Anulu II. — Nr. 71.
—
Ese de d6ue ori in septemana:
Joi-a si Dominec’a.
iPretiulu de prenumeratiune:
pre anu intregu . . . 6 fl. v. a.
„ diumetate de anu . 3 fl. v. a.
„ patraxiu de anu . . 1 fl. 50 cr.
Pentru Romani’a si strainetate:
pre anu intregu . . . 9 fl. v. a.
„ diumetate de anu . 4 fl. 50 cr.
F6ia bisericesca, scolastica, literaria si economica.!
Orga.nu oficiale alu eparchiei romane gr. or. aradane.
Alegerea Episcopului.
(O v6ce in 6r’a a unsprediecea.)
In câte-va dile *) sinodulu eparchialu se va coadunâ
la Aradu spre alegerea Episcopului.
Candidaţi, precum se vorbesce, suntu doi, D. archi-
j raandritu si vicariu la consistoriulu din Oradea-mare
J Mironu JRomanu si D. protopresviteru Ioane Metianu din
I Zernesci.
Eu nu voescu a cortesi nici pentru unulu, nici pentru
altulu, votu la sinodu nu mai am, si asia in cestiunea
i acesfa nu sum interesatu mai multu, decâtu ori-care
altu credintiosu alu bisericei ndstre. Fia alesu unulu ori
I altulu, respunsabilitatea au s& o portealegatorii, deputaţii
| sinodului eparchialu. Ca unulu inse, care totdeun’a multu
lm’am interesatu de căuşele ndstre bisericesci: ’mi tienu
Ide o detorintia acum, in or’a a unsprediecea a reflecta
I si a atrage atenţiunea domniloru alegatori la unele im-
jpregiurari, cari merita a se lua in drepta considerare la
A alegerea episcopului.
Romanii gr. or. acum prim’a-6ra alegu episcopu pe
I bas’a constitutiunei nostre bisericesci. Singura acest’a impre-
r giurare pretinde o mare grige si precautiune in tote afa-
I cerile sinodului. Are s& se formeze unu casu precedinte,
care va servi de cinosura in viitoriu. Deca cu acesfa
ocasiune nu se vor observa canonele bisericei nostre si
statutulu org. viitoriulu sinodu alegatoriu asemenea, pro-
►vocandu-se la casulu presinte va delatura si canonele si, sta­
tutulu si apoi me temu, câ si alţii vor capetâ o voia irre-
sistibila de a forfeca, ma p6te d’a si delatura cu totulu
* constitutiunea nostra. bisericesca; nu astadi, nu mane,
ci pote peste dieci de ani. Si atuncea indesiertu vom
anatemisâ procederea si faptele primului sinodu electoralu.
Avemu deci causa destulu de intemeiata de a pot6
pretinde, ca deputaţii sinodului se-si traga bine socot’a
cu sine, cu canonele si cu statutulu org. alu bisericei n6s-
tre, ca nu cumva prin o alegere nesocotita se formeze
unu precedinte periculosu pentru biserica.
0 cestiune de mare insemnetate carea merita a fi
luata in deosebita considerare, este indata pentru D. de­
spuiaţi sinodali: câ ore ierta canânele bisericei nâstre a se
Jtrtege de Episcopu unu presviteru, care arefamilial si deca
erta: este 6re consultu si de doritu in interesulu bisericei
nâstre a se alege de episcopu unu astfelu de presviteru 9
N’amu intentiune de a provoca discussiune asupr’a
i canoneloru, cari se esplica prin unii in drept’a, prin alţii
' in steng’a. Si altcum acesfa ar fi tardiu pentru de a ne
pute intielege cu totii asupr’a adeverateloru intentiuni ale
canoneloru, cu atâtu mai virtosu, câci avemu canone,
cari vorbescu de „muierea Episcopului11,, ef altele, cari
retindu ca de Episcopu sâ se alega dintre preoţii, cari
r nici candu n'au fostu casetoriti. Voiescu inse a afirmâ si
*) Chiaru aatadi.
Aradu, Dumineca fl|*3 Novembre, 1873.
Corespundintielo si banii de pre-,|
nnmeratiune se se adreseze de a:;
droptulu: Redactiunei „L u m in a,%
in Aradu, cancelari’a episcop6sca.
Pentru publicatiunile de trei ori,
ce contienu cam 150 db cuvinte'
j(spatiu do 20' sire garmond) taca’a eil
3 fl.;,pana la 220 do cuvinte 4 fl.!'
6ra mai sus o fl„ intielegendu-scS|
iiitr’ aceste sume si timbrulu. — Pre-!;
tiulii publicatiuniloru se se anticipejj
..... «'
a dovedi, câ alegerea de Episcopu a unui presviteru cu
familia nu este consultu si rationabilu chiaru după spiritulu
canoneloru si in intieiesulu statutului.
Canonele bisericei nostre in acâst’a privintia se ba-
seza pe cuvintele scripturei: „ Celu neinsuratu grigesce de
ale Domnului, cum se placa Domnului, er1 celu imuratu
grigesce de cele ale lumii, cum va plăcea femeie,iu, (Corint,
capu VIL v. 32—33) si asia in sinodulu ecumenicii
alu VI. ce s’a tienutu la anulu 691. d. Chr. s’a decisu,
ea Episcopii totdeun’a s& 6a aleşi din tagma calugaresca,
seu si dintre preoţii veduvi, cari s’au facutu călugări.
