Portofoliu

Teoria si practica instruirii

Elev: Parvan Anca

Prof: Suteu Mihaela
Ce este metoda?
In semnificatia originara cuvantul metoda provine din grecescul methodos, ceea ce
inseamna cale de urmat in vederea atingerii unui scop sau un mod de urmarire, de cautare,
de cercetare, de aflare, etc. a adevarului. In practica scolara metoda se defineste drept o
cale de urmat in vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite, ca
cele de transmitere si insusire a unor cunostinte, de formare a unor priceperi si deprinderi.
Metoda desemneaza o cale pe care invatatorul o urmeaza pentru a ajuta elevii sa
gaseasca ei insasi o cale proprie de parcurs in vederea aflarii unor noi adevaruri.

Metode traditionale

Conversatia didactica
Conversația reprezintă un sistem de întrebări orale pe care
profesorul le adresează elevilor, de la care așteaptă răspunsuri clare
și logice, astfel încât să le permită găsirea de soluții la problemele
întâlnite și să-și sistematizeze informațiile astfel încât să fie
capabili de generalizări, ierarhizări și clasificări. Reîntorcându-se
la ceea ce știau elevii, noile informații se așează pe o construcție
mentală logică și clară. Deși este o metodă tradițională, conversația
este impregnată de activism și implică participarea activa din
partea elevilor, care prin răspunsurile oferite la întrebările
profesorului, reușesc să se implice emoțional și sunt motivați să
afle mai multe informații.
Se cunosc mai multe tipuri de conversație didactică:
 Conversația examinatoare care reprezintă o suită de
întrebări prin care se urmărește o evaluare orală cantitativă a
 datelor, a faptelor prin reproducerea informațiilor. Trebuie
evitate întrebările care au doar o funcție reproductivă, fiind 
recomandat să se  utilizeze celelalte tipuri de conversații, care
îndeamnă la acțiune și la diferite operații ale gândirii, cum ar
fi: memoria, atenția, gândirea critică, imaginația.
 Conversația de consolidare și sistematizare se utilizează în
cadrul lecțiilor de recapitulare a cunoștințelor, prin care
pornind de la întrebările formulate de profesor elevii își
organizează cele învățate, pentru a ajunge la propriile
concluzii.
 Conversația euristică se identifică prin modalitatea de
structurare a întrebărilor, punând elevii să-și reorganizeze
informațiile deținute anterior și să le organizeze în structuri
mentale bine organizate, solicitându-le elevilor imaginația,
gândirea critică, creativitatea, operații mentale. Prin urmare
această formă de conversație include conversația
examinatoare, de consolidare și sistematizare a cunoștințelor,
cunoașterea adevărului depinde de întrebările adresate, de
comunicarea sinceră între profesor-elevi.

Demonstratia
Demonstratia inseamna a prezenta obiecte si fenomene in scopul
asigurarii unui suport concret senzorial pentru procesul de
invatamant.
Există diverse tipuri de demonstraţii, în dependenţă de
materealul avut la dispoziţie:
- pe viu: experimente de laborator, demonstraţia unor
comportamente;
 - figurativă: prin intermediul reprezentărilor grafice;
- prin exemple;
- cu ajutorul imaginilor audiovizuale: proiecţii statice sau
dinamice;
Observatia
Observarea didactică include urmărirea atentă a unor obiecte şi
fenomene, ce au loc. Acest tip de observare poate avea loc:
sistematic (prin îndrumarea profesorului) sau independent (prin
propria dorinţă). Acestea au va ţel descoperirea cunoştinţelor
despre realitatea din jur, şi al completării unor informaţii deja
existente în baza de cunoştinţe.
Observaţiile pot fi de 2 tipuri: de lungă sau de scurtă durată. Prin
observaţii se ating următoarele obiective: explicarea, descrierea,
interpretarea unor fenomene.

