1
Anulu II. — Nr. 81.
—S?
lî^se de ddue ori in septemana: j
> 4oi-a 8i Dominec’a. ; ijnnmeratiune hb «o adresez» de aj
Pretiulu de prenumeratiune:
pre anu introgu . G fl. v. a.]
o diumetato de anu . 3 fl. v. ra..
• m patrariu de anu . . 1 ft. 00 cr.i
Pentru Romani'a si strainotate:
pro anu intregu 9 fl v a'
” di“d° ; 4fl'50'iF6ia bisericesca, scolastica, literaria si economica.tP:b,icl‘tiu,'i,oru 80 8,:
Organu oficiale alu eparchiei romane gr. or. aradane.
Inyitare de prenumeratiune
la
*
P! IN’A. ii
Foia bisericesca, scolastica, literaria si economica,
Organu oficiale alu eparchiei romane gr. or.
aradane.
Cu prim’a Ianuariu 1874 „Lumin’a" intra in alu
treile anu alu esistintiei sale.
Pretiulu de prenumeratiune remane si mai departe:
Pentru Austro-Ungari’a 6 fl. v. a. pe anu, er pe
diumetate de anu 3 fl. v. a.
Pentru Romani’a 9 fl. v. a. pe anu, si 4 fl. 50 cr. v. a. pe
diumetate de anu.
Rugamu pre d. d. prenumeranti a grăbi cu renoirea
abonamentului, ca se ne potemu orienta in privinti’a
tiparirei esemplarieloru; ^r pre cei in restantia cu pretiu­
lu ii rugâmu a-si depura detori’a.
Speramu ca. d.d. protopopi, d.d. inspectori si alţi '
barbati inteliginti nu vor fi mai pucinu interesaţi de
,Lumina", ci vor binevoi a lua asuprale si asta data
sarcin’a de colectanti ai prenumeratiuniloru.
„Lumin’a" va apare ca pana aci cu punctualitatea cea
mai mare; er in privinti’a cuprinsului, partea instructiva
va dă publicidui unu materialii mai estinsu.
%■
Cu esemplare complete dispunemu dela primulu
numeru din anulu acest’a.
Aradu, 18. Decembre 1873.
Redactluuea 9,IiiiiiiineIu*
PARTE OEICIALE.
Nr. 1603 :
Epit 362.
La toti asesorii consistoriali de la seuatulu epi-
tropescu.
51
Din incidintele ck siedintiele ordinarie penultime ale
senatului epitropescu de la acestu Consistoriu nu s’ati po-
y tutu tienâ, pentrueâ respectivii domni asesori la rondulu
terminelofu seriale nu s’au * infacisiatu, si asia obiectele
îngrămădite au remasu nedeliberate, Oonsistoriulu .acest’a
avendu in vedere urginti’a obiecteloru cestiunate p. t: D.
Tale spre scire si acomodare Ti face cunoscutu : cumca
terminulu prossimei siedintie ordinarie continuativminte in
firulu seriei din anulu acest’a, cade pe 3/u. Januariu, 1874.
]a care siedintia p. t. DTa eşti poftitu a veni si cu atâtu
mai verto6u a partecipâ eiici trecandu acelea obiecte din
!?■ anulu curinte ca restante si nepertraotate in viitoriulu anu:
s responsabilitatea pentru consecintia va cadea pre respec-
/ l
Aradu, joi 27. Decembre, 1873.
|| Coreapundintielo si banii do pro-j
IJdreptulu: Rodactinnei „L usiin
îin Aradn, cancelaria cpiscopesca'. 1
[ Pentru publicatiunile de trei ori.
!co continuu cam 100 de cuvinte
(spaţiu do 20 sire garmond) taes'a <■]
3 fl.; pana la 220 de cuvinte 4 IU;
6ra mai sus 5 fl., inticlcgendu-<?vf
1 Jjintr’ aceste sume si timbrulu. — Pr • j
i
rurrr
tivii domni asesori carii prin nepartecipare au causatu
ingramadirea acteloru neresolvite dreptu.impedecarea cur­
sului administratiuuei oficiose.
Aradu, din siedinti’a consistoriala a senatului epitror
pescu tienuta in 20. Decernvre 1873.
Presiedinte substitatn:
Andrei Fapp. m. p.
Protosincelu.
Nr.. 98. XI.
Epit. fond.
Inscnntiare.
Catra pi. tit. domni membri ai Epitropiei pro-
visorie a fonduriloru comune bisericesci si:
scolarieale dieceseloru romane greco-orientale
de Aradu si Caransebesiu.