Si biseric’a nostra gr. or. in Russi’a, Greci’a, Roma­
ni’a, Serbi’a, Bucovin’a si Ungari’a nu pote aretâ nici unu
casu legalu, unde episcopulu, alesu in sinodulu eparchialu,
ar fi fostu preotu laicu si nu calugaru. Unii preapucini
cari n’au fostu călugări, ci veduvi si cu familia, nici candu
nu s’au alesu pe bas’a constitutiunei nostre bisericesci,
ci, fiindu suspinsa constitutiunea, au fostu denumiţi prin
puterea lumesea, prin organele statului civilu.
De alta parte nici tendinti’a canoneloru nu este, nu
pote fi alfa, decâtu câ episcopulu trebue se fia calu­
garu dedrece numai unu calugaru pdte fi deplinu in. fapte
bune, numai unu calugaru pote se-si indrepte tota pute-,
rea sa morala spre ajungerea scopuriloru subline ale bi­
sericei. Unu episcopu cu familia in prim'a Unea nu seva.
ingrigi de salutea bisericei si a diecesei sale, ci se va
ingrigi de fericirea familiei sale, de a-si mărită bine fetele,
de a-si insorâ bine fetiorii si a li asigura oresi-care
venitu anualu ori avere reala.
Inconvenientulu, ce se pote nasce din acâst’a, este
destulu de chiaru. Usi’a abusuriloru, si — precumu se
dice la noi — a belitureloru este deschisa pentru totdea-
un’a; sinodulu si creştinii privaţi dinpreuna cu preoţii
ar trebui se porte o lupta continua in contr’a episco­
pului spre cea mai mare dauna a bisericei si a moralităţii.
En cugete domnii deputaţi seriosu la acesfa!
Departe se fia de ruine a atacâ prin acest’a pre
canditatulu D. protopresviteru, câci eu credu, ca DSa s&
aiba mai addictu si mai sinceru stimatoriu iu tota Un-
gari’a si Transilvani’a de câtu pre mine, si asia nu este nu
pote fi vorba, câ in DSa s’ar insielâ dieces’a; nu, ci este
vorba, ca prin alegerea DSale s’ar crea unu precedinte
forte periculosu in biseric’a nostr’a, ce nu se va mai pote
delatura. • ‘
Un’a mai este, ce pre mine me pune la cugete, si
adeca: deca se va alege de episcopu unu barbatu cu
familia, cum ’lu vomu pote noi sili pre acefa, se se la-'
pede de famili’a sa pentru totdeun’a si s£ se faca calu-
garu? câci credu, nu se pote trage la indoela, câ epis­
copulu înainte de a fi chirotonitu de episcopu, trebue
sâ intre in tagm’a calugaresea. Voimu noi a-lu sili pre
tat’a unei familie, s& abdica de detorintiele sale parin-
Red.
tesci, ce le are catra baetii sei? voimu noi a-lu sili, se-
si denege natur’a sa omenâsca si sâ se lapede de trupuln
< ■’
 334
si de sângele seu? După canâne trebue sb-lu silimu, ch­
ei trebue sh se oalugardsca.
Dar’ s& vedemu statutulu org!
După §. 108. „Episcopulu are dreptu sk faca testamen­
tul, despre jumetate din averea sa 6r’ murinda fara testa-
menta, tâta averea cade eparchiei.u
Acestu §. deschide usi’a la o mulţime de procese in­
tre diecesa si intre următorii episcopului repausatu, chei
nu consuna cu dispusetiunile legiJoru nostre civile, si
presupune deadreptulu, că episcopulu riare copii. Episcopu­
lu cu copii este silitu a calea ori statutulu org. (§. 108)
ori dreptulu copiiloru sei basatu pe legea civila.
După legile civile, deca cineva, fia acel’a episcopu
ori nu, more fara testamentu: tofca averea lui are se vina
in mama copiiloru sei in parte egala; pre eandu după sta­
tutulu org. o astfeliu de avere cade eparchiei. Cine pote
afirma, ca din acest’a nu se nasce processu intre copii'
episcopului si intre diecesa? si cine pote nega, eh jude-
catoriulu, provocandu-se la legea civila adusa prin legis-
latiune si sanctiunata prin factorulu indreptatitu, va dâ
intaetate copiiloru episcopului facia de eparchia ? er’ de­
ca episcopulu face testamentu: nu potu incepe copiii pro-
cesu pentru partea loru legitima?
Oportunitatea in ca pretinde se se eviteze astfel u de
caşuri precedinte, cari ar incurcâ pre credintiosii biseri-
cei in processe civile, si aru despoiâ biseric’a de averea
multa ori pucina, ce reraane după episcopu.
Negresitu, statutulu org. candu astfelu dispune despre
testarea episcopului, presupune pe bas’a canoneloru, câ
episcopulu n’are copii.
Dar’ mergemu mai departe!
