r Anula II. — Nr. 74.

, Aradu, joiJ1 ~ia XovrîUMPe,

n«eciiibre) ' 10 1
I 0 70
■ ■■ i- * " *"* M—W—WW—»—i

: --- - r -‘A-r-r r: zz. z^jzzzr: -

>:
Eso de ddne ori in septemana : Corospundriitiele si banii de prc-
Joi-a si Dominec’a. numcratiuno se se adreseze do a
dreptulu: Rodactiunei „L u »i i n af‘
[iPretiulu de prenumeratiune: ■j
in Aradu, eancelari’a episcopesca.
Pentru puhlicatimiilc de trei ori,
I pre anu introgu . . . G fl. v. a. ■|jce contienu cam 160 de cuvinte
j „ diumetato de anu . 3 fl. v. a. |j(spaţiu de *20 sire garmond) tacs’a e
! „ patrariu de anu . . 1 fl. 60 cr. jjîi- fl.; pana la 220 de cuvinte 1 fl.
: Pontru Romani’a si strainetate: ijdra mai. sus 6 fl„ intie-legendn-se
) jjintr' aceste suine si timbralii. — Pre-
[ I*re anu intregu . . . 9 fl. v. a.
r* | „ diumctate de anu Jl50ftr*F6ia bisericâsca, scolastica, literaria si economica.|!!!L!!^!!!^™l“^
II • £•■ --------- :

Organu oficiale alu eparchiei romane gr. or. aradane.

PARTE OEICIALE.
A
Nr. 1542. Preş.
i Comisiunea sinodala, ce are a se intruni la Temi-
sior’a spre a intri in desbateri asupr’a locului si modului
de administratiune a fonduriloru comune, conformu dorin-
^abi^descoperite din partea unorii membrii comisiunali va
ave a se intruni la locuia destinatu iu Temisior’a nu in
,2/24. precum se avisase de aicia sub 2. Novembre a. c.
Nr. 1430. Preş. ci Dumineca in V21 - Decembre a. c. in
orele nainte de mediadi. Cea ce in contielegere cu Prea-
santi’a Sa Domnulu episeopu diecesanu alu Caransebesiu-
Jui, respectiviloru se face cunoscutu.
Aradu, .26 Noembre, 1873.
* sinode in lucrările loru au si purcesu pe urm’a aceloru
Vicariulu episcopescu dela Con­
sistorialii eparchialu din Aradu.
r- • • •
ITIiroiau Uonianialn,
Archimandritu.
PARTE REOEICIALE.
Erasi a dou’a alegere a preotiloru.
(respunsu la „Resunetuluu dlui D. Pop’a, din nr. 58. alu
„Luminei:“)
• fe In numerulu 55 alu acestui organu, am tractatu des­
pre strămutarea preotiloru dela o parochia la alt’a, seu
cum am nu mit’o in limbagiulu constituţionalii, despre a
dou’a alegere a preotiloru.
Cestiunea fiindu pura canonica, in resolvirea ei m’am
folositu numai de canone. Pi-voiu datu eu canoneloru
intielesulu loru gen ui nu, (ori ba, ptibliculu cetitoriu a
. fostu si este in dreptu a dejudecâ. N’am avutu, nici
amu, pretenti’a de omu iscusitu, cu atâtu mai pucinn de
intalibilu; totuşi, mi se pare, cestiunea n’a remasu togniai
fora efectu. Chiar deca in meritulu ei n’asi fi ajunsu unu
resjiltatu positivu, inca am castigatu ceva: am datu oca-
siune clerului nostru a se ocupa de dens’a, ca parte .în­
dreptaţi ta, si a delibera asupra ei, după cum pretinde
r ^santiani’a canoneloru.
M’am bucuratu forte, candu am aflatu de „Resune-
tuIua dlui D. Pop’a, erediendu a fi lamuritu in câtva, ces-
tiunea'cea atâtu de . gingasia si noua; insa direcţiunea
cea luat’o nu duce togmai la scopu; pentru aceea
v ani crediutu de necesariu, a cerca de nou, deca: este
concesu preotiloru a se muta dela parochiele loru la
altele?
Inainte de ce asi veni ad rem, voiu se făcu pucine
1 observări la articlulu dlui Pop’a.
^ Dsa afirma, câ usulu canoneloru âpostolesci a duratu
numai in seelulu alu treilea. Acestu asertu taie aduncu
in valorea ^ si autoritatea canoneloru âpostolesci, care
nainte de secoluiu alu treilea nici s’au potutu ridica la re-
cunoseintia generala, ma in unele parti abia in seelulu
V a ajunsu la cunoseintia.