Cu privire la dispusetiunea §§ 5 si 10 din Regula-
mentulu de procedere alu acestei Epitropii, de datulu 27
. Iuliu a. c. Nr. 20. IV. eu acest’a respectivii -dd. membri
se avisedia „că prossim'a siedintia ordinaria^ ar’ fi se se
tiena in 3/16 Ianuariu 1874. adeca joi după anulu nou alu
" nostru in orele si localitatea indatineta.
De orece inse tocmai pe acesta dina. cade terminulu .
si pentru siedintia ordinaria a senatului epitropescuy dela.
Consutoriulu nostru aradanu — la care respectivii domni
membri ai acestei Epitropii totuodata si ca asesori con-,
sistoriali yoru se participe, apoi din causa ck tocmai tn I
acesta siedintia are se se efeptu^sca si predarea fondului
instructu alu Episcopiei aradane ce apartîene numai acestei
diecese, dreptaceea spre acomodarea pl. tit. domni membri
ai acestei Epitropii se notifica: câ siedintia ordinaria nu
se p6te lien^ joi in 3/,6 ci vineri in 4/I6 Ianuariu 1874.:
la care respectivii domni membri sunt' pofti ti a participa
fiindu de a se otari si terminulu pentru convocarea plenului
conformii §. 4. alu Regulamentului pentru statorirea re-r
portului si computului anualu. >-■
Ar^idu, in 22. Decembre vechiu 1873.
Presiedinte substitutu ;
Or. Aiauasiu Suiidor. Petru Pctrovldn,
notoriu. 1
. PARTE OOEICIALE.
PREDICA \
la
Nascerea Domnului.
t „tâta vestescu vâite bucuria mare carea
va fi ta toti că Va născuţii
voue astadi Mantuitoriu in cetatea M
''Davidu — care este CristoşuLuc’o
' c. 2. v. 10 — 12.
:i
Eta I.A. vestea de bucuria, cu care angerulu Domnu*<
lui ne surprinde pre noi astadi! ck s’a naseufeu • Oristosu
Mantuitoriulu! Mesi’a ! care a fostu făgăduiţii<dela Ddieu* .
câ va veni se rnantuesca pre poporulu seu, ei; lumea* iu-
tiAga dejugulu vrasimasiului.
)
 386
9

Şta vestescu v6u'e astadi inceputnlu mantuirei!

_ ^ta v©ste8cu youe astadi fericirea vecinica, carea fora După aceste audiendu că Maghii au sositu in Vitle-
de nascerea Mantuitoriului, era pentru noi numai temnitia emu, ii-a chiamatu Ia sine, si după ce a îspititu venirea
loru, Ii-a poruncitu, câ aflandu prunculu, erasi să se \
vecinica, plina de t6te reutatile si chinurile, despre cari
întărea pe la elu, ca 80-i spună se 'mărga si elu să se
nici nu suntemu in stare de a cugetă, său a le cuprinde cu închine lui.
mintea nostra. Dara acuma prin nascerea Mantuitoriului
Maghii mergendn au aflatu pninculuculcatu in. iesle
avemu cale deschisa, ca se mergemu seu catra fericirea
si inchinandu-i.-sei-au d.afcu auru smirna si tamaia. Porunc’a
vecinica său la osind a vecinica, după cum va fi voi’a
lui Irodu insa nu au inplinit'o, căci angerulu Domnului ii-s’a
(adeca faptele) omului.
Diu'a de astadi dara este pentru noi o diua be bucu­ are tatu in visa si li-a spusu ca pre alta cale se merga Ia
tier’a loru. &
ria mare, câci amu dobandifcu unu medilocu, prin care
Vediendu Irodu ca Maghii 1’au insieiatu s’a turburata
potema ajunge la grati’a Iui Ddieu, la aceea bunătate
forte, si a poruncitu indata, ca toti pruncii din Vitleemu
care fostu destinata omului dela facerea lui, insa a fostu
de 2 ani si mai mici, să se omora, cugetandu că intre
perdut’o prin pecatulu stramosiului Adamu.
aeesti’a va cuprinde si pre Oristosu — nevoindu elu
Astadi a resaritu pentru noi aceea lumina, care ne
a crede ch. voia lui Ddieu trebue să se implinăsca.—
arata tainele seu secretele Ddieesci.
Astadi prin minune Fiulu lui Ddieu s’a aretatu 1 urnei Daci Ddieu a spusu înainte cu 1000 de ani prin Isai'a
pioroculu: „Eta o fetiâra va lud ia pântecet si va nasce ■ .
ca rescumperatoriu. Si aceea minune Ddieăsca a fostu fiu si se va chiamâ numele lai Eraanvilu*. Era intr’altu
astufeliu:
ocu dice: „ Ed-ya toiag a din radaciri a lui îeseiu si flore
Ie timpulu. împărăţiei Iui Augusta, imperatulu Ro-
dm rădăcină lai se va inaltiâ; si vd mustră ca dreptatea
maniloru, pe candu in Si'ri’a guverna Chirinen, si in Iudei’a.
