Expansiunea universului

.În urma unor minuțioase observații astronomice, desfășurate pe

parcursul unei decade (1919-1920) Edwin Hubble a descoperit că
Universul este în expansiune: toate galaxiile se depărtează una de
cealaltă.
La Observatorul astronomic Lowell din Arizona, SUA. Acolo,
astronomul Vesto Melvin Slipher a descoperit că circa 10 galaxii se
îndepărtează de Pământ cu viteze de până la milioane de kilometri pe
oră.
Dovada acestui fapt este deplasarea spre roșu a liniilor spectral
provenind de la cele aproximativ 50 de galaxii observate de Hubble si
Humason.
Hubble a stabilit că viteza de îndepărtare a unei galaxii este cu
atât mai mare cu cât este ea mai departe de noi.

Unități de măsură:
1. Anul-lumină (a.l.): distanța parcursă de lumină într-un an
(viteza luminii= 3 x 108 m/s= 9,5 ×10 15 m
2. Parsecul (pc): distanța până la un corp ceresc de unde
diametrul orbitei Pământului se vede sub unghiul de o
secundă de arc; 1 pc=3,1 ×10 16 m (3,3 a.l.)
Legea lui Hubble:
Viteza cu care un obiect cosmic (galaxie, quasar, etc.) se
îndepărtează de pământ (măsurată pe direcția de observare) este
proporțională cu distanța dintre el și Pământ: v=H × D.

Efectul Doppler

Expansiunea Universului poate fi detectată cu ajutorul unui efect

fizic numit deplasare Doppler, care se manifestă ori de câte ori o sursă
de lumină (în cazul de față) se află în mișcare față de observator.
În astronomie, efectul Doopler este extrem de folositor. Pe baza
lui putem măsura viteza tuturor stelelor și a galaxiilor, cunoscând
deplasarea lungimilor de undă a luminii emise.
Dar nici unul din obiectele din Univers nu emite semnale având
doar o singură lungime de undă.
Vitezele stelelor din Galaxia noastră, calculate în acest mod,
sunt relativ mici din punct de vedere astronomic, situându-se în jur de
30 – 40 km / s. În schimb, pentru alte galaxii situația devine mult mai
interesantă. Măsurătorile au arătat că ele se îndepărtează una de
cealaltă cu viteze din ce în ce mai mari.
Se cuvine menționat însă și un dezavantaj: prin efectul Doppler nu
putem măsura decât comportamentul mișcării pe direcția în care
privim, adică viteza radială. În cazul stelelor, în special în cazul celor
mai apropiate de Soare, putem afla mai multe date. În afara efectului
Doppler putem măsură viteza cu care o stea se mișcă pe bolta cerului,
fotografiind poziția stelei la intervale de câțiva ani.
Dar galaxiile sunt mult prea îndepărtate pentru a le putea detecta
mișcarea prin astfel de metode; ar fi necesare câteva milioane de ani
pentru a obține o deplasare semnificativă.
De aceea, tot ceea ce știm în prezent despre galaxii este viteza
lor radială.