Gonartroza este o artropatie degenerativa caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului
articular si o reactie hipertrofica a osului subcondral fiind o afectiune debilitanta care afecteaza mai mult de o treime din persoanele de peste 65 ani. Anatomia genunchiului Articulatia genunchiului este una sinoviala alcatuita din 3 articulatii: tibiofemurala, patelofemurala si tibiofibulara. Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj cu rol de reducere a fortelor de frecare. In spatiul dintre condilii femurali si tibiali se gasesc doua meniscuri importante in reducerea socurilor produse la nivelul genunchiului. Femurul, tibia si patela sunt unite de un manson- capsula articulara care este captusita pe fata interna de membrana sinoviala ce produce lichid sinovial cu rol in facilitarea alunecarii suprafetelor articulare. Stabilitatea genunchiului este asigurata pe langa capsula articulara de ligamente: 2 ligamente colaterale (medial si lateral) si doua incrucisate (anterior si posterior). Muschii mobilizeaza articulatia genunchiului si permit deplasarea. Epidemiologie/etiologie Gonartroza afecteaza aproximativ 6% din populatia adulta, femeile fiind mai afectate decat barbatii. Varsta este un factor determinant important, cu cresterea riscului de a dezvolta boala dupa 40 ani dar exista si alti factori implicati: obezitatea, instabilitate/hipermobilitatea articulara, traumatisme repetitive la nivelul genunchiului, istoric familial, anumite profesii sau sporturi, neuropatie periferica, istoric de imobilizare a genunchiului. Tablou clinic - O perioada de timp boala poate fi asimptomatica; - Durere cu caracter mecanic initial la inceputul miscarii apoi si in timpul miscarii iar in stadiile tardive durerea devine permanenta; - Senzatie de instabilitate a genunchiului; - Limitarea mobilitatii si pseudoblocaj articular; - Tumefierea genunchiului, cracmente la mobilizare; - Afectarea activitatilor de zi cu zi. Diagnostic Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si a celui imagistic (examen radiologic, CT, RMN, artroscopie). Radiografia este cea mai utilizata metoda de diagnostic. Modificarile radiologice sunt reprezentate de: prezenta osteofitelor, ingustarea neuniforma a spatiului articular, chisturi osoase, scleroza subcondrala. Tratament Obiectivele tratamentului sunt: reducerea durerii, cresterea mobilitatii, mentinerea stabilitatii articulare, cresterea calitatii vietii. Tratamentul nonfarmacologic Masuri protective: - Educarea pacientului cu privire la caracterul evolutiv al bolii, factorii de risc si factorii agravanti; - Scadere ponderala, evitarea pozitiilor vicioase si a supraicarcarii articulare; - Folosirea aparatelor de sprijin pentru a reduce fortele de presiune din articulatie (ex. baston in membrul superior contralateral); - Purtarea de incaltaminte cu talpa moale, corectarea deficitului de lungime a membrelor inferioare prin purtare de talonete; - Evitarea ortostatismulul prelungit si a mersului pe teren accidentat.; - Se recomanda mersul pe bicicleta. Tratament fizical-kinetic Termoterapia: masajul cu gheata imbunatateste mobilitatea si functia fizica in timp ce aplicarea caldurii nu are efecte semnificative. Electroterapia utilizeaza curenti de joasa frecventa (Trabert, galvanoterapia, urenti diadinamici, TENS), curenti de medie frecventa (ex: interferentiali), terapie de inalta frecventa si ultrasunete cu rol in amelioararea durerii. Laserterapia stimuleaza circulatia si productia de lichid sinovial si incetineste procesul degenerativ articular. Masajul terapeutic tonifica muschii care stabilizeaza genunchii, calmeaza durerea, reduce edemele, stimuleaza receptorii intraarticulari. Kinetoterapia si-a dovedit eficacitatea in controlul durerii si si imbunatatirea functiei fizice, efectele benefice ale exercitiilor fiind