Mai eronata este parerea, cu mea „ principiul u, care
intr’unu soboru, nu se pote redicâ la valore de „dogma"
ori „eanonu“ in urmatoriulu soboru se redicâ fia fostu de
ori ce natura, pentrucâ in prass’a soboreloru nu-i aflâmu
basa, fiiîftlu . mai dedaţi a crede câ, canonele se sancţio­
nau numai t decâtu in sinodulu, care le si aduce, urmandu
de sine promulgarea ioru in tote provinciile bisericesci
representate in sinodu.
Canonele âpostolesci sunt oglind’a fidela a discipli­
nei bisericesci din timpii apostoliloru, de aceea mai multe
canone. Insa intielesulu can. 15 nu este, care lu-dâ dlu
Pop’a, ci acel’a, care eu l’am datu. Candu cinev’a de
fric’a goneloru parasesce parochi’a sa, nu face strămutare
volnica, deci nu pote cacle sub reprehensiunea canonului
apoatolescu si niceeanu. A cest’a se vede apriatu din can.
18 dela Triill’a, in care aflamu: Clericiloru celoru ce din
ans’a persecutiunei barbare, seu din caus’a ori cărei in-
tennplari au emigraţii, după ce a incetatu persecutiunea seu
alta intemplare, pentru care au emigrata, li demandOmu,
ca erasi se reintârca la bisericile loru.u Asiadara „Ioanu
Tunsu“ din Transilvania ca sa scape de persecutiune,
era silita a trece la alta parochia in Banatu, cea ce
n’a facut’o cu volnici’a, pentrucâ canonulu nu poftes.ee
dela cineva mortea, potendu-o evita, fora vatemarea cre-
dintiei crestinesci; insa densulu in intielesulu canonului
ci tatu, după încetarea persecutiunei, trebuia a se reintorce
la parochi’a s’a din Ardelu, pe care sa hirotonitu.
Intru adeverii, istoria inca ni pote infacisiâ date de
pe terenulu administratiunei bisericesci; totuşi in cest iu ni
canonice ea nu p<5te inlocui dreptulu canonicu, cu
.atâta mai pneinu dovedile istorice potu inlocui pre cele
canonice. — Deşi la §-lu 223 din Istoria bisericesca alui
Siagun’a, se dice câ, in sinodulu dela Antiochia, localu
alu cincilea „s’a asiediatu modalii trecerei dela o parochia
la alta11, nu trebue intielesa strămutarea din cestiune, ci
trecerea din o eparchia la altJa.; adeca trecerea de sub
jurisdictiunea unui episeopu sub jurisdictiunea altuia. Si
pana asţadi inca se pote observâ in biseric’a nostra, câ
clericului, fia ca directu se preotiesca1 in alta eparchia,
ori ca acolo se studieze si teologia, i trebuescu nesmin-
ti tu scrisori recomendatbrie si pacinice dela' episcopulu
seu canonicii, fora dq cari elu nu pote fi primitu de altu
episcopii după can. 7 dela Antiochia: Nime din străini
fora scrisori pacinice se nu se primtsca“. In acest’a se cu-
prinde apoi modidu trecerei intielesu de Sagun’adu Istoria
sa; dar’ intre canonele sinodului antiochianu, unu şinguru*
canonu macar n am aflatu, care se permită strămutarea
preotiloru, din contra in can. 3 am aflatu analogi’a cea
mai perfecta cu can. 15 apost. si 15 niceanu.

A J
r
354
Daca sântele can6ne statorescu astfeliu raportulu
dintre parocu si parochia, episcop» si eparchia: in tira-
pulu acest’a, candu interesele particulari ducu unu oresi-
care rolu, n’avemu ce ne mirâ, vediendule alterate chiar
de preoţi, cari altcum, după pusetiunea loru sunt chiamati
togmai a le aperâ si aplica cu rigore, mai alesu unde
abusulu si disordinea începe a se incuibâ. Mutările preotî-
loru după plăcu, a deschisu usi’a la feliuri da inconveni-
entie, formate de unu precedinte reu pe cont’a libertăţii
bisericesci; ele nu numai inpedeca cursulu liberu alu
aspirantiloru la preoţia, ci demulteori producu si frecările
cele mai mari intre alegatori. Acesta impregiurare mi-a
fostu de ajunsu, ca se pasi'escu in publicu cu ceşti unea
stramutarei preotiloru dela parochia la parochia, basandu-
mi lucrarea pe mai multe canone, si mai alesu pe cano­
nul u 6 dela Calcedonu: Nime se nu se hirotonisea abso­
luţii nici Presbiteru nici Diaconu, nici altu ârecine din
tagm a preotiesca, deca celu ce se hirotonesce nu se va numi
deosebi pentru biseric a vreunei cetati, ori vre unui satu, ori
martiriu on monastiri*. In comentariulu acestui canonu se
dice: „ Vrendu sinodulu acest1a cu lesnire a opri mutările
celoru santiti cu hirotonie ce se făcu din locu in locu afora
de canâne11: etc. x)
5 Daca ar fi permisa strămutarea dela o parochia la
alt a, n asi pricepe canonulu citatu dela Calcedonu si eflusu
din acel a, n asi pricepe insemnatatea singeliei preotiesci,
fora de care preotului nu i-ar fi iertatu se funcţioneze,
pentrucă numai aceea justifica terenulu canonicii, in care
’densulu pote funcţiona si peste care nu pote trece.
