Suport Seminar IBU 1

Sursele utilizate în IBU

- sursele biblice și apostolice [Istoria Bisericii este Istoria Noului Testament in extenso, în Biserică suntem
(d.p.d.v. al realităților teologice la care participăm în comuniunea Bisericii) în epoca Noului Testament.
De altfel, mărturisim în crezul niceo-constantinopolitan că Biserica noastră este apostolică. Acest aspect
rămâne valabil, chiar dacă multe din condițiile istorice, sociale, contextuale etc. ale comunității descrise
în Noul Testament s-au schimbat, unele chiar radical].

- literatura patristică (în larga majoritate) cuprinde texte care dau mărturie despre evenimentele
bisericești, diversele crizele spirituale, bisericești, din istorie și conținutul teologic al acestor crize (erezii,
curente, schisme, interpretări, biografii ale sfinților și personalităților bisericești etc).

- sursele hagiografice (IBU este o cuprindere a vieților sfinților în istoria lumii, sfinții nu sunt excepția
vieții în Biserică, ci norma, finalitatea, cadrul care definește viața Bisericii).

- actele martirice, texte/surse/mărturii ale contemporanilor martirilor, care cuprind informații despre
veridicitatea și realitatea suferințelor, jertfelor și mărturisirilor martirilor. IBU este o istorie a unui
martiraj continuu (chiar dacă au existat perioade de pace/nonpersecuție în Istoria Bisericii, viața
bisericească este o viață de renunțare, de jertfă – în situații extreme – de jertfa finală). Este atestat
istoric faptul că, deși cu greu se poate conștientiza cronologic, nu a existat niciun secol in IBU fără
experiența martiriului creștin. În acest semestru ne vom concentra pe actele martirice din primele 4
secole.

- simbolistica comparată și actele sinodale, cuprinse în colecțiile ulterioare ale canoanelor și hotărârilor
dogmatice ale sinoadelor locale și ecumenice, editate ulterior împreună cu sursele identificate ale
sinodului respectiv: corespondență, cronici, florilegii, procese verbale, urmate de hotărâri, canoane,
simboluri etc.

- cronicile laice antice și medievale, în principal romane/latine și, ulterior, bizantine, dar și din alte medii:
georgiene, armene, copte, siriace, france, rusești, ungurești etc.

- colecțiile de acte bisericești, în diverse forme și conținuturi (colecții de bule papale, corespondențe
episcopale etc.).

- sursele liturgice (rugăciuni antice și medievale, istoria Liturghiei)

- surse monastice (diverse reguli monahale, biografiile întemeietorilor de ordine călugărești etc.).

- analiza intratextuală a manuscriselor medievale (în special, fond de manuscrise patristice, cu notări
marginale care atestă receptarea ideilor și textelor creștine și o circulație manuscrisă amplă, care poate
recrea imaginea centrelor teologice radiante într-o anumită epocă).
- alte surse specifice metodelor de cercetare istorice: arheologia, numismatica, heraldica, epigrafia,
sfragistica, geografia, cartografia antică și medievală, prosopografia, istoria artei etc.

- iconografia, domeniu extrem de important mai ales pentru mărturiile dinainte de perioada iconoclastă
(v. catacombele antice creștine, icoanele supraviețuitoare crizei iconoclasmului, siturile iconografice în
mozaic din perioada iustiniană etc.).

1) Surse de maximă relevanță în istoriografia bisericească:

 EUSEBIU DE CEZAREEA, Historia Ecclesiastica, G. Bardy (ed.), EUSÈBE DE CÉSARÉE, Histoire

ecclésiastique, 3 vols., coll. Sources chrétiennes 31, 41, 55, Paris, Cerf, 1952, 1955, 1958
(reed. vol. 3, 1967), pp. (1) 3-215, (2) 4-231, (3) 3-120 – traducere românească în PSB 13
(serie veche).
 SOCRATES (DIN CONSTANTINOPOL, sec. al V-lea), Historia Ecclesiastica, P. MARAVAL, P.
PÉRICHON (eds.), Socrate de Constantinople, Histoire ecclésiastique (Livres I-VII), Paris,
Cerf, 2004-2007: 477:44-262; 493:18-258; 505:22-354; 506:20-158.
 SOZOMEN (sec. al VI-lea), Historia Ecclesiastica, J. BIDEZ, G.C. HANSEN (eds.), Sozomenus,
Kirchengeschichte, coll. Die griechischen christlichen Schriftsteller 50, Berlin, Akademie
Verlag, 1960, pp. 1-408.
 THEORORET DE CYR, Historia Ecclesiastica, L. Parmentier, F. Scheidweiler (eds), Theodoret.
Kirchengeschichte, coll. Die griechischen christlichen Schriftsteller 44, Berlin, Akademie
Verlag, 21954, pp. 1-349, – traducere românească în PSB 44 (serie veche).
 A.-J. FESTUGIÈRE (ed.), Historia monachorum in Aegypto, Bruxelles, Société des
Bollandistes; 1971, pp. 4-138.

2) Surse istoriografice tematice:

 Eusebiu de Cezareea, De vita Constantini, traducere românească în PSB 8 (serie nouă).

 Patericul egiptean (colecția tematică), J.-C. GUY (ed.), Les apophtegmes des pères.
Collection systématique, chapitres I-IX, coll. Sources chrétiennes 387, Paris, Cerf, 1993,
pp. 92-448, – traducere românească ed. Bizantină (/dar și celelalte colecții, suplimente
etc.), – diverse traduceri românești.
 Metoda/Metodele de cercetare în IBU

Texte suport

SFÂNTUL DIONISIE AREOPAGITUL, Epistole, 9:1

Există o dublă Tradiție a teologilor: „una negrăită și mistică, alta descoperită și mai
ușor cunoscută; una simbolică și inițiatică, alta filosofică și demonstrativă. Și ea împletește
negrăitul cu grăitul. Unul convinge și leagă adevărul cu cele grăite, altul lucrează și ridică
sufletul prin inițieri neînvățate” (trad. apud vol. Andrew LOUTH, Dionisie Areopagitul. O
introducere, trad. Sebastian Moldovan, Sibiu, Deisis, 1996, p. 58 / trad. rom. SFÂNTUL DIONISIE
AREOPAGITUL, Opere complete, trad. pr. Dumitru Stăniloae, București, Paideia, 1996, p. 266).

SFÂNTUL DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numirile dumnezeiești, 2:9

Ierotei „fie le-a primit de la teologii cei sacri, fie le-a înțeles prin cercetarea științifică a
Scripturilor, prin mult exercițiu și străruință asupra lor, fie a fost inițiat în ele printr-o insuflare
mai dumnezeiască, nu doar învățând, ci și pătimind cele dumnezeiești, iar prin împreună-
pătimire cu ele – dacă trebuie să spunem așa – a fost desăvârșit întru unirea cu ele, unire nu
învățată, ci mistică și în credință” (trad. apud. DIONISIE AREOPAGITUL, Numele Divine, Teologia
mistică, trad. Marilena Vlad, Iași, Polirom, 2019, p. 85 / trad. pr. D. Stăniloae, p. 142).

Cele două căi/metode ale cunoașterii: obiectivă-științifică și subiectivă-revelată sunt

compatibile, pot fi unite?