Aplicarea cunoștințelor din domeniul microbiologiei în soluționarea problemelor

ecologice.
Problemele ecologice globale sunt numeroase și extrem de intensificate în ultimele decenii, fapt ce a
dus la o catastrofă ecologică globală. Indiferent de natura poluării fie a solului, apelor, aerului sau, și
mai mult, a spațiului cosmic aceasta nu se prevede a fi remediată complet în viitorul apropiat.
Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al
activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată
utilizărilor sale.
Poluarea apei poate fi caracterizată după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată apelor termice),
chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților, pesticidelor,
substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii), biologică (rezultată
de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene, viermii paraziți,
enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) și radioactivă.
După perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă, sistematică,
periodică sau accidentală.
Poluarea apei este o problemă serioasă pentru ecologia Pământului. Şi ar trebui să fie rezolvată, atât pe
scară largă – la nivelul statului şi întreprinderilor, cât şi la nivelul fiecărei fiinţe umane. Întrucât noi nu
trebuie să uităm că, povara responsabilităţii pentru Marea pată de gunoi în Oceanul Pacific se află pe
umerii persoanelor, care nu aruncă gunoi la coş.
Apele uzate menajere conţin adesea detergenţi sintetici, care nimeresc în râuri şi mări. Acumulări de
substanţe anorganice afectează locuitorii de apă şi reduc cantitatea de oxigen în apă, faptul care duce la
formarea aşa-numitelor "zone moarte", care sunt în lume deja aproximativ 400.
Deseori, reziduuri industriale care conţin deşeuri organice şi anorganice, se revarsă în râuri şi mări.
Anual, în surse de apă nimeresc mii de substanţe chimice, acţiunea cărora asupra mediul încojurător nu
este cunoscută dinainte. Multe dintre acestea prezintă compuşii noi. Deşi reziduurile industriale, sunt
supuse filtrării preliminare, acestea totuşi conţin substanţe toxice, care sunt dificile de detectat.
Ploile acide sunt rezultatul de contact cu atmosferă a gazelor de eşapament produse de întreprinderi
metalurgice, centrale termice, rafinării şi alte întreprideri industriale şi de transportul auto. Aceste gaze
conţin oxizi de sulf şi de azot, care se combină cu umezeală şi oxigen pentru a forma acid sulfuric şi
azotic. Apoi, aceste acizi cad pe pământ, uneori, la o distanţă de câteva sute de kilometri de la sursa de
poluare a atmosferei. În astfel de ţări, cum ar fi Canada, Statele Unite ale Americii, Germania mii de
râuri şi lacuri au rămas fără vegetaţie şi fără peşte.
Daca în apă există o cantitate mare de substanţe solide, acestea o fac opacă la lumina soarelui şi
astfel împiedică procesul de fotosinteză în bazinele acvatice. Acest fapt, la rândul său, provoacă o
perturbare în lanţul alimentar din aceste rezervore de apă. În plus, deşeuri solide, înnămolesc râuri şi
canale de transport maritime, ceea ce conduce la nevoia de dragare frecventă.
Numai în SUA în fiecare an se întâmplă aproximativ 13 000 de cazuri de deversări de petrol. În apă
de mare în fiecare an nimeresc 12 milioane de tone de petrol. În Marea Britanie, anual, se revarsă în
canalizare mai mult de 1 milion de tone de ulei de motor folosit.
 Petrolul, vărsat în apă de mare, are multe efecte negative asupra vieţii marine. Mai întâi de toate,
pier păsările: se îneacă, se supraîncălzesc la soare sau sunt private de hrană. Petrolul  orbeşte animale,
care trăiesc în apă, de exemplu, foca. Petrolul reduce pătrunderea luminii în bazinele acvatice închise şi
poate mări temperatura apei.
Adesea este dificil de a determina sursa de poluare a apei – aceasta poate fi o eliberare neautorizată
a substanţelor periculoase de la o întreprindere sau  o contaminare, cauzată de lucrări agricole sau
industriale. Acest lucru conduce la poluarea apelor cu nitraţi, fosfaţi, ioni de metale grele toxice şi
pesticide.
Poluarea termică a apei este cauzată de centrale electrice termice sau nucleare. Poluarea termică este
introdusă în bazinele acvatice de apă utilizată de răcire. Ca urmare a temperaturilor mai mari de apă în
aceste bazine acvatice se produce o accelerare în unele procese biochimice, precum şi o scădere a
oxigenului dizolvat în apă. Se încalcă ciclul fin de reproducere echilibrată a diferitelor organisme. În
condiţii de poluare termică, de regulă, se observă o creştere puternică a algelor şi dispar alte organism,
care trăiesc în apă.
