr-un punct.
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mina,
scheletul clipei strabatind eternul...
Testament Sunt liber, i-am raspuns,
asa ca nu am chef sa-ti raspund.
Ma cirpesc cu vorbe, cu substantive, Ea a stat un timp descumpanita,
imi cos rana cu un verb. apoi, mi-a dat drumul.
Nobile paleative Am pe mine toate stampilele.
de serv. Daca vreti sa stiti
Iti scriu cu trupul meu viata eu, unul, sunt in ordine,
si mersul stelelor ti-l scriu. mie mi se da drumul.
Vocala cea mai lunga este ata
in care mortu-l cos, de viu. Din nou, noi
Caci trebuie sa dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi, Bun, dar cu noi cum ramine ?
in dulce scriere tirzie Ei au fost mari, tragici, sfinti...
tinind alaturi morti si vii. Ei au mincat piine,
Tu ombilic din care curge parintilor nostri le-au fost parinti.
vorbirea numai altor guri Dar noi, dar cu noi ?...
fara sa stim unde ne duce Lor le-a fost frig, au patimit,
in care dalbe viituri. au mers prin zapada, prin noroi,
Incit nu stim cine traieste - au murit si s-au nemurit.
cuvintul poate, poate trupul. Noi traim, cu noi cum ramine ?
Zapada alba Doamne, poate, S-a hotarit ceva ?
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul... S-a hotarit ?
Cind anume si ce anume ?
Estompare Suntem, dar ne este urit !
Ausweis
O călărire în zori
Ea spala zidul casei cu mâna ei Scot induratoarea limba vorbita, -la vedere.
si atirna pe dinsul tablouri Dictionarele sint pregatite, asa ca mi se da drumul.
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri. De de vrei să treci, m-a intrebat moartea.
Sunt liber, i-am raspuns,
Ea isi asteapta barbatul betiv asa ca nu am chef să-ti raspund.
Ca să-i vina acasa Ea a stat un timp descumpanita,
si degetele albe si le misca lasciv apoi, mi-a dat drumul.
pentru ceafa lui cea frumoasa.
Am pe mine toate stampilele.
Pregatindu-i-le de dezbatat Daca vreti să stiti
ea tine în boluri si zeama acra, eu, unul, sunt în ordine,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat mie mi se da drumul.
să nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat. De dragoste
Noi stim ca unu ori unu fac unu, Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
dar un inorog ori o para pasărea din zbor, iarba inverzind.
nu stim cât face. Noi sintem un fel de martori
Stim ca cinci fără patru fac unu, ai adolescentei ruginind.
dar un nor fără o corabie
Nimeni nu ne spune: bea, flămindule !
nu stim cât face.
Nimeni nu ne spune: insetatule !
Stim, noi stim ca opt
Curge primăvara pe sub fluturi,
impartit la opt fac unu,
visător podeaua curge pe sub tine, patule !
dar un munte impartit la o capra
nu stim cât face. Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
Stim ca unu plus unu fac doi, cade-mi tu in gura mea uscată
dar eu si cu tine, rosie cireașă dintr-un chiparos,
nu stim, vai, nu stim cât facem. zină inventată !
Întrebări
Iarta-mă si ajuta-mă
si spala-mi ochiul
si intoarce-mă cu fata
spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iarta-mă si ajuta-mă
si spala-mi inima
si toarna-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.
Iarta-mă si ajuta-mă
si ridica de pe mine
trupul cel nou care-mi apasa
si-mi striveste trupul cel vechi.
Iarta-mă si ajuta-mă
si ridica de pe mine
ingerul negru
care mi-a indurerat caracterul.
Starea de a fi ciresar
Râsu' plânsu'
Tonul