UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII

SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

VARUL CA MATERIAL DE
CONSTRUCTII

Student
Nume prenume: Parvan Vlad-Mihai

BRAȘOV
2020
 Varul de constructii

Definitii

Varul pentru constructii este un liant nehidraulic obtinut prin decarbonatarea

totala a calcarului care contine 95% CaCO3 si 5% MgCO3. Ca material de constructii
varul a fost cunoscut inca din antichitate, dar din punct de vedere al tehnologiei de
fabricatie progrese remarcabile au fost obtinute de abia in epoca moderna.

Desi varul prezinta unele dezavantaje (rezistenta mica, instabilitate la apa), el

este utilizat in mai multe ramuri ale economiei cunoscandu-se peste 100 de produse pe baza
de var in care acesta este componentul cel mai important si de neinlocuit.

Industria constructiilor totusi consuma cea mai mare parte din varul fabricat fie
ca liant in mortare, fie ca materie prima la fabricarea liantilor amestecati.

Materii prime

Materia prima de baza pentru fabricarea varului o constituie calcarul care

sepoate gasi in natura sub forma de roci diferite: calcit, aragonit, calcar sau marmura. Cum
in natura se gaseste mai rar carbonat de calciu in stare pura, pentru obtinerea varului se
folosesc varietati impurificate.

Materialele impurificatoare pot fi: argila, nisipul cuartos si MgCO3. Aceste

impuritati vor influenta considerabil atat procesul de ardere, cat si caracteristicile produsului
finit. Cantitati relativ mici pot determina limitari riguroase ale temperaturii de ardere. In
acest sens se impune o cunoastere cat mai exacta a compozitiei materiei prime, natura si
proportiile impuritatilor, care vor determina obtinerea anumitor varietati de var, asa cum
rezulta din tabelul 1.

Rubrica alti compusi reprezinta impuritatile argiloase constituite din siliciu,

alumina si oxizi de fier.

Analiza datelor prezentate in acest tabel, permite unele concluzii referitoare la

conditiile obtinerii unor anumite varietati de var.
  Compozitia materiilor prime
Nr.  Varietati de materii Produsele
[%]

crt Alti
CaCO3 MgCO3 Prime Arderii
. compusi

Calcit

1 100 Urme urme Aragonit CaO

Marmura foarte pura

Var gras in
Calcar pur bulgari
90-
2 0-10 0-5 Creta (var pentru
100
constructii)
Calcar tufos
Var caustic

90- Calcar cu procent

3 0-5 5-10 Var slab in bulgari
100 mare de CaCO3

Calcar marnos
Var hidraulic
4 70-90 0-10 10-30
Calcar silicizat
Var cenusiu
(impuritati de SiO2)

Calcar magnezian
5 60-90 10-40 0-10 Var magnezian
Calcar dolomitic

Var dolomitic
6 50 40-50 0-10 Dolomit
Dolomit caustic

Tabel 1.Compozitia materiei prime

O materie prima deosebit de pura, cand procesul de fabricatie este riguros

controlat, conduce la obtinerea CaO pur, care la stingere trece in totalitate in Ca(OH) 2. Cand
materia prima nu este pura, produsul arderii nu mai poate fi numit oxid de calciu
ci var (variantele 2 si 3), in care impuritatile de argila mai mari de 5% pot conduce la
obtinerea varietatilor de var, de la var gras la var slab. Aceasta se datoreaza legarii oxidului
de calciu in impuritatile argiloase sub forma de combinatii greu hidratabile.
 In varianta 4, procentul de argila sau cuart fiind de 10-30%, proportia mai mare
de CaO legata in combinatii complexe cu compusii argilei sau cuartului (la ardere), confera
bulgarilor de var capacitate de a se stinge cu atat mai mica, cu cat procentul de impuritati
este mai mare.

In aceste conditii, granulele cu continut ridicat de silicati, care sunt de duritate

mare in raport cu cele cu continut redus de silicati, se sorteaza, se supun macinarii in mori
cu bile si constituie o alta varietate de var - varul hidraulic.

Varianta 5 prezinta o materie prima cu continut redus de impuritati argiloase,

dar cu procent mare de MgCO3. Arderea acestui amestec conduce la obtinerea varului
magnezian care se poate stinge cu apa daca este bine ars, insa stingerea se face timp
indelungat, cu atat mai lung cu cat continutul de MgO este mai mare.

Varianta 6 de materie prima o constituie dolomitul, care daca are procesul de

ardere riguros controlat formeaza varul dolomitic sau dolomita caustica, cu caracteristici
similare cimentului magnezian cu conditia ca procentul de impuritati de argila sa fie spre
limita superioara, in caz contrar se obtine un dolomit ars, mort, care nu are capacitatea de a
se stinge si deci nu poate fi folosit ca liant.