Irodu, fiindu renduitu deîa imperatulu de a se face con- pre mantii pamentului, si va bate pamentulu cu cuventulu
garez sale, si ca Duhulu buzelora sale va omori pre cehi
scrierea poporului in imperiulu seu, toti omenii alergau
necuratuu.
°cur*je destinate pentru înscriere; asia si Iosifu cu
Tote aceste Irodu n’a vrutu să le creda, căci inim’a !?
Maii a din Nazaretulu Iudeiei a plecatu spre Vitleemu Ia
lui era im petri ta de poft’a domnirei, de orace neprice-
înscriere. Si era poporu muitu in Vitleemu asia incâtu \î
pendu elu intielesulu proroeiiloru, se teme că Cristosu a !!
du aveulocu si case destule, pentru dea se pote asiediâ,
ci pentru odihn’a de noptea erau siliţi a se incuartirâ si venitu se mostenesca cutare imperatia pamentesca; si se
prin poiate cu vitele. - teme mai vertosu pentru aceea, căci prorocii spunu in
In noptea inscrierei, pastorii carii erau asiediati cu turme­ multe chipuri despre nascerea lui Cristosu; asia p. e. la
Numere
r . se cetesce: „Esi-va unu o mu din seminţii a lui
le pe marginea orasiului, fura suprinsi de o stea minuna­
ta, ce li se arată in aceea nopto pe ceriu; candu eta sur­ lacovu si va stapani nemuri multe si se va inaltiâ impera­
tia lui si va cresce11; mai departe dice; „Reseri-va o steua
prinderea fă si mai mare, căci „angerulu Domnului a stă­
aia lacovu si se va sculă unu omu din Israilu siva sdrobî
tută înaintea lom si marirea lui a strălucită in pregiurulu pre domnii lui Moavuu% N. c. 5. -
loruj si s'a infricosiatu cu frica mare. Si li-a disu loru
Dîira lupta Iui Irodu pentru perderea lui'Işusu, ori
angerulu: nu ve temeti! că Sta vestescu vâue bucuria mare,
care va fi la tota poporulu, că s'a născută vâue astadi cum a intors o a remasu nimicită; căci candu a poruncitu
elu ca se se ucidă pruncii din Vitleemu si din presiuni,
Mmtmtonu, m cetatea lui Davida, care este Cristosu Domnu-
! angerulu Dnului s’a aretatu in visu lui Josifu si Măriei, si
lu.Si acest1a va d vâue semnulu: aflave-ti unu pruncu
li-a spusu ca se iee prunculu si se se îndepărteze,
infasiatu, culcata in iesle.u Si indata s’a facutu împreuna
căci ^nane lu-voru caută, ca se-lu omora. Părinţii pruncu­
cu angerulu mulţime de oşti ceresci laudandu pre Ddieu
lui sau sculată de demanetia si au plecatu cu prunculu
si dicendu: „mărire intru cei de susu lui Ddieu si pre pwnen-
iu pamentulu Egipetulu.
tu pace intre âmeni bunavuire.a
Aceste sunt Iubitiloru Creştini pe scurtu intempla-
După depărtarea angeriloru pastorii, ca ah se con-
rile îa nascerea lui Cristosu, si prorocîile despre aceea
viriga despre ceea ce Ii s’a deseoperitu, plecara de dema-
nascere, din cari se pote vede, că elu a fostu cu ade­
netia. ca se caute prunculu prin cetate, ei dupace au aflatu
veratu Fiulu Iui Ddieu, căci' elu inca in diu’a intaia a .
după cum li-s’a deseoperitu, — spunendu si parintiloru
pruncului tote câte li s’a intemplatu intru acea nopte,
nascerei sale, a fostu capace a se luptă, cu unu impera- f
tu poternicu>; cu unu imperatu, care fora nici o respunsabi- .t
' s’au intorsu indereptu marindu si laudandu pre Ddieu! •i
litate .a taiatu piuncii din Vitleemu si pregiuru. ;
Vestea acest’a se laţi ca fulgerulu nu numai in Vitle­
Se serbămu dara diu’a de astadi ca diu’a nascerei
emu, ci in tota Iudei’a si peste pucinu in t6ta lumea. Des-.