bine documentate. Obiectivele kinetoterapiei sunt: - Ameliorarea durerii - Cresterea mobilitatii - Mentinerea/cresterea stabilitatii - Cresterea echilibrului si a gradului de coordonare la mers Programul de kinetoterapie include : Posturari pentru evitarea flexumului de genunchi si a deviatiilor in plan frontal. Mobilizari articulare pentru a creste amplitudinea de miscare, recastigarea extensiei complete si marirea flexiei. Exercitii pentru mentinerea sau imbunatatirea fortei musculare: exercitii izometrice pentru muschii situati pe fata anterioara si posterioara a coapsei. Exercitii pentru refacerea stabilitatii: tonifierea muschiului cvadriceps, exercitii in lant kinetic inchis. Educarea mersului pentru evitarea schipatarii. Hidrokinetoterapia reprezinta executarea exercitiilor fizice in apa si determina datorita particularitatilor oferite de mediul acvatic reducerea durerii, relaxare musculara, cresterea mobilitatii si a fortei musculare. Kinetoterapia DAVID utilizeaza echipamente computerizate fiind eficace in reabilitarea genunchiului prin restabilirea biomecanicii normale prevenind miscarea anormala, ameliorand durerea si imbunatatind functia. Miscarea este controlata si directionata exclusiv asupra zonei tinta fara a depasi zona de siguranta impusa in urma evaluarii articulare si musculare. Se realizeaza astfel o recuperare echilibrata a tuturor grupelor mosculare. Reabilitarea genunchiului protezat Pre-operator Kinetoterapia preoperatorie este importanta pentru optimiarea starii de sanatate a pacientului inainte de interventie. Obiectivele programului de pregatire pre-operatorie sunt reprezentate de obtinerea controlului postural, efectuarea de exercitii functionale si de crestere a fortei musculaturii membrelor inferioare. Tonifierea optima a musculaturii genunchiului inainte de protezare reprezinta o premise favorabila pentru recuperarea postoperatorie. Post-operator Obiectivele programului de reabilitare constau in controlul durerii, cresterea mobilitatii si a fortei musculare, imbunatatirea ambulatiei si asigurarea suportului emotional. Kinetoterapia este indicata pentru toti pacientii care au suferit o artroplastie totala de genunchi. Exercitiile progresive incepand imediat postoperator (ideal sub 48 de ore de la interventie) sunt esentiale pentru recuperarea genunchiului protezat. Etapa I (saptamana 1-2) Obiective: - Ridicare la marginea patului - Reluarea mersului si mentinerea echilibrului cu ajutorul cadrului - Obtinerea extensiei complete si a 100 grd flexie o Ziua 0 – miscare pasiva o Ziua 1 - progresia miscarii passive cu 10 grd/zi, flexia+extensia gleznei, extensie activa, flexie activa cu alunecarea calcaiului pe pat, stat la marginea patului si in picioare cu ajutor, mers cu cadru o Ziua 2 – continuarea mobilizarii, mers cel putin 25 pasi cu ajutorul cadrului Etapa II (saptamanile 3-6) Obiective: - Renuntare la cadru si utilizarea carjei sau bastonului - Cresterea echilibrului, a fortei musculare si a functiilor proprioceptive - Obtinerea unei amplitudini a miscarilor active de 0-125 grd Etapa III (sapt 7-12) Obiective - Mers fara ajutor - Obtinerea echilibrului static si dinamic normal - Amplitudine maxima a miscarilor In aceasta etapa se pune accent pe exercitii de tonifiere a musculaturii dar fara adaugare de greutati Etapa IV (> 13 saptamani) Obiective - Mentinerea mobilitatii, a fortei musculare si a echilibrului static si dinamic printr-un program de exercitii regulate. Tratamentul farmacologic consta in administrare de antialgice, antiinflamatoare nesteroidiene generale si topice, medicatie condroprotectoare, substante vascoelastice intraarticular – acid hialuronic. Tratamentul chirurgical este destinat pacientilor fara raspuns la terapia conservatoare si consta in debridari artroscopice, osteotomii sau protezare articulara.