Nu fora-temeiu dara se 'oprescu in canone mutările
preotiloru.
Clericulu prin hirotonirea de preotu, intra in legătură
cu parochianii sei, in legatur'a darului, ce se da lui prin
rugatiunea archiereesca: dumnedieesculu daru prohirisesce
pe presbiterulu (N.) alu bisericei (N.) scl. „care lucru se
vede, că pelanga celelalte, si acest'a este intaritoriu alu
hirotoniei*2)
Din cele dise pana aci invedereza, câ preotulu prin
hirotonire investesce poterea jurisdictionaia, poterea de a
legă si a deslegây numai in anumita parochia si episcopulu
' ^umai in anumita eparchia 3); er pre episcopulu „ce a
luatu doue eparcliii de a dou'a nunta ilu numimu 4). Cu
câtu mai alesu potemu numi de a dou’a nunta pre preoţii,
cari au luatu doue parochii.
# Hirotoni’a, precum vediuramu, are unu caracteru
similu nuntii. Firea ei este atare, incâtu nu sufere ca preo­
tulu se pasiesca in legătură cu a dou’a biserica, precum
firea preoţiei nu ierta preotului a dou’a nunta; pentru
aceea cu dreptu se dice in tîlculu can. 14 diu Pidalionu:
„candu se Jace mutare, este afora de cuventu si afora de '
lege*. Er ca preotulu se pota functiuna legalminte la
o adou a biserica, ar trebui rehirotonitu, insa rehirotoniele
precum rebotezarile, sunt oprite in candne cu depunerea
si a celui rehirotonitu si a episcopului, ce l’a Tehirotonitu.
Parerea mea in privinti’a mutarei preotiloru. e mo­
tivata si prin cuvintele nemuritoriulu metropolitu Siagun’a,
care la §-lu 165. din Compediulu de dreptu canonicp, pro-
banduprin canone incompatibilitatea mutarei Episcopiloru la
alte Eparchii, dice. că-, prin acele canone ,r‘) „se oprescu
si preoţii si diaconii, a nu se, potea strămută dela locurile
loru, spre care sunt hirotoniţi, la alte parochii seu diaconiiu.
!) Vedi Pidalîonulu.
2) Coment: can. 6. IV. in Pidalionu.
») Pidalionu pag. 16. Not. 2.
*) Acesta restringoro nu ac refere la darulu preoţiei, carele este egala ia
toti preoţii, ci simplu numai la administrare.
#) Can. 1. si 2 dela Sardic'a, la care si eu am facutu provocare tu Nr. 66
L
In fine abstragendu dela candrie eu nu tienu nici
de dernnu nici de cuviintiosu statului preotiescu .muta rile^
ce de presinte sunt
.... . , la ordine;
. . .ma. I0 chiar periculos»
pentru limscea interna a biseneei. Preotulu in poterea mi-
siunei sale trebue se fiamodelulu abnegarei si alu modestiei
cautandu mai pre sus detote binele bîsericei, la care sa an«*a-
giatu a conlucra din propri’a convicţiune. Nu ar trebui urma-
tu dara unu obiceiu atâtu de reu, care se contrariiaza cu
principiulu evangelicu: mergândv invetiati tâte -nemurite
Preoţii noştri prin mutările loru se păru a alterâ aeestu
principiu santu. Ei denega invetiatur’a dumnedidsca .chiar
neamului earui’a si densii apartienu, denega invetiatur’a
loru credintiosiloru noştri cu pucine midiloce materia le,
aducendu astfeliu urmările cele mai funeste in biseric’a
ortodosa, decadintia morala si proselitismulu bisericescu. Ci­
ne nu vede că, contrarii ortodossiei, vor se aiba ocasiu-
nea binevenita ca se intre in staululu turmei părăsite de .X
pastoriu ? Ierarchi’a va fi cu priveghiare totudeuna, si nu
va suferi ca preoţii spre detrimentulu poporului credintiosu
se-si plinesca poftele loru prea esagerate. Fiţi intielepti ca
sierpii!
Vfincenliu 9Ianj(riu
Adnesse Ia instrucţiunea consistoriala pentru in­
spectorii cercuali, *)
din 15. nov. 1873. Nr. 1477|34-7. scl.
A.
Cerculariulu ministrului de culfcu si de invetiamentu, %
cu datulu 10. decembre 1872. Nr. 32,488, trimişii
tuturoru jurisdictiuniloru (comitateloru, orasieloru scl.)
