„În cazul persoanelor fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui

contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, pentru care nivelul CAS și
CASS datorat nu poate fi mai mic decât nivelul contribuțiilor aferente salariului de bază minim
brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile, se propune completarea
prevederilor Codului fiscal în sensul că acești angajați suportă CAS și CASS la nivelul venitului
brut realizat efectiv, iar diferența de contribuții până la nivelul contribuțiilor sociale aferente
salariului minim brut pe țară se suportă de către angajator/plătitorul de venit, în numele
angajatului”, era explicat în nota de fundamentare ce a însoțit OUG nr. 3/2018 în forma sa de
proiect.

Măsura aplicabilă atât pentru bugetarii part time, cât și pentru salariații cu normă parțială din
mediul privat se aplică începând cu salariile aferente lunii ianuarie 2018.

Angajatorii care au compensat scăderea brutului doar prin bonusuri,

principalii perdanți ai OUG cu scutiții de impozit

Angajatorii care au majorat salariul brut al salariaților scutiți de plata impozitului pe venit
cu cel puțin 20%, astfel încât aceștia din urmă să își păstreze în 2018 venitul net din decembrie
2017, vor putea obține o compensare a unei părți din contribuția la asigurări sociale de sănătate
(CASS), pentru a diminua astfel pierderea cauzată de mutarea contribuțiilor sociale de la
angajator la angajat.

Totuși, de facilitatea fiscală nu vor putea beneficia și companiile care au ales să acorde
bonusuri de compensare până la stabilizarea lucrurilor și nu au majorat salariile brute, așa cum a
atras atenția unul dintre partenerii EY România.

Ordonanța de urgență nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare a apărut în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 125 din 8 februarie 2018, adică în aceeași zi în care Guvernul aprobase
actul normativ. 

Concret, prin intermediul documentului aflat deja în vigoare, autoritățile vizează

compensarea, respectiv suportarea de la bugetul statului, a unei părți din cheltuiala firmelor
cu CASS, pentru a diminua astfel pierderea cauzată de mutarea contribuțiilor sociale de la
angajator la angajat pentru persoanele care beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe
venitul din salarii.

Printre categoriile de persoane afectate de prevederile așa-numitei "revoluții fiscale" se

numără persoanele fizice care desfășoară activități în domeniul IT, precum și cele din
domeniul cercetării - dezvoltării și inovării, persoane care ar urma să încaseze salarii nete mai
mici decât în decembrie 2017, în cazul în care angajatorii nu au fost dispuși să își asume o
creștere a costurilor salariale totale.

Potrivit actului publicat ieri, compensarea va fi acordată pentru o perioadă de 12 luni și

este condiționată de efectuarea de către angajator a transferului sarcinii fiscale a contribuțiilor
sociale de la angajator la angajat, respectiv majorarea venitului salarial brut cu cel puțin 20%
față de nivelul din luna decembrie 2017 pentru angajații beneficiari ai acestei măsuri.
 Totuși, de facilitatea fiscală nu vor beneficia, conform textului de lege, și angajatorii
care au acordat bonusuri sau alte forme de compensare pentru ca angajații scutiți de impozit să
nu aibă de suferit, fără însă să fi majorat efectiv salariile brute. 

Potrivit Claudiei Sofianu, Partener EY România, există numeroși angajatori care au

decis să acorde bonusuri de compensare până la stabilizarea lucrurilor, fără să majoreze în
schimb salariile brute. Astfel, chiar dacă aceștia au fost de bună-credință, întrucât au crescut
costurile totale cu forța de muncă și le-au păstrat salariaților scutiți de impozit același venit
net, ei nu vor putea beneficia de compensare, fiind practic excluși. 

Mai mult, compensarea de către angajatori a diferenței de venit net obținut de angajați

prin acordarea unor bonusuri, măsură cu caracter limitat de altfel, "a generat în unele cazuri
nesiguranță, neîncredere din partea angajaților și chiar cereri de încetare a contractelor
individuale de muncă din partea acestora, în favoarea unor angajatori care au implementat
măsura prin majorarea salariilor brute", a explicat specialistul de la EY România. 

Pe lângă asemenea inconveniente, aceste categorii de angajatori se văd acum

dezavantajate de măsura adoptată de Guvern, fiind practic excluse de la posibilitatea de a
beneficia de compensarea amintită. 
 Taxarea la contractele full time vs. part time: Cum se împarte sarcina fiscală
între salariat, angajator și stat

Aplicarea cotelor de contribuții la sănătate (CASS) și pensii (CAS) pentru mai multe tipuri de
salariați este destul de neunitară la acest moment, în urma ultimelor modificări aduse legislației
fiscale. Așa se face că angajatorul mai plusează și el la contribuții pentru contractele part time
(normă parțială), iar în cazul celor scutiți de impozit statul vine și ajută el însuși. Dar nu putem să
trecem cu vederea o observație pe care a făcut-o ministrul justiției recent: e o problemă în aceste
ultime modificări, una de ordin constituțional.

Ultimele modificări aduse Codului fiscal (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018)
vizează contribuțiile sociale obligatorii datorate de salariați: CAS și CASS. Ca să se repare unele
situații problematice, pentru salariații cu normă parțială de la stat și din mediul privat, dar și
pentru scutiții de impozit de la privat, Guvernul a promovat OUG nr. 3/2018 împărțind sarcini
fiscale suplimentare pentru angajator și punând altele în sarcina statului, parțial. Am zis să
analizăm, așadar, cum se împarte sarcina fiscală actualmente.

