FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ ŞI ASISTENŢĂ

SOCIALĂ, ANUL III

CONSILIERE

Eseu

Student : Ciulin Estera

PROFESOR

Conf. dr. Corneliu Boingeanu

 1. Date client/consiliat
Am cunoscut multe mame adolescente la Centrul Maternal Sfântul
Nicolae, (este locul meu de muncă). Acolo, fiind cadru medical am avut
grijă de problemele de sănătate a mamelor şi copiilor lor.
Mi-a atras atenţia o mamă adolescenta în vârstă de 16 ani. Când a
ajuns în Centru era însărcinată în 4 luni. Mama a fost abuzată şi aşa a
rămas însărcinată.
Consilierea a avut loc aproape zilnic, deoarece mama era în Centru
Maternal. Zilnic stăteam de vorbă şi de multe ori o însoţeam la medic
pentru controale medicale. Am pregătit-o şi am învăţat-o multe despre
sarcina, naştere şi bebeluşi.
2. Scurt istoric al consiliatului
Adolescenta însărcinată în 4 luni, în vârstă de 16 ani a fost adusă
în Centrul Maternal. Adolescenta a fost abuzată şi sechestrata; şi aşa a
rămas însărcinată. Mama fetei a fost decăzuta din drepturile părinteşti.
Zilnic am avut ocazia să vorbesc cu ea şi regulat o însoţeam la
controalele medicale pentru sarcină. Cu greu am găsit un medic
specialist care să îi urmărească sarcina, deoarece ea era mică şi
constituţia ei fizică era ca un unul copil de 12 ani şi doctorii se fereau să
o aibă ca pacientă. Zilnic am vorbit despre sarcina şi i-am explicat şi
învăţat-o despre bebeluşi.
A născut prematur prin cezariană, dar un băieţel sănătos.
După puţin timp a fugit din Centru şi după 1 lună a fost găsită la un
Spital din Vaslui, copilul suferea de malnutriţie. A fost adusă în Centru
din nou şi am reuşit să aducem copilaşul la greutatea normală.
Ea a intrat în depresie, avea excese de furie, ameninţa că aruncă
copilul de la etaj, nu mai avea răbdare cu copilul. Într-o zi am observat
că avea seme pe mână. Încercase să îşi taie venele. Am încercat să o
ajutăm, cât am putut, dar până la urmă a trebuit să o ducem şi la un
control psihiatric.
3. Prezentarea problemei
Problema ei era că nu era pregătită pentru un copil. De fapt,
adolescenta era “un copil cu copil:. Creşterea unui copil a depăşit-o şi
adolescenţa a intrat în depresie.
Am ascultat-o mult, am lăsat-o să îşi verse durerile şi să se
descarce. Şi, apoi i-am explicat cu dragoste şi calm cum stau lucrurile.
 I-am spus să se roage ca Dumnezeu să o ajute şi i-am spus că
viaţa este foarte preţioasă, pentru ca este un dar de la Dumnezeu. La
început m-a ironizat, dar apoi a zâmbit şi mă bucur că niciodată nu a mai
avut un moment în care să dorească să moară.
Nu am judecat-o, pentru că am realizat din comportamentul ei ca
ea are traume, traume care nu erau vindecate şi numai Dumnezeu putea
vindeca asemenea lucruri.
Dacă cei din jur simţeau repulsie pentru acesta mama, eu simţeam
milă şi dragoste pentru ea. Am simţit ca Dumnezeu o iubeşte, a trecut
prin atâtea şi ea trăia.
4. Simptomele prezentate de consiliat:
La început este acuzatoare, depresivă, şi-a vărsat toată durerea asupra
mea, neîncredere.
5. Probleme dincolo de suprafaţă
Din punctul meu de vedere, și după întrebările pe care i le-am pus,
problemele ei pornesc din copilărie din familia ei principală, bănuiesc că
mediul în care a crescut nu a fost prea prielnic să îi ofere afecţiune, cred
că a fost neglijată, neprotejată, nu are încredere în sine, o pistă mai
bună pentru că ea să se lanseze în viață. Apoi, ea a fost abuzată sexual,
a rămas însărcinată, a dorit să se sinucidă. După ce a născut copilul, a
intrat în depresie. ( nu era pregătită pentru copil)
6. Procesul de consiliere și relaţia consilier consiliat
Am observat că mama mai tot timpul căuta să mă facă să îi dau
dreptate și chiar să o susțin în situația prezentă.
Chiar dacă mama la început a fost nervoasă şi arunca vorbe dure,
eu nu m-am supărat pe ea, pentru că am înţeles că era îndurerată şi
trebuia să se descarce. Dar, după ce s-a liniştit, am stat de vorbă cu ea.
O altă problemă a mea a fost că totuşi am empatizat prea mult cu
ea, după discuţiile eram destul de afectată de situaţia ei. Dar, Dumnezeu
îmi dădea multă putere şi speranţă.
Consilierea a fost bună, pentru că mama îmi răspundea la întrebări
fără prea multe ezitări, şi mi-a plăcut sinceritatea ei maximă, chiar dacă
mă atacă de cele mai multe ori.
Am căutat să îmi folosesc și aptitudinile de consilier, începând de
la cele fizice (postura, contactul vizual, tonul vocii) cât și cele interioare
(ascultare activă, empatie, acceptare).
 I-am pus întrebări pentru a o face să reflecte. În primul rând am
căutat să văd modul în care vede ea toate problemele ei şi să o fac să
acţioneze correct.
I-am propus să se roage şi să îi spună Dumnezeu durerea ei şi
dorinţile ei. Şi, El sigur o va ajuta.
Cumva problema era evidentă, pentru că ea nu îl cunoștea pe
Dumnezeu deloc, dar nici nu respingea ce îi spuneam eu despre
Dumnezeu.
Am simțit-o ușor vulnerabilă, din cauza problemelor din copilărie.
Ca o concluzie a acestei conversaţii, am încredințat-o încă odată
de confidențialitate ( cu toate că nu o interesa confidenţialitatea) și de
suportul meu ulterior.
Am căutat să păstrez o relație de apropiere cu ea tocmai pentru a
se simți înţeleasă și acceptată. Mi-am dorit mult să o mângâi în suflet, nu
ştiu cât am reuşit.

7. Reflectare
În cadrul relației de consiliere mi-am văzut vulnerabilitatea mea de
a mă implica emoțional cu consiliatul.
Sunt bucuroasă că s-a mai liniştit consiliatul și a reuşit să prindă
putere de a merge mai departe cu ajutorul lui Dumnezeu.
Am înțeles cât de important este ca consilierea să fie
Hristocentrică, altfel nu există aproape nici o şansă ca consiliatul să facă
vreun pas de înaintare dacă nu se roagă și nu urmărește să facă voia
Lui Dumnezeu. Dumnezeu poate vindeca orice inimă, orice rană şi El
poate da soluţii la toate problemele.