De la introducerea articlului de lege 38. din 1868., minis-
teriulu, ce sta sub conducerea mea, s’a nisuitu din resputeri a
delaturd tdte greutăţile ce impedeca invetiamentulu populavu, si
totodată a facutu t6te dispusetiunile legali pentru essecutarea
acestei legi. Straduintiele, purcese, din aedsta lege, au deghi in-
ca acum, resultate visibile, totuşi acesta afacere este de presentu
numai in stadiulu primu alu desvoitarii sale; iu calea desvoltarii
sale i stau si acum’a pedeci, cari precum se pare, numai prin
rigurbs’a aplicare a despusetiuniloru legii se vor putd pestrece.
Diet’a a voitu so sprigindsca, acdsla lege si cu ajutoriulu
altern legi; asia puntulu f) din §. 22. alu articlului de'lege 18.
din 18/1. ordm&sa: cumca comun’a este indetorata a se ingrigi
de şcolile sale si de alte asemene institute; totu asia §§. 40. 42.
c), 44 70.^ si 87. d.) din articlulu de lege 8. de la 1872. (legea
de industria) prin regularea invetiamentului pentru mvotiaceii de
industrii, vme mtr ajutoriulu legii de invetiamentu, cari ordina-
tium tote dovedescu, cumca legelatiunea nu numaiî este petrunsa
de importanţi a causei, ci se si straduesce se asecure legii resul-
tntu si efectu. &
Organele, ce sunt anumite pentru innaintarea invetiamentu-
., VrQC}}m s«Qt, pentru' şcolile confesionali: autoritatile locali,
si supenore ale comumtatiloru confesionali; pentru şcolile comu­
nali . scaunele şcolare, senatele de scbla comitatense, inspectorii
in colea mai multe caşuri, numai asia potu
eastiga validitate numiteloru despusetiuni ale legii, daca acelea
oigane îecurgu la spriginulu oficiale alu jurisdictiuniloru in casu
despusetiu eQev*r* s* renitiutia intru esecutarea numiteloru
0rSanele ţegali, anumite mai sus, caror’a li s’a incrodin- +
£;fgU fea mvetiamentului populam, de la aducerea legii de '
ncntiMi ^6n U ^i|ina astac^ au recursu a dese ori la jurisdiotiuni
durere \3ri^mu1u n0eessanu, dar au trebuitu se se convingă cu
imnlinitu îw* .a,.,ac^s^a recercare, nu t6te jurisdictiunile si-au
l tonnti a loru, sdu celu putienu n’au implinit’o cu ne-
cessana rapediuno, puntualitate si rigdre1 de lege.
49 jacUm j^risdictiunile, eouformu articlului de lege
nn. na nlnV 8UUt or^l“ate ei organisate CU totulu de nou; si
după ce, conformii articlului de.lege 18. din 1871. s’a iuceputu
prm comune o vidtia n6ua, socotu a fi la ttrapu ca se indreptu
atenţiunea jurisdictiuniloru si tbta energi’a loru la aceea, ca den- *
sele se traga in cerculu loru de activitate si intre agendele loru
*) A se red<$ nrulu procedinte Red.
 355
esseeutarea legii de invotiamentu 38. din 1868. si a legii de in-
^ dustria 8. din 1872. si totodată jurisdictiunilo *u numai se în­
drume organele lom essecutive, ca delocu se deo mana de aju-
toriu la recercarea organeloru legali auuraite pentru efeptuirea
îogii de invetiamentu, ci anca jurisdictiunile se domande ca or­
ganele sale, candu ocasiunalminte cercetdza oomun'a, se-si estin-
da atenţiunea si asupr’a stării scdloi si asupr’a umblării prunci-
loru la scdia, se le constringa pre antistiele comunali la rigurd-
s’a eseeeutere a acelei partî din legea comunala carea o prive-
«ce po densele, pentru leneviri se pedepsăsca atâtu pre antistiele
comuuali câtu si pre părinţii carii nu-si dau pruncii la scdia, si
acolo, unde nu este anca edificiu de scdia si nu e invetiatoriu, ’
. unde aceştia nu corespunda scopului, se nisudsca ca comun’a
-sdu confessiunea se satisfaca câtu mai curendu acestei detorintie
legiuite. Despre esseeutarea ordinatiuniloru emise in acestu modu
jurisdictiunile, la fiecare congregatiune de patrariu de anu, se
■cdra socota dela respectivele comune, si pe bas’a acestoru repor-
te se intre si acdsta causa in raportulu ce trebue se mi se a-
^ stdrna mie intru intielesulu puntului 4. din §. 130. si a §-lui 132. din
articlulu de lege 38. dela 1868. Sum convinsu curaca onoratele
autoritati, pentru implinirea detorintieloru loru referitdrie la
efeptuirea instructiunei poporului sunt insufletite din âcele-si
motive, cari au condusu si pre legelatiune la facerea acestei legi
•sil la emiterea ordinatiuniloru privitdrie la dens’a spre fericirea,
poporului; in acdsta convingere credu si sperezu cumca onoratele
jurisdictiuni vor esseeufă acdsta ordinatiune a mea, nu numai din
detovintia catra esseeutarea legii, ci si din indemnulu intrenu alu
convingerii proprie. —
Prin acdsta ordinatiune provocu pre onoratele jurisdictiuni
•ca intru intielesulu puntului 4. §. 130. diu legea de invetiamentu
se repdrte aici in ne-care patrariu de anu despre resultatulu
-activitatei loru, dimpreună cu a activitatei senatului de sc61e
comitatense, de asisderia s6 se cuprindă acăst’a si in raportulu a-
mualu ce se mi se astdrna intru intielesulu §-Iui 132. din aceea-si
r Jege- —
B.
