MARIN MARIUS ADRIAN ..

INTRODUCERE
_________________________________________________________________________

INTRODUCERE

De-a lungul istoriei cinematografului, „montajul video” a fost, este şi va rămâne

elementul cel mai specific al limbajului filmic, realizând organizarea planurilor de acţiune
în timpul şi spaţiul virtual al filmului, conform inspiraţiei şi viziunii regizorale. Montajul
video este partea creativă a procesului de post-producţie al unui film, iar aceasta presupune
selectarea şi combinarea cadrelor în secvenţe logice, care în final vor alcătui produsul finit,
în speţă filmul. Cu alte cuvinte „montajul video” este, de fapt, arta de a povesti în imagini.
Montajul video s-a născut din viaţa şi activitatea de fiecare zi a omului. Tot ceea
ce face omul este un montaj în care se întâlnesc la un loc privirea, gândirea şi raţiunea, iar
omul „montează” anumite „elemente, judecăţi şi raţionamente”, din care se pot desprinde
idei, sensuri, semnificaţii, concluzii şi învăţăminte. Cu ochii şi cu mintea, receptând şi
analizând evenimente şi fenomene din activitatea de zi cu zi, trecând cu privirea de la o
imagine la alta, omul face montaj. Montajul este un proces mental, al modului în care
creatorul vede o realitate dată sau o ficţiune dorită, dar totdeauna psihologic justă.
Problema cea mai importantă a „montajului video” este reprezentată de asigurarea
continuităţii acţiunii. Desigur că această problemă depinde de felul în care este decupat
filmul şi este respectat decupajul la filmare, deoarece în timpul montajului nu se poate
modifica în mod esenţial conţinutul unui cadru. Continuitatea acţiunii asigură succesiunea
corectă a fiecărui cadru, dar şi locul exact unde trebuie tăiat, pentru trece cursiv la cadrul
următor. Alternarea şi juxtapunerea cadrelor unui subiect filmat se creează în timpul
montajului video, când se realizează ritmul, continuitatea acţiunii, precum şi accentuarea
dinamismului, dar şi a clarităţii naraţiunii. Stabilirea momentului de montaj cere o mare
experienţă, dar şi mult simţ artistic. Legarea a două cadre ridică şi problema racordurilor,
care sunt explicate şi din punct de vedere teoretic, dar şi practic. Prin forţa sa, montajul
video are posibilitatea de a exprima un sentiment şi/sau o idee, nemaifiind uneori un
mijloc, ci un scop în sine.
_________________________________________________________________________
3
MARIN MARIUS ADRIAN
INTRODUCERE
__________________________________________________________________
_______