S& presupunemu,- eh majoritatea pune ad acta cano-
nele^' statutulu org. si ascultandu de unele jurnale politi­
ce, cari din interesu politicu, si mai virtosu din interesu
privatu, va face o alegere anticanonica, antistatutara si
neoportuna. Ce va fi urmarea? Minoritatea negresitu va
protesta contr’a alegerei, si va fi silita a provoca de o
. parte amesteculu autoritatiloru din statulu civilu, adeca
a ministeriului se nu se recomende Maiestatii Sale întări­
rea alegerei, de alta parte va provoca nimicirea alegerei prin
sinodulu episcopescu. Si eu sum convinsu, ca sinodulu epis-
copescu nu va pote lasâ la chierotonire episcopesca pre
unu individu in contr’a canoneloru! Sinodulu episcopescu
nu pote lucra in contr’a candneloru si deca va lucra: mem­
brii acelui sinodu nu se potu privi de sustienatorii si
aperatorii institutiuniloru nostre bisericesci.
Gautati bine dloru deputaţi: unde ve ţluce acâst’a?
Veniţi in confiictu nu numai cu interesele dieceseî, ci ve­
niţi in confiictu cu ministeriulu, cu sinodulu episcopescu,
si cu canonele, cu legile fundamentale ale bisericei. Este
acest’a consultu si oportunii? Vreţi ca guvernulu s& se a-*
mestece in trebile nostre bisericesci ca la şerbi? O pute-
mu pati tocmai asia, seu si mai reu decâtu serbii. Ree-
punsabilitatea este grea, grigiti ce faceţi.
Nu voescu eu a dice, eh ergo: alegeti-lu pre ar-
chimandritulu Romanu. Domne ferescet Eu nu cortesies-
cu pentru nimenea, si nici votu n’arn la sinodu. Alegeţi
pre cine voiţi; ddca nu vi place de Mironu Romanu, alege­
ti-lu pre Popea, ori pre Andreiu Popu, pentru mine totu
un’a. Toţi sunt barbati onorabili, demni de t6ta stim’a
innaintea celoru nepreocupati, dar’ Ve rogu cu intetire in
interesulu bisericei ndstre, alegeţi in sensulu canoneloru
6i a statutului, alegeţi cliiaru si din puntu de vedere a
# .*
oportunităţii, numai un’a se nu faceţi se nu creaţi unu
precedinte periculosu pentru biserica. Ougetati seriosu
asupr’a temei, si — alegeţi.
Brutus.
Despre adunările bisericesci.
Cumca biseric’a o autorisata a decide in cele dogmatice,]
aceea sciu, si toti mi vor concede; inse cumca e autorisata a
decide eschisivu in cele administrative si disciplinarie bisericesci,
aci voiu avd si antngonisti; inse eu me provocu la adunarea a
VI, ecumenica din Tru.l’a in a. 681, unde imperatulu Constantinii
Pogonatu (Barbosu) nu s’a aflatu competinte ,a decide ceva
in cele administrative si disciplinarie bisericesci, ci a propusu,
ca insasi adunarea ecumenica s& ordinedie cele de lipsa, cu tdta
rigdrea, spre naintarea vadiei bisericesci, ceea ce au si facatu.
Cumca biseric’a ndstra avutu din inceputu numai adunari
locale (provinciale) din caus’a persecutiuniloru, aceea este tuturoru
cunoscutu, inse decisiunile loru s’au facutu obligatdrie, cu ceva
strămutări succesive, pentru intrdg’a biserica, după ce adunarea
ecumenica (a t6ta lumea:) a VT. prin can. 2. le a aprobatu. - —
Acuma dara, de ar nisuf cineva, prin diferite sofisme, a alterd
vreo decisiune de acolo, acel’a ar inceta a fi fiu bisericei catolice,
- (sobornicu, a tdta lumea) apostolice, sdu după cum ne numescu
străinii, din gratia, a bisericei greco-orientale, chei mai nainte ne
numdu a fi aceea, ce nu eramu, adeca: ne-uniti, si prin ana­
logia ne putdu numi a fi: nepapistasi, neluterani, nereformati. etc.
Sb trecemu acuma la obiectulu de sub iutrebare:
Gelu dintaiu obiectu de pertractare a fostu cdrt’a despre
aceea: ca 6re trebue cei ce se făcu creştini din pagani sdu elini,
se se taie irapregiuru după legea lui Moise, sdu ba? — Deci
dara in adunarea antaia, apostolica, ierusalimitana, unii propuudu,
ca trebue sb se taie irapregiuru, dra alţii ca nu; deci dara prin
chiamarea spiritului sautu s’a decisu (fapt. apost. c. 15. v. 28 i
si 29), câ nu e lipsa a se taid irapregiuru, prin cuvintele aedste,
„Au placutu (parutu) spiritului santu si n6ue, ca mai multu nici
o greotate sb nu punemu peste voi, fara numai aceste de lipsa:
ea se ve infrenati de cele sacrificate idoliloru, si de sânge, si de
sugrumaţii, si de fornicatura, de care padiendu-ve pre voi, bine
veţi face, fiţi sanetosiu. — In aedsta adunare s’ar f{ putu tu ob-
servd (de după facere c. 17. v. 11). câ trebue se se taie impre-
giuru, dreptu cuvintele „si veţi taU impregiuru marginea trupului
vostru", si drasi, dreptu făcu, c. 17. v. 14. nsi partea barbatesca,
carea 7ut-si va tae impregiuru marginea trupidui seu in diu-a a opt'a'
perde-se-va sufletidti acel'a din nemulu seu, pentru că a stricata
legătur ă mea." — In eontr’a acestoru eitatiuni s’ar fi potutu citi
din a ddu’a lege (c. 30 v. 6.) vsi va curaţi impregiuru Domnulw
in im a ta si. inim'a seminţiei taleu. — Dar s’ar fi potutu citd sili
aceste cuvinte din Ieremi’a c. 4. v. 4: „taieti-ve impregiuruW
Ddieului vostnif si taieti impregiuru nesilnici a inimii vâstre voi 1
barbati judei! u , I
După timpulu apostolicii s’au mai escatu si alte certe iu I
biserica; asia: •
1. Candu sb se tiena serbarea pastiloru? cu jidovii in 14^;
Martiu, sdu in duminec’a urmatdria? — Aedsta întrebare s’a des- i
legatu in I adunare ecumenica din Nieei’a cu aceea: ca sb se
tiena dumiuec’a.