Fiului Iui Ddieu; căci ceriulu si pamentulu astadi s’au
ţ Pre ce audindu si Irodu guvernatoriulu acelei provincii, impreunatu nascenduse Cristosu. Astadi Ddieu pre pa-
se teme si tremura, mai alesu după ce audi că si filo­
sofi din ti eri străine vinu a se ihchinâ lui, nu numai ca mentu a venitu si omulu la ceriu s’a suitu. Intielegeti
nemuri loru si ve plecaţi! Auditi pana la marginile pamen-
unui imperafcu, ci ca unui Ddieu adeveratu.
tului! Cei poternici plecati-ve! căci Ddieu astadi petrece
Aceşti filosofi cunoscuţi sub numele de maghi — după
cu omenii pre pamentu, pentru ca se rurapa Iautiurile,
cum n numesce si sant'a evangelie — au plecatu conduşi in care amu fostu legaţi prin pecatu.
de o steua dela resaritu, pana in aceasi tiera, unde a-
Apropieti-ve catra densulu si ve ve-fci lumină si 4
jungendu au inceputu a întreba re este imperatulu carele
feciele vostre nu se voru rusină !
s a nascutu aicea ? că amu vediutu steu'a lui la resaritu, si
Apropieti-ve ca se serbamu aeăsta diua de bucuria
amu venita ca se ne inchinamu lui.
asia, ca prin serbarea nostra se aducemu daruri plăcute
Audiendu Irodu de acest’a a strinsu pre toti archiereii Iui Cristosu ca Maghii; se ne aretamu vestitori de nu­
si cărturării si ii-a intrebatu pre densii: că cu adeveratu
mele lui Isusu ca pastorii di ii Vitleemu. Si scest’a voma
trebue să se nasca Cristosu? Era ei i-au respunsu: asia
pote face asia I. A! deca si de aci înainte vomu păzi
e! elu tiebue să se nasca in Vitleemu, căci scrie proro-
poruncile lui, care ni le-a lasatu pentru reseumperarea
culu: „Si tu Vitleeme pamentulu Iudei nici cum nu eşti
nostra propria, si acele le vomu împlini, căci acest’a
mai micu intru chepeteniile Iudei, că din tine va est con- • <
este voi’a lui,carea iii-o spune candu dice: „Nu toti cei
ducatoriu, care va pasce pre poporulu meu Israilu.tt
ce-mi dicu mie Dâmne! Dâmne! vor intră intru imperatia lui

Ddieu, ci numai cei ce pazescu poruncile meleu. De unde
V se vede ca nu e destuii] numai a crede iu Cristosu, ci
i se cade ca se si facemu aceea ce ne poruncesce „pentru
f ca credinţi'a fora de fapte este mârtau.
[ Deci dara astadi este diu’a de in dreptare. Astadi a
venitu Cristosu ca se stârga cele trecute si se pregatesca
' lumea la o vietia n6ua. Dreptu aceea totu crestinulu
.adeveratu, se lape.de dela sine si din sutletulu seu faptele
•cele rele, care se contrariază cu voi’a acelui’a, pre care
noi astadi lu-mărim u; si se se imbrece cu cugete n6ue
plăcute lui Ddieu, câci aceste sunt mai pretiuite donuri
inaintea lui Cristosu, decâtu aurulu smirn'a si tamai'a
Maghiloru. Era acuma veniţi cu totii se ne inchinamu
acestei nasceri minunate, bine cuventandu si laudandu pre
Ddieu, din preutia cu angerii dicendu: „Mărire intru cei
: >de smu lui Ddieu si pre pamentu pace intre 6meni buna
^ voireu. Aminu! Mlhftiii Stnrza.
Statutulu Organicii.
Timpulu pote descoperi scăderi in orice opu omene-
’ seu câci poterea omului productiva e mărginită, dara si
1 giurstarile variendu-se scăderile suecesivaminte se născu.
I Stat. Org. inea pote sb aiba scăderi dara deca acele le vom
f judecă din fapte greşi mu, câci acele provinu din splicatiu-
I nea sinistra seu si cu voi’a deliberata pentru intere-
su particularii.
Publicuîu e eontraagentulu administratiunei, are si drep-
tulu si detorinti’a a opina despre acele ce-i vinu la cu-
jP noscintia, deci părintele Bontil’a e binevenitu cu ini-
* tiativ’a iu „Lumin’a" 'Nr. 62. câci scăderile adeverate seu
numai părute asia se vor pote lamuri si indreptâ. '
Nu-mi este scopulu d’a dreptuiu a censurâ St, Org.
<< ori părerile dlui BontiTa,— ci lasandn unele dispusetiuni
in .sine forte bune, dara deca marginele nu se voru tier-
muri, usioru potu dâ ocasiune la abusu stricatiosu; voiu
atinge unele caşuri demustratorie, câ nu dispusetiunile
■St. Org. sunt defectuose, ci efectuirea acelor’a e mai
multu decâtu greşita.