Modelarea didactica
Mesajul ce urmeaza transmis este cuprins intr-un model. Modelul
reprezinta o reproducere simplificata a unui original, in asa fel
incat sa fie pus in evidenta elementul care intereseaza. Modelarea
poate fi realizata prin mai multe procedee: marire sau reducere la
scara a unor reproduceri similare (machete, mulaje); concretizare
(redarea figurativa a unor cifre sau grupuri de cifre); analogie
(imaginarea unui obiect nou sau aparat, a caror functionare sa fie
conceputa prin comparatie cu structura sau utilizarea altui obiect
sau aparat existent, asemanator).
Clasificare:
1) modele obiectuale (corpuri geometrice, machete, mulaje,
micromodele similare);
2) modele figurative (scheme, grafice, semne conventionale);
3) modele simbolice, adica formule logice sau matematice, care
sintetizeaza mecanismul de functionare sau actiunea de construire
a unor agregate, masini, sau desfasurarea unor procese din anumite
domenii de activitate.

Exercitiul
Metoda se refera la executarea constienta, sistematica si repetata a
unei actiuni. In principal, prin aceasta metoda se urmareste
invatarea unor deprinderi, dar mai pot fi atinse si alte obiective,
cum ar fi consolidarea cunostintelor sau simularea unor capacitati.
Eficienţa acestei metode este condiţionată de respectarea
următoarelor cerinte: pregătirea elevilor, sub aspect teoretic şi
motivaţional, pentru executarea acţiunii; explicarea şi
demonstrarea corectă a acţiunii de executat,în vederea
formării modelului intern al acesteia; efectuarea repetată a
acţiunii în situaţii cat mai variate; dotarea şi gradarea
exerciţiilor; creşterea progresivă a gradului de independenţă a
elevilor pe parcursul exersării; asigurarea unui control
permanent, care să se transforme treptat în autocontrol.
Clasificarea exercitiilor:
 Dupa forma: orale, scrise, practice
 Dupa scopul si complexitatea lor: de introducere, de
consolidare, de creatie, de lagare a cunostintelor
 Simple, semicomplexe si complexe: calcul matematic
  Dirijate, semidirijate si autodirijate: tinerea creionului

Cerinte si conditii in utilizarea exercitiului

Datele numeroaselor cercetari si teorii cu privire la legile si
conditiile eficacitatii exercitiilor nu pot fi sintetizate in
urmatoarele concluzii si indicatii practice:
o inainte de a propune un exercitiu este necesar ca
profesorul sa se edifice pe deplin asupra posibilitatiilor si
limitelor acestuia;
o eficacitatea exercitiilor este conditionata,in mare
masura,de atitudinea constienta si interesul pe care elevii
le manifesta fata de activitatea pe care o exerseaza:de
intelegere clara a scopului pentru care se efectueaza
exercitiilor,a necesitatii si insemnatatii acestora in
contextul situatiei de invatare date-un original gresit
atrage dupa sine o invatare defectuoasa si reinvatarea sau
dezvatarea sunt,de obicei,mai anevoiase decat o invatare
initial corecta;
o in functie de complexitatea si de grsdul de complicare al
exercitiului de executat se va recurge fie la invatarea
globala a acestuia,fie la invatarea pe fragmente ori la
combinarea lor;
o succesiunea progresiva a exercitiilor,in conditiile
respectarii cresterii fradate a complexitatii si a
dificultatiilor provine comiterea unor greseli descurajante
o este necesar sa creasca treptat gradul de independenta a
elevilor in executarea exercitiilor;de la exercitii
dirijate,conduse pas cu pas de catre professor,sa sa
ajunga la exercitii autodirijate,independente
 Exersarea
Efectuare sistematică și repetată a unor exerciții în scopul
dezvoltării unor calități fizice, morale sau intelectuale (sau
formării unor deprinderi). A exersa mai inseamna a supune la
efort anumite functii mintale sau motrice, in scopul devoltarii
si mentinerii lor in forma. Exista convingerea ca exersarea
unei functii este conditia dezvoltarii ei si a aparitie altor
functii.
In general invatarea prin exersare poate fi: globala (ca repetare
a comportamentului in totalitatea lui); fractionara (ca invatare
succesiva a fiecarui element simplu,izolat,fie fragmentat,fie
prin descompunere spatiala sau temporala); comasata
(continua si fara intrerupere); distribuita (cu pause intre
repetitii si cu pause de un anumit timp sau in conditii de
sprorire progresiva a ritmului de invatare).
Jocul Didactic
Este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin
care se realizează sarcinile instructiv-educative ale
învăţământului. El reprezintă un ansamblude acţiuni şi
operaţii care, paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi
bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, fizică a copilului.El dobândeşte funcţii psiho-
pedagogice semnificative, asigurând participarea activă a
copilului la lecţii, sporind interesul de cunoaştere.
Jocul didactic se poate utiliza la toate disciplinele de
învățământ în forme și variante diverite în funcție de vârsta
elevilor, conținutul disciplinei sau obiectivele urmărite. Orele
de dirigenție pot fi contexte potrivite pentru a utiliza metoda
jocurilor didactice.
ʘ Jocurile de spargere a gheții pot fi utilizate la debutul
unei lecții dacă ne dorim diminuarea blocajelor
emoționale și crearea unui climat relaxant pentru
activitate.
ʘ Jocurile de energizare pot fi utilizate în momentele în
care energia elevilor este foarte scăzută sau apar
fenomene precum oboseala și plictiseala.
ʘ Jocurile didactice pot constitui recompense oferite
elevilor după finalizarea unei sarcini mai dificile.