2. Ereticulu Novatianu splicandu reu cuvintele apost. Pavelu,
c. 6. v. 1 — 6, afirma: câ după botezu nu se mai potu deslegd
pecatele; inse acdst’a retaeire spirituala adunarea II. ecumenica
o a aiurisitu.
3. Ereticulu Savelinu ravetjd, ciimca ddieimea se cuprinde
numai dintr’o facia, inse cu trei lucrări: facerii, eliberării, si
a scutirei;—inse acdst’a invetiatura a afurisitu-o adunarea din
Alesandri’a (după Baroniu) in a. 319.
4. Ereticulu Pavelu Samosat’a invetid: cumca Cristosu a
fostu orau simplu,, ca si ceialalti 6meni, si nimicu mai alesu. —
Acdst’a invetiatura a afurisitu adunarea din Autioehi’a a. 265,
seu după Euseviu si Baroniu iu a. 266.
5. Invetiatur’a lui Pavelu Samosat’a au renoitu-o prosviterul^
Ariu, din Alesandri’a, invetiendu: cumca cuventulu lui DdieiAj
Cristosu, n’ar fi din eternitate, nici de o fiintia cu tatalu,' ci I
numai o creatura a acestuia, prin acele cuvinte: Eră, candu nu I
erd! adeca intr’unu timpu nu esistd ouventulu tatalui. — Acdst’a I
invetiatura a afurisitu-o I. adunare ecumenica niceana in a. 325. I
6. Ereticulu Macedoniu calumnid: câ spiritulu santu n’ai'P
fi Ddîcu, de o fiintia cu tatalu si cu fiulu; —r care invetiatura
s’a afurisitu in a. II. adunare ecumenica in a. 381.
7. Ereticulu Nestoriu invdtid: Cristosu a fi in ddue feeîe,
precumu suntu in trenBulu ddue firi; ddiedsca si omendsea. —
Acdst’a invetiatura s’a afurisitu mai nainte. in adunarea locaU
din Alesandri’a, apoi si in cea ecumenica din Efesu in a. 43V,
invetiandu ştii părinţi : Cristosu a fi numai o facia cu d6ue firi.
8. Ereticii Dioscbru si Eutilichiu invetiau: Cristosu a se
cuprinde din o facia si o fiintia, cea ddiedsca si omeudsca
 335
•într’una amestecata. — Ac^st'a invetiatura . s’au afurisitu in a IV
•adunare ecumenica din Calcedonu m a. 451. # rii spre consultare, dra poporulu laica spre ascultare. Acest a se
9 Monotelitii, s<$u cei cu o voie, mvetiau: in Cristosu a ti
îiumai o voia, si nu d6ue voi. AcV’a invetiatura s'a afunsitu
in a VI. adunare ecumenica in a. 681.
10 Luptătorii in contr’a st. ic6ne, opr<*u si denmau acestea
Dretutindenea; si pre aceştia ii-au afurisitu in a. VIL adunare
ecumenica in a. 783. • T6te aceste decisium s’au inceputu cu
testulu: Au placutu (parutu) spiritului santu si n6ua.
Acuma vine vorb’a despre validitatea decisiumloru a adu­
nariloru bisericesci:
De ar intrebk cineva: . .c î . i .
1. Ore potu retaci adunările bisericesci? se respunde. ba,
căci din data ce Cristosu a disu (Mat. c. 18. v. 20.) Uude sunteti
■doi s(5u trei adunaţi in numele meu, acolo sum eu in medilocu-
lu loru1 cu atâtu mai multu trebue seslee acdst’a facia cu aduna-
i rile bisericesci, unde s’au infacisiatu pastorii turmei lui Cristosu
L din t6ta lumea, spre inmultirea marirei .. .. lui Ddieu,
. .. ~ si Aspre apa-
* rarea bisericei lui Cristosu, pre cam n povetiniâ Cristosu prin
.spiritulu santu; — ce despre clicele ereticiloru nu sta, clici aceş­
tia nu sau adunatu in numele lui Cristosu, ci in contr’a lui.
