SISTEMUL

ENDOCRIN
• Glandele endocrine sau glandele cu secreție internă
sunt organe specializate în secreția unor substanțe cu
acțiune specifică, denumite hormoni, pe care îi varsă
direct în sânge.
• Glandele endocrine sunt:
- hipofiza,
- epifiza,
- tiroida,
- paratiroidele,
- timusul,
- suprarenalele,
- partea endocrină a pancreasului și a glandelor genitale.
 Hipofiza – sau creierul endocrin, are un rol important în reglarea
funcțiilor metabolice ale organismului, atât prin legăturile sale intime cu
SNC, cât și prin interrelațiile cu majoritatea celorlalte glande endocrine.
Este situată în cutia craniană, la baza diencefalului, într-o lojă formată de șaua
turcească a osului sfenoid și de duramater, legată de baza hipotalamusului
prin tija pituitară.
Are formă ovoidă,
mărimea unui bob de fasole,
cântărește aprox.0,5gr.și este
formată din trei lobi
(anterior=adenofipofiza,
intermediar, și
posterior=neurohipofiza.
 1. Adenohipofiza (lobul anterior) – reprezintă partea secretorie a glandei și
cuprinde aprox.75% din masa glandulară, alcătuită din cordoane celulare neregulate,
ce vin în relație strânsă cu rețeaua de capilare sinusoide dintre ele. Produsul de secreție
al fiecărui tip de celulă este un hormon specific, numit hormon trop, și sunt:
somatotrop (STH – influențează creșterea și metabolismul glucidic), tirotropina (TSH
– stimulează secreția tiroidiană), corticotropina (ACTH – stimulează secreția
corticosuprarenalei), gonadotropinele (reglează activitatea gonadelor la femeie și
bărbat).

2. Lobul intermediar –
lamă subțire de țesut epitelial
glandular, ce aderă de lobul
anterior și de hipofiză, reprezintă
2 % din masa hipofizei. Secretă
hormonul stimulator al
melanocitelor (MSH, care
provoacă pigmentarea pielii).
 3. Neurohipofiza (lobul
posterior) – alcătuită dintr-o stromă
conjunctiv vasculară, fibre nervoase
provenite din tractul hipotalamo-
hipofizar, celule gliale și celule din
ceilalți lobi hipofizari. Produsul de
neurosecreție este reprezentat de
hormonul antidiuretic (ADH, acțiune
principală de conservare a apei în
organism prin scăderea eliminărilor
hidrice renale) și ocitocina (rol în
contracția celulelor microepiteliale din
pereții canalelor galactofore, urmată
de ejecția laptelui; provoacă contracția
musculaturii netede a uterului).
 Epifiza (glanda pineală) – are
formă conică, situată în partea posterioră
a diencefalului, constituită dintr-o
stromă, în care se găsesc celule
nevroglice cu caracter secretor și
numeroase fibre nervoase simpatice.
Produsul de secreție – melatonină –
hormon activ al glandei, ce exercită
efecte inhibitoare asupra eliberării
hormonilor gonadotropi hipofizari.
Fibrele simpatice influențate de retină
controlează secreția epifizară, în funcție
de intensitatea luminii (lumina puternică
scade sinteza, întunericul are efecte
stimulatoare).
 Glanda tiroidă – situată în partea antero-laterală a gâtului, în loja
tiroidiană, pe fața anterioară a laringelui și traheei. Are forma literei H, prezintă 2lobi
laterali (stâng și drept) uniți printr-un țesut glandular – istm. La exterior prezintă o
capsulă fibroasă, ce împarte parenchimul tiroidian în lobuli. În structura unui lobul se
găsește țesut conjunctiv (stroma conjunctivă) și țesut glandular propriu-zis
(parenchimul glandular).
Lobulii sunt alcătuiți din
vezicule sau foliculii tiroidieni. În
cavitatea foliculului se găsește o
substanță gelatinoasă, omogenă
(coloid), care reprezintă un
depozit de hormoni. În coloidul
tiroidian se găsesc mai multe
proteine, principală fiind
tiroglobulina sintetizată de
celulele foliculare. Prin iodarea
aminoacidului tirozină din
structura tiroglobulinei, se produc
hormonii tiroidieni – tiroxina și
triiodotironina.
 Glandele paratiroide – 4
formațiuni mici, ovoidale, cu
diametrul de 0,5cm., de culoare
galben-brună, așezate perechi pe fața
posterioară a lobilor glandei tiroide,
în afara capsulei acesteia. La exterior
sunt învelite de o capsulă fibroasă
proprie, ce trimite în interior septuri
conjunctive, care împart glanda în
lobuli.
Sunt esențiale pentru viață, ele
secretă parathormonul – stimulează
resorbția intestinală a calciului,
acționând în strânsă corelație cu
vitamina D, scade eliminările urinare
de calciu, stimulând eliminările de
fosfați și K.
 Timusul – organ cu funcție limfoidă și endocrină, situat în etajul
superior al mediastinului anterior, retrosternal. Se dezvoltă începând cu
săptămâna a 6 a vieții intrauterine, crește până la pubertate, apoi involuează,
transformându-se în cea mai mare parte într-o masă de țesut adipos.
La naștere, are o lungime de 5-6 cm. și o greutate de 10-15 gr.,
alcătuit din 2 lobi (drept și stâng), uniți între ei pe linia mediană și acoperiți de
o capsulă conjunctivă, care trimite în interior prelungiri delimitând lobuli.
Lobul timic este
constituit dintr-o rețea, în ochiurile
căreia se găsesc numeroase celule –
timocite, care migrează în circulația
generală, populează organele
limfoide periferice (limfocite),
contribuind la imunitatea celulară a
organismului.
Timusul, pe lângă funcția
imunitară, influențează creșterea și
maturarea sexuală.
 Pancreasul endocrin –
alcătuit din insulele de celule
răspândite în interiorul
lobulilor pancreasului exocrin,
numite celulele Langerhans –
alcătuite din cordoane celulare
care se anastomozează,
formând o rețea în ochiurile
căruia se găsesc capilare
sanguine. Cordoanele
glandulare se compun din
celule alfa (25% ce secretă
glucagonul) și celule beta
(75% secretă insulina).
 Glandele suprarenale – 2 mase mici (10-12gr.), de formă
triunghiulară, situate deasupra polului superior al rinichiului, de care sunt
separate printr-un sept conjunctiv. Este alcătuită din două porțiuni:
- corticosuprarenala – parenchimul este format din celule epiteliale, dispuse
în cordoane separate prin sinusuri venoase, se disting 3 zone:
a. Glomerulară – secretă hormoni mineralocorticoizi (aldosteronul);
b. Fasciculată – secretă hormonii glucocorticoizi (cortizolul);
c. Reticulată – secretă hormonii 17 (cetosteroizi - androgeni și estrogeni).
- medulosuprarenala – formată
din cordoane celulare scurte ce
reprezintă neuronii simpatici
postganglionari, care nu mai
prezintă axoni, dobândind
proprietăți secretorii -
adrenalina (activează
metabolismul energetic) și
noradrenalina (acțiuni vasculare
intense).
 Glandele sexuale – ovarul endocrin – reprezentat de celulele tecii
interne a foliculilor ovarieni, care secretă hormoni estrogeni – foliculina, și de
celulele corpului galben, care secretă progesteronul sau luteina.
Testiculul endocrin – reprezentat de celulele interstițiale Leydig,
care se găsesc în țesutul conjunctiv dintre tubii seminiferi contorți. Totalitatea
celulelor interstițiale secretă testosteronul.