Îmbunătățirea calității apei este un obiectiv esențial al politicii UE în domeniul apei. De-a lungul
anilor, multe râuri, fluvii, lacuri și ape de coastă din Europa au fost atinse de poluare, iar ecosistemele
acvatice au fost afectate de modificări ale cursurilor de apă. De aceea, UE a propus măsuri menite să
readucă apele la starea lor naturală.
Comisia primește din partea statelor membre rapoarte periodice privind calitatea apei potabile și le
analizează cu atenție. Pe cea mai mare parte a teritoriului UE calitatea apei potabile este excelentă, cu
toate că situația nu este atât de pozitivă în zonele rurale.
Fermele pot fi o sursă majoră de poluare, întrucât îngrășămintele, gunoiul de grajd și pesticidele
ajung periodic în râuri și lacuri. Utilizate pe suprafețele agricole, ele stimulează creșterea culturilor, dar
în apă pot conduce la înmulțirea excesivă a algelor. Ca urmare, cantitatea de oxigen din apă scade, iar
peștii și alte vietăți riscă să se sufoce. De aceea, au loc controale riguroase pentru a se stabili ce
substanțe chimice se împrăștie pe suprafețele agricole și când.
Substanțele chimice utilizate pentru a distruge paraziții sau plantele nedorite pot avea, de asemenea, un
efect devastator asupra plantelor și vietăților care trăiesc în apă. Acesta este motivul pentru care
pulverizarea aeriană este interzisă, iar cursurile de apă sunt protejate de zone-tampon.
Anumite sectoare ale industriei produc substanțe care sunt dăunătoare pentru mediu și sănătatea umană,
dar existența unor legi stricte și apariția unor tehnologii mai ecologice au redus poluarea apei cauzată de
industrie.
Majoritatea apelor reziduale sunt tratate în vederea îndepărtării materiei organice, iar o parte din ele fac
obiectul dezinfectării sau al unui tratament menit să ducă la eliminarea nutrienților. Dar multe zone din
Europa trebuie să-și îmbunătățească sistemele de colectare și epurare a apelor uzate.
Și oamenii pot fi o sursă directă de poluare. Folosim produse farmaceutice și, dacă nu sunt eliminate
corespunzător, acestea pot ajunge în sol, râuri și lacuri, cu consecințe dăunătoare pentru plante și
animale.
În prezent, majoritatea apelor pentru scăldat din UE sunt curate, iar procentul zonelor cu apă dulce
pentru scăldat care prezintă un nivel calitativ foarte ridicat aproape s-a dublat între 1990 și 2009.
Microorganismele au un impact major asupra mediului, deoarece ele sunt la baza dezvoltării și
existenței vieții pe Terra. Ele sunt prezente în mediul ambiant: aer, apă, sol, plante, produse alimentare,
obiecte etc. Acestea pot folosi în procesele metabolice metanul, hidrogenul, azotul moleculsar, oxizii de
carbon, transformându-le în compuși asimimilabili pentru plante și animale. Microorganismele
purifiante scindând materia organică și anorganică pun în circulația atmosferică diverși compuși chimici
precum CO2 și alte gaze folosite în procesele care au loc în mediul ambiant. Viața macroscopică este
esențială pentru existența și continuitatea mediului, deoarece totalitatea proceselor ce au loc în atmosferă
și, în general, la nivelul scoarței terestre, sunt realizate doar prin intermediul microorgsanismelor, având
rol de catalizatori biologici. La toate nivelele bacteriile sunt fundamentale ecosistemului global,
deoarece doar prin activitatea lor materiie existente pe pământ, în cantități limitate, pot fi reciclate și
reutilizate, asigurându-i-se viața.
Microorganismele marine și de apă dulce aduc numeroase beneficii, ca de exemplu formeaxză baza
lanțului trofic în oceane, râuri și lacuri. Rezervele de oxigen, balanța global a altor gaze importante din
atmosferă sunt în cea mai mare măsură controlate și gestionate de metabolismul microbian.

În concluzie putem spune că microorganismele sunt unul din factorii ce generează toate procesele din
atmosferă, inclusive și circuitul apei în natură, deci prin intermediul acestora o mare parte din soarta
apelor Terrei depinde în totalitate de activitatea prietenilor noștri macroscopic, ce au ca funcție de bază
existența materiei vii în atmosferă.
 Bibliografie:
1. https://academic.oup.com/femsec
2. https://ec.europa.eu/environment/basics/health-wellbeing/clean-water/index_ro.htm
3. http://ecology.md/md/go/aHR0cDovL21lZ3JlZW4ub3JnLnVhLz9wPTQ2MA==
4. https://www.slideshare.net/EugenTabac/3-pdf-conspect-rspndirea-microorganismelor-n-
natur
5. https://www.springer.com/journal/248
6. „Inginerie Ambientală note de curs” Dudnicenco Tatiana, USM
7. ,,Biotehnologii şi depoluarea sistemelor ecologice” Dana Malschi, Bioflux Publishing
House, Cluj-Napoca, 2014