2. Ce trebue mai tare onoratu, adunările, sdu sta scriptura?
se re spunde: sant’a scriptura, ckci adunările bisericesci numai
pe bas’a acesteia au . adusu decisiunile sale, precum dice st.
apost. Petru (Cartea II. v. 21.) Că nu prin voi'a âmeniloru s a fa-
tutu cgndva profeţi a, ci fiindu luminaţi prin spiritulu santu au gra-
itu âmenii cei santiti ai lui Ddieul — si dra-si st. apost. Pavelu
/catra Tim. c. 3. v. 16.) Tota scriptur'a de Ddieu este inspirata.
3. Ce folosu avemu dela adunari? — se respunde: spre în­
dreptarea sântei biserici, spre apararea si întărirea dreptei credin-
tie, si spre sterpirea eresuriloru; căci din data ce Mateiu dice
(c/ 18. v. 17.) că trebue se vie er6re\ si din data ce apost. Pavelu
dice (L cor. c. 11. v. 19.) se cade se fia si eresuri intra voi^ ca
" cei lămuriţi se fia aretati intru voi! — asia de lipsa este ca se fia
si unu judetiu spre acel’a scopu, ckci altmintrelea s’ar intemplk
aceea ce dice Evang. Mateiu (c. 12. v. 25.) tâta imperatia, ce
se imparechedia, intre sine se va pustii, si nu va stâ\
4. Cine are facultatea de a decide? se respunde:
In adunările bisericesci unii se presentau ca judecători si
decidietori, alţii ca cercatori si disputatori; alţii ca scrietori si
vigiii* &*a alţii ca aperatoriî adunariloru de t6ta conturbarea, fia
aceea, din lontru sdu din afara. ,
< Dintre toti aceştia numai singuru pastorii, adeca: episcopii,
Lrchiepiscopii, mitropolitii si patriarsii suntu judecători si deci­
dietori, precum dice Ddieu prin Jeremia (c. 3. v. 15.) Si voi da
vouă pastori după inim’a mea si ve voru pasce pre voi, pascendu-ve
cu sciintia! — si st. apost. Pavelu (Efes. c. 4. v. 11.) Si aeela
('Cristosu) au datu pre unii apostoli, pre, alţii profeţi, pre alţii evan- ,
gelisci pre alţii pastori si inveliatori! — si drasi in faptele apost.
(c. 20. v. 28.) Luaţi dara aminte de voi si de tâta turm a intim carea
spiritulu santu v'au pusu pre voi episcopi, ca se pasceti biseric a lui
Ddieu, carea o au casiigatu cu sângele seu\
Cu concesiunea acestoru judecători, sdu de după datina,
potu partecipa acolo si archimandritii, egumenii si guvernatorii
monastiriloru, dra dintre presviteri si clenci mai mici, nutnai acei
versaţi in st’a scriptura, ,ca se pota folosi intru dispute, sdu spre
alta lipsa.
Irnperatii si domnii tierii se presenta acolo numai ca s^ ape-
re adunarea de t6te conturbarea, ca se fie martori a decisi.unilo-
ru adunării, sf ddca va aflk pre vre %unu aprigu contrariu, spre l\j
pedepsirea lui'.
In fine se mai potu presentk aceia, carii suntu de lipsa spre
serviţi uri.
Acdst’a precun6sce imperatulu Teodosiu alu II, in cartea sa
catra adunarea din Efesu la capulu 32; „Nu e ertatu aceloru, ca­
rii nu sunt din ceda presantiloru episcopi, a se mestecă in camele
bisericesci; --si imperativa Pulcberi’a in scris6rea sa catra igu-
xnenulu Vithiniei demanda: ca clericii, călugării, si laicii sd se in-
departe din adunare. — In adunarea din Calcedonu, după co sân­
ţii părinţi au trimisu actele sale archimandritului din Calcedonu
Martinu spre subscriere, li au disu: nu compeţe mie a me subscrie,
ci singuriloru episcopi. Apoi după ce au intratu in adunarea din
Calcedonu Dioscorianii, cabigrii si laicii, sânţii părinţi au striga-
tu: scâte pre aceştia afara, că aici e adunarea episcopiloru!
In contr’a acestoru aserţiuni pote ca s’ar nasce si unele obi-
«ctiuni; asik de s’ar dice:
1. In adunarea apostolica din Iemsalirau au fostu de facia
1 nu numai apostolii, ci si batranii, adeca presviterii, si alţii dintre
poporu, ckci sta insemnatu in faptele apostol. (15. v. 6.) Si s’aiţ
udunatu apostolii, si batranii, se vkdia de cuventulu acest’a! — si
/ Vasi (c. 15. v. 22.) atunci a placutu apostoliloru, si batraniloi’U
împreuna cu iota adunarea! - La acdst’a se răspunde: acolo s’au
'iiflatu apostolii ca judecători' si decidietori,ibntranu s4u presvite-
vede de acolo (iapt. apost. e. 15. v. 7.) Si dupace multa cercare
s'afacutu, s'ausculatu Petru, si apoi (v. 12.) Si a iacutu tâta rmd-
timea si ascultă pre Varnav’a si pre Pavelu; si Vasi acolo (y. 16.)
era după ce au tacutu ei, adeca Varnava si Pavelu, respuns a la-
cobu: barbati fraţi, ascultati-me pre mine! — in fine sa edisu de-
cisiunea: a placutu apostolilorusi batraniloru împreuna cu ţâţa bi­
serica ! si acSsTa a debuitu s& asculte de decisiunea apostoliloru.
