Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIN SOL
Numele și prenumele
studentului
Grupa
Ionii amoniu (NH4+) se găsesc în sol în formă solubilă (dizolvați în soluția solului), formă
schimbabilă (adsorbiți la suprafața micelei coloidale) și în formă neschimbabilă (fixați în spațiul
format de foițele mineralelor argiloase).
Forma schimbabilă este absorbită de către plante (formă direct accesibilă) sau este
transformată sub acțiunea bacteriilor nitrificatoare în nitriți, care ulterior sunt oxidați la nitrați.
Forma schimbabilă și cea solubilă în soluția solului se găsesc în orizontul superior al
solurilor, în mod obișnuit în cantități mici și relativ constante, sub 10 ppm. Concentrațiile
acestora pot crește în urma descompunerii materiei organice prin procese microbiologice și/sau
prin fertilizarea cu îngrășăminte care conțin azot amoniacal sau care generează amoniu prin
hidroliză.
Extracția
Ionii amoniu sunt reținuți pe complexul adsorbtiv (CA) al solului, iar extracția acestora se
bazează pe o reacție de schimb cationic, folosind o soluție de K2SO4 sau KCl. Astfel, ionii de
amoniu, NH4+, sunt trecuți în soluție și pot fi determinați cantitativ.
Dozarea
Azotul amoniacal schimbabil din sol se dozează prin metodă colorimetrică, folosind ca
reactiv de dozare tetraiodomercurat (II) de potasiu cunoscut sub numele de reactiv Nessler.
În urma reacției dintre ionii amoniu și reactivul Nessler se obține iodura de
oxidimercuramoniu, un compus colorat galben a cărui absorbție este maximă la 420 nm.
1
Reacția de dozare:
Hg
(NH4)2SO4 + 4K2[HgI4] + 8NaOH 2 O NH2 I + 6NaI + 8KI + Na2SO4 + 6H2O
reactiv Nessler Hg
iodura de oxidimercuramoniu
(galben)
Principul dozării colorimetrice: Intensitatea colorației formate este direct proporțională cu
concentrația ionilor amoniu din soluție.
Schema operațiilor analitice pentru determinarea azotului amoniacal schimbabil din sol
2
Calculul rezultatelor
a) se determină concentrația probei (Cp) prin interpolarea Ep pe curba de etalonare (vezi figura 1)
sau cu ajutorul factorului de pantă (Cp = F·Ep, unde F=2,155 - vezi curba de etalonare, figura
1);
b) se calculează conținutul de azot amoniacal al probei de sol, folosind formula de calcul:
unde:
Cp = concentrația probei determinată prin interpolarea Ep pe curba de etalonare sau cu ajutorul factorului de pantă
(Cp = F·Ep)
V = volumul de soluție K2SO4 0,2N folosit la extracție (V = 25 mL)
g = masa de sol luată în analiză (g = 10 grame)
V1 = volumul final la care se aduce proba pentru colorimetrare (V1 = 50 mL)
v = volumul de extract luat pentru dozare (v = 5 mL)
3
Figura 1. Curba de etalonare pentru azot amoniacal, N-NH4+
Interpretarea rezultatelor
4
APLICAȚIE
1. O probă de sol este supusă analizei în vederea determinării conținutului de azot amoniacal
schimbabil, prin extracție cu o soluție de K2SO4, 0,2N. Pentru extracție se folosesc 10 g sol și
25 mL soluție extractivă, respectând raportul de extracție sol:soluție = 1:2,5.
În vederea dozării conținutului de ioni amoniu se ia în analiză un volum de 5 mL extract care
după prelucrare se aduce la un volum final de 50 mL. Extincția probei determinată
spectrofotocolorimetric este Ep = 0,22.
BULETIN DE ANALIZĂ
Titlul determinării
Proba analizată
Raport de extracție
Metoda folosită la dozare
Conținut de azot amoniacal, NH4+ ppm
Interpretare