Estrasu din rescriptuln Ministeriului reg. ung. de
cultu si invetiamentu cu dtulu 28. Iuniu 1873.
Nr. 15,196 adresatu Consistoriului rom. din Aradu.
Ilusfritatea Ta mi-ai adusu la cunoscintia acele greutati si
I
acele pedeci, cari, de după parerea sinodului eparchialu, impe-
deca innaintarea si desvoltarea mai repede a causei instructiunei
\ poporali confessionali, si cari pedeci se manitesta mai virtosu in
ddue direptiuni:
; 1. Este acea lipsa do deoblegare pentru autoritatile admi-
. nistrative si pentru comunele politice, de după calea ar fi iude-
Vj tolate se essecute dispusetiunile autoritatiloru confessionali de
V scdia; si
2. unele dispusetiuni din legea instructiunei publice, privi­
tele la sculele populari confessionali, si respective lips’a de atnri
- dispusetiuni in lege, cavi se favorăsca vietioi si desvoltarii scble-
Ijiru confessionali.
Cu privire la aceste pedeci amu onore a-Ti dă Ilustritatei
Tale urmatdriele desluciri spre acomodare si spre gratiosa
despunere mai departe.
Prin cerculariulu meu din 10. decembre, a anului trecutu
Nr. 32,488*, am provocata t6te municipiele, ca despusetiunile
autoritatiloru confessionali de scdia in cause scolarie se le' ajute
la, efeptuire si se Ie esecute, impunendu-li-se de detorintia ca
totu-de-un’a se dee mana de- ajutoriu la provocarea ce li s’ar
•face in asta privintia de catra autoritatile confessionali descola. Deci
in asta privintia nu este lipsa de întregirea legii pentru instructi-
& unea publica, câ, de după spiritulu legii, atenţiunea si ajutorarea
•ce viuu de la autoritatile administrative, trebue s6 se estinda nu
numai a supr’a scoleloru comunali ci si asupr’a desvoltarii scdle-
loru populari confessionali, si dreptaceea avendu in vedere direp-
unea si spiritulu articlului de lege 38. din 1868. acestu defectu
alu legii, carele esiste numai la aparintia, prin citatulu cerculariu
.alu meu este degiă suplinitu pe calea administratiunei publice.
Cu adeveratu, pro langa despusetiunile legii si pre langa
despusetiunile administrative ce aparii necesarie la introducerea
ei in viătia si la esseeutarea aceleia, numai asia vom ajunge cu
securitate la desvoltarea generala de cultura spre care nisuimu,
^daca atâtu de Ia guvernu si de la organele lui câtu şi de la
h ^autoritatile confessionali se va sterni in popom si in singurateci
sentiulu do detorintia ce se reeere neaperatu la innaintarea si la1
înflorirea causei invetiamentului. In asta privintia togma bis ori
i
î •
colo si autoritatile bisericesci potu so esserce cea mai multa sî
cea mai secura iufluintia a supr’a poporului, pentuu câ in suer’a
loru autonoma de activitate, venindu in tdte dilele in coatingere
cu credintiosii, au ocasiune se-i lumineze, se-i impartasiăsca in
spriginu moralu -si materiala, si daca vor intrebuintiă bine tdte
medilocele ce li stau la despusetiune, fora indoidla se va sterni , '
in crodintiosi sontîuln de dotorintia. --
Legea nostra pentru instrucţiunea publica fiindu basata pe
principiulu instructiunei obligatbrie, despune apriatu ca oblegatulu
copilu se cerceteze sc61’a regulatu. Acdsta despusetiune a legii,
acolo unde so reeere, guvernulu o aplica, si-i castiga valdre si
pentru, scdlele confessionali pre calea municipieloru. —
Era unde despusetiunile autoritatiloru bisericesci in cause
scolarie ar remand fara de resultatu, fie din caus’a indiferentis­
mului credinciosiloru său din alta ori care causa, si referdsea-se
aceste despusotiuni ori la clădirea si sustienerea edificieloru de
scdle confessionali, ori la asecurarea salarisarii invetiatoriloru ori
la efeptuirea oblegamentului de a cercetă sc61:a, — acolo esse-
cutarea acestoru dispusetiuni se pdte acum ajunge pre calea
administrativa. In asta privintia autoritatile confessionali se potu.
adresă nemedilocitu la autoritatile administratiunei publice.
