1. Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. ◊ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de Soare; Luna văzută în întregime. ◊ Expr. A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu ști ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simț practic. A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (și) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (și) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Câte-n lună și-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate. A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit. A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. ◊ (Adverbial) Parchet lustruit lună. 2. Lumină reflectată de Lună (I 1). ◊ Loc. adv. La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina Lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii (I 1) în jurul Pământului. Lună calendaristică = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluție a Lunii (I 1), în care e divizat anul calendaristic. Lună siderală = perioadă de revenire a Lunii în dreptul aceleiași stele fixe. Lună sinodică = lunație. Lună solară = interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile.◊ Lună de miere = prima perioadă dintr- o căsătorie considerată a fi cea mai plăcută. ◊ Loc. adv. Pe lună = lunar (1). Cu luna = (închiriat sau angajat) cu plată lunară. Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni (până într-un an). – Lat. luna. substantiv feminin lună latră’n-lună m. cel ce strigă în zadar (asemenea câinelui care latră la lună).substantiv feminin latră împușc´n-lună saŭ împușcă-în-lună m., pl. tot așa. Om desperat [!] și fără nimica sfânt. substantiv feminin împușc împușcă’n-lună m. tânăr besmetic și fără experiență. substantiv feminin împușcă a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil, a promite (cuiva) tot ce își dorește. substantiv feminin a promite lună de miere expr. (tox.) 1. prima perioadă a unui novice în ale consumului de droguri. 2. plăcere provocată de consumul de heroină. substantiv feminin lună de miere picat din lună expr. 1. amețit, năuc, buimac. 2. rupt de realitate. substantiv feminin picat din lună !găinúșa-lúnii (insectă) (gă-i-) s. f. art., g.-d. art. găinúșei-lúnii substantiv feminin găinușa-lunii a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată. substantiv feminin a fi picat din cer !împúșcă-n-lúnă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împúșcă-n-lúnă; pl. împúșcă-n-lúnă substantiv feminin împușcă-n-lună a toca câte-n lună și-n soare expr. a vorbi mult și fără rost. substantiv feminin a toca câte-n lună și-n soare Luna, la romani, zeița lunii, numită Selene de către greci. A fost identificată de timpuriu cu Diana (v. și Diana). temporar luna *Lúna (astron.) s. propriu f., g.-d. Lúnii temporar luna Luna (Munții) f. lanț de munți în Africa, pe limitele Zanghebarului. temporar luna Selene, la greci, zeița și personificarea Lunii din mitologia romană, identificată mai târziu cu Artemis (v. și Artemis). Selene era înfățișată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Un episod cunoscut legat de numele ei era cel al dragostei sale pentru Endymion (v. și Endymion). temporar selene Sinonime, declinări si rime ale cuvântului lună