Pentru a defini rolul artistic al montajului, trebuie scos în evidenţă mai întâi
caracterul său creator. În primul rând, montajul este un creator al mişcării, în sensul larg al
cuvântului. Fiecare imagine a unui film prezintă un moment static al lumii înconjurătoare,
succesiunea acestora creând mişcarea. Este clasic exemplul celor trei lei de piatră din
filmul „Crucişătorul Potemkin”, a căror imagine juxtapusă comunică spectatorului impresia
că vede un leu care se trezeşte la zgomotul unei lovituri de tun. În al doilea rând, montajul
video creează ritmul, care ia naştere din succesiunea planurilor, potrivit raporturilor dintre
lungimea şi conţinutul lor, transmiţând spectatorului o emoţie în plus faţă de cea insuflată
direct de subiectul filmului. Ordinea şi proporţia date de montajul video pot astfel ajuta la
crearea stării emoţionale a spectatorului.
Cinematografia şi televiziunea folosesc prin excelenţă montajul video, iar
elementul lor esenţial de limbaj este planul de film şi, respectiv, planul video. Un film îşi
îndeplineşte funcţia artistică atunci când este exprimată, prin mişcare şi acţiune logică
perpetuă, organizarea armonioasă a proporţiilor cadrelor, dar şi compoziţia lor plastică
adecvată. Succesiunea imaginilor trebuie să servească ritmului şi clarităţii povestirii, în
virtutea unor legi de progresie dinamică, iar fiecare plan trebuie să conţină evenimente noi
în acţiune, ce vor amplifica curiozitatea spectatorului.
Este incontestabil faptul că filmul se bazează pe realitate şi o reflectă, însă numai
montajul îi dă un sens filmului, pentru că el este mijlocul specific de sinteză creatoare şi de
interpretare a fenomenului de viaţă. Pentru a putea pătrunde în semnificaţia montajului,
trebuie cunoscute începuturile lui, precum şi deosebirile, dar şi afinităţile sale cu celelalte
arte. Cinematograful se bucură de calitatea de a fi o artă a spaţiului şi a timpului. Puterea pe
care o dezlănţuie asupra exprimării în timp şi vigoarea comunicării impresiei devin aici cu
totul specifice şi originale. Spaţiul material real reprezintă toate elementele care converg la
realizarea turnării uni cadru cinematografic, iar spaţiul filmic rămâne viu, figurativ, dotat
cu temporalitate, ajungând la o realitate estetică. Prin decupaj şi montaj, el este sintetizat şi
compactizat, ca şi timpul. Interacţiunea dialectică dintre spaţiu şi timp ajunge să le
transforme pe unul în celălalt. Astfel, cinematograful a reuşit să domine spaţiul, devenind
apt să învingă timpul şi să răstoarne ordinea acţiunilor, pentru a putea să le manevreze
indiferent de durata lor de timp.

__________________________________________________________________
_______
4
MARIN MARIUS ADRIAN
INTRODUCERE
__________________________________________________________________
_______

Montajul acţionează prin amploarea şi tonalitatea lui, iar aceasta se manifestă prin
crearea unui efect important, dar şi a ritmului determinat mai ales de organizarea
succesiunii planurilor în timp şi nu atât de dinamismul planurilor în sine. Montajul nu poate
fi prin definiţie obiectivist, pentru că el urmăreşte nu numai logica evenimentelor, dar şi
intenţiile ideatice ale creatorului. De altfel, montajul video înlănţuie elementele
semnificative, izolate, într-o succesiune ce urmează logica acţiunii şi în care sensul nu este
inventat, ci explicat. Acest tip de montaj analitic îşi demonstrează eficacitatea, atât în
planul discursului cinematografic, cât şi în cel literal, pentru a putea duce la o stabilitate a
lumii reprezentate, dar şi la o senzaţie de continuitate.
În acelaşi timp, montajul video a devenit o muncă de creaţie în cadrul procesului
complex de realizare a filmului, atât prin modul cum creatorul său interpretează fenomenul
de viaţă filmat în mod subiectiv, cât şi pentru că, prin montaj, se pot comunica idei, sensuri
sau trăiri comice şi dramatice, implicând spectatorul pe plan emoţional. De aceea,
concluzia care rezultă din toate aceste elemente este că montajul video nu este prin definiţie
obiectiv şi nu este supus unor reguli sau legi, ci este numai o creaţie personală, proprie
fiecărui realizator în parte.
Toate aceste elemente care întregesc tehnicile montajului video se vor regăsi
explicate şi detaliate în paginile acestei lucrări, alături de numeroase alte informaţii, idei şi
opinii referitoare la acest vast domeniu artistic, atât din cadrul televiziunii, cât şi al
cinematografiei mondiale. Despre „montajul video” s-au scris numeroase cărţi în literatura
de specialitate, dar încă este o problemă complicată şi complexă. De aceea ne-am permis cu
mult curaj să realizăm această lucrare, care poate să vină în completarea noţiunilor, a
cunoştinţelor şi a informaţiilor legate de montajul video, menite să explice unele fenomene
ale creaţiei artistice referitoare la operaţiunile de editare audio-video, care duc în final către
cea de-a şaptea artă – cinematografia1.
 ________________________
1
Cinematografia a fost propusă ca artă în anul 1919 de către teoreticianul italian Ricciotto
Canudo.