Lucrari practice
Lucrarile practice reprezinta o metoda didactica in care
predomina actiunea operationala reala. Aceasta metoda
valorifica resursele dezvoltate prin exercitiu, integrandu-le la
nivelul unor activitati de instruire cu obiective specifice de
ordin productiv.
Proiectarea acestei metode presupune orientarea aplicativa a
cunostintelor si capacitatilor in vederea realizarii unor produse
semnificative, in special la nivelul educatiei estetice sau
sportive.
Realizarea acestei metode implica urmatoarele operatii
pedagogice:
 precizarea obiectivelor si a normelor care trebuie
respectate in termenii unor sarcini de instruire si de
protectie a muncii;
  organizarea spatiului si a timpului de activitate;
 exemplificarea demonstrativa a activitatii, cu
evidentierea verigilor sale determinante;
 efectuarea activitatii in etape,, pe repere, ansambluri,
subansambluri etc, care vor fi efectuate de elevi in mod
independent;
 evaluarea globala a produsului activitatii;
 aprecierea calitatii produsului activitatii prin raportare la
standardele pedagogice si tehnologice proiectate anterior;
 stabilirea sarcinilor de perfectionare a activitatii,
comunicate frontal, pe grupe, individual.

Prelegerea
Prelegerea este o metoda didactica in care predomina actiunea
de comunicare orala, realizata de regula, la nivelul unor
colectivitati organizate in contextul invatamantului superior
sau in sistemul de perfectionare a cadrelor didactice.
Specificul metodei consta in stocarea si procesarea unui
volum apreciabil de informatii care este comunicat intr-o
maniera pedagogica adecvata unui nivel minim de cunostinte
in raport cu tema prelegerii si a motivatiei invatarii (un grad
minim de constientizare a intereselor socioprofesionale si
general-umane, actuale si de perspectiva).
Resursele pedagogice ale prelegerii pot fi valorificate si in alte
circumstante didactice in asociere cu unele metode de
invatamant care stimuleaza intelegerea si aprofundarea
informatiei: dezbaterea, studiul de caz, conversatia euristica,
asaltul de idei, observatia sistematica, experimentul
psihosocial, exercitiul moral etc. in acest context, prelegerea
imbina procedeele care asigura expunerea larga a unei teme,
probleme, situatii etc. cu discutiile si comentariile intensive
provocate pe tot parcursul activitatii didactice. Este o metoda
indispensabila in activitatea de formare initiala si continua a
cadrelor didactice.