2. Adunarea ecumenica se tiene in numele bisericei a t6ta
lumea; asia dara acolo debue sk fie 6meni de t6ta cet’a, adeca:
episcopii, presviterii, irnperatii, principii, clericii si laicii.
Respundese: De ar s: fi acolo de facia_toti aceia, totuşi
de a decide potu numai singurii pastorii, carii participa in nu­
mele bisericei sale, precum si ambasadorulu (solulu) representa
pre toti din imparatiea aceea.
3. Căuşele comune se îndrepta cu poterea comuna; inse
fiindu ca caus’a credintiei e comuna, ckci fiesce carele are a fi
credinciosu, asiâ acolo debue conchiamati si laicii.
Respundese: Potu fi acolo si laicii, inse nu ca invetiaton,
ci ca invetiacei; căci precum învingerea trupeloru de resbelu e
comuna, totuşi a indreptâ armadele, e lucrulu numai a conducă­
torului, 6ra ceialalti au numai de a se luptd.
4. De multe ori dintra laici si călugări se afla mai versaţi
in st’a scriptura, decatu mulţi episcopi din adunare; asisdere
aceia nu se potu sc6te afara.
Respundese: A cită st’a scriptura in si afara de adunare
p6te ori cine, si vorbele lui se potu onord si considera de catra
adunare; inse după ce se aduce decisiunea (adunari-fiesce care ?
e obligatu a se supune acei-asi decisiuni; afara ca ddra aduna­
rea ar fi nelegala si nedrdpta, precum s’a opusu in adunarea
arianiloru Atanasiu celu mare. . ~ .
5. In adunarea I. ecumenica din Nicea uniculu calugaru 1 amli­
tiu s’a opusu intregei adunari, vrendu a se lud dela toti preoţii
si diaconii muerile loru; asiadara in adunari n’au facultatea, deci-
dietâre numai episcopii.
Respundese: Pafnutiu n’au .vorbitu in cbntr’a aceloru pres­
viteri si diaconi, CAriP aiPavutu mueri, ci in cdntr’a preotiloru
veduvi, ca sd nu se pbta insurd a ddu’a 6ra; .apoi insasi acea
adunare a decisu prin canonulu (regul’a) seu alu.. III: ca atari
preoţi se nu tiena in casile sale alte mueri, afura de mama, sora,
ar fi si fostu Pafnutiu contrariu adunării,
aceea a potutu face mumai sub duratiunea disputei, si nu si
după adus’a decisiune, ckci si Cristosu dice in Mat. C. 18 v. 17.
De nu va asculta de biserica, se fie tie ca unu paganu si vamesiu.
6. Cine e autorisatu a conchomd adunările ?
Respundese ; ca irnperatii droptmaritori in cootielegere si
la rogarea antistiiloru biserscesci. Asid cea din I. adunarea ecu­
menica s’au eonbematu prin iraperatulu Constautinu celumdre;
cea din Constantinopole prin imperatulu Teodosiu celu marc ;
cea din Efesu prin imperatulu Teodosiu juniorii; cea din Calce-
donu sdn Halchidonu prin imperatulu Martianu; si asia mai
departe si cele lalte adunari. f
Si nainte de imperatulu Constantinii celu mare s au tianutu
adunari locale sbu provinciale, inse numai la eonchemarea pa-
triarsiloru, mitropolitiloru si arcbiopiscopiloru, fm’a^scirea impe-
ratilovii, ckci aceştia persecutau biseric’a ndstra; ci totuşi candnele,
Von reguleie acestoru adunari locale s’au acceptatu de intrdg a
biserica prin Can. 2. a adunării VI. ecumenice din Trul’a, si
* asiâ acelea suntu obligatdrie pentru întreg a biserica.
Acdst’a disertatiune am estrasu, nu ca reactionariu, după
cum voiescu unii laici a noraenclk pre preoţii conservativi, ci ca /
aderinte alu bisericei ndstre, din opulu slavdnu: Camenu vi-
erii (Petr’a credintiei).
In nesu cu acesta disertatiune mai am a atinge: ck din data
ce spre evitarea turburariloru cu ocasiunea alegerii episcopiloru
si a preotilovu (după cura s’a intemplatu in rnodu rovolutionariu
sub episcopulu loanu gura de aurii, si sub alţi episcopi)' cano­
nulu 13 laodiceanu dispune, cd .glâţele n au_vgia şe faca alegereq^
celomi ce au a se ăsiedia în preotiaj din data ce după Isidoru si ^
Van-Espenu sub nume de gldte se intieldge poporulu laicu; din
data ce can. 1: I. dispune: ca alegerea episcopiloru se se faca
prin toti episcopii aceliasi mitropolii ; din data ce prin can. 2.