De altmintrelea cu stima Te rogu pre Ilustritatea Ta, ca
acele caşuri concrete, ce ddra s’ar intemplă, si in cari autorită­
ţile administrative—in butulu desu citatului meu cerculariu — ar
denegâ autoritatiloru confessionali spriginulu si ajutorarea rece-
ruta, se binevoiesci a mi le insciintiă mie, ca se potu face paşii
necesari mai departe.
Budapest’a, in 28. juniu, 1873. Din incrodintiarea dini
ministru: Gedeonu Tanârky, m. p, secretariu de stătu. —
„Jesuitii â la (îoldisiu etc.“
„ Ore nu este peccctu de Ddieu — dice „Albina" in
Nr. 89. despre „Lumina" — se se arunce denarii noştri
bisericesci pre o astfelu de fâia, in care iesuitii h la Gol-
disiu, etc. strica papirulu cehi scumpit, pnblicandu pamfle­
tari miserabili etc. etc.“
■ .
La acestu titlu nou eu care ne onoreza Domnulu
dela Albina, s’ar pote dice pe scurtu cu umoristulu
Marţiale:
Rumpitur invidia quidarn Quod me Roma
legit; rumpitur invidia.
Rumpitur invidia, quod amamur, quodque probamur.
Rumpatiir quisquis rumpitur invidia.
Relativa Ta moraPa si pretinsele pamfleturi rnîsera-
bile din „Lumina" : se observa, ck ele nu sunt alta de-
eâtu antidotu forte nimeritu si eficace pentru moraPa si
articlii edificatori ai aceloru creştini dela „Albina", cari
voieseu moralminte a omori pre alţii.
MoraPa nostra e justificata prin eaderea vostra!
Redactorulu acestei foi e gata preabucurosu a vi-
face plăcere, si a depune acest’a sarcina in manile acelei
eorporati uni respectabile, din a cărei iii credere o porta;
decâtu relativa la scopulu dlui dela „Albina", fia-mi
permisu a me folosi de unu esemplu istoricu, cave m
miniatura se pote aplica la noi: Philipu imperatulu Ma-
* cedoneniloru atâtu de astutiosu in cugetările sale, pecâtu
de curagiosu in resbelu, după câte-va loviri fatale pentru
densulu, tramise la Atheneni soli, scriindu-le astfelu:
„Barbati Atheneni, de vreţi se încete resbelele si se fia
pace intre noi: se cere unu lucru, adeca, se alungaţi pre
toti oratorii din cetatea Vostra, ea ei sunt, cari cu dis­
cursurile loru maestriţe îndemna poporulu la arme, se-
mena dişcordPa si târburarea si sunt caus’a ealamifcatiî
resbelului.44 . ,
Mare parte din Atheneni erau incantati de acesta
tonu sirenicu, si deciseră se alunge pre toti oratorii din
Athen’a, intre cari erau. si Aristide, Focion si Demostene.
Acest’a din urma inse presentandu-se înaintea poporului,
vorbi astfelu: „Barbati Atheneni! Voi sunteti plecaţi a
face voi’a lui Philipu, si noi aşişderea suntemu dispusi
a asculfâ comaud’a vdstra; noi plecainu in data; dar
pentru amorulu ce* avemu catra patria, vremu sk vi spu-
I
356
nemu anteiu o fabula: „Lupulu a tramisu soli la oi, cîi-'
cendule, de vor se aiba pace cu elu, s& alunge cânii
dela turma, cari latra si făcu mare turburare. Oile
se
invoira la propunerea lupului si deciseră se îndepărteze
pre câni. Atunci dise unulu dintre câni: „Oilor! Nu in-
tielegeti voi, de ce poftesce lupulu se ne alungaţi? Sco-
pulu lui nu e sb faceţi pace cu elu, ci ca se remaneti
fara păzitori, spre a pote veni noptea se ve rapesca si
jse ve manancc un’a câte un’a.
Oile judecandu cuvintulu acest’a bine, au lasatu pre
cânii lor la turma. Asia Athenenii — după ce fusera in
ouratu cu planulu lui Philipu — n’au alungatu pre Oratori.