Lucrul cu manualul
Manualul este principalul instrument de munca individuala
Manualul scolar este unul din instrumentele de lucru pentru
elevi, poate cel mai important, care detaliaza in mod sistemic
temele recomandate de programele scolare si contribuie la
organizarea procesului de invatamant.
Elevii trebuie sa fie invatati de catre profesor in cadrul
lectiilor cum sa foloseasca manualul,cum sa alcatuiasca
rezumate,conspecte,fise etc.
-este o metoda fundamentala pentru formarea deprinderii de
munca intelectuala si un instrument de autoeducatie;
-metoda de predare-invatare traditionala(d.p.d.v. istoric)
accesibil nivelului de varsta si cunostinte ale elevilor;

Lucrul cu manualul este un ansamblu de actiuni prin care se

urmareste formarea priceperilor si deprinderilor necesare in
vederea utilizarii corecte si eficiente a manualelor si a altor
carti ca sursa de informare: studierea sistematica a textului,
orientarea in text, analiza celor citite, memorarea rationala a
continutului, extragerea ideilor principale, prelucrarea
mentala.
 Povestirea
Consta in nararea unor fapte sau intamplari, asa cum s-au
petrecut, prin relatarea sau descrierea lor, fara explicarea
cauzelor.

Descrierea
Forma de expunere care prezinta trasaturile si detaliile
extraordinare ale unui obiect-proces-fenomen, evidentiind
aspectele lor fizice. Ofera posibilitatea de a dezvolta spiritul
de observatie al elevilor. Este utila comparatia in cadrul
descrierii, pentru a se discrimina asemanarile si deosebirile.

Explicatia
Forma de expunere orala in care predomina argumentarea
rationala. Investigarea fenomenelor urmeaza calea dezvaluirii
conexiunilor interne, a relatiilor cauzale, intelegerea esentei
lucrurilor si a descoperirii directiei desfasurarii fenomenelor.
 Metode moderne
Studiul de caz
Consta in analiza unei situatii tipice (reale/imaginare) cu scopul
degajarii unei concluzi. Aceasta metoda are aplicabilitate in toate
domeniile educatiei: intelectuala, morala si estetica.

Etape:
 Alegerea cazului
 Lansarea cazuluicare poate avea loc in mai multe forme
 Procurarea informatiilor in legatura cu cazul
 Sistematizarea materialului
 Dezbaterea informatiilor
 Stabilirea concluziei
 Brainstorming
Este cea mai utilizata metoda de simulare a creativitatii, avand
drept caracteristica separarea formarii ideilor si valorizarea
acestora, evoluarea avand loc ulterior.
joc
idei
Brainstorming def.

Metoda Philips
Incadrul acestei metode, numarul de participanti este de 6, iar
durata discutiilor este limitata la doar 6 minute. Metoda
Philips 6-6 este asemanatoare cu brainstorming-ul, respectiv
tehnica 6-3-5, insa se deosebeste de acesta prin faptul ca
discutia este limitata la 6 minute.
Obiectivele principale ale metodei sunt: abordarea mai multor
aspecte ale unei probleme, intre-un timp limitat; facilitarea
comunicarii si exprimarii in grupe mari; posibilitatea
colectarii deciziilor, care reprezinta diverse tendinte conturate,
intr-un ansamblu, intr-un interval foarte scurt; favorizarea
confruntarii perceptiilor si creativitatii individuale cu munca
in grup.
 Metoda Philips 6-6 este menita sa consulte pe o problema
data grupe mari (30-40 pers.) care se impart in grupe mici de
sase persoane la intamplare.
 
Desfasurarea metodei:
 1. Se constituie grupurile de 6 membri dintre care unul este
liderul, iar altul va avea rolul de secretar. Liderul va
dirija dezbaterea si va prezenta concluziile, in timp ce
secretarul va consemna ideile emise de catre membrii
grupului.
2. Se prezinta tema ce urmeaza a fi dezbatuta de catre
fiecare grup de creatie, motivand importanta acesteia.
3. Timp de sase minute au loc discutiile. Acestea pot fi
libere, in care fiecare participant propune o solutie, iar la
sfarsitul sedintei sunt notate cele mai importante, sau
progresive,cand fiecare membru al grupului propune
o solutie,, este analizata si notata, dupa care iau cuvantul
ceilalti membri.
4. Fiecare conducator de grup prezinta solutiile la care s-a
ajuns, dupa care le inainteaza cadrului didactic.
5. Profesorul va prezenta solutiile grupurilor, iar in baza
unor discutii colective se va selecta solutia finala.
6. Incheierea discutiei se va face cu prezentarea de catre
profesor a concluziilor activitatii de cretie.
Tehnica 6-3-5
Tehnica 6-3-5 este asemanatoare cu brainstormingului. Ideile
noi insa se scriu pe foile de hartie care circula intre
participanti, si de aceea se mai numeste si metoda
brainwriting. Tehnica se numeste 6-3-5 pentru ca exista: 6
membrii, 3 solutii la fiecare problema, 5 minute timp de lucru