VI s'au aprobatu can. 13 laodiceanu; din data ce in ijn&egujl*1
orientu^ episcopi^ se alegu si. astadi numai decatva singurii ep!Ş-
^cdpi ; dendata ce acest’a s’a practicatu si la noi pana de curendu,
~ urmddia ck alegerea episcopiloru si presviteriloru prin laici
' (fia aceea ordonata prin statutulu organicii, sdu*prin camera ie­
gislativa din Romani’a) e anficanonica; şi ca ad.uaanle.. ,locale ^
mai reointe nu potu altenl decisiunile adunariloru ecumenice, ci
 336
numai alta adunare ecumenica. — Prin urmare: toti cei ce se
opunu alegerii episcopiloru numai prin episcopi, si a presviteri-
loru numai prin presviteri, aceia se opunu intr'unu modu antica-
nomca decisiuniloru intregei biserici, fie din capriciu, fie din
motive destructive prin sofisme; si prin aceea incetddia a fi
membri ai bisericei catolice-apostolice.
Dar mai alesu ar av£, de a se retiend dela atare actu acei
ce se numescu naturalisti, si carii prin foi publice aserddia, ca
ar fi de doritu, ca Romanii, afara de ortodosia si de unia, s& se
mai despice si in alte secte, s. e. nazerena, •— si s& nu se im-
buldidsca cu afrontu in căuşele ndstre bisericesci.*)
Thimisidr'a in 27. Optovre 1873.
IVIeletlu l)reg;hieiu m. p.
Prot. Thimis.
Predica la nascerea Domnului
despre leganu si cosciugu (sici'iu.)
Nu se nasce ore de nou in voi chipulu moralu alu
maiceloru vostre in diu’a nascerii Dlui Isusu Cristosu, ca
asia bucuri’a vostra se fia mai curata, mai santa si mai
deseversita? —
Inse vai, o de trei ori vai voue maiceloru, deca a-ti
abusatu de drag*ostea, carea a saditu-o Ddieu in pepturile
vostre! deca nu a-ti folositu puterea ei spre fericirea ace-
lor’a, pre cari ii-aii purtatu sub animele vostre, folosindu-
o fara precugetare si cumpatu pe moda, haine pretiose,
gostii seu comedii! Vai de trei ori vai voue, d6ca ne
rugându pre Ddieu pentru intieleptiune ceresea ar retaci
dragostea vostra, desmerdandu-i; prin ce a-ti molisiâ
mladitiele vostre, si asia in locn de a cresce omeni tari—
căci la virtute se poftesce putere — a-ti cresce nisce barbati
nestatornici, cari in form’a trestiei s’aru legâna intre bine
si reu, spre blastemulu vostru. Da spre blastemulu vostru,
ekei fiulu desinerdatu e celu mai nemultiamitoriu. —
Vedeţi dar’ I. A. cumca si caus’a cea mai santa
p6te aluneca. E consuîtu, necesariu, si bine ca dragostea
cea adeverata de mama s6 se invetie din esemple. Dar
unde . le vomu găsi noi acelea? S& ne intorcemu la Jega-
nulu din Vitleemu, si acolo d6ra le vomu afla. —
Aici e numita mam’a, mam’a e Mari’a: esemplulu si
simbolulu viu a dragostei de mama. Ce e dreptu bi-
ografi’a ei intrega nu o avemu, inse avemu trasurile prin­
cipali a dragostei ei care-i intregesce biografi’a. —
O trăsură din vieti’a ei e vighiarea continua, ca se
îndepărteze dela vieti’a cea tinera a lui periclele cele
amenintiatoria acolo siede, acolo vighiaza, acolo umbla
in giurulu fiului seu ; sinulu si bratiele-i suplinescu peri­
nele si caldur’a, carea a denegatu-o lui sortea vitrega. —
Dar cum Far si pote incredintia unei doice plătite, ca
aredice pe sinulu ei nesimtietoriu pre acel’a ce l’a purtatu
ea sub anim’a sa 9, luni de dile. Nu sufere ore câ cu
pacientia sortea sa, ore nu abdice ea de tote petrecerile,
de tote doririle, _ nepoftindu libertate; ore uita ea tota
bucuri’a lumei, pentru aceea unic’a ck a nascutu omu in
lume si acest’a- e fiulu ei. —
A dou’a insusire Preacuratei e, împreunarea cu
Dd\eu, fiindcă' a simtitu, ck pre fiulu seu trebue se-lu
faca fiu lui Ddieu, fara de care nu pote face nemica. —
De aicia vine aceea, ci\ după ce s’a sculatu Preacurat’a
din patalu nascerii, s’a si dusu cu prunculu seu la bise-
;.*) Facemu primeritatu complimenta Dlui autore pentru latole-i cuuos-
ciutic canonice; noi inse ni vomu lud libertate după dreptulu si dotorinti’a co
avomu facia de institutiunilc sustatatdrie a le bisericei udstre, in unulu din Nrii
următori a ni face reflesiunilo la câteva pasagic din aeestu articolu, care
după modcst’a-ni părere — nu prescriu cu destula precisiuno marginile cornpc-
■tintici adunariloru bisericesci, si ar pot6 dd ansa la o presupunere justa despr,e
consensulu nostru facia de articlulu intregu. m
Prcsupuuemn câ prostim. D. autore, ca unulu carolo nu apartiono la
înfalibilisti, ac6st’a nu ni o va lua in nume do rcu. Pcd.