Cap. II. art. 1. §. 37. dice apriatu câ decisulu scau­
nului protopresvifceralu deca in 14. dile nu s’a apelatu,
are se se duca in deplinire. Consistoriulu aradanu totuşi,
> pe cum form’a arata, in privinti’a diferintiei intre doi
preoţi^ dupace ambele parti s’au dechiaratu multiamite.
■ — la simplulu recursu a pârtii I. spriginitu cu 1. ates­
tau alu celui’a, care $ causat.u diferinti’a — nimicesce
-decisulu scaunului, si demanda pertractare noua candti
oonformu §. 33. si 37. consistoriului nu i a fostu iertatu *)
» alta decâtu simplaminte nu scaunulu protopresviteralu ci
partea recurente a o indrumâ la calea sa, adeca inaintea
.
scaunului se-si dee cercare noua.
1 §. 53. apriatu dispune, câ dintre competenţii la pro-
topresviteratu, acei 3 se presenta consistoriului spre de­
numire, cari au intrunitn mai multe voturi, — era . despre
«eialalti, *— deca voru fi fostu mai mulţi competinti, —
tace, deci aceia nici au s'e fie substernuti, cu atâta mai
pucinu presentati.
După dispusetiunea citatului §. dara Consistoriulu
are dintre cei 3. presentati cu mai multe voturi s& denu-
inesca pe unulu; era ddca unulu ori din ce causa a re-
pasitu, a ineetatu a fi- candidatu a fi presentatu, — in
asia casu au din ceialalti 2 are sâ denumâsca pe unulu,
au actele pentru reîntregirea candidaturei are sâ le retra-
mita sinodului protopresviteralu —■ alta cale medilocia
nu esista; consistoriulu totuşi nici a facutu un’a nici
.. ~~ Ci !n loculu celui esitu din candidatura trage pe
» ^ *) Eşti rugata inse s6 ni anumesci caus’a, ca on. publicu
j>Su fi informatn din acte 6ra nu din audiu.
387
•nltulu dintre competinti, — insa nu candidaţi, nu presentati,
cari deci fora cale, dora din careva eoncurintia au fostu
numai simpJaminte substernuti, — si pe acel’a ilu si denn- ..
mesce.
Nu se pote negă, câ cu câtu mai multe cualificatiuni
literarie are unu competentu la protopresviteratu pe langa
meritulu pe terenulu eclesiasticu de stat. org. §. 53 es-
chisivu pretinsu, cu atâta mai funduta-i va fi, ar trebui
se fia, preferinti’a si denumirea; deci ordinafiunea consis-
toriului aradanu, **) ca recurentele se aiba sciinti’a juri­
dica, său barem 8 clase, cu atâta mai pucinu se vede
justificavera, câci slabesce dispusetiunea §-lui citatu; apoi
din esperintia scimu, câ mulţi cu clase, pe terenulu
eclesiasticu, cu -moralitatea stau departe după alţii fora.
testimonie de clase. ***)
Altcum, deca ordinatiunea in locu de sciinti’a juri­
dica ar pretinde sciinti’a medicinala, ar aratâ raţiune /
barem in privinti’a poporului, câci preotuiu e pururea in
si cu poporulu, in caşuri urgente periclitandu-se vj4ti’a?
ar sucurge cu sfata pana ce ar \ veni ajutoriu, in care
cOnsideratiune nu vine scientiza juridica, si dora din asta
causa unii membri, cari au obiectatu si spriginitn ordinatiu-
nea, mai tardiu singuri au recunoscutu câ ordinatiunea
amintita ar fi pripita, si treb’a alterata.
Ore caşurile aci înşirate si altele, mai multu seu mai
pucinu asemene, vedescu scădere in stat. org. seu o aba­
tere, efectuire mai multu decâtu greşita ?
9. Aî*conI.
(Va urma.)
La nascerea Domnului.
Cu frica ddieăsca apropiendu-ne plini de plăcută curiositato
de eslole unui simplu coperisiu la marginea satului Vitleenm
maritu de profetulu anunciatoriu: „-Tu Vitleeme cu nimicu eşti
mai pucinu felicitatu decâtu orasiele lui Israilu, câci din tine
va esî Salvatoriulu-Messi’a celu asceptatuu — vomu află pre
cehi vestitu si de profetulu Avacumu: „Va descinde Domnulu
din ceriu, asemenundu-se dmeniloru va umblă cu densiiu si inca
de pastori ca martori oculari, pre celu promisu . Evei de
Tatalu cerescu, pre celu ante de lucăferu din Tatalu nascutu,
Mantuitoriulu lumoi Isusu menitu pentru ştergerea păcatului ere-
ditu dela străbunii Adamu si Ev’a, — care pentru iubirea nespli-
cabile catra omenime, nu s’a rusinatu a se dediosi — a se nasco
ca omenii si inca in eslele unui simplu coperisiu. —
Omulu fiindu in mărire a pecatuitu, nulu . Taţalui cerescu
dediosindu-se a stersu pccatulu.