_________ Unulu «lin Jcsultl.
Santirea apelom la diu?a S. Ioanu botezatoriuhi
in Bucureşti,
Nimicii mai maretiu si mai grandiosu nu se pare ca acea
mulţime de poporu care se p6te vedea la santirea apeloru in
Bucureşti, de si se intempla, câ de multe ori sufla ventulu celu
mai rece de câtra imperiulu Rusescu, numitu Crivetiu, in câtu
chioru lemnele pocnescu de gieru, si ce e9te mai admirabilii, aceîu
geru cumplitu, mai nainte de santirea apeloru cu câ-
teva./,re si se mai m6ie, par’ câ insasi Dumnedieirea si-
manifestddia misteriulu seu asupr’a acestei mari serbări, carea
numai in Santu-Petruburgu se mai tiene cu asia mare pompa,
câci t6te cele lalte capitale mari ale Europei sunt de parte de
a egalidid, de parte sunt t6te cetatile Orientului cu talismanurile
loru, pentru câ ori cine, care a vadiutu acesta prea frumdsa ser-
bare, i va râmând unu suveniru santu si curatu in anim’a lui;
fia ori ee strainu de pre fati’a pamentului, inca se va inchind
cu respectu si va laudd acesta ceremonie imposanta si maieste-
tica, ce se, face sub ceriulu liberu VYe tiermurii Dambovitiei, in-
• tre ni «asin a de apa si dividie, hotelulu de Franci’a si easin’a la po-
dulu de fieru, pe unu terenu de stulu de largu, unde se vedu
mu de mii de 6meni din t6te clasele societăţiioru, oştire multa
nsiediata in ordinea cea mai frumdsa, calarime mandra, tunuri
giutuite sLchesone, drapele sânte mai. de pre la t6te templele
mari, aquil a Romana cu crucea de auru in gura pare ca se
pldea marindu puterea Dumnedieului celui prea in-naltu, popo-
rnlu estasu de fericire unde ckiamatu de liber’a sa vointia face
vugatiune panta in ondrea Diditoriului lumei, vede fldrea si ma-
. rirea tierei salo, vede ori ce pdte dori unu muritoriu.
O frumdsa di! o părinte gratiosu care araţi unu farmecu
si o bucuria pre fetiele tuturoru, cum voiu putd admird ma-
• rirea Ta, cum . nu voiu privi cu plăcere la acea mulţime de miniş­
tri a Ini Christu, la sute de # cantareti , cari abia si-facu locu
pmtre mulţime liiandu o direcţia câtra pavilionulu verde, unde
sta melropolitulu si domnitoriulu tierei incungiuratu de t6te nota­
bilităţile civile si militare, si unde intre sgomotulu aloru sute
de, campane si bubuitulu tunuriloru se pldca toti la signalulu
bine cuventarei crucei. O adeverata fericire pamentdsca! adove-
rate imnuri religidse, adevarata tidra carea poţi glorifici! si mari
pre Dumnedieu, adeveratu poporu, pleca numai in nainte, in-
plinesce-ti chiamarea si fâ voi’a celui eternu.
Si cu dreptu cuventu câ privindu la acea mulţime a cărui
margini se perdu, nu numai pre pamentu, ce si in balcdne si
pre acuperamentele curtutieloru, .e o lume multa si ne descrisa,
spună străinii care locuescu in Bucureşti, marturisdsca ei adeve-
rulu, câ eu nu potu laudd nici a sut’a parte din destulu frumseti’a
acestei mari serbări. Fia! câ va veni timpulu, candu se vor cu-
nosce adoratorii si candu fiesce care si-va lud plat’a sa.
________ _ T. llenchfzlami.
Preotulu cortesiu.
In 8 .Decembre
. s. v. se va intemplâ alegerea de notariu
coniuualu m notariatulu Aciuti’a, in care postu se afla de presin-
te unu magiaru. Vediendu respectivulu not. cumca-i va fi eade-
rea a umblatu tramitiendu pre la preoţi pre unii si alţii pentru a ii
cumperi! pe partea lui, inse fiindu respectivii preoţi romani ade­
veririi, ei.interesanduse multu de s6rtea poporului siesi incredin-
tialu nu sau lasatu sedusi de corifeii, cari amblau cu bani si
alte niîdiloce. — Vediendu magiarulu câ cu aceşti corifei
nu i succede, si a capetatu pre brnvnlu preotu din Acin’a Ioauu
Vusdeu, carele luni in 1 Decembre n. deja a mddiadi se afla
in crisim’a din Plescuti’a, unde petrecu pana sdr’a la .9. 6re, de
Cu tipariulu Ini Stel'ann Oyulai. — Proprietatea si eilitur’u (liecesei aradaue. — Redactorii rcupundictori:; lOKiS'u
4
unc e apoi se lua la cortesii pentru not. raagiaru: mdrsa la pre-
pi m ^,C1U^ a Hardutiu si de-acolo la J. Farcasiu preotulu ^
• ^ j GSCU..1 P®ntri1 a"ii seduce; inse aceştia ca romani buni
miRAPni?'1 i 1 u ţ°PT’ldu* nu s’au lasatu sedusi, de si le pro-
ZZTT1? ^n,bfîlDdu Câ 61 86 in^ere8ddia multu depo-
pornlu seu, decatu de interese marsia-ve: ne d6re si ne nare reu
de bravulu preot» J. Vusdea, fiindu ck s’a facutu undlt’a altor»
neamuri străine pentru mteresu privaţii, — ba cei raai multu elu
n ei nu apartiene la notanatulu din Aciuti’a, ci sciindu elu câ i se-
platesce, a venitu dintr’altu notariatu. '0 —-
KArnmlanil, fiii poporului..