A. Impozitul pe venit

Modul de impozitare al veniturilor este același pentru aproape toată lumea și indiferent că e
vorba de un contract cu normă întreagă sau cu normă parțială: 10% impozit pe salariu, scăzut
de la 16%, cât era anul trecut. Spunem aproape pentru toată lumea pentru că mai e și situația
celor care sunt scutiți de impozit, indiferent că lucrează la stat sau la privat:

 persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;

 persoanele fizice care desfăşoară activităţi de creare de programe pentru calculator;
 persoanele fizice care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare;
 persoanele fizice care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă
încheiat pe o perioadă de 12 luni, cu persoane juridice române care desfăşoară
activităţi sezoniere dintre cele vizate de aplicarea impozitului specific (baruri,
hoteluri, restaurante, catering, unități alimentare).

B. Contribuția la sănătate
La salariații cu normă întreagă:

 CASS e 10% din salariul brut;

 din ce buzunar e plătit:
o regula generală: e datorat de salariat, din salariul brut, în totalitate;
o excepția: la angajații scutiți de impozitul pe venit, o parte din CASS se suportă de
stat, dar nu vorbim de un procent fix din acești 10%, ci de o sumă care diferă de la
caz la caz (mai multe informații și exemple de calcul regăsiți aici).

La salariații cu normă parțială:

 CASS e 10% din salariul brut;

 din ce buzunar e plătit: și din al salariatului și din al angajatorului, în sensul că 10% se
aplică la salariul brut pentru part time și angajatorul plusează cu o sumă care e diferită, de
la caz la caz (detalii, aici), respectiv o diferență până se atinge valoarea pe care CASS ar
fi avut-o dacă s-ar fi aplicat la salariul minim brut; în plus, dacă e vorba de salariați part
time scutiți de impozitul pe venit, o parte din CASS e suportată de stat.

C. Contribuția la pensii

La salariații cu normă întreagă:

 pentru condiții normale de muncă, CAS e 25% din salariul brut, datorată în întregime de
salariat;
 pentru condiții condiții deosebite de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară
de 4% (deci 29% în total, salariat + angajator);
 dacă este vorba de condiții speciale de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă
suplimentară de 8% (deci 33% în total, salariat + angajator).

La salariații cu normă parțială:

 pentru condiții normale de muncă, CAS e 25% din salariul brut, datorată în întregime de
salariat; în plus, angajatorul trebuie să pluseze, dacă e cazul, cu o diferență până se atinge
valoarea pe care CAS ar fi avut-o dacă s-ar fi aplicat la salariul minim brut (detalii, aici);
 pentru condiții condiții deosebite de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară
de 4%;
 dacă este vorba de condiții speciale de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă
suplimentară de 8%.

D. Contribuția asiguratorie de muncă

Contribuția aceasta e datorată în întregime de angajator, e în cuantum de 2,25% și se aplică

indiferent de tipul de contract (part time sau normă întreagă) și chiar dacă salariatul e scutit de
impozitul pe venit.
Discriminare fiscală? Ministrul justiției arată că da
Înainte ca OUG nr. 3/2018 să fie adoptată joia trecută, ministrul justiției a trimis un punct de
vedere Finanțelor cu privire la niște probleme pe care le-a observat în cuprinsul proiectului de
ordonanță.

Una dintre ele se referă la suportarea de către angajator a unei părți din sarcina fiscală datorată de
către salariații part time. Ministrul spune că acest lucru aduce atingere unui principiu înscris în
Constituție, cel al justei așezări a sarcinilor fiscale. În acest sens, ministrul citează în
documentul său Decizia Curții Constituționale nr. 258/2010, care prevede următoarele:

"(...) principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă în
același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau oricărei
discriminări, astfel încât la venituri egale contribuția să fie aceeași. Principiul menționat
presupune însă ca așezarea sarcinilor fiscale să țină cont de capacitatea contributivă a
contribuabililor, respectiv în așezarea obligațiilor fiscale să se țină cont de necesitatea
protejării păturilor sociale celor mai dezavantajate", conform deciziei.

Apoi, ministrul mai atrage atenția că trebuie aplicat Testul IMM (un mecanism prin care se văd
efectele asupra intreprinderilor mici și mijlocii) pentru că ordonanța cu pricina se aplică și lor.

E de observat că ministrul subliniază că Ministerul Justiției "nu își poate asuma

responsabilitatea cu privire la efectele aplicării măsurilor, inclusiv cu privire la posibilitatea
apariției unor situații litigioase".

În fine, ministrul a sublinat și un alt lucru deosebit de important: faptul că ordonanțele de

urgență ale Guvernului trebuie să îndeplinească trei condiții esențiale pentru a putea fi date -
să fie o situație extraordinară, să existe urgență pentru a avea o reglementare în sensul celei din
ordonanță și să se motiveze urgența aceasta în cuprinsul ordonanței.

Or, subliniază ministrul justiției, situația extraordinară nu prea exista: situația pretins
extraordinară era chiar o altă OUG, iar acest aspect nu se încadrează în rigorile cu privire la
aceste condiții ale adoptării unei OUG.