De aci se nasce introbarea problematica, câdăca dieitatea
din indemnulu marei iubiri catra omenimo si-propU3Q absolvarea
aceleia de catenele pecatului strabunu, si aducerea I imunei in te-*,
nebr’a legei umbraria, cum o vedemu adi împlinita ante de tim-
pu <— precum prin cuventu a creatu universulu si prin a. o-
mului limitata minte necuprinsa potere lu-şustiene, nu ar fi po-
tutu 6re prin unu singura cuventusdruncinâ acelu intunecosu si
rece mnru, care instrainase posteritatea pecatuitoriloru de la oi-
nulu “de binevoitoriului părinte cerescu, fora a se fi aptecatu si
dediositu prin inpartesirea de dorerile si slabitiunile.omenesci ? —
Muierea (Ev’a) a adusu pecatulu iu lume, a voitu Ddieu, ca
dra prin o muiere s£ se aduca mântuirea in lume, si acdst’a dta-o
in eslele unui coperisiu ne bagatu in sdrna. —
Pentru rescumperarea unei realităţi indetorate se recere ga- •
rantia fidejusiune adeca cu bani ingreudta cu bani rescumpernta.
Omulu fiindu in stare de mărire, prin neascultare a arunca—
tu velulu intunecosu alu pecatului tuupr’a intregei omenimo, a
trebuitu ca asemene omulu prin firmitate de caracteru neaplet-
catu la slabitiuni omenesci se stdrga raacul’a ce negrise intrdg’a
posteritate a neasoultutoriloru străbuni Adamu si Ev’a.
Cu ce moBura raesurati cu aceea vi se va mesurâ. Omulu
insielatu prin sierpele prefacutupecaotuindu se supuse mdrtoi; Isusu
asemenanduse omului, asemene prin prefacere a frantu poterea
morţii. ■
cetitorin sâ **) Este decisa sinodalu. Rod.
Red. ***) Acâst’a nn comprobiaa «n at&tu mai pucinu garantiza moralitatea^
celoru fora de clase. Red.
ri
f
388
Diu'a de veselia aufletdsca, care ne pune in stare u trece
din intunerecu la lumina si din indrte la viătia ăta-o pentru totu
creştinul u.
Adi s’au implinitu cele vediuto de profeţi si vestite ante v
cu sute de ani, diu’a asceptata cu ferbinte dorintia de intrdg’a
omenime, de poporelo ce gemău sub jugulu greu a pecatului
comunu ereditu de la străbuni.
Dorinti’a generale se vede împlinita adi in prunculu
nascutu in esle din fetiăr’a curata:. „incheperea inchisa, in caro
nime a intratu nici va intră afara do Doranulu Ddieulu lui
Israiluu si cartea sigilata data in man’a celui ce scia carte
dicendu-i-so: cetesco"! va rcspunde, „că nu p6te, căci este sigilata."
Prodnnu.
Macedo-romanii si espeditiunile cruciate,
Vechiulu pamentu alu Palestinei, teatrulu fapteloru si eve-
niminteloru de mare însemnătate, unde salvatoriuiu lumei a im-
bracatu corpu omenescu; gradin’a G-etsimanei, Golgot’a unde a
moritu Mantuitoriulu ca să ne rescumpere din robi a pecatului
si a morţii, si să ne deslege de blastemulu stremosieseu; mormen-
tulu in care trei dile a fostu jacutu fiulu lui Dumnedieu, de
asupr’a carui’a raam’a lui Constantinu celu mare, religiăs’a Elen’a
a redicatu otempla frumăsa in onărea Mantuitoriului; pamentulu
minuniloru, acelu pamentu roditoriu, in care prim’a 6ra s’a seme-
• natu samenti’a neperităria a creştinismului si de unde prin dum-
nedieescii Apostoli s’a latitu pre t6ta faci’a pamentului,— in tim­
purile vechi cu o potero nespusa atrageau omenimea, care din
t<$te părţile pre unde numai străbătuseră radiele credintiei celei
mantuitărie — in ceto numerose peregrină spre a vedă locurile
acele sânte, unde a petrecutu si invetiatu Mantuitoriulu; unde a
pa ti rai tu si moritu pentru pecatele ăraeniloru si unde a plinitu
.actulu rescumperarci neamului omenescu. —;
In sedii cei dintaiu ai creştinismului, candu inca creştinăta­
tea eră espusa infioratărieloru persecutiuni venite dela Imporatii
romani, creştinii .erau impedecati de a cercetă locurile cele sânte;
după ce insa îumin’a cea binefacat6ria a religiunei crestinesci a in-
ceputu a lumină mintea popdreloru; după ce cuventulu celu ade-
veratu a lui Ddieu a prinsu rădăcini prin tăte clasele omenimei
si a strabatutu pana la inim’a Imperaliloru romani, după ce ma­
rele Imperatu creştinii Constantinu petrunsu de adevorulu doctri-
neloru celoru mnntuitărie, decretă religiunea creştina de religiu-
no a statului si după ce zeloşii invetiatori a credintiei adeverate
ne impedecati . ca mai nainte, ci ajutati si din partea statului —
au pluntatu religiunea creştina si prin cele mai îndepărtate parti
ale pamentului, si printre popărele* barbare, numerulu crestinilo­
ru, cari peregrinau si se asiediau in Palestin’a, crescea pre tăta diu’a.