Fluxul tehnologic de producere a varului

Procesul tehnologic de fabricatie cuprinde mai multe faze:

1.exploatarea zacamantului, care presupune indepartarea rocii sterile si

extragerea propriu-zisa a materiei prime;

2.sortarea - sub aspectul marimii bulgarilor si al calitatii materiei prime;

3.transportul materiei prime de la zacamant la fabrica, cu mijloace adaptate in

functie de distanta;

4.arderea materiei prime;

5.depozitarea produsului finit.

Etapa cea mai importanta in obtinerea varului pentru constructii (varul gras), o
constituie arderea materiei prime, cand are loc transformarea:

CaCO3 --> CaO + CO2                                                        

Daca materia prima (de fapt piatra de var) ar fi fin macinata, incat disocierea
termica sa se produca uniform in toata granula, atunci disocierea ar fi terminata la 9080C.

In conditii industriale insa, piatra de var se afla sub forma de granule de dimensiuni
520 cm, astfel ca disocierea se produce succesiv, pe straturi din exterior spre interior.
 La suprafata se formeaza un strat izolator de CaO (poros) care impiedica
transmiterea caldurii spre interiorul granulelor. In aceste conditii se depaseste temperatura
de 9080C proprie disocierii materiei prime fin divizate si se continua cresterea temperaturii
pana la 1100-12000C.

Daca se depaseste aceasta temperatura, CaO sufera o transformare polimorfa

trecand din sistem de cristalizare hexagonal in sistem cubic, care ii confera produsului o
compactitate mai mare si o mai mica reactionabilitate fata de apa (varul supraars). In acelasi
sens actioneaza si impuritatile argiloase din calcar care se topesc si dau aluminati de calciu,
ce colmateaza porii oxidului de calciu, ingreunand reactia acestuia cu apa, la punerea in
opera.

Un factor important pentru asigurarea calitatii produsului il constituie si durata de

ardere, care este strict precizata, prin reducerea ei rezultand produse incomplet
decarbonatate a caror reactie cu apa poate fi foarte lenta.

Procede de fabricatie

Dupa modul de functionare a cuptoarelor

de var, distingem:

1.cuptoare cu functionare discontinua -

cuptoare de camp (fig.1, manuale, cu
pierderi mari de caldura) ce se folosesc
pentru sarje mici;

2.cuptoare cu functionare continua

- cuptoare circulare;

- cuptoare rotative;

Fig. 1 Cuptor de camp

- cuptoare verticale.

a.Functionarea cuptorului de camp se

asigura prin arderea combustibilului. La
terminarea arderii acestuia se obtine
produsul finit, de calitate inferioara,
datorita neasigurarii arderii uniforme.

b.Functionarea cuptorului vertical este

asigurata prin alimentarea pe la partea

Fig. 2 Cuptor  vertical
superioara in straturi succesive de calcar si combustibil (carbune), iar pe la partea inferioara
se evacueaza varul in bulgari.

Se disting trei zone de lucru ale cuptorului vertical:

- zona a - in care materia prima se preincalzeste de la gazele de ardere;

- zona b - in care are loc decarbonatarea asigurata de gazele fierbinti injectate si

intretinand arderea cu aerul  absorbit din zona de evacuare;

- zona c - in care se face racirea si evacuarea produsului finit.

Forme de livrare a varului pe santier

Varul bulgari nestins rezultat din calcinare, nu poate fi stocat mult timp intrucat
reactioneaza cu apa si dioxidul de carbon din atmosfera:

CaO + H2O --> Ca(OH)2 + 270 Kcal / Kg CaO                  

Ca (OH)2 + CO2 --> CaCO3 + H2O                                   

Din aceasta cauza varul in bulgari se prelucreaza astfel:

1. se macina in mori cu bile, rezultand var nestins macinat;

2. se supune operatiei de stingere cu apa.

Varul nestins macinat - a carui finete de macinare este foarte importanta deoarece
acesta se stinge chiar in mortar (deci cu putin timp inainte de punerea in opera).

Se asigura astfel o stingere completa, iar tencuielile executate nu vor prezenta

defecte. Se mai utilizeaza pentru obtinerea de prefabricate autoclavizate. Se ambaleaza in
saci de hartie bitumata, butoaie, containere. Se depoziteaza maximum 20 de zile (este un
produs nestandardizat).

c. Varul stins pasta - rezulta prin

stingerea bulgarilor de var cu exces de
apa (200 - 250 % apa).

Stingerea in pasta se poate face functie

de dotari:

- manual;

- mecanic.

Fig.3 Groapa de var si varnita

 Stingerea manuala - se face intr-o groapa (groapa de var), cu peretii si fundul din
pamant (sau cu pereti inziditi), iar pe malul gropii se amenajeaza varnita ce are prevazuta o
fereastra cu sibar spre groapa, iar in dreptul acesteia o sita.

In varnita se toarna apa si apoi varul bulgari

amestecandu-se cu sapa de var (cocioarba), pana cand
fierberea apei inceteaza. Se deschidesibarul si laptele de var
se scurge prin sita in groapa de var. Granulele nestinse sunt
retinute de sita si indepartate, reluandu-se operatia pana la
umplerea gropii de var.