Micalac’a __?*Qvembre 187‘-\
3 Decembre '
„Eespimsu.44
La provocarea modesta a iuvetiatoriului ortodossu Euthimi»
Buganu dm Sioimosiu“ ceruta in „Albina“ Nr. 87. ca adecă se-i
firatu in publicu cari sunt aceia ee au beutu rachiu din butea c# jki ''
a fostu depusa la siogorulu seu? — 4 ta pre scurtu punu la ve­
dere: Teodoru Rosie’a mortu de beatu, 4ra ameţiţi de fire-
pentru beutnr a din bute: Teodoru Muresianu, Teodoru Tornea
Mitim Dreuceanu, Mitru Palc’a, Vas’a Stoianu, Teodoru Bugariu
(senior) Neţii Ilia, Pavelu Bugariu ; 4ta cb-ti aratu aci n6a, d^c.'i-
] nu eşti indestulitu cu aceştia, ti mai potu aretâ si 20, cari au
beutu din butea de rachiu apoi inca si neamurile Dtale, dar ti.
potu aretd si omeni dintre betranii satului cari dici câ au facutu
sc61’a, si cari asisderia au gustativ din bentur’a din bute. —
Cugetu câ acumu vei fi cu t6te in curatu. __
CoiiMtante Coiiilosianu,
._________ notariu comunalii.
*) Acosta corcspundiiitla nu ar av6 îocii fn „Lumina" de nu ar conticno-
învinuiri vatematoric do onestatea preotidsca; o publicaramu cu atât’a mai ale­
şii, ca suntemu rugaţi spre ac^st’a de 3 barbati respectabili, si in sperantia c:Y %
părintele învinuiţii — pro carele lu-cunoscemu si stîmamu inca din trecuta_
vafîiu stare a-si ajocra ncvinovati’a sa. Red.
*
Concrrsui 1
1) Pentru Staţiunea invctiatoresca din Ignesti cu salariulu
ioo fl. 4 cubule grâu, 4 cubule cucurudiu 8 orgii lemne car-
tiru si gradina de legume; 12 jugere pamentu care insa mai
multu pentru pascutu. —
2) Pentru Staţiunea, invctiatoresca din Mineadu totu cu
acela salariu de mai susu.
Doritorii de a ocupa un’a din aceste staţiuni sun t avi-
sati a-si trimite recursurile loru — instruite in intielesuiu
statutului organicu adresate câtra comitetalu parochialu —
unde dorescu a fi aleşi — subscrisului in B. Sebesiu pana
m 27 Decembr. st. ve. er alegerea se va tiene in 30 Dec. st.
v. totu odata recurenţii, au baremu un’a data, a se infacisiâ
in respectivele comune cu ocasiunea carei-va serbatori pen-
tru de a-si dâ dovdda despre desteritatea loru in tipicu si can-
tari. Cei cu testimoniu de cualificatiune voru avea breferintia.
B. Sebesiu, 23/n 1873.
Uie BoHffnmi,
inspector».
Concursu 2
pentru postulu invetiatorescu in comun’a PaneoV’a, trac—
tulu protteralu alu Hasiasiului pana in 2. Decembre a. c.
candu va fi si alegerea.
Doritorii de a ocupa acestu postu, au a substerne re­
cursele scrise cu man’a proprie, si adresate comitetului paro­
chialu din Paneov’a — si substernute D. Inspectoru scolaru
cercualu Georgiu Petroviciu in Budintiu — instruite cu tes­
timoniu despre absolvarea preparandiei,1 despre esamenulu
de cualificâtiune, despre alte pregătiri, si de moralitate pana 41
in diu’a mai susu insemnata; totu odata aspiranţii la acesta,
postu au in un’a din dumineci sbu serbatori a se presentâ la'
biserica pentru a dovedi desteritatea in tipicu si cantare.
Emolumentele legate de acestu postu suntu:
1.) cortelu liberu cu gradina de legumi.
2.) 80 fl. v. a.
3.) 15 meti grâu.
4.) 15 meti cucurudiu.
5.) 8 orgii de lemne.
6.) 2 jugere de livada.
Paneov’a, 11. Noembre 1873.
*
Comitetulu parochialu,
in conticlogore cu I). Inspectorii scule cercualig