Etape:
Formarea grupelor
Se anunta 3 idei care sunt imbunatatite de ceilalti 5 elevi
 Clasa e impartita in grupe de cate 6 elevi
Le distribuie foi pe care s-a realizat un tabel cu 3 coloane
Fiecare elev formuleaza 3 idei pe care le scrie in coloana
tabelului, apoi transmite foaia sa colegului din drapta si o
primeste pe a celui din stanga.

Palariile ganditoare
 Sunt 6 palarii ganditoare;
 Membrii grupului isi aleg singuri palariile;
 Culoarea defineste rolul

Palaria alba; ofera o privire obiectiva asupra informatiei. Este

neutra
Palaria rosie; da frau liber imaginatiei si sentimentelor.
Descatuseaza starile afective
Palaria neagra; exprima prudenta, grija, avertismentul,
judecata. Ofera o perspectiva sumbra a situatiei.
Palaria galbena; ofera o perspectiva pozitiva si constructiva
asupra situatiei.
Palaria verde; exprima idei noi, stimuland gandirea creativa.
Palaria albastra; exprima controlul procesului de gandire.
Supravegeaza si dirijeaza bunul mers al activitatilor.

Metoda cubului
Este folosita mai ales la scoala, dar poate fi adaptata si pentru
jocurile din familie. Metoda cubului respecta principiul
jocului si este extrem de utila pentru a verifica cunostintele pe
care copilul le-a acumulat de-a lungul unei perioade de
invatare. presupune urmatoarele cerinte: descrieti, comparati,
asociati, analizati, aplicati, argumentati.

O alta modalitate in care poti folosi aceasta idee este sa scrii

pe fiecare fata a cubului cerinte care descriu miscari fizice. De
exemplu:
1. Sari de 5 ori intr-un picior.
2. Alearga 100 metri.
3. Arunca prinde o minge de 10 ori.
4. Sari in fata de 5 ori.
5. Sari in spate de 4 ori.
6. Alearga cu spatele 50 metri.

Explozia stelara

UNDE?

CINE? CUM?
 CE? CAND?
Exemplu: Se da o poveste. Pe baza povestii, elevi pot spune:
CINE?
Cine este personajul principal?
Cine este persoanujul pozitiiv? Dar cel negativ?
Cine sunt prietenii persoanjului?

Cand?
Cand a plecat persoanujul?
Cand se petrece actiunea?

DE CE?
De ce a plecat persoanjul?
De ce a uitat persoanjul macarea?
De ce este persoajul negativ o persoana rea?

UNDE?
Unde se intampla actiunea?
Unde a plecat persoanjul?

CE?
Ce are personajul pozitiv si nu cel negativ?
Ce au prietenii persoanjului?
Turul galeriei
Turul galeriei este o metodă interactivă de învăţare bazată pe
colaborarea între elevi, care sunt puşi în ipostaza de a găsi
soluţii de rezolvare a unor probleme. Această metodă
presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a
produselor realizate de grupuri de elevi.

Astfel, turul galeriei constă în următoarele:

Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o
sarcină de învăţare) susceptibilă de a avea mai multe soluţii
(mai multe perspective de abordare).
Produsele muncii grupului se materializează într-o schemă,
diagramă, inventar de idei etc. notate pe o hârtie (un poster).
Posterele se expun pe pereţii clasei, transformaţi într-o
veritabilă galerie.
La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare
poster pentru a examina soluţiile propuse de colegi.
Comentariile şi observaţiile vizitatorilor sunt scrise pe
posterul analizat.

După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziţia

iniţială, înainte de plecare) fiecare echipă îşi reexaminează
produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalţi şi discută
observaţiile şi comentariile notate de colegi pe propriul poster.