Materialul se lasa in groapa cel putin doua

saptamani (se recomanda 2 luni), timp in care granulele mici
nestinse trecute prin sita, se sting sau se depun pe fundul
gropii, iar apa in exces difuzeaza in pamant, rezultand pasta
de var.

Fig. 4 Sapa de var

Pentru a o proteja impotriva uscarii sau inghetului,
aceasta se acopera cu un strat gros de nisip.

Fig. 5 Instalatie industriala de stins var

Stingerea mecanica - se face in instalatii industriale alcatuite dupa urmatorul principiu:

- instalatia este alcatuita din doi cilindri metalici coaxiali, din care cel interior este
perforat;
 - pe la capatul superior se introduce in cilindrul interior varul bulgari odata cu apa
dozata corespunzator modului de stingere (praf sau pasta);

- varul stins trece prin gaurile cilindrului interior si este colectat la capatul inferior al
cilindrului exterior si separat granulele nestinse sunt colectate la capatul inferior al
cilindrului interior.

Varul stins sub forma de praf (varul H sau hidratat) - se obtine prin stingerea cu
cantitate limitata de apa (60 - 70%), din care o parte se pierde prin evaporare. Volumul
creste de cca. 1,5 - 2 ori. Granulele nestinse se indeparteaza pe cale mecanica, astfel ca varul
sa nu contina impuritati si parti nestinse.

Acest sortiment se manevreaza mai usor si se dozeaza mai exact fata de varul pasta.

Se foloseste la realizarea mortarelor de zidarie si tencuiala.

Mecanismul formarii varului pasta

La contactul cu apa, in masa varului

au loc fenomene fizice si reactii chimice care duc
la formarea pastei de var. Astfel, la temperatura
de 200C are loc dizolvarea CaO in H2O si reactia
dintre acestea. Rezulta Ca(OH)2 care este putin
solubil in apa si solubilitatea lui scade pe masura
cresterii temperaturii. Solutia de Ca(OH) 2 devine
suprasaturata si din ea apar germeni cristalini de
Ca(OH)2 sub forma aciculara. Acestea se acopera
cu o pelicula de apa si constituie micelele unui
sistem coloidal (fig.6)

Fig. 6 Structura micelara a varului pasta La inceput, cand apa este in exces,
sistemul este in stare de sol, adica o dispersie de
solid in lichid (lapte de var). Treptat, prin
pierderea apei se trece in stare de gel, adica se formeaza pasta de var cu o retea
tridimensionala de cristale de Ca(OH) 2, in ochiurile careia se gaseste solutie de Ca(OH)2 in
stare saturata.
 Procesul de intarire a varului pasta, ca liant, cuprinde doua faze:

1- prima faza - reprezinta un proces fizic, in care apa din gel este absorbita de
stratul suport pe care se aplica sau se evapora, ceea ce produce rigidizarea gelului, proces
de scurta durata;

2- faza a doua - reprezinta un proces chimic, de lunga durata, in care CO 2 din

atmosfera reactioneaza cu Ca(OH)2 (recarbonatare):

Ca(OH)2 + CO2 -->CaCO3 + H2O                                        

Varul pentru constructii (varul gras) nu prezinta fenomen de priza.

Domeniile de utilizare ale varului

Domeniile de utilizare ale varului gras sunt determinate de sortimentul de var si

de caracteristicile acestuia si anume:

- ca liant la prepararea mortarelor de zidarie si tencuiala pentru parti aeriene ale
constructiilor executate din materiale poroase;

- ca adaos plastifiant la prepararea mortarelor de ciment, intrucat

gelul de Ca(OH)2 este foarte plastic, in conditiile unei cantitati reduse de apa de amestecare ;

- la spoieli si finisari de tencuieli (glet de var) interioare, in care se mizeaza pe

structura coloidala si plasticitatea varului pasta;

- la stabilizarea argilelor prin schimb ionic, iar in cazul utilizarii varului viu se
realizeaza si uscarea argilei prin mobilizarea unor importante cantitati de apa in reactia de
stingere si prin caldura de hidratare ce se degaja;

- la fabricarea produselor silico-calcare - caramizi si blocuri mici de zidarie refractara;

- ca adaos la obtinerea unor lianti hidraulici de amestec in care se mizeaza pe

capacitatea de a pune in libertate ioni de Ca2+(tras-var, cenusa-var, zgura-var). Acesti lianti
se obtin prin macinarea impreuna a 70 - 80% tras, sau 80 - 85% zgura cu var si sunt lianti cu
intarire inceata, exclusiv in mediu umed. Se utilizeaza la fabricarea inlocuitorilor de
caramida.

In toate cazurile de utilizare a varului, se va avea in vedere ca acesta sa nu contina

parti nestinse, care ar putea sa se stinga dupa punerea in lucrare si prin marirea de volum ce
se produce (2 - 3 ori), pot provoca defecte (puscaturi) in structura produsului finit.
 Caldura de hidratare este exploatata prin utilizarea varului nestins in praf la
executarea lucrarilor pe timp friguros, evitand inghetarea compozitiei.