Cu tipariulu lui Stofauu Gyulai. - Proprietatea si editur’a diecosoi aradano. - Redactorii respundiotoriu Iosifu Goltllftiu.
k.
rica, ca s& dee multiamita lui Ddieu pentru elu, ca sfe
cera dela Ddieu intieleptiune, rogandulu: ca s£-i deo ,
putere, punendu in mânile celui de susu viitoriulu celu
ne siguru a lui, cerendu asupr’a sa si a fiului seu darulu
celu Ddieescu, fara de care in daru se ostanesce, lucrar
cresce omulu pecatosu. In biserica aude si simte proro-
ci’a aceea, cumca anim’a ei se va străpunge de pumnariu-
lu celu ascutitu. —
Pumnariu seu nu, strepungese-va seu nu, vi^tia, seu
mdrte, tote suntu in man’a lui Ddieu, tote aceste nu o
supera. nu le intielege: dar intielege aceea, ch in presinte
dens’a trebuie s&-si implinesca detorinti’a de mama I
si pentru viitoriu, er’ acest’a o va implini cu adeverativ j
fiindcă a pactatu cu Ddieu, si Mari’a pactulu ’lu impli- ■
nesce. — Eta inca insusire noua din vieti’a Nascatorei de f
Ddieu. —
De este întrebare despre bunăstarea fiului ei atunci
4
la dens’a jertfa nu e jertfa. Irodu cauta din poteri prun-
culu ca se lu omora, candu mama năzăritena, carea nu­
mai ce venise din Nazaretu, parasesce patri’a sa si fuge
cu fîulu seu in Egipetu. Deca ar crede cineva, că, aci
jertfa se intielege sub fuga, frie’a si ostenel’a suferita
pentru sortea fiului seu; nu sar insiel’a.— Cu multu mai
mare se va aretâ jertfa, deca vomu cugeta, eâ-si laşa
mam’a patri’a sa, se duce in tiera străină, intra omeni de
limba si religiune străină; c&ci eu nu potu crede aceea
Cei asia de tare s& fia cadiutu omulu incâtu se nu-si mai
iubesca patri’a sa; cum se nu ne miramu dar de jertfa
adusa de Mari’a, carea in tempurile acelea patriarchali
facea asia jertfa si pentru de a-si scapâ fiulu seu de la
morte a trebuitu s& se despartă de munţii Galileii; cari a
vediutu mişcarea leganului seu, de laculu in acarui’a apa
uitandu-se a vediutu ceriulu,—de valea dumbrosa, de locu-
inti’a paciniea, de tote nemurile—si de tota naţiunea sa—
pe unu timpu ne hotaritu. care aterna dela mortea , unui
orau, — a merge in asia tiera, acareia locuitori suntu ini­
mici patriei sale. —
Sant’a scriptura retace aci unu tempu forte lungu
din vi^ti’a Preacuratei Nascatoria de Ddieu, si incepe
firulu vorbirei sale atunci; candu ne mai arata o insusire
noua si frumdsa a Măriei adeca, religiositatea ei.—Scrisul
este, ch fîindu Isusu de 12. ani s’a dusu cu elu pe josu
(Fine va urmd.)
V ARIETATL
(§§) Concertulu publicaţii in nuraerulu trecutu nu se va ti­
nd la 7l/2 ore sdr’a, ci se va tiend la 5 6re după mddiadi pre-
cisu.
Post’a Reclactiunei.
Par. Petru Gubasiu in G: Am primitu; cererea Ti s’a inplinitu.
Societăţii „Petru Maiornu: Bucurosu: o veţi capeta regulatu.
Dlui G. Nagy in S: Cererea Ti se implinesce, clar ai so tramiti aici
tacs’a poştale de 50. cr. po semestrulu XI.
Dlui I. V. in Tfusascu: Arau satis tace bucurosu, inse dlu autorii nu
so invoiesco.
Dlui Cantorn bis. Ivnini Kologi'a: Articliilu DTalo ar pro vocii mimai o
polonua neplăcută, la co noi nu ne invoimu, cu atât’a mai virtosu, pontrn câ
Apolulu dlui preBbitem Ioanu este ic6n’a trista a stării nonorocitiioru incendi­
aţi, si Dsa ca unulu carele nu a evutiatu oston61’a in interosulu densilorn a-
rodica v<5coa in mai mulţi Nri ai acestui orgauu de publicitate, merita t6ta
ştim a si rospectulu nostru, si noi nimica nu doriuiu mai tare decâtu oa acelu
apclu s6 afle resunetu in inim’a fies ce cărui cotitoru, si uu vomu intardia a co-
munic’a regulaţii numele mnrinimosiloru coutrîbuitori*
Unui credintiosu din Zimbru: Artioli nesubiscrisi si fara nici o comitiva nu
potomu comunica. Mai consulta ar fi so aduceţi caus’a in curatu fara certa iu
publicitate. Dlu prot. de siguru va premorgo, nmpai DVdstra se-i urmaţi.
Dlui J. Uf. in losasiclu Ti s’a tramisu cc ai corutu.