Catra mediuloculu seclului alu VlI-le Palestin’a devenindu
5 sub domni’a Arabiloru,'creştinătatea de acolo se vediii lipsita de
pariutesculu scutu alu Imperatiloru romani resariteni si impede-
cata in câtva de a caletorf la pamentulu santu. Totuşi sub dom­
ni’a Arabiloru, creştinii Palestinei se bucurau de unele favoruri
in privinti’a maestriiloru si a negutiatoriei si se poteau folosi de
limb’a si religiunea lorn, numai câtu Islamului nu i eră iertatu
a vorbi in contra. —
Insa pe lai anulu 1075. ocupandu Turcii seldschuchidi pa­
mentulu santu, sărtea crestiniloru sub domni’a acestoru pagani
deveni de totu trista, si religiunea creştina in periclu de a se stân­
ge. cu totulu. Eresulu lui Mahuraedu,— care ’si luă inceputulu pre
Ia anulu 622. d. Cr. său dela fug’a lui Mahumedu din Mecc’a
in Medin’a, — acestu poporir, dispunendu de bracielo popăreloru
fana ti sate de avonturosulu Mahuriiedu, voiă alu introduce prin
poterea armeloru pre unde numai ajuugea cu devastările sale.
Vaietele si suspinele de dorere si desperare a crestiniloru din
Paleştin’a trecandu preste munţi si mari au petrunsu la audiulu
si inim’a papiloru si domnitorilom creştini din Europ’a. Barbatii
Petru de Amien si mai apoi Bernurdin, cari in persăna s’au
convmsu de suferintiele crestiniloru din Palestin’a, rentorcanduse
iu Europ’a si cersindu ajutoriu dela Papii -cei cu iufluiutia in
acele timpuri, precurau si dela domnitorii catholici ai Europei
«'ipusene, pre totu loculu pre unde amblau, descriau cu colorile
cele mai triste sortea crestiniloru din Palestin’a si îndemnau po-
părelo pentru a apucă armele in contr’a Turciloru si in favorulu
crestiniloru din resaritu. Strigările după ajutoriu, îndemnarea de
*. a luă arme, avă efectulu doritu; căci in sinodulu dela Clermontu
lumea CAtbolica decise a eliberă cu arm’a pamentulu santu din
man’a Turciloru, si asia Ia anulu 1096 se'începură espeditiunile
cruciate, cari tienura doi secii. „ 0P*
Trebue insa sciutu, că scopulu acestoru espeditiuni nu a
* fostu numai liberarea pamentului santu si mântuirea crestinatatii
Cu tipariulu lui Stolanu Gyulai. — Proprietatea ai cditur'a diec«iiei arjulin». — Rcdactoru respundiotori:: lowftfu ^MOldluiii»
i
din Palestin’a, ci totu odata a fosta latirea poterei papale ins
resaritu, si infestarea crestiniloru de religiunea resarităna.
Deeumva Papii, cari in acole timpuri erau datatori de tonu-
in Europ’a apusăna, si conducetorii ostiloru cruciate, aveau nu­
mai scopulu de a luptă pentru interesulu intregei religiuni, atunci
scopulu loru s’ar potă numi de nobilu si maretiu; dar’ dăca
privimu in Istori'a tirapuriloru do atunci, si cunăscemu diferintie-
fe dintre apusu si resaritu, devenimu la aceea, adeverata convin­
gere, că ei pro langa a luptă in contr’a paganiloru si-au propusu
a luptă ai in contr’a resariteniloru si a slabi Imperiulu romanu
resaritănu, acestu scutu alu religiunei resaritene.
Poft’ade o domnia absoluta—peste intrăg’a biserica creştina—
a Papiloru a facutu de conducetorii ostilorp cruciate, cu armele- ^
ce trebuău a fi destinate pentru Turcii pagani, pentru inimicii
comuni ai crestinatatii, au infestatu si poporatiunea crestina-
resarităna. — Aceea se vede de acolo, că cruciaţii in calea loru
catra resaritu prin provinciele Imperiului resaritănu, au comisu
răpiri si predări ce nici deeâtu nu convine cu caracterulu unoru
cavaleri, cari îndemnaţi de sentiulu religioşii si de interesulu1
generalu alu crestiniloru, si-au propusu unu scopu maretiu: sco-
pulii de a eliberă pamentulu santu din jugula celu greu a Turcii- j0ţ j
loru pagani. —
Planurile Papiloru celoru cu influintia la domnitorii apuseni
se dau pe taoia in a IV-a eepeditiune cruciata, in care cruci­
aţii si-au intorsu armele in contr’a Imperiului resaritănu si in locu
de a versă sânge paganu pre tierraurii Iordanului, la Acre.
Edess’a si Darnascu, au facutu a se versă sânge crestinu la Cons-
tantinopolu si Adrianopolu.
Acesta espedi ticne a curei eroi de felu nu au vediutu.
Palestin’a, s’a inceputu la anulu 1202. —
Fiulu lui Isacu Angelu spre a câştigă ajutoriu pentru re-
punerea tatane seu orbitu si lipsiţii de tronulu imperatescu,- sci-
indu că in Ituli’a sub conducerea lui Balduinu de Flandri’a
sunt adunaţi o mulţime mare de cavaleri cruciaţi, a mersu in
curtea Papei si eadiendu la pitiărele lui Inocentiu alu Jll-le
prin multe promisiuni l’a plecatu pre Pap’a a-i dă acăsta ăste
pentru a repune pre tatalu seu in scaunulu de domnia.
Cruciaţii, plini de poft’a de dobanda, plecara spre Constan-
tinopolu si in anulu 1204 ’lu si ocupara predandu, gefuindu si
ruinandu cele mai frumăso monurainte ale clasicului evu vechili.
Vediendu-se cruciaţii in posesiunea Constantinopoluluisi alegendu-si
Imperatu pre Balduinu, voira a-si estrade* domni’a si preste
<
acele provincii, cari candva s’au tienutu de Imperiulu resaritănu..
In esecutarea acestui planii insa dădură de pedeci, iutimpi-
nara resistintia poternica. Poporulu romanu din Daci’a aureliaua.- K
otielitu prin desele lupte portate cu totu felulu de popăre, in.
legătură cu poporulu bulgarii, cu care sortea ’lu impreună si
comuniunea de interese ’lu infrati, precumu in eluptarea inde-
pendintiei politice de catra Imperiulu romanu resaritănu asia si
acumu pasira la olalta in contr’a acestei pre tensiuni arogante a
papistiloru si se opusera cu t6ta barbati’a planuriloru de cuce-
rire a cruciatiloru. — Marele Ioanitiu regele romano-bulgaru ^|>
prin luptele reportate asupr’a cruciatiloru puse capetu planuri­
loru apuseuiloru încuibaţi in Constantinopolu si-i lipsi inca si de
Imperatoriu prindiendulu pre' Balduinu in lupta. Luandu soire
despre acăst’a Inocentiu III-lea Pontificele Romei, scrise mtr’unu
tonu magulitoriu lui Ioanitiu, i aduse aminte de origiunea sa
romana si a poporului seu; ’lu iu îndemnă, că precumu e uniţti-
prin sânge cu Rom’a asia se se unăsca si prin religiune; i pro­
mise că-lu va incoronă prin tramisii sei papali, si totu odata’lu
rogă a eliberă pre Balduinu. Ins’a acest’a murise acurau in prip-
sbre la Ioanitiu. — Inocentiu nu potu seăte nimica la cale prin
acoatu pasiu alu seu. Istori’a nu ni spune, că Ioanitiu a fostu &
■ incoronatu de tramisii Papei ; ăr poporulu maeedo-romanu totu
deuna pana in diu’a de astadi in but ulu tuturoru contra
utulu eontrariloru
religiunei sale, arem isu credintiosu credintiei sale stremosiesci. —
După o domnia de 57 de ani Mihaiu Paleologulu la anulu
1261 puse capetu doomirei apuseuiloru in resaritu. — •. *
Acest’a fii rosultatulu espeditiunei a IV-a cruciate. —
Teodora Pelle, toologu (le curs. m.
Hirotonirea intru arekiereu a llustritatii Sale Domnu­
lui alesit cpiscopu diecesanu alu Aradului Mironu Romanu
— precum am intielesu—se va efeptuî in lanuariu 1814,
IMn «ftus’ft serbatorlloru meikcrea minte-
ralnS «1c ftiela s’a Inturdiatu puetnu.
' 4 .
.4
I